Pretenţii. Hotărâre din 09-06-2015, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 1491/205/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1897/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător M. V.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de reclamanta C. M., împotriva sentinței civile nr.1838/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții P. C., B. I., având ca obiect pretenții răspundere civilă delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se identifică apelanta-reclamantă C. M. prin CNP_, care depune la dosar cerere prin care solicită îndreptarea erorilor materiale strecurate în apelul formulat și concluzii scrise.
În dovedirea apelului, solicită proba cu martora T. D. care este prezentă în sală pe situația de fapt, proba testimonială cu soțul său și cu minora.
Instanța, constată că se solicită la termenul de astăzi, deși nu s-a indicat prin cererea de apel numele și adresele martorilor, proba cu martora T. D. care nu este rudă cu părților. Totodată, constată că apelanta solicită proba cu soțul său și cu minora intimatei.
Instanța, având în vedere că un martor este prezent în sală și este propus pe situația de fapt, apreciază că audierea acestuia este suficientă, urmează să încuviințeze în baza art.255,_ c.pr.civ. probele cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială cu martora T. D..
Se audiază martora T. D. sub prestare de jurământ, răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar.
Apelanta-reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelanta-reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris și motivat, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată sub numărul_, pe rolul acestei instanțe, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâții P. C. și B. I., solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de 2500 lei cu titlu de despăgubiri și la prezentarea adeverinței privind starea de sănătate a câinelui.
În considerente, reclamanta arată că la data de 29 aprilie 2014 a fost mușcată de câinele pârâților, lăsat nesupravegheat, fiind nevoită să se interneze și trateze prin imunizare contra rabiei, că acest tratament este dureros și costisitor, iar reclamanta, în urma agresiunii a rămas cu o traumă psihică ce –i afectează randamentul la muncă.
Arată reclamanta că pârâții dețin în proprietate 3 câini de talie mare și medie pe care-i lasă dezlegați, împiedicând-o astfel pe reclamantă să ajungă la proprietatea sa, că a apelat organele de poliție și a solicitat ajutorul, dar pârâții, deși au fost atenționați în repetate rânduri, continuă să lase câinii liberi, că au fost atacați și alți membrii ai familiei sale.
Față de acțiunea principală, la data de 2 iulie 2014 s-a depus la dosar un înscris cu caracter de întâmpinare din partea pârâtului B. I., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii.
În considerente, pârâtul arată că cele afirmate de reclamantă sunt nereale, că imobilul său are 2 suprafețe de teren cu destinația de curți – construcții, prin una din suprafețe fiind asigurată și servitutea de trecere către proprietatea reclamantei, dar câinii săi sunt închiși în cealaltă curte, că reclamanta l-a amenințat în repetate rânduri că-l va ține numai în procese, adevăratul motiv al nemulțumirii sale fiind acela că nu poate vinde proprietatea obținută datorită faptului că există această servitute.
La data de 23 iulie 2014 s-a formulat întâmpinare și din partea pârâtei P. C., prin care s-a solicitat respingerea cererii ca netimbrată, sau anularea acesteia pentru lipsa obiectului și a motivelor de fapt.
În considerente pârâta arată că are într-adevăr 3 câini, respectiv un câine ciobănesc ce este permanent legat în curtea sa, alta decât cea afectată de servitute, și 2 căței rasa pechinez, care nu mușcă, și care nu au acces la drumul de servitute, fiind liberi în curtea pârâtei.
Mai arată pârâta, că reclamanta nu depune nici un certificat medico-legal din care să rezulte că a fost mușcată de câine, iar despăgubirile solicitate nu sunt probate prin nici un mijloc de probă.
Față de întâmpinare, reclamanta a formulat la data de 09 septembrie 2014 răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii și cheltuieli de judecată.
În considerente arată că prin tranzacția confirmată prin Sentința Civilă nr. 15 din 07 ianuarie 2010 s-a consfințit învoiala părților prin care suprafața de 7516 mp teren este afectat de drept de servitute în favoarea reclamantei, dar pârâții, cu rea credință nu respectă această hotărâre judecătorească, lăsând câinii liberi pe terenul de servitute. Mai arată reclamanta, că nu este reală afirmația că pârâții ar avea 2 suprafețe de teren cu destinația de curte, în realitate este una singură, iar la incidentul indicat a participat și minora P. S. care a închis câinii.
