Servitute. Decizia nr. 1033/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1033/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1033/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1033/2015
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul constiuit din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător I. P.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantii C. I., C. M. împotriva sentintei civile nr. 1408/ 08 07 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele O. V., B. M., având ca obiect „servitute”.
Dezbaterile în fond asupra cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 18 03 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 25 03 2015 și la data de 01 04 2015, când deliberând a pronunțat următoarele:
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05 iulie 2013, sub numărul_, reclamanții C. I. și C. M., au chemat în judecată pe pârâta O. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să instituie servitute de trecere în favoarea reclamanților asupra unei suprafețe de 60 mp din terenul aparținând pârâtei, în punctul „Călulești - Pe M.” aflat pe raza comunei Mioarele, satul Suslănești, județul Argeș, pentru asigurarea accesului și utilizării terenului reclamanților din aceeași zonă și punct la drumul comunal.
Tot reclamanții au mai arătat că terenul grevat de servitute este extravilan - fânețe cu o valoare de 24 lei.
S-a solicitat de asemenea, de către reclamanți, instituirea unei servituți de trecere în favoarea acestora, asupra unei suprafețe de 240 mp din terenul aparținând pârâtei, în punctul „La O. Valea Oarzii” aflat pe raza comunei Mioarele, satul Suslănești, județul Argeș, în vederea asigurării accesului la drumul comunal și pentru utilizarea terenului reclamanților din aceeași zonă și punct; terenul grevat de servitute este extravilan - fânețe și are o valoare de 96 lei.
Motivând în fapt acțiunea, reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de teren de 2.500 mp teren situat în punctul „Călulești - Pe M.” aflat pe raza comunei Mioarele, satul Suslănești, județul Argeș, conform testamentului nr. 220/P/1974 și titlului de proprietate nr._/2005, teren situat extravilan fânețe, tarlaua 27, având ca vecinătăți: la N - moșt. Cioplei V., E - O. V., S - C. Ghe. (D.) și la V- J. P..
Au precizat în continuare reclamanții, că terenul este loc înfundat, și dintotdeauna au trecut pe terenul pârâtei pentru a ajunge la drumul comunal, încetățenindu-se trecerea pe un culoar pe proprietatea vecinei pârâte, culoar în suprafață de 50-60 mp (L 15/20 ml și lățime 2,5/3 ml) trecere însușită de ambele părți, mama pârâtei O. M., înțelegând acest fapt. O perioadă de timp, menționează reclamanții că s-au înțeles și cu pârâta, plătind acesteia prin produse alimentare, acum însă pârâta le interzice accesul motivându-le că „nu scrie nicăieri” că ei pot trece.
În aceste condiții, reclamanții au apreciat că se impune a se stabili de către instanță servitute de trecere ce este absolut necesară, că pentru ei nu există o altă posibilitate de a ajunge la drumul comunal, fiind de acord să o despăgubească pe pârâtă pentru această servitute conform legii și în condițiile în care trecerea lor nu împiedică folosirea de către pârâtă în parte a terenului grevat de servitute.
Au mai arătat reclamanții, că sunt proprietarii și asupra suprafeței de 7.500 mp în punctul „La O. - Valea Oarzii” aflat pe raza comunei Mioarele, satul Suslănești, județul Argeș, conform actului de vânzare – cumpărare nr. 1165/1971 având ca vecinătăți: la N - R. I., E - O. V. (prin cumpărare de la B. E.), S – Uretu I. și Țuluca E..
Inclusiv acest teren, cu vecinătate proprietatea pârâtei este loc înfundat, și precizează reclamanții că trebuie să treacă pe proprietatea acesteia, pentru a putea ajunge la podul de peste apă, apoi într-o uliță publică ce se deschide la drumul comunal, folosindu-se de un culoar de trecere de cca. 250 mp (L- 80 ml, 1 – 2,5/3 ml) mai ales că trebuie să transporte fân sau fructe, iar față de această unică posibilitate s-au înțeles din totdeauna, ce este folosită de mai multe persoane care au proprietăți în acea zonă, însă acum pârâta nu le mai permite trecerea.
În urma probatoriului ce va fi administrat, reclamanții au solicitat a se avea în vedere că această servitute este absolut necesară, întrucât altă cale de acces nu au, iar pentru servitutea creată, sunt de acord să o despăgubească pe pârâtă conform legii și în condițiile în care chiar cu acordarea servituții pârâta poate folosi parțial terenul grevat de servitute.
În consecință, reclamanții au solicitat instanței a le admite cererea așa cum a fost formulată, iar ca probatoriu solicită interogatoriu pârâtei, proba cu doi martori, expertiză tehnică de specialitate și înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 NCPC reclamanții au solicitat a fi obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 755, art. 760 alin. (2), art. 761 alin. (2) și (3), art. 762 (2), art.768 și urm. Cod civil.
La data de 04 octombrie 2013 (fila 20 dosar) pârâta O. V. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat a fi respinsă în totalitate acțiunea civilă formulată de reclamanții C. I. și C. M..
