Revendicare imobiliară. Decizia nr. 568/2015. Tribunalul ARGEŞ

Comentarii

0

Decizia nr. 568/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 568/2015

,

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 568/2015

Ședința publică de la 26 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. V.

Judecător A. M.

Judecător G. D. N.

Grefier G. G.

S-a luat în examinare pentru soluționare, după casare cu retinerea cauzei spre rejudecare, acțiunea civilă formulata de formulată de reclamanți P. M., B. N. și B. M., în contradictoriu cu pârâtul C. M., având ca obiect „revendicare imobiliară”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.

Procedura legal îndeplinită fără citarea părtilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2015, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea data și care fac parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Constată că, sub nr._ /1 septembrie 2011 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș acțiunea formulată de reclamanții P. V. M., B. V. N. și B. GH. M. împotriva pârâtului C. M., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului să le respecte reclamanților posesia și proprietatea suprafeței totale de 11.764 mp, teren situat pe raza comunei Nucșoara, satul Slatina, județul Argeș, pct. „Gruiu N.”, pădure, precum și anularea cadastrelor nr. 658/23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș B. I. și nr. 660/23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș A. R., a procesului-verbal de vecinătate din 4 aprilie 2008 conform anexa 17 și a tuturor actelor care stau la baza emiterii acestor acte.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții au fost puși în posesie pentru suprafața de 11.764 mp, teren pădure situat pe raza comunei Nucșoara, satul Slatina, județul Argeș, pct. „Gruiu N.”, prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010, ca urmare a Hotărârii Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 109/5 octombrie 2006. Reclamanții au arătat că după punerea în posesie au fost tulburați în folosința și posesia acestei suprafețe de teren de către pârât, acesta susținând că deține cele două acte cadastrale menționate, pe suprafața de teren de 11.764 mp, teren pădure ce le-a fost dat reclamanților. Deoarece actele cadastrale nr. 658 și 660 sunt emise pentru suprafețe mai mari de teren, reclamanții au solicitat anularea lor parțială, respectiv numai pentru suprafața de 11.764 mp, teren proprietatea lor, inclus în mod abuziv și ilegal în acest acte cadastrale. Reclamanții au mai arătat că solicită și anularea procesului-verbal de vecinătate încheiat pentru pârâtul C. M., referitor la această suprafață, deoarece este întocmit ilegal, neavând nicio legătură cu emiterea celor două acte cadastrale. În drept s-au invocat art. 480 cod civil și următoarele, art. 948, 949, 950 și 966 Cod civil.

S-au depus înscrisuri în legătură cu obiectul cauzei (adresa nr. 2142/18 iulie 2007 emisă de Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Nucșoara, proces-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010 eliberat de Comisia locală de fond funciar Nucșoara, proces-verbal de punere în posesie nr. 77/11 februarie 2009 eliberat de Comisia locală de fond funciar Nucșoara, proces-verbal de vecinătate a imobilului situat în unitatea administrativ teritorială Nucșoara, plan de amplasament și delimitare a imobilului, plan de încadrare în zonă, copie carte de identitate P. M.).

La data de 30 noiembrie 2011 reclamanții au depus la dosar o precizare și completare a acțiunii, prin care au arătat că înțeleg să solicite anularea parțială a cadastrelor nr. 658/23 aprilie 2008 și nr. 660/23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș A. R. și a procesului-verbal de vecinătate din 4 aprilie 2008 conform anexa 17, pentru că sunt lovite de nulitate absolută, aceste acte fiind eliberate pentru o suprafață de teren ce le aparține lor, în conformitate cu procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010. Au mai arătat că, aceste acte fiind eliberate cu încălcarea dreptului lor de proprietate pentru suprafața de 11.764 mp teren pădure, sunt lipsite de obiect, așa încât potrivit art. 948 Cod civil, solicită constatarea nulității absolute parțiale a acestor acte.

La data de 17 ianuarie 2012 pârâtul C. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Pârâtul a arătat că el nu a ocupat niciodată din suprafața revendicată de reclamanți, după întocmirea procesului-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010, așa cum se pretinde, deoarece întreg terenul situat în pct. „În brechi poiana aspră” a fost dobândit de pârât încă din anul 1980 de la autoarea R. N. E., decedată la data de 20 aprilie 1991, având întinderea totală de 61.602 mp, conform cadastrului nr. 658/2008, și 7.880 mp, conform cadastrului nr. 660/2008, potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F., cumpărarea realizându-se de la moștenitorii R. G., R. R., R. S. și I. M.. Pârâtul a arătat că deținerea acestei suprafețe de teren, cu categoria de folosință pășune și pășune împădurită, a început-o încă din anul 1970, când a preluat terenul de la autoarea R. M.. Terenul, niciodată din anul 1938, de când i-a fost dat lui R. M. prin actul dotal nr. 44/26 ianuarie 1938, nu a fost preluat în aplicarea vreunei legi de expropriere sau de către Regia Națională a Pădurilor, terenul fiind și în prezent foarte bine delimitat de perimetrul silvic aflat în administrarea Ocolului Silvic Domnești. Pârâtul a arătat că, după o perioadă de cca. 10 ani, în care a avut terenul în arendă, începând cu anul 1980 a intrat în stăpânirea acestui teren prin întocmirea unui înscris sub semnătură privată, mai precis a unui antecontract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5 ha teren fânețe și tufăriș în punctul numit „În brechi poiana aspră” și limitat la E și V cu restul proprietății autorilor N. și M. B., iar la N cu Valea M. și la S cu Valea Bună. Pârâtul a arătat că, deoarece prin actul dotal suprafața determinată era de 5 ha, această suprafață a fost declarată la registrul agricol al comunei și, conform adresei nr. 102/13 ianuarie 2012, pentru ea s-au plătit impozitele aferente începând cu anul 1981 și până în prezent. În anul 2008, fiind nevoie de o determinare precisă a limitelor celor 5 ha, pârâtul a constatat că suprafața din pct. „În brechi poiana aspră” este mai mare cu cca. 1,9 ha pășune cu vegetație forestieră, în perimetrul pe care l-a stăpânit dintotdeauna, determinat prin bornele silvice, prin cioplaje cu vopsea în zona de delimitare dintre proprietatea pârâtului și cea administrată de ocolul silvic. Ca urmare a faptului că înscrisul sub semnătură privată nu s-a mai regăsit și a apariției acestei diferențe de teren, pârâtul a contactat pe moștenitorii autoarei R. E., care, prin actul încheiat în formă autentică sub nr. 3258/24 decembrie 2010, au confirmat înstrăinarea suprafeței de teren făcută de autoarea lor. Astfel, pârâtul a precizat că nu avea cum să tulbure folosința și posesia acestei suprafețe de teren, și că atât Hotărârea nr. 109/5 octombrie 2010 a Comisiei Județene de fond funciar Argeș cât și procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010 nu îi sunt opozabile. Despre actul de vânzare-cumpărare, a arătat că a fost întocmit după efectuarea lucrărilor de cadastru, iar la data de 11 noiembrie 2010 procesul-verbal de punere în posesie pentru reclamanți nu putea să se realizeze pe o suprafață care nu se afla la dispoziția comisiei locale ci în posesia și proprietatea pârâtului. Pârâtul a mai arătat că pretențiile privind anularea cadastrelor sunt neîntemeiate, invocându-se doar prejudicierea dreptului de proprietate al reclamanților, dar care, în raport de vechiul Cod civil, nu constituie un motiv de nulitate absolută. Reclamanții solicită anularea lucrărilor de cadastru, cererea care trimite la o nulitate relativă, ce ar putea fi invocată numai de părți și nu de terți, așa cum sunt reclamanții. Pârâtul a mai precizat că există o lege specială, Legea nr. 7/1996 privind cadastrul, care stabilește inclusiv condițiile în care se pot anula asemenea lucrări, dar reclamanții nu își întemeiază cererea pe dispozițiile legii speciale. A mai arătat că și cererea privind anularea procesului-verbal de vecinătate este insuficient motivată, temeiurile din vechiul Cod civil, respectiv 948, 949, 950, 966 neavându-și aplicabilitatea în această cauză. Despre cererea completatoare, s-a arătat că este imprecis formulată și cuprinde inadvertențe. Pârâtul a mai menționat că la punerea în posesie a reclamanților și la întocmirea lucrării de cadastru el nu a fost consultat, nu s-a luat acordul de bună vecinătate, iar aceste lucrări au fost efectuate cu ignorarea semnelor de hotar evidente și existente în teren de zeci de ani. Pârâtul a mai arătat că a stăpânit terenul în mod continuu din 1980 și până în prezent, exploatându-l.

