Întoarcere executare. Decizia nr. 1831/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1831/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 1831/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1831/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de reclamanta . și de pârâta . împotriva sentinței civile nr. 8138/12.09.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind B. E. JUDECATORESC I. C., având ca obiect întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. N. C. (în baza delegație de la fila 17) pentru apelanta reclamantă și av. Gioarsa G. (în baza delegație de la fila 7) pentru apelanta pârâtă, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul apelantei reclamante depune la dosar chitanța reprezentând onorariu de avocat. Totodată, învederează că în cadrul motivelor de apel a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar înscrisuri privind cuantumul cheltuielilor de executare, însă a solicitat și înregistrarea ședinței din 12.09.2014, termen la care partea adversă a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii, respectiv numai cu privire la acordarea cheltuielilor de executare. Arată că față de înscrisurile depuse la dosar, instanța urmează să aprecieze dacă este necesară înregistrarea sentinței.
Apărătorul apelantei pârâte învederează instanței că nu este necesară înregistrarea ședinței de judecată din data de 12.09.2014, față de motivele de apel și înscrisurile depuse la dosar. Cu privire la înscrisurile depuse la dosar, arată că proba este admisibilă și nu se opune administrării ei.
Tribunalul admite în parte probele solicitate de apărătorul apelantei reclamante, respectiv proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar privind cuantumul cheltuielilor de executare. Totodată, respinge solicitarea apărătorul apelantei reclamante, în sensul obținerii înregistrării audio a ședinței de judecată din 12.09.2014, cu privire la cele consemnate în încheierea de ședință sub aspectul acordului apelantei pârâte la acordarea cheltuielilor de executare, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei, în raport de înscrisurile existente la dosar.
Apărătorul apelantei reclamante învederează instanței că a invocat excepția tardivității depunerii motivelor de apel formulate de apărătorul apelantei pârâte – av. Gioarsă G., depuse în luna ianuarie, peste termenul prevăzut de legiuitor, respectiv al doilea rând de motive de apel sunt tardiv formulate.
Apărătorul apelantei pârâte solicită respingerea excepției invocată de apelanta reclamantă, învederând că prin motivele de apel s-au invocat excepții de ordine publică, care pot fi învederate în fața instanței de apel chiar în afara termenului prevăzut de lege. Arată că și dacă s-ar avea în vedere disp. art. 650 alin 3 cpc, în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, aceste dispoziții trebuie avute în vedere și coroborate cu disp. art. 650 alin 2 cpc care prevăd clar că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. Arată că în fața instanței de fond, deși la un moment dat s-a avut în vedere disjungerea cererii reconvenționale, aceasta a fost respinsă. Mai arată că se pune problema dacă cererea reconvențională, care are un obiect distinct și nu este consecința unui incident apărut în cursul executării silite, putea fi soluționată concomitent, astfel arată că se naște întrebarea în ce măsură hotărârea instanței de fond este o hotărâre a instanței de executare și în ce măsură, sub aspectul soluționării cererii reconvenționale, ea poate fi considerată ca o hotărâre a instanței de executare. Învederează că modificările ulterioare apărute în codul de procedură civilă, după modificarea din 2014, stipulează că instanța de executare se pronunță prin încheiere, or nu s-ar putea pronunța instanța de executare printr-o încheiere și asupra unei cereri reconvenționale, ce are un petit distinct, fiind o acțiune petitorie ce nu are de a face cu actele efectuate în cursul executării silite. De asemenea, învederează că astfel se naște întrebarea privind termenul de apel pentru declararea căii de atac în cazul hotărârii instanței de fond, care, în opinia sa, soluționează pe calea unei singure hotărâri atât o cerere ce intră in atribuțiile acesteia și care este supusă termenului de atac al apelului de 10 zile, dar și o cerere reconvențională, ce nu are, în opina sa, legătură cu procedura execuțională și care ar fi trebuit soluționată printr-o hotărâre supusă unui termen de atac, în condițiile dreptului comun, de 30 zile.
