Obligaţie de a face. Decizia nr. 214/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 214/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 214/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător I. P.
Judecător D. D. A.
Grefier E. R.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtele . Botosani și S.C. A. D. SA împotriva sentinței civile nr. 9447/25.11.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții T. F. și T. N. și având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile în fond asupra cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 25 02 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 04 03 2015 și la data de azi, 11 03 2015, când deliberând a pronunțat următoarele:
INSTANȚA
Constată că, prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., ulterior declinată prin sentința civilă nr.2490/19.04.2011 în favoarea Judecătoriei Pitești, reclamanții Talapalariu F. și T. N. în contradictoriu cu pârâtele S.C. X. G. S.R.L. și S.C. D. A. S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la livrarea în regim de urgență a autoturismului marca D. L. 1,2 E5; obligarea pârâtelor la plata sumei de 2.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin neexecutarea obligațiilor asumate; obligarea pârâtelor la plata daunelor moratorii reprezentând prejudiciul creat prin neexecutarea la timp a obligației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că în data de 20.10.2010 au rezervat un auto D. L. F2 Ambiance 1,4 prin ,,Programul Rabla”, bon de comandă nr._/20.10.2010 depunând cu aceeași dată 3 vauchere și suma de 2.000 lei cu aviz nr.VN2510465/20.10.2010 și ordin de plată prin B.C.R. B. nr._18261/20.10.2010 și primind răspuns de la S.C. X. G. S.R.L. că cele trei tichete obținute prin ,,Programul Rabla 2010” au fost validate la Ministerul Mediului iar autoturismul se afla în parc la ei și să facă ultima plată pentru a intra în posesia autoturismului.
Mai arată că, cu ocazia ultimei plăți către D. S.A. a cerut să vizioneze acest autoturism pentru a vedea calitatea lui de execuție și că, văzând mai multe nereguli a refuzat autoturismul cerând să-i fie pus la dispoziție un alt autoturism de același tip și dotări.
Precizează că la data de 17.01.2011 a fost informat să facă o nouă comandă pe un alt auto, ocazie cu care s-a prezentat la sediul firmei S.C. X. G. S.R.L. și a semnat bonul de comandă nr._ din data de 17.01.2011 pe același nume dar la un alt tip de auto din gama L., și anume L. 1,2 E 5, dar că, în data de 31.01.2011 s-au prezentat pentru a face plata ultimei rate, și au primit un răspuns negativ, întrucât firma S.C. X. G. S.R.L. nu a făcut demersurile necesare către S.C. D. A. S.A.
Menționează că în luna august 2011 au mai achiziționat un autoturism D. nou, tot prin S.C. X. G. S.R.L., și că au rămas dezamăgiți de serviciile oferite.
Au anexat acțiunii înscrisuri (filele 4-13), din dosarul inițial.
La data de 11.03.2011 pârâta S.C. D. A. S.A. a depus întâmpinare (filele 21-25) prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, excepția netimbrării, excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
La data de 14.10.2011, instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a soluționării cauzei, și prin sentința civilă mr.9635/14.10.2011 Judecătoria Pitești și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, care la rândul său, prin sentința civilă nr.123/26.01.2012, a admis excepția de necompetență materială, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, totodată a constatat ivit conflictul negativ de competență, și a înaintat cauza la Curtea de Apel Pitești, pentru a se pronunța în consecință.
Curtea de Apel Pitești, prin sentința civilă nr.11/10.02.2012 a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Pitești.
A reținut, că cererea de chemare în judecată este evaluabilă în bani, iar valoarea acesteia este sub 500.000 lei, și raportat la decizia nr.32/2008 pronunțată de ICCJ, există o clauză atributivă de competență, ce derivă din contractul încheiat dintre părți.
Stabilindu-se competența Judecătoriei Pitești, aceasta prin sentința comercială nr.3432/06.04.2012 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ., și a respins acțiunea, față de aceasta.