Pârâtul a depus înscrisuri (act dotal nr. 44 din 25 ianuarie 1938, încheierea nr. 1525/18 februarie 2011, certificat de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990, certificat de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007, certificat de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F., adeverința nr. 102/13 ianuarie 2012, extras de carte funciară pentru informare, plan de amplasament și delimitare a imobilului).

La data de 7 februarie 2012 reclamanții au depus la dosar noi precizări ale acțiunii, prin care au arătat că în privința celui de-al doilea capăt de cerere înțeleg să solicite anularea parțială a cadastrelor nr. 658 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș B. I. și nr. 660 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș A. R., anularea celor două procese-verbale de vecinătate având același număr, aceeași dată, dar cu vecinătăți diferite și nesemnate de proprietarii imobilelor învecinate, încheiate la 4 aprilie 2008 și eliberate la data de 5 octombrie 2010, anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F. și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010 emis în dosarul succesoral nr. 232/2010 la certificatul de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990 emis în dosarul succesoral nr. 511/1990 al fostului NSL Curtea de Argeș, suplimentat prin certificatul de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007 emis în dosarul succesoral nr. 82/2007 al BNPA D. – sediul secundar Domnești. În drept, reclamanții au arătat că solicită nulitatea absolută a înscrisurilor potrivit art. III alin. 1 lit. a teza a VI-a din Legea nr. 169/1997, modificată și completată, pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și art. 1247-1248 Cod civil. Reclamanții au arătat că au fost puși în posesie conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 147 din 11 noiembrie 2010 inclusiv asupra terenului pădure în suprafață de 11.764 mp situat în ., pct. „În brechi poiana aspră”, suprafață ocupată ilegal de către pârât la acea dată, suprafața de teren forestier revendicată fiind prinsă în amenajamentul silvic al Direcției Silvice Pitești, Ocolul Silvic Domnești fiind deținătorul legal până la punerea în posesie a reclamanților. Au mai precizat că în mod fraudulos pârâtul a obținut adeverințe de la Primăria comunei Nucșoara, acte cadastrale și implicit contractul de vânzare-cumpărare nr. 3258/24 decembrie 2010. Au mai arătat că terenul revendicat s-a aflat în proprietatea familiei lor până în anul 1949, iar după aceea și până la punere lor în posesie, în administrarea ROMSILVA, respectiv Ocolul Silvic Domnești. Au mai menționat că prin protocolul de punere la dispoziție încheiat la 2 aprilie 2008 de către Ocolul Silvic Domnești și Primăria comunei Nucșoara s-a predat un total de 402,53 ha fond forestier, printre care și suprafața de 18,5 ha proprietatea lor, din care 11.764 mp suprafață ocupată fraudulos de către pârât.

Reclamanții au mai depus la dosar înscrisuri (acțiune penală împotriva Comisiei locale de fond funciar Nucșoara și a numiților C. M. și C. E., proces-verbal de vecinătate a imobilului situat în unitatea administrativ-teritorială Nucșoara încheiat la data de 4 aprilie 2008, proces-verbal de vecinătate a imobilului situat în unitatea administrativ-teritorială încheiat la data de 4 aprilie 2008, act dotal din 25 ianuarie 1938, răspuns nr. 5499/6 august 2007, protocol de punere la dispoziție încheiat la 2 aprilie 2008, adresa nr. 1798/21 august 2006, adresa nr. 1250/11 iulie 2007, notificare din 3 iulie 2009, proces-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010, certificat de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990).

La data de 28 februarie 2012 pârâtul a depus la dosar întâmpinare față de precizările reclamanților, prin care a arătat că tot nu s-a menționat o întemeiere în drept a capetelor de cerere pentru acțiunea principală, iar în domeniul Legii 7/1996 nu există o acțiune „în anulare parțială a cadastrelor”, legea specială prevăzând doar acțiunea în prestație tabulară și acțiunea în rectificare, iar o acțiune în anularea a două procese-verbale de vecinătate, respectiv cele din 4 aprilie 2008, eliberate la 5 octombrie 2010, nu poate fi încadrată în drept în cerințele Legii nr. 169/1997. Pârâtul a mai arătat că reclamanții, pe lângă precizări, au mai introdus un capăt de cerere nou care privește anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010, or o asemenea cerere nu este admisibilă, iar trimiterea la disp. art. 1248-1247 Cod civil este de asemenea greșită, deoarece nu se aplică disp. Codului civil intrat în vigoare la 1 octombrie 2010, ci dispozițiile vechiului Cod civil, sub imperiul căruia s-a încheiat contractul. Pârâtul a mai arătat că un capăt de cerere nou este și acela de anulare parțială a certificatelor de moștenitor suplimentare nr. 206/2010, 575/1990,068/2007 eliberate de BNPA D. D., dar nu se dezvoltă motivele pentru care se solicită anularea parțială a certificatelor, nu se indică temeiurile de drept, nu se invocă vătămarea suferită, iar cererea nu este formulată în contradictoriu cu părțile menționate în certificatele de moștenitor, ci cu pârâtul C. M., care nu este moștenitorului autoarei R. N. E.. Pârâtul a mai arătat că prin cererea principală reclamanții solicită revendicarea suprafețelor de teren cu categoria de folosință pădure de 11.764 mp situate în satul Slatina, pct. „Gruiul N.”, iar în cererea precizatoare suprafața revendicată apare ca fiind situată în pct. „În Brechi – Poiana Aspră”, punct de teren diferit de cel arătat în cererea introductivă. S-a mai arătat că reclamanții nu au depus procesul-verbal de punere în posesie din pct. „În Brechi – Poiana Aspră”, iar în reconstituirea dreptului de proprietate, reclamanții au solicitat ca terenul provenind de la B. V. N. să le fie atribuit pe un alt amplasament deoarece pădurea de pe vechiul amplasament a fost tăiată înainte de 1990, iar suprafața de teren cu vegetație forestieră este situată în pct. „Suhara (le)” și nicidecum în pct. „În Brechi – Poiana Aspră”. Pârâtul a mai arătat că, din relațiile obținute de la Comisia locală de fond funciar Nucșoara rezultă că reclamanții nu au reconstituit dreptul de proprietate în pct. „În Brechi – Poiana Aspră”, în mod separat, mai înainte de anul 2006. A mai precizat că în anul 2006, reclamanta P. M. s-a înscris la registrul agricol cu suprafețele de 1,93 ha fânețe și 0,98 ha teren forestier, un total de 2,91 ha, iar ulterior a înstrăinat numiților Borcos C. M.-G., M. O. Gh. R.-A. și Z. D. suprafața de 3,6 ha pădure și fânețe. Despre reclamantul B. V. N., a arătat că în pct. „În Brechi – Poiana Aspră”, figurează tot cu 1,93 ha + 0,98 ha teren fânețe și pădure, care dacă s-ar măsura ar depăși această suprafață, având o întindere tot de cca. 3,6 ha. În concluzie, pârâtul a arătat că afirmațiile reclamanților sunt neîntemeiate, că el nu a ocupat terenul acestora, cu atât mai mult cu cât din adresa nr. 633 din 27 februarie 2012 a Primăriei comunei Nucșoara rezultă că pentru autorul B. N. V. nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în pct. „În Brechi – Poiana Aspră” și nici nu s-a efectuat punerea în posesie pe acest teren. Pârâtul a depus și înscrisuri (adresa nr. 633/27 februarie 2012, cererea nr. 6/9 august 2005, cererea din 3 februarie 2006).

S-au solicitat relații de la Comisia locală de fond funciar Nucșoara (cererea nr. 6/9 august 2005, cererea din 3 februarie 2006, raport nr. 835/29 martie 2006, adeverința nr. 1969/7 septembrie 1956, adeverința nr. 2261/27 mai 1969, act de vânzare-cumpărare din 1 august 1932, act de vânzare din 7 februarie 1933, act de vânzare din 7 februarie 1933, act de naștere B. N., certificat de căsătorie P. I. cu B. M., certificat de naștere B. M., certificat de naștere B. V., certificat de naștere B. N., adeverința nr. 1969/7 septembrie 1956, act de partaj voluntar testamentar din 27 august 1943), s-au interogat pârâtul și reclamanții P. M. și B. N., s-au audiat martorii T. I. și Tefeleu G. și s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate cadastru-topografie de către expertul M. G..

Reclamanții au formulat cerere de recuzare împotriva expertului M. G., cerere pe care și-au retras-o, personal, în fața instanței.

Reclamanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expertul M. G., s-au încuviințat în parte obiecțiunile, iar expertul a întocmit o completare la raportul de expertiză. Pârâtul a formulat obiecțiuni la completarea la raportul de expertiză, s-au încuviințat în parte obiecțiunile, iar expertul a întocmit o nouă completare la raportul de expertiză. S-a încuviințat obiecțiuni pentru pârât și expertul consilier D. I., care a depus un punct de vedere distinct.