Apărătorul apelantei reclamante învederează că a invocat excepția raportat la termenul de 30 de zile .
Apărătorul apelantei pârâte solicită respingerea excepției.
Tribunalul reține că la filele 71-73 dosar fond sunt atașate dovezile de comunicare a sentinței către apelanta pârâtă ., la data de 26.11.2014, iar de la acest moment termenul de 30 de zile curge si se împlinește în ultima zi la data de 29.12.2014. Cel de-al doilea rând de motive de apel a fost înaintat pe fax, la data de 4 decembrie 2014, in interiorul termenului legal imperativ de 30 de zile, situație în care excepția de tardivitate va fi respinsă ca nefondată.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat .
Tribunalul acordă cuvântul asupra apelurilor .
Apărătorul apelantei reclamante . învederează instanței că a formulat o singură critică, ce vizează neacordarea cheltuielilor de executare pe care le-a solicitat și cu care a fost de acord și partea adversă. Învederează că magistratul fondului a apreciat că deși există dovada acestor cheltuieli, în cuantum de 5342 lei, nu s-a făcut dovada că reclamanta a avansat către executorul respectiv această sumă. Totodată, învederează că odată cu motivele de apel a depus dovada că s-a achitat de către reclamantă și această sumă, astfel că apreciază că este în situația în care trebuie să i se acorde și cuantumul acestor cheltuieli. Arată că este dispoziție expresă, la art. 722 alin 1 cpc, care arată că, cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina debitorului, astfel că făcând dovada certă a acestora solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii criticate, în sensul de a obliga pârâta să achite si suma de 5342 ,15 lei reprezentând cheltuielile avansate executorului judecătoresc. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru de 97 lei ( f. 39) și onorariu de avocat .
Apărătorul apelantei pârâte . solicită respingerea apelului declarat de reclamantă, conform întâmpinării depusă la dosar. Cu privire la apelul declarat de pârâtă solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, anularea hotărârii de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. Solicită să se observe că, criticile formulate în apel vizează aspecte de procedură și încălcarea unor norme cu caracter imperativ, care, în opina sa, nu pot duce decât la anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Învederează că instanța de fond nu a dat eficiență disp. art. 131 cpc, sens în care deși era obligată, din oficiu, să verifice aspecte legate de competența generală, materială și teritorială nu a făcut acest lucru, motiv pentru care acesta nu poate duce decât la anulare. Totodată, învederează că, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, judecătorul după ascultarea părților, trebuia estimată durata necesară pentru cercetarea procesului. Arată că în mod greșit instanța a prorogat discutarea disjungerii cererii reconvenționale ulterior încuviințării probelor. Mai arată că anterior pronunțării pe probe, instanța trebuia să statueze care sunt limitele investirii sale. În plus, arată că instanța trebuia să ia in discuție disjungerea cererii reconvenționale. Învederează că în condițiile în care se disjungea cererea reconvențională era evident faptul că limitele investirii instanței erau diferite. De asemenea, învederează că în ce privește B. I. C., printr-o practică constantă se poate spune că acesta nu are calitate procesuală pasivă în acțiunile vizând contestația la executare, iar în aceste condiții pronunțarea unei hotărâri și în raport de acesta, care nu are calitate procesuală, atrage nulitatea hotărârii. Arată că acest aspect trebuia soluționat de instanța de fond anterior pronunțării unei hotărâri. Învederează că a formulat o critică ce vizează respectarea principiului continuității, arătând că în procesul verbal depus la dosar nu s-a menționat data și numărul Hotărârii de Colegiu. Mai