Totodată a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamații T. F. și T. N., domiciliați în B., Calea Națională, nr. 46, ., județul B., față de pârâta S.C. A. D. S.A., cu sediul în Mioveni, ., județul Argeș, a obligat pârâta S.C. A. D. S.A. să plătească reclamanților suma de 2.000 lei actualizată cu indicele de inflație de la data plății, respectiv 20.10.2010 până la data plății efective, suma de 6.000 lei actualizată cu indicele de inflație de la data plății, respectiv 31.01.2011 până la data plății efective, reprezentând sume achitate de reclamanți și nerestituite, precum și suma de 11.400 lei reprezentând contravaloarea voucherelor menționate în nota de înscriere nr._/17.01.2011, și pe pârâta S.C. A. D. S.A. să plătească Statului suma de 1.386 lei reprezentând taxa judiciară de timbru de care reclamanții au fost scutiți.
De asemenea, a respins cererea pârâtei S.C. X. G. S.R.L., cu sediul în B., Manolești Deal, nr. 33, județul B. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Această sentință a fost recurată la Tribunalul Specializat Argeș, de către recurenta S.C. A. D. S.A., care a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, formându-se în rejudecare, dosarul nr._ .
Instanța, în vederea soluționării cauzei în rejudecare, a citat legal părțile, și a avut în vedere îndrumarea, Tribunalului Specializat Argeș, în sensul de a analiza toate raporturile contractuale stabilite între părți, referitoare la situația rezultată după refuzul primului autovehicul vizionat, începând cu 20.10.2010, și faptul că trebuie analizat contractul de vânzare- cumpărare intervenit între părți.
Reclamanții T. F. și T. N., în rejudecare au depus precizări scrise aflate la filele 15-23, prin care au solicitat admiterea acțiunii precizate, au arătat că au fost de bună credință la întocmirea contractului de achiziționare a autoturismului marca L., și a precizat sumele a căror restituire o solicită, în total de 8000 lei achitată în avans, prin cele două ordine de plată( încasare), numerar precum și suma de_ lei reprezentând c/v celor trei vouchere obținute prin Programul Rabla 2010, în valoare de 3800 lei fiecare, sume ce urmează a fi reactualizate.
La termenul din 16.09.2013, s-a invocat d e către pârâtele S.C. A. D. S.A și S.C. X. G. S.R.L., excepția de prematuritate a introducerii cererii de chemare în judecată, excepție ce a fost respinsă la termenul din 16.09.2013 cu motivarea din considerentele acesteia.
Prin sentința civilă nr. 9447/2013 Judecătoria Pitești a admis în parte acțiunea, a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare încheiat pe baza bonului de comandă_/20 10 2010, încheiat între reclamanți și pârâta A. D. SA, prin mandatara – pârâtă ..
A obligat pârâtele, ca urmare a rezoluționării contractului să restituie reclamanților suma de 8000 lei, achitată în avans, prin cele două ordine de plată( încasare), numerar precum și suma de_ lei reprezentând c/v celor trei vouchere obținute prin Programul Rabla 2010, în valoare de 3800 lei fiecare, sume ce urmează a fi reactualizate la data plății, începând cu 20 10 2010.
A respins cererea reclamanților în ceea ce priveste acordarea penalităților de întârziere.
A obligat pe pârâte să plătească către Stat suma de 1386 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, de care reclamanții au fost scutiți, în temeiul art. 19 din OUG 51/2008.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții T. F. și T. N. la data de 20.10.2010 au rezervat un auto D. L. F2 Ambiance 1,4 prin ,,Programul Rabla”, bon de comandă_/20.10.2010, depunând cu aceeași dată 3 vouchere și suma de 2.000 lei (reprezentând cheltuieli de validare către Mediu) cu aviz de plată nr. VN2510465/20.10.2010 și au primit un răspuns din partea pârâtei S.C. X. G. S.R.L. că cele trei tichete au fost validate la Ministerul mediului, iar autoturismul se află în parc la ei, și să facă ultima plată pentru a intra în posesia autoturismului.
Cu ocazia ultimei plăți către pârâta S.C. A. D. S.A., au cerut să vizioneze acest autoturism pentru a vedea calitatea de execuție, dar au descoperit mai multe nereguli, ce au determinat refuzul, de a intra în posesia autoturismului mai sus menționat, cerând să le fie pus la dispoziție un alt autoturism de același tip, și dotări.