Reclamanta P. M., prin procurator P. I., a depus la dosar un memoriu și înscrisuri (adeverința nr. 3886/22 noiembrie 2010, adeverința nr. 3887/22 noiembrie 2010, declarație R. S. autentificată sub nr. 1601/15 noiembrie 2010 de BNP C. C. L., certificat fiscal privind impozitele și taxele locale în cazul persoanelor fizice nr. 3888/22 noiembrie 2010).

Reclamanții și pârâtul au depus concluzii scrise.

Prin sentința civilă nr. 502/09.05.2013 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș a fost respinsă acțiunea, așa cum a fost completată și precizată, formulată de reclamanții P. V. M., domiciliată în ., județul Argeș, B. V. N., domiciliat în ., județul Argeș, și B. GH. M., domiciliată în ., satul Corbișori, județul Argeș, împotriva pârâtului C. M., domiciliat în ., județul Argeș.

Au fost obligați reclamanții, în solidar, la 2.500 lei cheltuieli de judecată către pârât.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea, așa cum a fost completată și precizată, formulată de reclamanții P. V. M., B. V. N. și B. Gh. M. împotriva pârâtului C. M. s-a solicitat revendicarea suprafeței de teren de 11.764 mp situat în ., punctul „Gruiu N.”, anularea parțială a cadastrelor nr. 658 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș B. I. și nr. 660 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș A. R., anularea celor două procese-verbale de vecinătate având același număr, aceeași dată, dar cu vecinătăți diferite și nesemnate de proprietarii imobilelor învecinate, încheiate la 4 aprilie 2008 și eliberate la data de 5 octombrie 2010, anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F. și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010 emis în dosarul succesoral nr. 232/2010 la certificatul de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990 emis în dosarul succesoral nr. 511/1990 al fostului NSL Curtea de Argeș, suplimentat prin certificatul de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007 emis în dosarul succesoral nr. 82/2007 al BNPA D. – sediul secundar Domnești.

În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că terenul revendicat, care se regăsește în actele a căror anulare au solicitat-o, este proprietatea lor, fiind dobândit prin reconstituirea dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar, iar în drept, reclamanții au invocat art. 480 Cod civil și următoarele, art. 948, 949, 950 și 966 Cod civil, disp. art. III alin. 1 lit. a teza a VI-a din Legea nr. 169/1997, modificată și completată, pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și art. 1247-1248 Cod civil.

Pârâtul C. M. s-a apărat în ceea ce privește acțiunea în revendicare, invocând la rândul lui un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, situat în ., punctul „În Brechi Poiana Aspră”, drept dobândit prin vânzare-cumpărare de la moștenitorii lui R. E., iar în ceea ce privește celelalte capete de cerere a susținut că nu sunt întemeiate și nu sunt admisibile.

Susținerile reclamanților, din cererea inițială, modificările ulterioare, respectiv completări și precizări, și până la concluziile scrise, sunt contradictorii și imprecise, atât cu privire la solicitări și temeiurile de drept ale acestora, dar și cu privire la situația de fapt și la indicarea actelor și înscrisurilor depus la dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă aplicabil în cauza de față (în forma în vigoare anterior datei de 15 februarie 2013), părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, de asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 Cod procedură civilă (în forma în vigoare anterior datei de 15 februarie 2013), respectiv drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, precum și să-și probeze pretențiile și apărările, iar cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.

Astfel, în baza rolului activ al judecătorului, acesta poate califica juridic situația de fapt prezentată de părți, în măsura în care se constată neconcordanțe între susținerile părților și textele de lege aplicabile, chiar dacă părțile au avocați și au precizat temeiul de drept pe care și-au întemeiat cererile.

Având în vedere . Noului Cod civil începând cu data de 1 octombrie 2011, trebuie lămurită problema aplicării legii civile în timp, deoarece dosarul de față este înregistrat anterior acestei date, respectiv la 1 septembrie 2011, dar soluționat ulterior, respectiv la 9 mai 2013. Referitor la acțiunea în revendicare, potrivit art. 223 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, deoarece nu se prevede altfel, procesele și cererile în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale, în vigoare la data când acestea au fost pornite. Contractul de vânzare-cumpărare invocat de pârât ca titlu este încheiat în anul 2010, iar toate celelalte acte, cadastre și certificate de moștenitor, sunt anterioare contractului de vânzare-cumpărare, iar, potrivit art. 3 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Așadar, pentru toate cererile din dosarul de față legea aplicabilă este Codul civil în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011, motivarea soluției instanței urmând a se va raporta la aceste dispoziții.

Atât reclamanții cât și pârâtul au susținut că au un drept de proprietate asupra imobilului teren în litigiu, pentru care însă au arătat proveniență diferită, dar mai ales denumiri diferite, urmând a se compara titlurile invocate de părți și a se stabili dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile unei acțiuni în revendicare.

Cât privește provenința terenului, se reține că, așa cum au susținut și părțile în fața instanței (încheierea de ședință din data de 28 februarie 2012) și cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar, terenul a aparținut la origini unui autor comun al părților. Astfel, reclamanții au susținut că B. V. N. și defuncta R. E. au fost frați, afirmație eronată și contrazisă de înscrisurile din dosar. Din actul de identitate al reclamantei P. M., rezultă că părinții săi au fost V. și M.. Din actul de naștere al numitului B. N., născut la data de 28 aprilie 1968, rezultă că părinții acestuia au fost B. V. și B. M.. Din certificatul de căsătorie al lui P. I. cu B. M., căsătorie încheiată la data de 30 iunie 1974, rezultă că B. M., fiica lui B. V. și B. M., a devenit P. M.. Din certificatul de naștere al lui B. V., născut la data de 2 septembrie 1932, rezultă că părinții acestuia au fost B. N. și B. M.. Din certificatul de naștere al lui B. N., născut la data de 9 mai 1875, rezultă că părinții acestuia au fost B. B. și B. I.. Astfel, față de datele de naștere ale persoanelor menționate și filiația stabilită, rezultă că B. B. N. și R. E. nu au fost frați, ci tată și fiică, doar B. N. V. și R. M. au fost frați. Astfel, B. B. și I. au avut un fiu, B. N., născut la 9 mai 1875, care s-a căsătorit cu M., cei doi având șapte copii: fiul B. G., fiica C. B. M., fiica A. I. D., fiica M. P. I., fiica R. E., fiul B. N. I. și fiul B. V.. B. V., născut la 2 septembrie 1932, s-a căsătorit cu B. M., născută la 10 august 1931, având doi copii: fiul B. V. N., născut la 28 aprilie 1968, și fiica B. M., născută la 16 septembrie 1956, devenită prin căsătorie P. M..

Referitor la denumirea terenului în litigiu, din adresa nr. 1343/5 aprilie 2012 a Comisiei locale de fond funciar Nucșoara, rezultă că cele două denumiri pe puncte: pct. „Gruiu N.” și pct. „Brechi – Poiana Aspră” sunt denumiri oficiale, că zonele denumite astfel nu cuprind aceleași terenuri, iar distanța între ele este de aproximativ doi kilometri. De asemenea, reclamanții au recunoscut la interogatoriu că terenurile din pct. „În Brechi – poiana aspră” și pct. „Suharele” (cel unde a avut teren tatăl lor) sunt diferite. Aceleași aspecte le-au relatat și martorii audiați, T. I. și Tefeleu G., care au precizat că punctele „Gruiul N.” și „În Brechi Poiana aspră” sunt diferite, fiind situate la distanță unul de celălalt.

Cu privire la reclamanți se reține că titlul de proprietate invocat îl reprezintă reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, neavând însă emis titlul de proprietate, ci doar hotărârea de validare și procesul-verbal de punere în posesie. Concretizarea dreptului lor de proprietate, reconstituit în baza legii fondului funciar, s-a realizat deci abia în noiembrie 2010, odată cu întocmirea procesului-verbal de punere în posesie, act în care însă nu se menționează nicio denumire a punctului respectiv. Reclamanții au susținut că terenul lor este amplasat în pct. „Gruiu N.”, iar raportat la vecinătățile din procesul-verbal de punere în posesie, care nu este însoțit de nicio schiță a terenului, rezultă că acest teren se învecinează cu pârâtul C. M. pe două laturi de Est și cu două repere naturale, respectiv Pârâtul Valea Bună pe o latură de Sud și Pârâtul Valea mare pe o latură de Nord.