arată că în lipsa unui astfel de act nu poate spune dacă magistratul care a intrat la fond la acea dată era sau nu abilitat să judece cauza. Cu privire la acțiunea de fond, învederează că instanța a admis acțiunea pe unicul considerent că pârâta ar fi recunoscut pe calea întâmpinării că a primit suma de 36.000 lei, iar cu toate acestea instanța de fond a reținut că reclamanta nu a probat suma executată silit. Totodată, arată că se impunea atașarea dosarului de executare. Învederează că instanța de fond a respins cererea reconvențională, reținând în considerente că nu s-a solicitat efectuarea compensării. Învederează că susținerea instanței nu poate fi primită în condițiile în care în cuprinsul întâmpinării și al cererii reconvenționale a înțeles să invoce o compensație de drept, întrucât suma de bani cerută de reclamantă este chiar datoria acesteia față de pârâtă. Arată că soluția instanței de fond este nelegală și că nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei sub aspect reconvențional. Învederează că o ultimă critică vizează reținerea instanței de fond în considerente a faptului că pârâta nu ar avea o creanță certă, lichidă și exigibilă față de reclamantă. Arată că pârâta este titular al dreptului de creanță față de reclamantă față de suma înscrisă în cuprinsul biletului la ordin. În plus, arată că chiar dacă biletul la ordin și-a pierdut puterea executorie, dreptul de creanță subzistă și poate fi compensat iar diferența poate fi solicitată pe calea unei acțiuni separate, ceea ce de fapt s-a si întâmplat, pârâta solicitând acest lucru pe calea cererii reconvenționale. În concluzie, arată că instanța de fond în mod greșit a respins cererea reconvențională.
Apărătorul apelantei reclamante . învederează că a răspuns pe larg în întâmpinare criticilor formulate de pârâtă, raportat la ambele categorii de motive de apel. Totodată, învederează că în criticile formulate se face referire la aspecte de ordin procedural De asemenea, învederează că niciodată la instanța de fond pârâta nu a arătat că altă instanță decât Judecătoria Pitești ar fi competentă să judece această speță și nici nu a făcut referire în raport de termenul rezonabil la care să se soluționeze această cauză. Solicită să se observe că întoarcerea executării vizează o executare începută înainte de modificarea codului de procedură civilă. Arată că si dacă s-ar face raportarea la noua a reglementare a ncpc nu s-a adus nicio vătămare părții adverse cu privire la faptul că nu s-a pus în discuție aceste aspecte. Arată că partea adversă a avut posibilitatea ca prin întâmpinare să spună că nu este competentă judecătoria Pitești să soluționeze cauza sau că nu are calitate procesuală pasivă B. I. C.. În plus, arată că în această situație partea adversă nu are interes să critice lipsa calității procesuale pasive a acestui executor judecătoresc, singurul care avea interes să formuleze această critică fiind B. I. C.. În raport de cererea reconvențională, arată că partea adversă a preluat apărările sale făcute la instanța de fond cu privire la cererea reconvențională, punctul său de vedere fiind respins, instanța apreciind că nu este vorba de alte probe și că s-ar conduce la tergiversarea cauzei. Învederează că la fond partea adversă a susținut că aceste cauze trebuie să se judece deopotrivă, iar în apel susține că se impune anularea hotărârii pentru că cererea reconvențională ar fi trebuit disjunsă. Pe fondul cauzei, arată că este vorba de o întoarcere a executării și că indiferent ce ar face partea adversă nu poate să aducă atingere autorității de lucru judecat. Mai arată că au fost anulate formele de executare și se află în situația cadru prevăzută de textul de lege, că în această situație singura posibilitate fiind de întoarcere a executării lucru la care a și procedat. În concluzie, solicită respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat .
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că la data de 20.03.2013 reclamanta S.C. M. R. S.R.L a solicitat în contradictoriu cu pârâtele: S.C. A. A. G. S.R.L. si B.E.J. I. T. C. a solicitat întoarcerea executării silite prin repunerea în situația anterioară, ca urmare a anulării formelor de executare dresate în dosarul 589/2011 al B.E.J. I. T. C., precum și anularea încheierii prin care B.O. nr. 7359 . a fost învestit cu formulă executorie, urmând ca intimații să-i restituie suma de 40.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat: a formulat cerere, în contradictoriu cu intimatele, având ca obiect anularea formelor de executare silită dresate de B. I. C. în dosarul nr. 589/2011, cerere ce i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3257/2012 al Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr._ ; a formulat recurs împotriva acestei, iar prin decizia 3234/11.12.2012, pronunțată de naiul Argeș, i-a fost admis recursul, a fost modificată sentința în sensul că a fost admisă în parte contestația la executare, s-au anulat formele de executare formulate, dar și incheierea prin care biletul la ordin arătat a fost învestit cu formulă executorie, bilet la ordin încheiat pentru suma de 40.000 in acest context, potrivit disp. art. 722 C.p.c. "în toate firile în care se desființează titlul executoriu, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare a acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului"; totodată, repunerea în situația anterioară, înseamnă nu numai restituirea sumei consemnată în BO în cuantum de 40.000 lei dar și a cheltuielilor de executare în valoare de 5342,15 lei, cum rezultă din somația de executare; practic, intimatele îi datorează suma de 45.342,15 lei, urmând a le obliga la această sumă.
În drept, au fost invocate disp. art. 422 și urm. din C.proc.civ.
La data de 25.11.2013 s-a formulat de către pârâta societate comercială, întâmpinare și cerere reconvențională prin care s-a solicitat: respingerea cererii ca nefondată; obligarea reclamantei să îi achite suma de 4.000 lei cu titlu de diferență între suma de 40.000 lei datorată de reclamantă în temeiul biletului la ordin . 3AL_ și suma de 36.000 lei pe care reclamanta a achitat-o deja, iar temeiul de drept pentru această cerere este art. 104, 106 coroborat cu art. 13-16 din Legea nr. 58/1934.
În motivarea cererii s-a arătat: Biletul la ordin . 3AL_ nu a fost anulat, astfel încât nu poate fi cerută restituirea sumei datorate de reclamantă în temeiul acestui titlu; societatea reclamantă a emis în favoarea Societății Comerciale "Cypress Cîmpulung S.R.L" biletul la ordin mai sus menționat obligându-se în acest mod să achite acestei societăți suma de 40.000 lei; potrivit art. 104 punctul 2 din Legea nr. 58/1934 privind cambia și biletul la ordin, biletul la ordin conține promisiunea necondiționată a trăgătorului de a plați o sumă determinată; obligația reclamantei de a achita Societății Comerciale "Cypress Cîmpulung S.R.L." este înscrisă în biletul la ordin și constituie o obligație valabilă chiar și după ce s-a decis că biletul la ordin nu constituie titlu executoriu; biletul la ordin a fost girat de S.C. "Cypress Cîmpulung S.R.L" în favoarea societății intimate; efectul transmiterii prin gir este cel prevăzut de art. 13 coroborat cu art. 106 din Legea nr. 58/1934 respectiv o transmisiune a creanței către posesorul legitim al biletului; este vorba despre o transmisiune valabilă fără a fi necesare formalitățile de drept comun specifice cesiunii de creanță; numai în situația în care biletul la ordin ar fi conținut mențiunea "nu la ordin" sau una echivalentă, atunci transmisiunea nu putea fi realizată decât cu respectarea dispozițiilor privind cesiunea de creanță; în cazul de față simpla mențiune că biletul la ordin a fost girat, reprezintă dovada că obligația de plată asumată de trăgător trebuie îndeplinită ulterior girului față de actualul posesor al titlului; reclamanta este ținută de obligația de a achita suma înscrisă în biletul la ordin indiferent care a fost raportul juridic care a determinat emiterea biletului la ordin dată fiind dispoziția art. 14 din Legea nr. 58/1934 potrivit cu care girul este