Astfel la 31.01.2011 s-au prezentat pentru a face ultima plată la acest autoturism, ocazie cu care au cerut să vizioneze autoturismul din data de 17.01.2011, primind un răspuns negativ întrucât pârâta S.C. X. G. S.R.L. nu a făcut demersurile necesare către pârâta S.C. A. D. S.A., conform bonului de comandă nr._/17.01.2011 și cerințelor generale de vânzare-cumpărare a unui vehicul nou. Aceștia au avut în vedere, și faptul că, pentru a putea intra în posesia acestui autoturism, trebuiau să se încarce cu cheltuieli de transport a autoturismului de la Argeș până la B., în cazul în care l-ar fi refuzat din nou.
Reclamanții au luat ca măsură preventivă să achite în data de 31.01.2011 doar suma de 6.000 lei din_,74 lei, diferența de 7.582,74 lei, obligându-se să o achite după ce autoturismul comandat, fabricat de pârâta S.C. A. D. S.A. să ajungă în parcul S.C. X. G. S.R.L.
Totodată reclamanții nemulțumiți au făcut plângere în scris și telefonic către pârâta A. D. S.A. și Mediu, dar pentru că nu au primit răspuns, și nu au intrat în posesia autoturismului comandat, respectiv la pârâta S.C. X. G. S.R.L. pentru a-l putea viziona și plăti diferența, pentru că sumele erau plătite, pentru cele trei vouchere, dar nu au primit un răspuns concret.
Potrivit disp. art.2 lit.b) din contract, părțile litigante au convenit că ,,plata prețului se face după semnarea Bonului de comandă, dar înainte de data finalizării, integral sau în două tranșe (...), nu se accepta plata prețului în mai multe tranșe”.
Totodată, data finalizării era definită în contract, ca fiind data până la, care clientul are dreptul și obligația să se prezinte pentru a recepționa și a prelua efectiv automobilul contractat, iar la art.4 din contract se prevedea că, livrarea autoturismului se facea, numai ulterior plății integrale a acestuia.
În speță, se pune problema analizării raporturilor juridice contractuale, atât în ceea ce privește acordarea daunelor moratorii, pentru neexecutare contract, dar și a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare, așa cum au solicitat reclamanții prin cererile completatoare și precizatoare.
Analizând, clauzele contractuale, instanța trebuie să se raporteze, și la art.19 din Programul Rabla 2010 se referă la procedura de înscriere de către un proprietar de tichete valorice la unul din producătorii validați de către Agenția Fondului de Mediu.
Potrivit art.19 alin.(3) s-au verificat documentele reclamantei și s-a eliberat acesteia de către pârâta S.C. A. D. S.A. nota de înscriere nr._/17.01.2011, iar ulterior potrivit alin.(7) al aceluiași articol s-au transmis Agenției Fondului pentru Mediu spre verificare tichetele valorice, tichete care rămân spre păstrare și arhivare la Administrația Fondului pentru Mediu.
Pârâta S.C. X. G. S.R.L. are decât calitatea de agent în raporturile cu pârâta S.C. A. D. S.A., desfășurând activități în vederea vânzării de către D. a vehiculelor purtând marca sa și, în calitatea de agent preia comenzi de la clienți și le transmite către D..
Contractul de Agent încheiat între cele două pârâte sub nr.AG.066/16.12.2006 precizează în mod expres că ,,D. este angajată juridic prin orice contract negociat de agent în numele și pe seama sa, numai dacă a fost negociat în limita mandatului încredințat agentului în baza acestui contract”.
De asemenea, potrivit convenției, vehiculele aflate în depozit la Agent S.C. X. G. S.R.L. sunt și rămân proprietatea Daciei până la facturarea de către D., către clientul final, și că cheltuielile de transport sunt suportate de aceasta și nu de către Agent.
Reclamanții, nu și-au îndeplinit obligația de plată integrală a prețului; avansul în sumă de 2.000 lei menționat în AV2510465 a fost plătit de reclamanți prin bancă direct în contul S.C. A. D. S.A. conform procedurilor de vânzare din contractul de Agent.