Reclamanții au depus la dosar două procese-verbale, cel cu nr. 77/2009 și cel cu nr. 147/2010, emise reclamanților cu privire la același teren, dar suprafețe diferite (11 ha și 7.394 mp și respectiv 18 ha și 5.000 mp) și în baza aceleiași hotărâri a comisiei județene de fond funciar nr. 109/5 octombrie 2006. În ședința din 28 februarie 2012, reclamanții au arătat că, după eliberarea primului proces-verbal de punere în posesie, ei au făcut sesizare la prefect, dispunându-se efectuarea unei anchete în acest sens, în urma căreia s-a dispus eliberarea celui de-al doilea proces-verbal de punere în posesie, fără ca primul proces-verbal de punere în posesie să fie anulat, revocat și nici nu a făcut obiectul vreunui litigiu, precizând că își susțin pretențiile în litigiu de față în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 147/2010, cu suprafața de 18 ha și 5000 mp, din care face parte și terenul forestier în suprafață de 11.764 mp, ce face obiectul litigiului și care este ocupat pe nedrept de către pârâtul C. M..

Prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010 eliberat de Comisia locală de fond funciar Nucșoara, reclamanții P. V. M., B. V. N. și B. GH. M., în calitate de moștenitori ai defunctului B. V., au fost puși în posesie asupra suprafeței de 18,50 ha teren forestier, validată de comisia județeană prin Hotărârea nr. 109/5 octombrie 2006, la poziția 3 din anexa nr. 37, suprafață de teren forestier înscris în amenajamentul silvic, astfel: 6 ha și 3.943 mp amplasat cadastral în U.P. II, U.A. 18A%, cu vecinii: N – drum forestier, S – pârâu Valea Bună, E – C. M. și V – Petti M., 5 ha și 2.537 mp amplasat cadastral în U.P. II, U.A. 19%, cu vecinii: N – pârâul Valea M., S – drum forestier, E – C. M. și V – Petti M. și 6 ha și 8.520 mp amplasat cadastral în U.P. II, U.A. 22B%, cu vecinii: N – Bancescu M., S – OS Domnești, E – OS Domnești și V – Andreeas Kempes. Procesul-verbal este semnat și avizat de ANCPI și este semnat de cei trei proprietari puși în posesie.

Prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 77/11 februarie 2009 eliberat de Comisia locală de fond funciar Nucșoara, reclamanta P. V. M., cu mențiunea la autor „B. V.” și la moștenitori: „B. V. N., P. V. M., B. GH. M.”, în baza Hotărârii nr. 109/5 octombrie 2006, la poziția 3 din anexa nr. 37, a fost pusă în posesie asupra suprafeței de 11 ha și 7.394 mp teren forestier înscris în amenajamentul silvic, amplasat cadastral în UP 15, UA 18% și 19%, cu vecinii: N –Valea M., S – Valea Bună, E – C. M. și Z. D. și V – Petti M.. Procesul-verbal este semnat de specialistul în măsurători topografice și de proprietarul pus în posesie.

Referitor la existența celor două procese-verbale, comisia locală de fond funciar a precizat că procesul-verbal de punere în posesie nr. 77/11 februarie 2009 a fost întocmit în baza măsurătorilor puse la dispoziție de către reclamanți, dar întrucât reclamanții au făcut alte măsurători ce au cuprins toată suprafața validată, de 18,50 ha, s-a anulat acest proces-verbal prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010.

La solicitarea reclamanților s-a întocmit și un plan de amplasament și delimitare a imobilului situat în UA 18, 19 UP II, OS Domnești, în suprafață de 11.6480 ha, executat de N. N., avizat de OS Domnești și Primarul comunei Nucșoara. Pe un exemplar al acestui plan de amplasament și delimitare a imobilului situat în UA 18, 19 UP II, OS Domnești proprietatea reclamanților, se menționează distinct: „calculul suprafețelor suprapunere nr. cadastru 660” și „calculul suprafețelor suprapunere nr. cadastru 658”, deci aceste lucrări sunt ulterioare înscrierilor cadastrale cu nr. 660 și nr. 658. Acesta lucrare a reclamanților nu a fost avizată de OCPI Argeș și nu s-a finalizat tocmai datorită suprapunerii identificate, aspect care de altfel a declanșant litigiul de față. Din mențiunile acestor înscrisuri, depuse de reclamanți în susținerea acțiunii lor, rezultă în mod clar că reclamanții au solicitat întocmirea documentației cadastrale în raport de procesul-verbal de punere în posesie nr. 77/11 februarie 2009 eliberat de Comisia locală de fond funciar Nucșoara (numai acest proces-verbal se referă la suprafață de 11.6480 ha amplasată cadastral în UP II, UA 18% și 19%), și nu în raport de procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010 eliberat de Comisia locală de fond funciar Nucșoara (care se referă la suprafața de 18,50 ha teren forestier, amplasată cadastral în U.P. II, U.A. 18A%, U.A. 19%, U.A. 22B%).

Înainte de validarea prin Hotărârea nr. 109/5 octombrie 2006 a Comisiei județene de fond funciar Argeș, prin cererea înregistrată sub nr. 6/9 august 2005 (singura cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate), reclamanta P. V. M. solicita „suprafața de 18,50 ha pădure pe un alt amplasament, întrucât pădurea de pe vechiul amplasament a fost tăiată înainte de 1990”, menționând ca punct doar pct. „Suhară”. Din raportul întocmit la data de 27 martie 2006 de ing. Stănciuleanu G., cu ocazia deplasării în teren în pct. „Gruiu N.” la solicitarea primăriei Nucșoara, pentru soluționarea cererii nr. 6/9 august 2005, rezultă că terenul a fost identificat în UP II UA 17,18 și 19.

Așa cum rezultă din răspunsul nr. 5499/6 august 2007 trimis de ROMSILVA - Direcția Silvică Pitești, reclamantei P. M. i s-a comunicat că în urma identificării vechiului amplasament, Ocolul Silvic Domnești a procedat la punerea la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Nucșoara a suprafeței de 18,50 ha, validată prin Hotărârea nr. 109/5 octombrie 2006 a Comisiei județene de fond funciar Argeș, în UP II Corbi, UA 18% și 19% pentru punerea în posesie, amplasament pe care reclamanta l-a refuzat.

Din protocolul de punere la dispoziție încheiat la data de 2 aprilie 2008 între Ocolul Silvic Domnești și Comisia locală de fond funciar Nucșoara, rezultă că, conform validărilor prin HCJ nr. 109/11 iulie 2006, anexa 37, s-au predat terenuri situate în UP II, UP III și UP VI.

În notificarea trimisă la data de 3 iulie 2009 de cei trei reclamanți către Ocolul Silvic Domenști, se menționează că reclamanții, moștenitori ai defunctului B. V., au solicitat 18,50 ha pădure în pct. „Gruiu N.”, suprafață situată în UP II UA 18% și 19%, reprezentând vechiul amplasament.

Astfel, se constată că începând cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamanții au avut o poziție oscilantă și contradictorie, atât referitor la suprafață cât și la amplasament, deoarece inițial au solicitat pădure în alt amplasament decât pct. „Suhara” unde a avut autorul lor, cu motivarea că pădurea de pe vechiul amplasament a fost tăiată înainte de 1990, apoi au refuzat vechiul amplasament, ulterior solicitând pădure în pct. „Gruiu N.”, punct diferit de pct. „Suhara”, iar în litigiul de față ajungând să solicite teren în pct. „În Brechi Poiana Aspră”, punct unde autorul lor nu a avut teren, amplasament pe care nu l-au solicitat prin cererea de reconstituire și care este de asemenea diferit de pct. „Gruiu N.” și de pct. „Suhara”.

Din adeverința nr. 1969/7 septembrie 1956 eliberată de Ocolul Silvic Domnești, rezultă că B. N. era înscris cu 20 ha pădure în pct. Suhări și 18 ha pădure fag în pct. Slatina, în total 38 ha pe raza comunei Nucșoara, iar din adeverința nr. 2261/27 mai 1969 eliberată de IAS Curtea de Argeș, rezultă că B. I. poseda 2,5 ha pășune submontană în trupul Suhara, pe care a dat-o fermei Slatina, primind în schimb 2,5 ha la marginea perimetrului în ferma Mușătești, muntele Pojarna. Deci, niciunul dintre autorii reclamanților nu a avut pădure în pct. „În Brechi Poiana Aspră”.

Lămuritor este răspunsul rezultat din adresa nr. 633 din 27 februarie 2012 a Primăriei comunei Nucșoara, care atestă că pentru autorul B. N. V. nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în pct. „În Brechi – Poiana Aspră” și nici nu s-a efectuat punerea în posesie pe acest teren.

Referitor la actele primare ale autorilor comuni, din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că autorul reclamanților, B. V., și autoarea pârâtului, R. E., au fost frați, iar terenurile din pct. „În Brechi – Poiana Aspră” și din pct. „Suharele” au aparținut părinților acestora, B. B. N. și B. M..