În cauză s-a administrat proba cu acte și înscrisuri și proba cu interogatoriu.
Prin sentința civilă nr.1838/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost respinsă acțiunea.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Cu chitanța . nr. 3448 reclamanta face dovada achitării taxei de timbru.
De asemeni, a fost respinsă cererea de anulare a acțiunii, obiectul dedus judecății fiind conturat în cuprinsul acesteia, respectiv pretenții rezultate din răspunderea civilă delictuală.
Din probele administrate în cauză, a rezultat următoarea situație de fapt: prin Sentința Civilă nr. 15 din data de 07 ianuarie 2010 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, în dosarul civil nr._ (număr în format vechi 3631/2009) reclamanta și pârâții au tranzacționat asupra litigiului dintre părți, în sensul că reclamanții din acel dosar au renunțat la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului afectat de servitutea de trecere, conform sentințe civile nr. 2422/2008 și Sentinței Civile nr. 3618/1993, și au primit în schimbul acestei despăgubiri cota de 3/32 din imobilul rămas în succesiunea defunctei M. E., aflată în proprietatea numitei C. M..
Reclamanta a depus la dosarul cauzei și schița plan anexă raportului de expertiză întocmit de inginer P. I., efectuată în dosarul civil înregistrat sub nr. 719/2008, prin care a fost individualizată pe teren suprafața afectată de servitute.
Analizând această schiță s-a constatat că imobilul casă proprietatea reclamantei, primit din succesiunea numitei M. E., este în continuarea imobilului casă deținut de pârâți.
Reclamanta pretinde că pârâții, cu rea credință, lasă câinii liberi în curtea lor, pentru ca ea să nu mai aibă acces la imobilul pe care-l deține în proprietate. Nu rezultă din nici o probă acest aspect.
Reclamanta pretinde că la data de 29 aprilie 2014 a fost mușcată de unul din câinii pârâților, prezentând în acest sens certificatul medico-legal nr. C/107/19 mai 2014, copie xerox a fișei de spitalizare și a scrisorii medicale întocmite de medicul primar D. E., specializat în boli infecțioase.
Aceste documente probează faptul că reclamanta a fost mușcată de un câine, că s-a prezentat la spital la circa 8 zile de la data pretinsei agresiuni, în vederea stabilirii tratamentului, iar la Serviciul de Medicină Legală s-a prezentat în data de 19 mai 2014, deci la aproape 20 de zile de la data pretinsei agresiuni.
Conform dispozițiilor art. 1375 cod civil „proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”.
În speța de față, reclamanta nu probează prin nici un mijloc de probă nici că incidentul s-a produs la data de 29 aprilie 2014, nici că a fost mușcată de unul din câinii pârâților, nu de câinele altei persoane, ci se mulțumește doar să afirme aceste lucruri.
Nu în ultimul rând trebuie observat că servitutea de trecere stabilită în favoarea reclamantei nu este închisă cu gard de restul proprietății pârâților, gard pe care reclamanta este îndreptățită să-l edifice și chiar să solicite pârâților cota de 1/2 din cheltuieli.
În măsura în care, de la data tranzacției și până în prezent reclamanta nu a înțeles să edifice acest gard, în cauză operează și dispozițiile art. 1380 Cod Civil, în sensul că „nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși … ”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Sentința este abuzivă, bazată pe mistificarea adevărului în cauză, în fapt este vorba de interzicerea martorilor apelantei precum și interzicerea dreptului legitim de a se apăra.
În cauză s-au încălcat prev.art.391, art.392, art.216 alin.2 Cod de procedură civilă, judecătorul interzicându-i să-și expună punctul de vedere.
Pârâții au renunțat la plată nu la terenul destinat trecerii, ei având obligația să își închidă terenul lor pentru a nu lăsa loc de interpretare lui P. C. care se face că nu știe pe unde este servitutea de trecere.