Mai mult, cele trei tichete valorice în sumă de 11.400 lei au fost predate de către S.C. A. D. S.A. către Administrația Fondului de Mediu pentru verificare, păstrare și arhivare, iar după validarea acestora S.C. A. D. S.A. s-a emis nota de înscriere în program, dar condiția pentru ca reclamanții să poată beneficia de contravaloarea celor trei tichete valorice era emiterea facturii pentru autoturismul nou, factură din care S.C. A. D. S.A. ar fi scăzut contravaloarea celor trei tichete pe care ulterior le-ar fi încasat de la Administrația Fondului pentru Mediu.
Analizând, art.7.3 alin.(2) din contractul mai sus menționat, rezultă că s-a stipulat faptul că ,,D. este angajată juridic prin orice contract negociat de Agent în numele și pe seama sa numai dacă a fost negociat în limita mandatului încredințat Agentului în baza prezentului contract”.
Or, în condițiile în care clauzele contractuale se prevede angajarea juridică a pârâtei D., iar aceasta din urmă nu a făcut dovada că, Agentul ar fi acționat în afara limitelor mandatului încredințat.
Este cert că, prin bonul de comandă nr._/17.01.2011 reclamanta T. F. în calitate de client a solicitat S.C. A. D. S.A., în calitate de vânzător livrarea unui autoturism D. L. 1,2 E5, la prețul de 6.290,57 euro, stabilindu-se ca dată a livrării data de 03.02.2011, și din același înscris rezultând, că s-a stabilit ca plata să fie efectuată în două tranșe, din care acont 7% reprezentând 2.000 lei.
La data de 21.10.2010 s-a încheiat acordul nr. DACGR5653596VI între pârâta S.C. A. D. S.A. reprezentată prin pârâta S.C. X. G. S.R.L. și T. F., în calitate de beneficiar, care viza garantarea de către D. a participării beneficiarului la programul din 2010.
De asemenea, prin nota de înscriere nr._/17.01.2011 s-a confirmat înscrierea în ,,Programul de stimulare a înnoirii parcului auto național pentru anul 2010 a doamnei T. F. în calitate de proprietar al tichetelor valorice menționate la punctele 1, 2 și 3 din nota de înscriere.
Mai rezultă, că la data de 31.01.2011 pârâta S.C. A. D. S.A. a emis avizul nr.VN2691883-2d pentru plata sumei de 13.582,74 lei, iar la data de 31.01.2011 reclamanta T. F. a achitat suma de 6.000 lei reprezentând plată către S.C. A. D. S.A., conform înscrisului depus la dosar, respectiv ordinul nr._/ 31.01.2011.
Se reține, în raport de convenția părților, că potrivit art.19 alin.6 din Programul Rabla 2010, ,, După eliberarea notei de inscriere, documentele prevazute la alin. (2), cu exceptia tichetelor valorice, raman spre pastrare si arhivare la producatorul validat.
Conform art.19 alin.(9) din Programul Rabla 2010 ,,În cazul în care achizitionarea autovehiculului nou nu se realizează din culpa exclusivă a producătorului validat, acesta are obligația de a oferi proprietarului înscris, în maximum 90 de zile după data de 11 decembrie a anului in care proprietarul trebuia sa beneficieze de achiziționarea autovehiculului nou prin program, posibilitatea achiziționării unui autovehicul nou, din al cărui preț se va scădea contravaloarea tichetului valoric/tichetelor valorice.
În speță, încheierea contractului s-a făcut în forma convenită de părți, neexistând dovada refuzului culpabil al reclamanților.
Sumele plătite de cumpărător la data încheierii contractului are natura juridică de avans, din prețul care trebuia plătit, reprezentând un început de executare a contractului, din partea reclamanților, dar și în ceea ce privește pe pârâte.
În cauză s-a dovedit de către reclamanți culpa pârâtelor în neperfectarea la termenul convenit a obligației de predare a bunului cumpărat, iar reclamanții au făcut toate diligențele că nu au primit bunul, în condițiile convenției.
Rezoluțiunea, operează în cazul de față, în conformitate cu art.978, 982 și 1020, 1021 din Codul civil, pentru că este o sancțiune care intervine în speță, din extremism pentru neexecutarea culpabilă, a obligației principale.
Sunt îndeplinite toate condițiile rezoluțiunii judiciare, pentru neexecutarea importantă a contractului, neexecutarea imputabilă pârâților prin punerea în întârziere a pârâților.