Din actul de vânzare-cumpărare din 1 august 1932, rezultă că B. N. M. a cumpărat un trup de teren tufe și fâneață situat în pct. „Brechiu”. Din actul de vânzare din 7 februarie 1933, rezultă că B. N. M., soția lui B. N., a mai cumpărat, în continuarea primului trup de teren achiziționat în 1932, încă cca. 7,5 ha pământ fânețe și tufăriș situat în pct. „Brechiu”. Deci, terenul din pct. „Brechi” a aparținut la origine unui singur proprietar, dobândit de acesta prin cumpărări succesive, respectiv numitei B. M., soția lui B. N..

Prin actul de vânzare nr. 930 din 2 septembrie 1935, soții B. M. și B. N. au cumpărat teren cu pădure și tufăriș situat în pct. „Suharele”.

Din actul de partaj voluntar testamentar din 27 august 1943, rezultă că B. D. N. a împărțit averea lui între moștenitorii săi, fiul B. G., fiica C. B. M., fiica A. I. D., fiica M. P. I., fiica R. E., fiul B. N. I. și fiul B. V.. Prin acest actul de partaj voluntar testamentar din 27 august 1943, B. V. a primit pădure doar în pct. „Suharele”, restul terenurilor atribuite lui fiind situate în grădina casei.

La interogatoriu luat, reclamanții au precizat că terenul în litigiu a fost dobândit de tatăl lor, B. V., prin actul testamentar, recunoscând că terenurile din pct. „În Brechi – Poiana Aspră” și pct. „Suharele” sunt diferite, menționând că în anul 2006 l-au găsit pe pârât pe terenul în litigiu, pârâtul făcând chiar scandal la efectuarea punerii în posesie a reclamanților. Anul 2006 menționat de reclamanți este însă eronat, deoarece punere în posesie a reclamanților s-a realizat în noiembrie 2010. Cu privire la pârât se reține că titlul de proprietate invocat îl reprezintă vânzarea-cumpărarea de la moștenitorii proprietarului inițial, R. E., fostă B..

Conform actului dotal nr. 44/26 ianuarie 1938, soții B. N. și B. M. i-au constituit dotă fiicei lor B. E., devenită ulterior R. E., avere imobiliară, printre care și cinci hectare pământ fânețe și tufăriș numit „În Brechi poiana aspră” și limitat la răsărit și apus cu restul proprietății lor, la miază noapte cu Valea M., iar la miazăzi cu Valea Bună, cu mențiunea expresă că „dacă va lipsi din suprafața arătată, se va completa din partea de apus a proprietății noastre”. Tot terenul din pct. „În Brechi poiana aspră” limitat de cele două repere naturale, Valea M. și Valea Bună, au devenit deci încă din anul 1938 proprietatea lui R. E., astfel că în anul 1943 când s-a realizat actul de partaj voluntar testamentar acest teren nu mai era în patrimoniul lui B. N. și deci nu mai putea fi transmis copiilor lui, inclusiv fiului B. V., autorul reclamanților.

Din certificatul de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990 eliberat de NSL Curtea de Argeș în dosarul nr. 511/1990, rezultă că de pe urma defunctei R. E., decedată la data de 20 aprilie 1990, a rămas ca bun imobil un teren fânețe în suprafață de 5.000 mp situat în pct. „Corbșori” din ., județul Argeș, iar restul proprietății a făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 478/27 iunie 1961 al NSL Curtea de Argeș, soția supraviețuitoare R. E. nedobândind bunuri după decesul soțului, moștenitori fiind: R. R., în calitate de fiu, R. G., în calitate de fiu, R. S., în calitate de fiu și I. M., în calitate de fiică.

Din certificatul de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007 eliberat de BNPA D. în dosarul nr. 82/2007, rezultă că de pe urma defunctei R. E., decedată la data de 20 aprilie 1990, în afara bunurilor care au făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990 eliberat de NSL Curtea de Argeș în dosarul nr. 511/1990, a mai rămas suprafața de 40.000 mp teren forestier, înscris în amenajamentul Ocolului Silvic Domnești, . Papau, UA 68, situat în pct. „Groape”, . reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 și nr. 1/2000, conform titlului de proprietate nr. 8715/2006 emis de Comisia Județeană Argeș.

Din certificatul de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010 eliberat de BNPA D. D. și Ș. D.-F. în dosarul nr. 232, rezultă că de pe urma defunctei R. E., decedată la data de 20 aprilie 1990, au mai rămas bunuri și moștenitori, astfel: în afara bunurilor care au făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007 eliberat de BNPA D. în dosarul nr. 82/2007, suplimentar la certificatul de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990 eliberat de NSL Curtea de Argeș în dosarul nr. 511/1990, au mai rămas și bunuri imobile: suprafața de 61.602 mp teren pășune situat în pct. „Brechi – A.”, având nr. cadastral 658, ce se identifică prin planul de amplasament și delimitare înregistrat sub nr. 3250/23 aprilie 2008 la OCPI Argeș, suprafața de 7.880 mp teren pășune situat în pct. „Brechi – A.”, având nr. cadastral 660, ce se identifică prin planul de amplasament și delimitare înregistrat sub nr. 3249/23 aprilie 2008 la OCPI Argeș, terenuri dobândite de defunctă prin actul dotal autentificat sub nr. 44/25 ianuarie 1938, moștenitorii fiind: R. R., în calitate de fiu, R. G., în calitate de fiu, R. S., în calitate de fiu și I. M., în calitate de fiică. În cuprinsul certificatului s-a menționat ca „notă” că terenurile descrise au fost vândute în anul 1980, cu act sub semnătură privată, cumpărătorului C. M., fiind trecute în rolul acestuia.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F., vânzătorii R. R., R. G., R. S. și I. M. au vândut în deplină proprietate și posesie cumpărătorului C. M. următoarele terenuri situate în punctul „Brechi – A.”: suprafața totală de 61.602 mp teren, din care 15.938 mp pășune împădurită (tufăriș), 35.565 mp pășune și 10.054 mp teren pășune împădurită (tufăriș), cu vecinii: E – V. Tefeleu și B. P., V – Ocolul Silvic, S – Bancescu C. și Valea Bună și N – Ocolul Silvic, drum și rezervă primărie, având nr. cadastral 658, ce se identifică prin planul de amplasament și delimitare înregistrat sub nr. 3250/23 aprilie 2008 la OCPI Argeș; suprafața de 7.880 mp teren din care 3.994 mp pășune împădurită și 3.894 mp pășune, între vecinii: P. M., Valea mare, ocol Silvic și drum, având nr. cadastral 660, ce se identifică prin planul de amplasament și delimitare înregistrat sub nr. 3249/23 aprilie 2008 la OCPI Argeș. S-a menționat că prețul vânzării a fost primit de autoarea vânzătorilor, R. E., integral, în numerar, în anul 1980, an în care s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare. S-a mai precizat că terenurile au fost dobândite de vânzători prin moștenire legală de la defuncta lor mamă, R. E., conform certificatului de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010, certificatului de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990, certificatului de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007. S-a mai menționat în cuprinsul contractului și că, cumpărătorul a stăpânit aceste terenuri din anul 1980, fiind trecute în rolul său agricol și fiscal la Primăria comunei Nucșoara.

Din extrasul de carte funciară pentru informare nr. 1525/7 februarie 2011 eliberat de OCPI Argeș, BCPI Curtea de Argeș, rezultă că soții C. M. și C. E. figurează în cartea funciară nr._ a comunei Nucșoara cu imobilul teren în suprafață de 61.602 mp situat în satul Slatina, pct. „Brechi-A.”, cu nr. cadastral 658, ce se regăsește în planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de ing. A.-D. Ș. la data de 2 februarie 2011 și avizat de OCPI Argeș – consilier M. Pusy S. la data de 7 februarie 2011.

Din adeverința nr. 102/13 ianuarie 2012 eliberată de primăria comunei Nucșoara rezultă că pârâtul C. M. figurează înscris în registrul agricol în pct. „Brechi A.”, astfel: între anii 1981-1985 cu 3,80 ha fânețe și 1,50 ha pășune; între anii 1986-1990 cu 3,40 ha fânețe, 1,50 ha pășune și 0,10 ha livadă; între anii 1992-1996 cu 3,70 ha fânețe, 1,50 ha pășune și 0,10 ha livadă; între anii 1997-2000 cu 3,30 ha fânețe, 1,50 ha pășune și 0,40 ha livadă; între anii 2001-2005 cu 3,00 ha fânețe, 1,50 ha pășune și 0,40 ha livadă; între anii 2006-2010 cu 3,00 ha fânețe, 2,00 ha pășune și 1,90 ha livadă; între anii 2011-2012 cu 3,00 ha fânețe, 2,00 ha pășune și 1,90 ha livadă.