Apelanta solicită rejudecarea dosarului și acordarea despăgubirilor în sumă de 2500 lei, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacata prin prisma motivelor de apel invocate în limitele prevăzute de art. 476- 478 din Noul Cod de pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul formulat este fondat și pe cale de consecință îl va admite pentru următoarele considerente:
Obiectul dedus judecații îl reprezintă cererea reclamantei C. M., care a chemat în judecată pe pârâții P. C. și B. I., pentru plata sumei de 2500 lei cu titlu de despăgubiri și la prezentarea adeverinței privind starea de sănătate a câinelui, susținând că la data de 29 aprilie 2014 a fost mușcată de câinele pârâților, lăsat nesupravegheat, fiind nevoită să se interneze și trateze prin imunizare contra rabiei, tratamentul fiind dureros, traumatizant și costisitor.
Deși s-a probat faptul că reclamanta a fost mușcată de un câine, că s-a prezentat la spital la circa 8 zile de la data pretinsei agresiuni în vederea stabilirii tratamentului, pe considerentul că reclamanta nu a probat că a fost mușcată de câinele pârâților, instanța de fond a respins acțiunea.
Soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă fără echivoc faptul că la data de 29 aprilie 2014, reclamanta a fost mușcată de unul din câinii pârâților, prezentând în acest sens certificatul medico-legal nr. C/107/19 mai 2014, copie xerox a fișei de spitalizare și a scrisorii medicale întocmite de medicul primar D. E., specializat în boli infecțioase.
Pe fondul unor neînțelegeri legate de dreptul de servitute pentru accesul la casa și grădina aflată în continuarea casei pârâtei P. C., între părți au existat numeroase incidente, apelanta reclamând faptul că pârâții au în permanență câinii lăsați liberi, fiind agresivi.
În acest sens, prin adresa nr. 2486 din 27.06.2014, în urma sesizării de către reclamantă a incidentului respectiv, Primăria Comunei Lerești a comunicat acesteia faptul că pârâtul B. I. a precizat că există posibilitatea ca respectivul câine să fi scăpat din lanț (fila 69 dosar fond).
Tot astfel, prin adresa nr. 3640 din 19.07.2011, aceeași instituție publică a pus în vedere pârâților, să respecte drumul de servitute al reclamantei și să țină câinii legați, pentru a evita eventualele conflicte.
De asemenea, martora T. D., audiată în apel la cererea reclamantei, a relatat faptul că reclamanta a fost mușcată de un câine, în curtea intimaților pârâți, observând personal 3 câini dezlegați preajma acesteia, precizând totodată că aceasta a suferit traume psihice ca urmare a acestei agresiuni.
În acest context, cauza producerii faptului păgubitor pentru reclamantă, a constat în ignorarea de către pârâți a măsurilor pe care trebuiau să le prevadă pentru menținerea câinilor în incinta proprietății lor, fiind astfel în culpă, chiar dacă nu au determinat în mod nemijlocit producerea faptei păgubitoare. În sarcina lor se reține neîndeplinirea unor obligații de diligență ce constau în sarcina de a controla animalele și a se asigura că acestea sunt închise, ceea ce ar fi determinat înlăturarea situației păgubitoare.
D. urmare, coroborând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține temeinicia acțiunii reclamantei C. M. fiind îndeplinite condițiile art. 1375 Cod civil, care atrage răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale.
În consecință, tribunalul va admite apelul, va schimba sentința civilă nr.1838/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții în solidar, să plătească reclamantei suma de 660,82 lei daune civile și suma de 1000 lei daune morale, pentru prejudiciile materiale și morale create de animalul scăpat de sub paza acestora.
Totodată, văzând și dispozițiile art. 451-452 NCPC, tribunalul va admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată, în măsură dovedirii acestora conform înscrisurilor de la filele 71-76 dosar fond, obligând pe intimați, în solidar, să plătească apelantei suma de 316 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de reclamanta C. M., CNP_, domiciliată în . lui P., nr.381, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.1838/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții P. C., CNP_ și B. I., CNP_, ambii domiciliați în comuna Lerești, ., nr. 501, județul Argeș.
Schimbă sentința, în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 660,82 lei, daune civile și suma de 1000 lei, daune morale. Obligă intimații, să plătească apelantei suma de 316 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2015 la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, E. A. | Judecător, M. V. | |
Grefier, E. R. |
red.M.V.
dact.C.E.C./7 exp.
jud.fond G.R.
06.07.2015.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2115/2015. Tribunalul ARGEŞ | Reziliere contract. Decizia nr. 2016/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