unul necondiționat; reclamanta datorează societății suma pretinsă; chiar dacă s-a desființat titlul executoriu, reclamanta a rămas obligată față de societatea pârâtă să achite suma înscrisă în biletul la ordin; instanța de judecată investită cu contestația la executare a constatat că biletul la ordin emis de reclamantă nu constituie titlu executoriu; biletul la ordin conține însă obligația reclamantei de a achita suma înscrisă în acest titlu de creanță, iar dacă reclamanta a achitat pe calea executării silite o parte din suma înscrisă în biletul la ordin nu poate cere restituirea sumei; potrivit art. 722 din codul de procedură civilă în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării; în cazul de față s-a decis că executarea silită a fost declanșată în temeiul unui titlu de creanță care nu constituie și titlu executoriu însă, la acest moment, când se solicită restituirea sumei încasate, suma ce se cere a fi restituită nu se cuvine reclamantei ci societății pârâte în temeiul biletului la ordin care, deși nu a fost recunoscut ca titlu executoriu, rămâne un titlu de creanță valabil ce atestă dreptul ei de creanță împotriva societății reclamante; prin girul biletului la ordin . a cesionat/transmis valabil creanța către subscrisa . SRL; în consecință este titulara unei creanțe împotriva . și, în această calitate, are dreptul să rețină suma deja achitată de reclamantă și să pretindă diferența neîncasată, având în vedere că reclamanta . a recunoscut datoria către Cypress Câmpulung SRL, prin emiterea biletului la ordin; . a girat către pârâtă, pentru plata obligațiilor asumate prin contract următoarele titluri de credit: BO . RNCB 3AL_, BO RNCB 3AL_, BO RNCB 3AL_ si BO RNCB 3AL_; aceste bilete la ordin au fost emise, și predate printr-un proces-verbal, de reclamanta . în baza unui Contract de antrepriză încheiat la data de 29.03.2011 între . reclamantă; reclamanta . și-a asumat obligația de plată a sumei de 160.000 lei, ce urma a se plati în 4 tranșe, a câte 40.000 lei, fără TVA aferent, la datele de 15.08.2011, 15.09.2011, 15.10.2011, 15.11.2011, prin bilete la ordin scadente la datele de 15.08.2011, 15.09.2011, 15.10.2011, 15.11.2011 sau în numerar, după caz, așa cum s-a prevăzut în art.3.3 din contract; întrucât în desfășurarea contractul de antrepriză mai sus-arătat . avea nevoie de materiale de construcții și amenajări interioare pe care le cumpăra de la pârâtă, a fost de acord ca aceasta să gireze acele bilete la ordin, lucru care s-a făcut la data de 16.05.2011 prin Actul Adițional la Contractul nr. 02/2011; apare astfel ca lipsită de interes acțiunea promovată în prezentul dosar, practic reclamanta încearcă recuperarea de la pârâtă o datorie, recunoscută de aceasta, pe care a stins-o prin plată; înțelegem să invoce, o compensație de drept întrucât suma de bani pe care o cere reclamanta este chiar datoria acesteia față de ea; având în vedere că reclamanta și-a recunoscut debitul față de ea, în cuantum de 40.000lei, este nelegală și netemeinică solicitarea acesteia de a îi fi returnată plata pe care a făcut-o; susținerile reclamantei din cererea de întoarcere a executării, nu sunt corecte, în realitate aceasta a plătit 13.000 lei în iunie 2013 și 23.000 lei în septembrie 2013, adică 36.000 lei din totalul de 40.000 lei datorat (sumă pe care o solicită acum în mod nejustificat).
Prin sentința civilă nr. 8138/12.09.2014 Judecătoria Pitești a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. M. R. S.R.L., a respins cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. A. A. G. S.R.L.
A dispus repunerea părților în situația anterioară executării silite efectuată în dosarul nr. 589/2011 al B.E.J. I. T. C..
A obligat pârâta la plata sumei de 36.000 lei, către reclamantă.
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei, către reclamantă, rezultate în urma compensării parțiale.
În adoptarea soluției prima instanță a reținut următoarele:
În urma unor relații contractuale ale reclamantei cu S.C. Cypress Câmpulung S.R.L. s-a emis biletul la ordin cu . nr._, la data de 29.03.2011, scadent la 15.10.2011 (fila 11), pentru suma de 40.000 lei. Acesta din urmă a fost girat către pârâta S.C. A. A. G. S.R.L.