Deci, susținerile pârâtului în sensul că a intrat în stăpânirea terenului din pct. „Brechi-A.” încă din anul 1980, de când figurează în rolul său agricol, au fost confirmate de înscrisurile depuse la dosar, rezultând din acest evidențe și împrejurarea că terenul nu a făcut obiectul aplicării legilor speciale ale fondului funciar, aflându-se în permanență în proprietatea și posesia lui R. E. și apoi a pârâtului.

La solicitarea pârâtului s-au întocmit actele necesare înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară: proces-verbal de vecinătate a imobilului situat în unitatea administrativ teritorială Nucșoara întocmit de ing. Ș. D. la data de 4 aprilie 2008 (semnat de reprezentanții proprietarilor imobilelor învecinate: V – Ocolul Silvic Domnești, N – Valea mare, S – drum forestier și E – drum comunal), plan de amplasament și delimitare a imobilului cu nr. cadastral 660 și suprafață măsurată de 7.888 mp situat în satul Slatina, pct. „Brechi-A.”, întocmit de ing. Ș. D. la data de 26 martie 2008 și avizat de OCPI Argeș prin consilier A. R., plan de amplasament și delimitare a imobilului cu nr. cadastral 658 și suprafață măsurată de 61.602 mp situat în satul Slatina, pct. „Brechi-A.”, întocmit de ing. Ș. D. la data de 26 martie 2008 și avizat de OCPI Argeș prin consilier B. I..

Prin încheierea nr. 1525/18 februarie 2011 a OCPI Argeș – BCPI Curtea de Argeș, din dosarul nr. 1525/7 februarie 2011, s-a dispus admiterea cererii cu privire l imobilul cu nr. cadastral 658 înscris în cartea funciară_/UAT Nucșoara, având proprietari C. M. și C. E., și notarea actualizării informațiilor tehnice cadastrale.

Referitor la anularea parțială a cadastrelor, a contractului de vânzare-cumpărare și a certificatelor de moștenitor, înscrisuri invocate de pârât în susținerea apărării lui, se reține că motivul de fapt invocat de reclamanți este acela că în aceste înscrisuri se regăsește terenul revendicat de ei, despre care susțin că este proprietatea lor, iar ca temeiuri de drept au menționat art. art. III alin. 1 lit. a teza a VI-a din Legea nr. 169/1997, modificată și completată, pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și art. 1247-1248 Cod civil. Niciunul dintre textele legale invocate de reclamanți nu își găsește însă aplicarea în speță, iar împrejurarea că un bun ce face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare sau al unui certificat de moștenitor este proprietatea altei persoane decât vânzătorul sau defunctul nu este motiv de nulitate potrivit dispozițiilor Codului civil aplicabil (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011) și Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 35/1995, iar noțiunea de „cadastru” nu definește un act care să poate fi anulat conform Codului civil, lucrările cadastrale și înregistrările în cartea funciară având căi de atac speciale prevăzute de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996.

Art. III alin. 1 lit. a teza a VI-a din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, prevede că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale acestei legi, respectiv actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.

Textul de lege privește deci sancțiunea nulității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere, acte emise în baza legilor fondului funciar, or, niciunul dintre actele a căror anulare o solicită reclamanții nu este emis în baza legilor fondului funciar și nu privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere, ci sunt acte care reprezintă planuri de amplasament întocmite de ingineri cadastriști, un contract de vânzare-cumpărare și certificate de moștenitor. Singurii care au invocat aplicarea legilor fondului funciar și reconstituirea dreptului de proprietate sunt chiar reclamanții, astfel că numai actelor lor le-ar putea fi aplicabil textul de lege menționat.

Certificatul de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010 emis de BNPA D. D. și Ș. D.-F. în dosarul nr. 232, din care rezultă că de pe urma defunctei R. E., decedată la data de 20 aprilie 1990, a rămas și imobilul teren situat în pct. „Brechi-A.”, este singurul care privește litigiul de față, celelalte certificate de moștenitor referindu-se la alte bunuri fără nicio legătură cu speța. Acest certificat de moștenitor suplimentar a fost eliberat de către notarul public potrivit dispozițiilor Legii speciale nr. 36/1995, legea notarilor publici și a activității notariale, în forma în vigoare în acel moment. Potrivit legii speciale, care reglementează modalitatea eliberării certificatului de moștenitor, certificatul de moștenitor este rezultatul unui acord între moștenitorii participanți la procedura succesorală notarială necontencioasă, iar dreptul de proprietate asupra bunurilor incluse în certificatul de moștenitor ca făcând parte din masa succesorală sunt dovedite cu înscrisurile prezentate de moștenitori. În cauză, așa cum se menționează în cuprinsul certificatului de moștenitor, notarul a avut în vedere planurile de amplasament și delimitare înregistrate la OCPI Argeș și actul dotal autentificat sub nr. 44/25 ianuarie 1938. Nu există nici un motiv de nulitate a acestui certificat de moștenitor, fiind respectate toate cerințele cu privire la emiterea acestuia, așa cum sunt prevăzute în art. 79, art. 80, art. 84, art. 106, art. 107, art. 115 și art. 118 din Legea nr. 36/1995.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 7/1996, cadastrul și cartea funciară formează un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, de importanță națională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al țării, iar „cadastrul” realizează identificarea, măsurarea, descrierea și înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale. Art. 2 din aceeași lege, prevede că planul cadastral conține reprezentarea grafică a limitelor imobilelor dintr-o unitate administrativ-teritorială, care se înscriu în cartea funciară, precum și numerele cadastrale ale acestora, că planul cadastral este actualizat de către inspectorii de cadastru din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară, iar rectificarea coordonatelor imobilelor înregistrate în planul cadastral se poate face la cererea persoanelor interesate sau din oficiu, de către oficiul de cadastru și publicitate imobiliară. De asemenea, în legea specială se prevăd condițiile, termenele și modalitatea de soluționare a cererile de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului.

Nici „cadastrele nr. 658 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș B. I. și nr. 660 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș A. R.” și nici „cele două procese-verbale de vecinătate având același număr, aceeași dată, dar cu vecinătăți diferite și nesemnate de proprietarii imobilelor învecinate, încheiate la 4 aprilie 2008 și eliberate la data de 5 octombrie 2010”, nu sunt acte care să poată fi „anulate” așa cum solicită reclamanții potrivit art. 948 Cod civil, cu motivarea că aceste acte fiind eliberate cu încălcarea dreptului lor de proprietate pentru suprafața de 11.764 mp teren pădure, sunt lipsite de obiect. Dispozițiile art. 948 Cod civil (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011), invocate de reclamanți, se referă la condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, printre care este menționat și obiectul determinat. Înscrisurile a căror anulare o solicită reclamanții, susținând că sunt lipsite de obiect, respectiv planuri de amplasament și procese-verbale de vecinătate, nu sunt însă convenții, așa cum sunt definite acestea de art. 942 Cod civil (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011) și deci textul de lege menționat nu le este aplicabil. Aceste înscrisuri sunt rezultatul consemnării unor aspecte de ordin tehnic și faptic, realizate de persoana care le-a întocmit, fără să existe un acord între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânșii un raport juridic.

Astfel, față de cele de mai sus, se apreciază că cererea reclamanților privind anularea parțială a „cadastrelor nr. 658 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș B. I. și nr. 660 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș A. R.”, anularea celor „două procese-verbale de vecinătate având același număr, aceeași dată, dar cu vecinătăți diferite și nesemnate de proprietarii imobilelor învecinate, încheiate la 4 aprilie 2008 și eliberate la data de 5 octombrie 2010”, anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F. și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010 emis în dosarul succesoral nr. 232/2010 la certificatul de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990 emis în dosarul succesoral nr. 511/1990 al fostului NSL Curtea de Argeș, suplimentat prin certificatul de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007 emis în dosarul succesoral nr. 82/2007 al BNPA D. – sediul secundar Domnești, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Referitor la acțiunea în revendicare imobiliară, se reține că aceasta presupune ipoteza în care reclamantul a pierdut posesia bunului proprietatea sa, bunul fiind posedat fără drept de către pârât, fiind esențiale deci atât stabilirea momentului în care proprietarul a pierdut posesia cât și a modalității în care pârâtul a intrat în posesia bunului. Deoarece ambele părți au invocat titluri de proprietate asupra terenului în litigiu, trebuie să se analizeze forma și limitele terenului proprietatea reclamanților, posesia anterioară exercitată de aceștia asupra terenului, forma și limitele terenului proprietatea pârâtului și momentul și modalitatea în care pârâtul a început exercitarea posesiei asupra terenului în litigiu (respectiv terenul pentru care se suprapun titlurile părților).