Contractul de vânzare-cumpărare, prin prisma clauzelor sale trebuie interpretat prin prima prevederilor art.969 Cod civil, fiind urmare a acordului părților, iar pârâții nu și-au executat obligațiile contractuale, mai ales că obligațiile erau reciproce și trebuiau să fie executate simultan,
Reclamanții au invocat excepția de neexecutare a contractului, care este un mijloc juridic de apărare, temeiul juridic constituind principiul reciprocității și interdependenței obligației părților, în contractele sinalagmatice.
Reclamanții au invocat practic excepția de neexercitare a contractului fundamentată pe împrejurarea că, deși în repetate rânduri au contactat pe pârâte, după refuzul asupra primului autovehicul vizionat, să finalizeze învoiala, și să vizioneze un autoturism corespunzător, pârâtele au dovedit rea credință, de fiecare dată, situație în care, nu a fost finalizată tradițiunea bunului mobil, pentru a se achita obligația corelativă de diferență plată.
Este bine știut faptul că principalele obligați ale vânzătorului sunt: transferarea proprietății lucrului vândut în favoarea cumpărătorului, predarea lucrului vândut în deplină posesie, și folosință a cumpărătorului.
Dacă sub aspectul juridic efectul principal al vânzării este transferul dreptului de proprietate, operațiune abstractă în sine, sub aspectul realității fizice efectul principal al vânzării este predarea materială al lucrului vândut, pentru ca dobânditorul cumpărător să se poată bucura de posesia, folosința, și dispoziția materială a bunului.
Or, nu poate fi pusă în sarcina reclamanților, întreaga situație juridică, și faptică pentru că pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile esențiale, cele le reveneau, ceea ce a dus un prejudiciu acestora.
În condițiile în care pârâta nu a făcut dovada restituirii restituirii către reclamanți a sumelor achitate de aceștia conform documentelor justificative depuse la dosar, sau a voucherelor menționate în nota de înscriere nr._/17.01.2011, instanța apreciază că aceasta ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei pe seama micșorării patrimoniului reclamanților, motiv pentru care apreciază că acțiunea reclamanților precizată în ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la restituirea sumei de 2.000 lei actualizată cu indicele de inflație de la data plății, respectiv 20.10.2010 până la data plății efective, a sumei de 6.000 lei actualizată cu indicele de inflație de la data plății, respectiv 31.01.2011 până la data plății efective, reprezentând sume achitate de reclamanți și nerestituite, precum și a sumei de 11.400 lei reprezentând contravaloarea voucherelor menționate în nota de înscriere nr._/ 17.01.2011, este întemeiată.
În ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare până la data restituirii efective a acestor sume, instanța constată că reclamanții au făcut dovada stipulării în contract a unei clauze care să prevadă un procent de penalitate în cazul nerestituirii sumelor, în sensul prevăzut de disp. art.1066 Cod civ., astfel că poate dispune obligarea pârâților la plata penalităților solicitate, ca urmare a constatării rezoluțiunii contractului, în raport de prevederile 1020-1021 și art.1082 Cod civil, ele reprezentând cuantumului daunelor interese în caz de neexecutare sau executare cu întârziere, pentru încălcarea obligațiilor contractuale esențiale.
Având în vedere considerentele expuse, cât și disp. art.969 și 970 Cod civ., instanța a admis în parte acțiunea, cu precizările ulterioare, formulată de reclamanții T. F. și T. N., în contradictoriu cu pârâtele . BOTOSANI și S.C. A. D. SA.
A constatat rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare încheiat pe baza bonului de comandă_/20 10 2010, încheiat între reclamanți și pârâta A. D. SA, prin mandatara – pârâtă ..
A obligat pârâtele, ca urmare a rezoluționării contractului să restituie reclamanților suma de 8000 lei, achitată în avans, prin cele două ordine de plată( încasare), numerar precum și suma de_ lei reprezentând c/v celor trei vouchere obținute prin Programul Rabla 2010, în valoare de 3800 lei fiecare, sume ce urmează a fi reactualizate la data plății, începând cu 20 10 2010.
A respins cererea reclamanților în ceea ce privește acordarea penalităților de întârziere.