În baza acestui titlu executoriu s-a solicitat și început executarea silită în dosarul de executare cu nr. 589/2012 al B.E.J. I. T. C.. În cadrul dosarului de executare silită s-a emis și somația de executare pentru debitul de 40.000 lei și cheltuielile de executare de 5.342,15 lei (fila 10).
Reclamanta (debitoare în executare), fiind nemulțumită de executarea silită, a formulat contestație la executare.
Prin sentința civilă nr. 3275/03.04.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, s-a respins contestația la executare (filele 6,7), însă prin decizia nr. 3234/11.12.2012 a Tribunalului Argeș – Secția Civilă (filele 8,9), a fost admisă contestația la executare și au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul nr. 589/2011, cât și încheierea prin care biletul la ordin a fost învestit cu formulă executorie.
Judecatorul fondului a apreciat că, fiind anulate toate actele de executare silită devin incidente în prezenta cauză disp. art. 722, alin. 1 din C.proc.civ. („Art. (1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.”). În ceea ce privește cuantumul sumei executată silit, s-a apreciat că reclamanta nu a reușit a proba care este acesta; nu a dovedit care este suma ce s-a executat silit în dosarul de executare.
Din conținutul întâmpinării/cerere reconvențională depusă de pârâtă s-a reținut că aceasta a recunoscut că a primit plata sumei de 36.000 lei, dorind achitarea și a diferenței de 4.000 lei (până la 40.000 lei).
De aceea, s-a concluzionat că s-a probat numai plata sumei de 36.000 lei în cazul executării silite si s-a dispus repunerea părților în situația anterioară executării silite efectuată în dosarul nr. 589/2011 al B.E.J. I. T. C., cu obligarea pârâtei societate la plata sumei de 36.000 lei, către reclamantă.
În ceea ce privește cererea reconvențională s-a apreciat că nu este întemeiată.
Prima instanta a retinut că pârâta societate comercială nu detine un titlu executoriu împotriva reclamantei, după cum s-a reținut de către instanțele judecătorești în litigiul anterior, cu autoritate de lucru judecat; pârâta a fost intimată în cauza anterioară. De asemenea, s-a constatat că pârâta nu a reușit a proba nici că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva reclamantei. Nu s-au probat că ar fi existat relații contractuale între părți. Simpla girare a biletului la ordin (ce nu mai are putere executorie) nu probează că petenta ar fi debitoare a intimatei. S-ar putea reține numai o creanță a S.C. Cypress Câmpulung S.R.L. față de reclamantă. Mai mult decât atât, nu s-a formulat un capăt de cerere prin care să se solicite efectuarea compensației, ci s-a solicitat (și timbrat) numai plata sumei de 4.000 lei (diferența ce nu s-ar fi executat silit).
Pentru aceste motive, în baza disp. art. 10 din N.C.proc.civ., a fost respinsă cererea reconvențională, iar pârâta societate comercială a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei, rezultate în urma compensării parțiale.
Impotriva sentintei civile de mai sus au declarat apel reclamanta si parata societate comerciala, care au sustinut urmatoarele:
Reclamanta . a arătat că prima instanță a apreciat corect că anularea formelor de executare atrage repunerea părților în situația anterioară executării silite, însă a dispus obligarea pârâtei doar la plata sumei de 36.000 lei, fără a dispune restituirea sumei de 5342,15 lei ce reprezintă cheltuieli de executare. Această sumă este dovedită prin procesul verbal al executorului judecătoresc, rezultând și din somația de executare. În plus, suma chiar a fost reținută din contul reclamantei, impunându-se restituirea acesteia.
Apelul a fost întemeiat pe disp.art.466 C.pr.civilă.
Pârâta . a susținut prin motivele de apel (ambele categorii ) următoarele:
1) Prima instanță nu a stabilit dacă este competentă general, material și teritorial, potrivit art.131 C.pr.civilă, obligație ce îi revenea din oficiu și care determină o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului .
2) Au fost încălcate disp.art.238 c.pr.civilă pentru că stabilirea duratei estimate a procesului trebuie realizată de instanță în condiții de contradictorialitate și oralitate; neprocedând în acest fel instanța a încălcat dreptul la apărare al părților.
3) În mod greșit s-a prorogat discutarea disjungerii cererii reconvenționale, aspect ce trebuia realizat înainte de încuviințarea probelor, fiind prioritar. Pârâta nu a putut cunoaște limitele învestirii, respectiv dacă obiectul cauzei este cererea principală privind întoarcerea executării și/sau cererea reconvențională. În condițiile în care limitele învestirii au fost stabilite după solicitarea reclamantei de precizare a acțiunii principale, este discutabilă calitatea procesuală pasivă a B. I. C..
5) În mod greșit prima instanță a revenit asupra modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru, în condițiile în care încheierile au caracter interlocutoriu, fiind încălcat și principiul continuității, deoarece procesul verbal de la fila 66 din dosarul de fond nu specifică data și numărul hotărârii colegiului de conducere al Judecătoriei Pitești.
6) În mod greșit a fost admisă acțiunea pe fond, cu unic considerent recunoașterea pe calea întâmpinării din partea pârâtei, în sensul că ar fi primit suma de 36.000 lei. Este greșită și soluția dată cererii reconvenționale, pentru că pârâta a invocat compensația de drept, creanța este certă, lichidă și exigibilă iar biletul la ordin încorporează un drept de creanță transmis prin gir. Biletul la ordin conține obligația emitentului de a plăti o sumă de bani beneficiarului, iar acesta nu a fost anulat ci doar și-a pierdut puterea executorie. În concluzie se impunea ca reclamanta să plătească pârâtei diferența de 4.000 lei ( 40.000 lei din care au fost scazute 36.000 lei).
Apelul a fost întemeiat pe disp.art. 466 C.pr.civilă.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a disp.art. 466 și urm. C.pr.civilă tribunalul reține următoarele:
Apelul pârâtei este nefondat.
Potrivit art.131 C.pr.civilă la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, judecătorul este obligat din oficiu să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă.
Potrivit art. 238 C.pr.civilă la același termen se va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, ținându-se cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil.
În primele două motive de apel se invocă de către pârâtă nerespectarea celor două texte de lege enunțate mai sus, respectiv faptul că s-a încălcat dreptul la apărare pentru că părțile nu au putut pune concluzii asupra competenței și duratei estimate a procesului.
Tribunalul apreciază că, deși nu au fost făcute aceste consemnări prin încheiere de judecătorul fondului, nu ne aflăm în cazul unei nulități absolute, iar de pe altă parte, pârâtei nu i s-a cauzat nicio vătămare de natură să atragă anularea sentinței. Avem în vedere faptul că pârâta a beneficiat de apărare calificată în primă instanță și nu a invocat necompetența materială sau teritorială absolută, așa cum de altfel nu a contestat nici în apel faptul că Judecătoria Pitești nu ar fi avut competență să judece cauza. Câtă vreme nu s-a susținut că procesul s-ar fi soluționat într-un termen nerezonabil, nu sunt motive pentru a fi anulată sentința.
Prin prorogarea discutării cererii reconvenționale formulată de pârâtă nu a fost prejudiciate niciuna din părți, pentru că ambelor li s-a dat posibilitatea să pună concluzii asupra acestei cereri, în ședința publică din data de 12.09.2014 ( a se vedea practicaua – f.68 dosar fond). Astfel, s-a respectat principiul contradictorialității precum și dreptul la apărare, instanța de fond pronunțându-se asupra cererii reconvenționale, după ce a apreciat motivat că nu se impune disjungerea acesteia pentru că nu duce la amânarea soluționării acțiunii principale.