Cât privește primul capăt al acțiunii, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, întrucât nu deține și nici nu stăpânește acest teren, terenul aparținând altei persoane. În situația în care, instanța va trece peste această excepție, pârâta a solicitat a fi respins ca neîntemeiat, întrucât terenul stăpânit de reclamanți nu este înfundat, având acces și are poartă de ieșire la calea publică. Spre edificare celor susținute, pârâta a atașat întâmpinării un set de fotografii alte terenului (filele 21-23 dosar), precizând că de peste 10 ani reclamanții au folosit această cale de acces la drumul public din proprietatea lor.
A arătat în continuare pârâta, că pentru acest teren pentru care se solicită instituirea servituții de trecere, reclamanții nu dețin nici un fel de act de proprietate, iar titlul de proprietate depus la dosar de reclamanți se referă la cu totul alt teren și nu la cel din acțiune.
În ceea ce privește capătul doi al acțiunii, pârâta a solicitat a fi respins ca neîntemeiat, deoarece și la acest teren au acces printr-o grădină alăturată, apreciind că reclamanții au promovat cu rea credință prezenta acțiune împotriva sa, mai ales că terenul proprietatea acesteia este afectat de construcții.
Pentru considerentele mai sus expuse, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
În susținerea cererii sale, pârâta a solicitat a-i fi admisă proba cu înscrisuri, proba cu martori și interogatoriu reclamaților.
Reclamanții la data de 14 octombrie 2013 (fila 27 dosar) au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat ca pârâta să indice titularul dreptului de proprietate asupra terenului, conform art.75, urmând ca persoana respectivă să fie introdusă forțat și din oficiu în cauză și citată în calitate de pârâtă, pentru a-i fi opozabilă sentința ce urmează a fi pronunțată în cauză.
Față de faptul că pârâta se opune vehement admiterii cererii lor, reclamanții apreciază că cel mai relevant mijloc de probă este expertiza tehnică de specialitate, care să identifice proprietățile ambelor părți.
Prin încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2013, instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
La data de 26 noiembrie 2013 (fila 41), reclamanții au depus la dosar cerere de introducere în cauză a numitei B. M., alături de O. V., solicitând citarea în cauză a acesteia.
Instanța a calificat cererea formulată de reclamanți la data de 26.11.2013, prin care solicită introducerea în cauză a numitei B. M., ca fiind o precizare de acțiune și a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârâtă a numitei B. M. cu copia cererii de chemare în judecată și a cererii precizatoare.
De asemenea, prin aceeași încheiere de ședință, instanța a pus în vedere părților să depună la dosar în copie conformă cu originalul contractul de întreținere de care se face vorbire în cererea precizatoare.
La data de 21 ianuarie 2014 numita B. M., a depus la dosar întâmpinare (fila 47 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât terenul stăpânit de reclamanți nu este înfundat, având acces la calea publică, având de asemenea și poartă de acces la calea publică, după cum se poate observa din fotografiile depuse la dosarul cauzei de pârâta O. V.. Pe această cale de acces au ieșit reclamanții de mai bine de 10 ani. Pentru terenul pe care reclamanții solicită să se instituie servitute de trecere, reclamanții nu au acte de proprietate.
Instanța a încuviințat prin încheierea de ședință din data de 25 februarie 2014, pentru reclamanți proba cu expertiză tehnică, având ca obiective: identificarea celor două terenuri proprietatea reclamanților: suprafața de 2500 mp pct. „Călulești pe M.” de pe raza comunei Mioarele, ., conform vecinătăților din T.P._/2005 tarlaua nr.27; suprafața de 7500 mp „La O.” de pe raza comunei Mioarele, . de proprietate, iar expertul să stabilească dacă proprietatea reclamanților este drum înfundat, iar în funcție de actele părților, de configurația terenului, de construcțiile care există, să stabilească dacă trecerea la calea publică se poate face pe terenul proprietatea pârâtelor, iar în caz afirmativ să transpună configurația acestui drum; în situația în care nu este posibilă trecerea pe terenul pârâtelor expertul să stabilească cea mai scurtă și economicoasă cale de acces a reclamanților la drumul public și de asemenea să stabilească contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul destinat servituții de trecere, stabilită ca și cuantum anual.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. V., în raport de primul capăt al cererii de chemare în judecată a fost respinsă având în vedere că la ultimul termen de judecată reclamanții au renunțat la acest capăt de cerere.
Prin sentința civilă nr. 1408/ 08 07 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. V..
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții C. I. și C. M., împotriva pârâtei O. V. și B. M. N., ca neîntemeiată.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei O. V. suma de 200 lei și pârâtei B. M. N., suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că potrivit actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1165/19.05.1971, reclamanții au dobândit suprafața de 3800 mp teren în . în pct. „Valea Oarzii”.
Adeverința nr.3025/22.11.2013 emisă de primăria comunei Mioarele aflată la fila 43 ds., atestă că reclamanții apar înscriși în rolul agricol cu suprafața de 7500 mp fânețe, diferență pentru care nu prezintă acte de proprietate.