A obligat pe pârâte să plătească către stat suma de 1.386 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, de care reclamanții au fost scutiți, în temeiul art. 19 din OUG 51/2008.
Împotriva sentinței civile de mai sus au declarat recurs pârâtele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâta . Botosani arată că este nereal și nedovedita afirmația reclamantilor că ar fi refuzat autovehiculul comandat în data de 20.10.2010. Arată pârâta că reclamanții nu au obținut finanțare la nicio bancă și nici de la leasing RCI Renault Finantare.
În mod eronat instanța a constatat ca reclamanții ar fi solicitat sa recepționeze noul autovehicul.
În realitate reclamanții nu au vizitat niciodată magazinul și nici nu au răspuns la telefon.
Instanța a omis, favorizând reclamanții, faptul că producătorul validat . nu putea deconta tichetele valorice fără a avea factura finala de achiziții a autovehiculului nou achiziționat.
Instanța nu putea obliga proprietarul să livreze un bun neplătit și nici nu are dreptul sa anuleze clauzele contractuale prevăzute în convențiile comerciale încheiate între două părți, respectiv intre . . și reclamanții T. F. și N..
Instanța în mod greșit a dispus ca sumele trebuie restituite de pârâte întrucâr această recurentă nu a încasat nici o suma de la client și a predat tichetele la . termenul corect și legal. Recurenta are calitatea de agent în raport cu . ducând la excluderea calității de distribuitor-vânzător.
Instanța a stabilit în sarcina pârâtei suma de 8000 lei și a trei tichete valorice în suma de 114.000 lei când în realitate 3 tichete valorice a cate 3800 lei rezulta suma de 11.4000 lei fără a delimita răspunderea materială între . și . Botosani ca agent al producătorului.
În recursul formulat de către pârâta ., aceasta a considerat sentința recurată ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de a pronunțat hotărârea cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale în sensul că, deși reclamanții nu au achitat integral prețul până la data de 31.01.2011,deși aveau cunoștință de acest fapt a stabilit culpa recurentei în neexecutarea contractului. S-a susținut în recursul formulat că instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor Ghidului de finanțare a Programului Rabla 2010 aprobat prin Ordinul Ministerului Mediului nr.1683/2009.
În dezvoltarea acestui motiv recurenta susține că și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit art.19 alin.8, în sensul că a garantat reclamanților achiziționarea autovehiculului nou cu condiția ca aceștia să se prezinte în termenul de valabilitate a notei de înscriere, respectiv 31.01.2011, la producătorul validat în vederea achiziționării autovehiculului nou. Totodată instanța de fond a făcut o aplicare greșită a disp.art.19 alin.9 atâta vreme cât se reține culpa neexecutării contractului din vina exclusivă a reclamanților.
În cauza de față se pune în discuție răspunderea contractuală, iar instanța de fond nu a făcut o verificare a contractului pentru a constata că, potrivit acestuia, neachitarea diferenței de preț dă dreptul recurentei să declare rezolvit contractul, Recursul a fost legal timbrat.
Intimații-reclamanți au depus „precizări scrise” la data de 17.06.2014 prin care au solicitat, în esență, respingerea recursurilor formulate instanța de fond în mod legal admițând acțiunea, reiterând apărările de la fond.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 pct. 9 si art.3041 C.pr.civ., tribunalul considera recursurile fondate pentru considerentele ce vor fi expuse:
Prin sentința comercială nr.3432/06.04.2012 Judecătoria Pitești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a . iar împotriva acestei sentințe, în termen legal, s-a formulat recurs doar de către pârâta ..
Recursul promovat a fost admis de Tribunalul Comercial Argeș prin decizia 188/29.10.2012 prin care s-a admis recursul, s-a casat sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Din considerentele deciziei de casare rezultă că instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a analizat doar o parte din raporturile contractuale stabilite între părți, referitoare la situația rezultată de după refuzul asupra primului autovehicul vizionat, deși reclamanții au învestit instanța cu toate raporturile stabilite între părți începând cu data de 20.10.2010.
Situația expusă anterior echivalează cu o necercetare a fondului cauzei de către prima instanță, ce determină casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Față de cele prezentate, tribunalul constată că sentința comercială nr.3432/06.04.2012 pronunțată Judecătoria Pitești nu a fost desființată cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a . întrucât niciuna din părțile interesate nu au înțeles să formuleze recurs astfel că dezlegarea dată de instanța de fond sub acest aspect a dobândit autoritate de lucru judecat.