Prima instanță a respectat limitele învestirii și a stabilit care sunt aceste limite, solicitând într-adevăr reclamantei să precizeze de la care dintre pârâți solicită restituirea sumei ca urmare a repunerii în situația anterioară (f.63 dosar fond), iar excepția lipsei calității procesuale pasive a B. I. C. ar fi putut fi invocată doar de partea prejudiciată, apelanta nejustificând un interes în acest sens.
Faptul că prima instanță a revenit asupra unor obligații privind timbrajul pus în vedere părților, nu a cauzat o vătămare a acestora, consemnând în încheierea din 23.05.2014 că din eroare s-a statuat o taxă de timbru ce nu se impune a fi plătită de părți.
Tribunalul apreciază că nu a fost încălcat principiul continuității, deoarece prin procesul verbal de la fila 66 dosar fond ce poartă semnătura judecătorului, se reține că participarea acestuia în ședința de judecată s-a realizat deoarece titularul de complet se afla în concediu de odihnă. Procesul verbal face dovada celor consemnate până la înscrierea în fals.
Pe fondul cauzei, soluția este corectă atât în privința modului de soluționare a cererii principale(in parte) cât și a cererii reconvenționale. Din conținutul deciziei civile nr. 3234/2012 a Tribunalului Argeș și a celorlalte înscrisuri de la dosar rezultă că biletul la ordin a fost emis pentru suma de 40.000 lei și că au fost anulate actele de executare din dosarul nr.589/2011 al B. I. C. precum și încheierea de învestire cu formulă executorie a acestuia. În întâmpinare, într-adevăr pârâta apelantă recunoaște că în derularea executării silite a primit suma de 36.000 lei din totalul de 40.000 lei datorat potrivit biletului la ordin, și de aceea în cadrul întoarcerii executării, prima instanță a dispus restituirea pentru suma de 36.000 lei (f.19 dosar fond).
Î mod corect prima instanță reține incidența disp.art.722 alin.1 C.pr.civilă potrivit cu care persoana interesată are dreptul la întoarcerea executării, precum și faptul că simpla girare a biletului la ordin, care nu mai are putere executorie ( potrivit deciziei tribunalului), nu probează că reclamanta ar fi debitoare față de pârâtă cu suma de 4000 lei.
În consecință criticile formulate de apelanta pârâtă nu pot fi primite, urmând ca apelul acesteia să fie respins ca nefondat.
Apelul reclamantei, prin care se invocă faptul că nu s-a dispus restituirea cheltuielilor de executare este fondat. Aplicând disp.art.722 C.pr.civilă rezultă că aceste cheltuieli de executare rămân în sarcina creditorului. Dovada existenței acestora s-a realizat prin înscrisurile depuse în calea de atac, rezultând că se cuantifică la suma de 5342,15 lei.
Repunerea părților în situația anterioară executării silite presupune și obligarea pârâtei la restituirea acestei sume potrivit art.722 C.pr.civilă.
Reținând cele ce preced, tribunalul în baza art.480 C.pr.civilă va respinge apelul ( ambele categorii) formulat de pârâta ., va admite apelul reclamantei, va schimba în parte sentința și va obliga pârâta să restituie și suma de 5342,15 lei, cu titlu de cheltuieli de executare.
Având în vedere disp.art.453 C.pr.civilă apelanta pârâtă va suporta cheltuielile din apel ale reclamantei, în sumă de 497 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de pârâta . Câmpulung cu sediul în mun. Câmpulung Muscel, ., jud. Argeș.
Admite apelul formulat de reclamanta . cu sediul social în ., ., nr. 51A, jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 8138/12.09.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind B. E. JUDECATORESC I. C., cu sediul în mun. Pitești, ., ., ..
Schimbă în parte sentința in sensul că obligă pârâta să restituie reclamantei cheltuielile de executare în sumă de 5342,15 lei .
Menține în rest sentința.
Obligă apelanta . la 497 lei cheltuieli de judecată în apel către ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2015.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 5 ex
03.07.2015
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Hotărâre din 27-05-2015,... | Cereri. Sentința nr. 103/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