Expertul M. G. a realizat expertiza de specialitate cadastru-topografie dispusă în cauză, prin efectuarea de măsurători în prezența părților, atât reclamanții cât și pârâtul, cu aparatura topo PROMARC 3, folosind tehnologia GPS, menționând că astfel ,măsurătorile sunt de mare precizie. Expertul s-a raportat și la bornele silvice identificate pe teren conform planurilor topografice ale amenajamentelor silvice din anii 1975, 1996 și 2004, determinând linia de delimitează amenajamentul silvic de restul terenului, precum și la reperele naturale reprezentate de Valea Rea și Valea Bună. Expertul a mai concluzionat că terenurile în litigiu, al reclamanților și al pârâtului, nu și-au schimbat categoria de folosință din anii 1971 -1974, că amplasarea bornelor amenajamentelor silvice nu a suferit modificări, iar cele două văi: Valea Rea și Valea Bună, nu și-au schimbat cursul. În raportul de expertiză inițial expertul a concluzionat că terenurile din actele părților se suprapun de-a lungul hotarului comun, de la N de la pârăul Valea M. și până la Sud la pârâul Valea Bună, pe patru porțiuni distincte, situate la distanță, astfel. o suprafață de 2.053 mp, o suprafață de 107 mp, o suprafață de 44 mp și o suprafață de 6.784 mp. În prima completare a raportului de expertiză, expertul, ținând cont de vecinătățile terenurilor indicate în actele de proprietate ale părților, de delimitările terenurilor, de semnele naturale de hotar și de amenajamente, a specificat că după eliminarea suprapunerilor se păstrează configurația terenurilor părților din punct de vedere al vecinătăților, dar se modifică configurația topografică și întinderea terenurilor. În ultima completare a raportului de expertiză, expertul a transpus în teren actul dotal din 1938, a avut în vedere ca repere vecinătățile de Nord și Sud din actul dotal, Valea mare și valea Bună, precum și linia bornelor din amenajamentul silvic, transpunând și contractul de vânzare-cumpărare al pârâtului. Astfel, expertul a întocmit planul de situație de la fila 227 dosar, în care a identificat terenul de 108.245 mp proprietatea reclamanților din cele două trupuri, trasat cu chenar roșu, terenul de 50.000 mp proprietatea pârâtului din actul dotal nr. 44/1938, trasat cu chenar albastru și terenul de 26.222 mp proprietatea pârâtului în afara actului dotal, dar conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3258/24 decembrie 2010, trasat cu chenar verde.

Din situația prezentată de expert se observă în mod clar că doar terenul de 108.245 mp, conturat cu roșu, este proprietatea reclamanților conform procesului-verbal de punere în posesie din noiembrie 2010, fiind la Est limitat de linia amenajamentului silvic determinat de bornele B46 – B44 - B45 bis (doar acest teren în limita amenajamentului silvic putea face obiectul aplicării legii fondului funciar și doar acesta se afla la dispoziția comisiei locale de fond funciar pentru punerea în posesie a reclamanților). Pe de altă parte, conturat cu albastru este evidențiat terenul dobândit de pârât conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3258/24 decembrie 2010 în baza actului dotal nr. 44/1938, deci pârâtul justifică dreptul de proprietate asupra acestui teren, precum și posesia legitimă, mult anterioară punerii în posesie a reclamanților. Nu există deci nici o suprapunere între terenul asupra căruia au fost puși în posesie reclamanții în noiembrie 2010 și terenul din actul dotal devenit proprietatea pârâtului. Terenul conturat cu verde, cel care excede celor cinci hectare din actul dotal, a fost dobândit de pârât prin contractul de vânzare-cumpărare, fiind suprafață cuprinsă între vecinătățile menționate în actul dotal, dar mai ales amplasată dincolo de terenul de cinci hectare față de proprietatea reclamanților. Nu se poate reține că acest teren de 26.222 mp a făcut obiectul punerii în posesie a reclamanților, deoarece a fost stăpânit permanent de pârât încă din anul 1980, se află dincolo de limitele amenajamentului silvic, nu a fost administrat de ocolul silvic niciodată, deci nu a fost predat de ocolul silvic comisiei locale, nefiind la dispoziția comisiei locale pentru aplicarea legii fondului funciar.

Analizând modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar, se constată că reclamanților le-a fost eliberat procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010 pe un alt amplasament decât cel solicitat, respectiv punctul „Suharele”, punct în care de altfel a deținut teren tatăl lor, B. V., teren dobândit de acesta prin actul de partaj din 1943. Deși reclamanții s-au referit în acțiunea de față la terenul pentru care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ca fiind situat în pct. „Gruiu N.” (singura cerere fiind cea cu nr. 6/2005), autorul lor, B. V., nu a deținut teren în acest punct, ci doar în pct. „Suharele”. Nici de pe urma bunicului lor, B. N., reclamanții nu puteau solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, deoarece B. N. și-a partajat întreaga avere prin actul de partaj testamentar din 1943, iar terenul din pct. „Brechiu” fusese dat deja dotă în anul 1938 fiicei sale R. E., ai cărei moștenitori i l-au vândut pârâtului. În ceea ce-i privește pe reclamanți nu se poate deci vorbi despre vechiul amplasament, ei primind doar din terenul aflat la dispoziția comisiei locale, așa cum aceasta l-a primit de la ocolul silvic prin protocolul de predare-primire.

Referitor la stăpânirea terenului în litigiu, martorii audiați, T. I. și Tefeleu G., au relatat că acesta este stăpânit de către pârât în limitele a două văi: Valea Bună și Valea M., cu mult înainte de anul 2010. De altfel, chiar și reclamanții au recunoscut că pârâtul stăpânea terenul în litigiu în anul 2010, când li s-a întocmit lor procesul-verbal de punere în posesie, și chiar s-a manifestat cu acea ocazie, făcând scandal.

Deci, se reține pe de o parte că din compararea titlurilor părților rezultă că titlul pârâtului este mai bine caracterizat decât titlul reclamanților, doar pârâtul făcând dovada că terenul a aparținut vânzătorilor către el, pârâtul fiind singurul care și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, iar pe de altă parte, pârâtul este în posesia terenului în litigiu cel puțin din anul 1980, de când acest teren figurează în rolul agricol al pârâtului (înscrierile în registrul agricol nu se puteau efectua decât la cererea proprietarului terenului), deci cu mulți ani înainte ca reclamanții să obțină actele eliberate în baza legii fondului funciar. Reclamanții au obținut pentru terenul în litigiu doar procesul-verbal de punere în posesie din 11 noiembrie 2010, neavând titlu de proprietate emis în baza legii fondului funciar, însă în realitate reclamanții nu au intrat niciodată în posesia terenului și deci nu au pierdut niciodată această posesie.

Raportul de expertiză reprezintă doar o probă, concluziile acestuia referitoare la suprapunerea titlurilor invocate de părți și terenul revendicat urmând a fi coroborate cu toate celelalte probe administrate în cauză, în special înscrisuri și interogatorii.

Diferența dintre suprafețele menționate în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3258/24 decembrie 2010, în documentația și în cartea funciară, față de suprafețele înscrise în registrul agricol al pârâtului și în actele primare ale vânzătorilor către el, respectiv actele de cumpărare și actul dotal nr. 44/1938, este pe deplin explicabilă, fiind rezultatul împrejurării că actele primare, acte de vânzare-cumpărare din anii 1932-1933 și act dotal din 1938, nu au avut la bază documentații cadastrale, în care măsurătorile să fi fost realizate cu instrumente precise, singurele lucrări exacte realizate corespunzător normelor tehnice actuale fiind cele întocmite de ing. Ș. D. la solicitarea pârâtului, lucrări care au și fost verificate și recepționate de ANCPI (suprafața terenului pârâtului fiind de 7.888 + 61.602 mp, suprafață măsurată în limita vecinătăților naturale, proprietarilor vecini și bornajelor silvice).

Împotriva sentinței civile nr. 502/09.05.2013 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș au declarat recurs reclamanții P. V. M., B. V. N. și B. Gh. M., criticând-o pe considerentul că hotărârea pronunțată de prima instanță s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art.480 C.civ., cuprinde motive contradictorii străine de litigiul dedus judecății și a fost pronunțată cu nesocotirea probelor administrate în cauză.

Precizează reclamanții că în mod greșit s-a reținut că actul de proprietate invocat de reclamanți reprezentat de procesul-verbal de punere în posesie nr.147/11.11.2010, emis în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, nu ar avea nicio valoare din punct de vedere juridic, față de adresa nr.633/27.02.2012 emisă de Primăria Comunei Nucșoara și față de împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de punere în posesie nr.147/11.11.2010 nu s-a menționat denumirea punctului unde reclamanții au fost puși în posesie.

Menționează că instanța de fond nu a luat în considerare expertiza tehnică în specialitatea topografie dispusă în cauză, prin care s-a stabilit că suprafața de 12.770 m.p. din terenul reclamanților se suprapune cu terenul aparținând pârâtului C. M..