În această situație se constată că în mod eronat s-a dispus prin sentința recurată în prezenta cauză, respectiv sentința civilă nr. 9447/25.11.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ obligarea la plata sumelor solicitate de intimații-reclamanți atâta timp cât s-a stabilit în mod irevocabil că pârâta . nu are calitate procesuală pasivă motiv pentru care tribunalul nu va mai analiza celelalte motive de recurs invocate de această recurentă.
Cu privire la motivele de recurs invocate de recurenta-pârâta . tribunalul va avea în vedere situația de fapt ce rezultă din materialul probator administrat și raporturile contractuale stabilite între părți.
Astfel la data de 20.10.2010 reclamanții T. F. și T. N. au rezervat un auto D. L. F2 Ambiance 1,4 prin ,,Programul Rabla”, bon de comandă_/20.10.2010, depunând cu aceeași dată 3 vouchere și suma de 2.000 lei (reprezentând cheltuieli de validare către Mediu) cu aviz de plată nr. VN2510465/20.10.2010.
La data de 21.10.2010 s-a încheiat acordul nr.DACGR5653596VI între pârâta ., reprezentată prin . și T. F., în calitate de beneficiar, care viza garantarea de către D. a participării beneficiarului la Programul Rabla 2010.
Cele trei tichete au fost validate la Ministerul mediului astfel că reclamanții pentru a putea intra în posesia autoturismului trebuiau să achite diferența de preț.
La momentul emiterii bonului de comandă între . în calitate de vânzător prin agentul pârâta . și reclamanți s-a încheiat practic un contract de vânzare-cumpărare fiind menționate condiții generale alături de datele din bonul de comandă, condiții ce au fost însușite fără rezerve de ambele părți.
În baza bonului de comandă_/20.10.2010 reclamanții urmau să devină proprietari autovehiculului marca L. F2 Ambiance 1,4, culoare roșu Passion 21D identificat prin . șasiu UU1LSDAE43871825 al cărui preț era de 6.440,56 euro din care reclamanții au achitat acont 7%, respectiv 2.000 lei ce este echivalentul sumei de 466,68 euro.
Din probele administrate rezultă că reclamanții nu au achitat diferența de preț în cuantum de 14.490,19 lei motiv pentru care pârâta . agentul său . a emis înștiințarea de plată nr. 313/7.12.2010 prin care se punea în vedere reclamanților achitarea sumei restante, termenul limită fiind 13.12.2010.
Motivul real pentru care reclamanții nu au putut achita diferența de preț a fost reprezentat lipsa unor disponibilități bănești proprii și imposibilitatea procurării sumei din alte surse astfel cum rezultă din înscrisurile depuse.
În data de 14.12.2010 pârâta . a întocmit o cerere de rambursare a sumei de 2.000 lei.
Autoturismul ce a format obiectul contractului menționat mai sus a fost predat către . și vândut câtre un alt client la data de 27.12.2010.
Prin bonul de comandă nr._/17.01.2011 reclamanta T. F. a solicitat pârâtei ., în calitate de vânzător, livrarea unui autoturism D. L. 1.2 E5 la prețul de 6.290,57 Euro, stabilindu-se ca dată a livrării data de 03.02.2011.
Potrivit aceluiași înscris s-a stabilit ca plata să fie efectuată în două tranșe din care acont 7%, reprezentând 2.000 lei.
Prin nota de înscriere nr._/17.01.2011 s-a confirmat înscrierea în Programul Rabla 2010 a reclamantei, în calitate de proprietar a trei tichete valorice.
La data de 31.01.2011 pârâta . a emis avizul nr.VN2691883-2d pentru plata sumei de 13.582,74 lei.
La data de 31.01.2011 reclamanta a achitat suma de 6.000 lei, reprezentând plată către pârâta ., potrivit ordinului nr._/31.01.2011.
S-a stabilit că data livrării să fie 3.02.2011 dată până la care prețul autovehiculului trebuia să fie achitat integral, în lipsa executării acestei obligații vânzătorul nefiind obligat la predarea autoturismului.