Conform titlului de proprietate nr._/2009, pârâta O. V. a deținut suprafața de 5609 mp în pct. „Cămin casă” în com. Mioarele, ., din care prin actul de donație nr.2173/.0.09.2009 - aflat la fila 61 ds, a donat nepoatei sale N. (B.) M. N. suprafața de 3816 mp teren împreună cu construcțiile C1 locuință și C2 anexă aflate pe teren, rămânând cu diferența de 1793 mp teren și construcția C2 locuință.
Atât din depozițiile martorilor cât și din raportul de expertiză efectuat în cauză de ing. D. I., a rezultat că terenul pârâtelor se învecinează cu cel al reclamanților care nu au acces direct la calea publică, iar reclamanții ieșeau spre calea publică prin spatele casei pârâtei, dar în ultimii trei ani nu au mai folosit această cale, deoarece pârâtele au edificat construcții în care locuiesc patru familii.
Transpunând în teren actele reclamanților și pârâtelor din pct. „Valea Oarzii”, respectiv, „La O.” din comuna Mioarele, ., expertul a concluzionat că terenul proprietatea reclamanților este drum înfundat, că după edificarea construcțiilor cu caracter permanent de către pârâte nu se mai poate folosi vechea cale de acces, iar în prezent trecerea pe terenul pârâtelor ar traversa median curtea acestora.
Cu privire la existența altor posibilități tehnice de acces al reclamanților la calea publică, expertul a constatat că există posibilitate de acces pe latura sudică a proprietății P. S. I. identificată cu portocaliu în planșa 2 bis a completării raportului de expertiză, teren cu categoria de folosință fânețe și pomi, acesta însă nu este parte în proces.
Art. 617 din Noul cod civil prevede că: “(1) Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.
(2) Trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii.”
Raportând situația de fapt mai sus reținută la dispozițiile acestui text de lege, instanța a reținut că trecerea pe terenul curți construcții proprietatea pârâtelor nu se poate face în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică, schița de la fila 102 ds. arătând că distanța între case este de doi metri, punând în pericol securitatea acestora în situația folosirii unor mijloace de transport pentru fân, fructe, etc.
Dealtfel, teza a IIa din alin. 2 prevede că, în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii.
Sentința sus menționată a fost apelată de reclamanții C. I. și C. M. care a considerat-o nelegală și netemeinică, motivat de faptul că instanța de fond a stabilit în mod eronat situația de fapt și de drept, în raport de probele administrate și de apărările formulate.
În susținerea acestei critici, se argumentează faptul că apelanții-reclamanți au susținut și au dovedit că terenul „La O.” este loc înfundat, în sensul disp. art. 755 și următoarele Cod civil, motiv pentru care este necesară calea de acces solicitată, pentru a exploata terenul.
În acest sens, se invocă și raportul de expertiză, care a evidențiat că terenul proprietatea lor este loc înfundat, iar vechiul culoar de trecere, liber la data promovării acțiunii, a devenit impracticabil, deoarece în timpul prezentului litigiu, pârâta împreună cu membrii familiei, au așezat două construcții ușoare, blocând accesul.
Tot în susținerea criticii, se argumentează și faptul că nu există altă variantă, respectiv altă posibilitate, dată fiind natura specifică a zonei, iar martorii ascultați în cauză au evidențiat susținerile reclamantei.
Se apreciază că varianta stabilită de raportul de expertiză nu este practică, atâta timp cât nu există altă posibilitate pentru proprietățile limitrofe, instanța având posibilitatea să limiteze trecerea reclamanților, la 3-4 ori pe an, astfel încât pârâta să-și mențină integritatea terenului.
Analizând sentința apelată în raport de critica formulată, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că instanța de fond a stabilit în mod corect, situația de fapt și de drept, în raport de probele în cauză și de apărările formulate de părți.
În considerentele sentinței instanței de fond, se regăsește analiza și cu privire la existența altor posibilități tehnice, de acces al reclamanților la calea publică, cu o minimă stânjenire a exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică, așa cum a fost stabilit în prezenta cauză, față de terenul proprietatea numitului P. S. I., care însă nu a fost introdus în litigiu.
Totodată, raportul de expertiză efectuat în cauză, a concluzionat și astfel a evidențiat susținerile reclamanților, în ceea ce privește existența drumului înfundat, însă construcțiile menționate de reclamanții-apelanți au caracter permanent, astfel că nu se mai poate folosi vechea cale de acces.
Ca urmare, susținerile reclamanților-apelanți și în ceea ce privește posibilitatea instanței de a le limita accesul, de 3-4 ori pe an, prin proprietatea pârâților, nu-și găsește fundament legal, în raport de susținerile părților și de caracterul juridic al servituții solicitate.
Față de cele reținute și în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții C. I., C. M. ambii domiciliați în ., ., nr. 1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 1408/ 08 07 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele O. V. domiciliată în ., nr. 63, județul Argeș, B. M. domiciliată în ., județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2015.
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | |
Grefier, E. R. |
Red. I.P.
Thnred. F.G, 30.04.2015, 6 ex
Jud. fond I. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1026/2015. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1097/2015.... → |
|---|