În ambele contracte s-a menționat „ eu clientul declar că mi-au fost înmânate, am citit, înțeles și acceptat în totalitate condițiile generale de vânzare-cumpărare automobilului nou, care fac parte integrantă din prezentul Bon de Comandă și că am primit fișa tehnică a automobilului contractat.”
La punctul 2 lit. b din contracte s-a menționat că „plata prețului se face după semnarea Bonului de Comandă, dar înainte de Data Finalizării, integral sau în două tranșe, din care prima tranșă reprezintă Acont. Acontul este plătibil în lei și exprimat în euro. Nu se acceptă plata prețului în mai mult de două tranșe.” Iar la lit. d) se prevede că” plata integrală sau plata acontului trebuie făcută în termenul de valabilitate prevăzut în documentul Avizare plată bancă . În cazul nerespectării termenului de plată de către Client, Contractul se consideră rezolvit de drept fără nicio formalitate.”
Prin nota de înscriere nr._/17.01.2011 prin s-a confirmat înscrierea în Programul Rabla 2010 a reclamantei, în calitate de proprietar a trei tichete valorice s-a menționat că această notă este valabilă până la data de 31.01.2011, nota fiind semnată de „proprietarul înscris” respectiv reclamanta T. F..
Din art. 4 al acelorași contracte rezultă că „livrarea se face ulterior plății integrale a mașinii”
Din cele prezentate rezultă că vânzătorul nu putea fi obligat la predarea automobilului nou înainte de plata integrală iar pe de altă parte în raport de dispozițiile art. 15 și art.19 alin. 8 și 9 din Programul Rabla 2010 nu se poate constata culpa producătorului validat atâta timp cât cumpărătorul nu și-a îndeplinit obligația de achitare integrală a prețului. Producătorul era obligat conform acestor dispoziții legale, să ofere proprietarului înscris, în maximum 90 de zile după data de 11 decembrie a anului în care proprietarul trebuia să beneficieze de achiziționarea autovehiculului nou prin program, posibilitatea achiziționării unui autovehicul nou, din al cărui preț se va scădea contravaloarea tichetului/tichetelor valorice doar în situația în care achiziționarea autovehiculului nou nu se realizează din culpa sa exclusivă, culpă care nu rezultă din probele administrate.
Din cele menționate tribunalul reține pe de o parte culpa reclamanților în nerespectarea clauzelor contractuale, respectiv neândeplinirea obligației principale ce revine cumpărătorului aceea de a achita în integralitate prețul convenit și în termenul stabilit iar pe de altă parte față de dispozițiile art. 2 lit d) din condițiile generale între părți contractul „în cazul nerespectării termenului de plată de către Client, Contractul se consideră rezolvit de drept fără nicio formalitate.” astfel că se constată îndreptățirea reclamanților la restituirea sumei totale de 8.000 lei achitată în avans prin cele două ordine de plată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei . la suma de_ lei reprezentând c/v celor trei vouchere obținute prin Programul Rabla 2010, în valoare de 3800 lei fiecare raportat la situația de fapt reținută mai sus și de aspectul că nu se poate reține că pârâta s-a îmbogățit fără justă cauză cu suma reprezentând contravalorea tichetelor valorice, pârâta neprofitînd în mod direct sau indirect de aceasta, tribunalul constată că o astfel de cerere este întemeiată.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C-pr.civ. tribunalul urmează să admită recursurile declarate de pârâtele . Botosani și S.C. A. D. SA împotriva sentinței civile nr. 9447/25.11.2013, să modifice sentința în sensul că admite în parte cererea și obligării doar a pârâtei . la 8000 lei către reclamanti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursurile declarate de pârâtele . Botosani și S.C. A. D. SA împotriva sentinței civile nr. 9447/25.11.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții T. F. și T. N.
Modifică sentința în sensul că admite în parte cererea.
Obligă pârâta . la 8000 lei către reclamanti.
Mentine în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2015.
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | Judecător, D. D. A. |
Grefier, E. R. |
Red. D.D.A.
Tehn D.T./2 ex.
10.04.2014
Jud fond C. I. E.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 591/2015.... | Cerere necontencioasă. Decizia nr. 733/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