Arată că contractul de vânzare-cumpărare nr.3258/24.12.2010 a cărei anulare parțială au solicitat-o reclamanții este obținut în mod fraudulos, întrucât vânzătorii din acest act nu puteau vinde pârâtului mai mult de 5 ha, întrucât nu au moștenit niciodată de la autoarea lor, R. E., o suprafață de teren mai mare, acest aspect fiind recunoscut și de către pârât prin întâmpinare.

Susține că în mod eronat au fost luate în considerare, în momentul comparării titlurilor de proprietate, adeverințele nr.3886/22.11.2010 și 3887/22.11.2010 eliberate de Primăria Comunei Nucșoara, și s-a concluzionat că reclamanților nu li s- reconstituit niciodată dreptul de proprietate pe un teren situat în punctul „Gruiu N.” (fost „B.-Poiana Aspră”), ci în punctul „Suharele” și că titlul pârâtului ar fi mai bine caracterizat.

Precizează că în mod greșit s-a reținut de prima instanță că suprapunerile de teren identificate prin expertiza tehnică întocmită în cauză sunt explicabile, fiind rezultatul trecerii timpului, avându-se în vedere și vechimea și modalitatea actelor anterioare încheiate între părți.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 1295/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a admis recursul formulat de reclamanții P. V. M., B. V. N., și B. GH. M., împotriva sentinței civile nr. 502/09.05.2013 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat-pârât fiind C. M., s-a casat sentința civilă nr. 502/09.05.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș și s-a reținut cauza spre rejudecare.

Pentru a dispune astfel s-a reținut de tribunal că, deși procesul-verbal de punere în posesie nr.147/11.11.2010, emis în temeiul Hotărârii Comisiei Județene nr.109/05.06.2006, prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Nucșoara, privind anexa nr.37, poziția 3, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate al autorului reclamanților, numitului B. V., pe raza Ocolului Silvic Domnești, nu cuprinde denumirea punctului unde reclamanții au primit în posesie suprafața de 18,50 ha., fiind menționate însă atât amplasamentul cadastral (prin identificarea numărului de .), cât și vecinătățile amplasamentului cadastral, iar prin adresa nr. 633/27.02.2012 emisă de Primăria Comunei Nucșoara (fila 70 din dosarul de fond) se menționează că reclamanților nu le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în punctul „În Brechi-Poiana Aspră”, tribunalul reține că, în condițiile în care din raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert M. G. (filele 155-160 din dosarul de fond, vol.I) rezultă că părțile în proces au acte de proprietate în același loc și anume ..15, ., reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate cu privire la aceste terenuri, simpla inconsecvență a acestora cu privire la localizarea terenurilor în momentul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, nefiind de natură a afecta acest drept.

Mai mult, nici o persoană interesată nu a solicitat anularea actelor de proprietate ale reclamanților pentru considerentul că autorul acestora nu a deținut anterior teren în zona în care le-a fost reconstituit acestora dreptul de proprietate, împrejurare față de care Hotărârea Comisiei Județene nr.109/05.06.2006 și procesul-verbal de punere în posesie nr.147/11.11.2010 au intrat în circuitul civil și sunt de natură a produce efecte juridice.

Referitor la împrejurarea că instanța de fond ar fi avut în vedere adeverințele nr.3886/22.11.2010 și 3887/22.11.2010 eliberate de Primăria Comunei Nucșoara, tribunalul constată că această critică este neîntemeiată, întrucât, în condițiile în care nu s-a făcut dovada mențiunilor eronate din cuprinsul acestora, prima instanță le putea lua în considerare în aprecierea titlului mai caracterizat, în condițiile în care nu există vreo dispoziție legală contrară.

Față de obiectul litigiului dintre părți, revendicare imobiliară prin comparare de titluri, tribunalul a retinut că în mod eronat au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză în specialitatea topografie, potrivit cărora nu există suprapuneri între terenurile aflate în proprietatea părților, pe motiv că acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și s-a considerat că diferențele dintre suprafețele menționate în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3258/24 decembrie 2010, în documentația și în cartea funciară, față de suprafețele înscrise în registrul agricol al pârâtului și în actele primare ale vânzătorilor către el, respectiv actele de cumpărare și actul dotal nr. 44/1938, sunt pe deplin explicabile, fiind rezultatul împrejurării că actele primare, acte de vânzare-cumpărare din anii 1932-1933 și act dotal din 1938, nu au avut la bază documentații cadastrale, iar măsurătorile nu au fost realizate cu instrumente precise.

Astfel, pentru lămurirea situației de fapt, se impune administrarea unei expertize în specialitatea topografie, pentru a fi stabilite terenurile ce se suprapun (în măsura în care acestea există), avându-se în vedere titlurile de proprietate invocate de către părți, inclusiv actele primare ale acestora, reprezentate, în cazul pârâtului, de actul dotal nr.44/26.01.1938.

Această necesitate rezidă și față de împrejurarea că, contrar celor reținute de instanța de fond, expertul M. G., desemnat în cauză pentru a efectua expertiza dispusă de instanță, în raportul de expertiză depus inițial a identificat terenul aflat în proprietatea pârâtului, având în vedere doar contractul de vânzare-cumpărare nr.3258/24.12.2010, nu și actul dotal nr.44/26.01.1938, iar când, în urma obiecțiunilor formulate de reclamanți și admise în parte de instanța de fond, s-a luat în considerare actul dotal, nu au mai fost transpuse prin schiță eventualele suprapuneri.

Pentru aceste considerente, tribunalul a pareciat că se impune în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1-3 și art.304 pct.9 C.pr.civ., admiterea recursului formulat de reclamanții P. V. M., B. V. N., B. GH. M., casarea sentinței civile nr. 502/09.05.2013 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unui nou raport de expertiză în specialitatea topografie.

Urmează ca expertul ce urmează să fie desemnat în prezenta cauză să identificeterenul menționat în actul dotal nr.44/26.01.1938, cel menționat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3258/24.12.2010 la BNPA D. D. ȘI Ș. D.-F., cel ce formează obiectul procesul-verbal de punere în posesie nr.147/11.11.2010, să identifice suprafețele de teren ce se suprapun și cele care nu se suprapun între actul dotal nr.44/26.01.1938 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3258/24.12.2010 la BNPA D. D. ȘI Ș. D.-F., să se transpună amenajamentul silvic, să se identifice suprafețele de teren pentru care există suprapuneri între actele de proprietate ale reclamanților, respectiv procesul-verbal de punere în posesie nr.147/11.11.2010, și cele ale pârâtului (actul dotal nr.44/26.01.1938 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3258/24.12.2010 la BNPA D. D. ȘI Ș. D.-F.), de o parte și de cealaltă a amenajamentului silvic.

În ceea ce privește critica referitoare la greșita soluționare a capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3258/24.12.2010 la BNPA D. D. ȘI Ș. D.-F., tribunalul a reținut că trebuie verificate susținerile reclamanților prin prisma împrejurării dacă terenurile aparținând părților se suprapun, căci numai în această măsură au interes să solicite anularea actului de proprietate al pârâtului, fiind un motiv de nulitate relativă, în condițiile în care nu s-a făcut dovada cauzei ilicite în momentul încheierii acestuia.

În rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii recursului și a casării sentinței civile nr. 502/09.05.2013 s-a procedat la încuviințarea și administrarea probei cu expertiză specialitatea topografie, fiind depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică judiciară topografie, cadastru și geodezie, întocmit de expertul I. A..

În urma probatoriului administrat în fața instanței de fond și în recurs în rejudecarea cauzei, în urma comparării titlurilor de proprietate invocate de părți în cauză, tribunalul consideră că se impune admiterea în parte a acțiunii principale astfel cum a fost modificată și precizată, în privința capătului de cerere având ca obiect revendicare ,astfel cum terenurile au fost identificate în cadrul expertizei efectuate în rejudecarea cauzei de către expertul I. A. în sensul că se va obliga paratul sa lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenurile pădure situate în ., în suprafață de 4551 mp, 6612 mp, 28 mp, 30 mp, identificate de către expertul I. A. în schița anexă 4B la raportul de expertiză aflată la fila 107 a dosarului de recurs cu contur galben .

Prin decizia de casare nr. 1295/14.05.2014 s-a casat sentința de fond și s-a reținut cauza spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză specialitatea topografie,iar aspectele reținute prin această hotărâre cu privire la împrejurarea că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate față de terenurile revendicate au intrat în puterea lucrului judecat.

Astfel, în ceea ce-i privește pe reclamanți s-a reținut că prin hotărârea comisiei județene nr. 109/05.06.2006 s-a validat propunerea C.L.F.F.Nucșoara privind anexa nr. 37 poziția 3 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate al autorilor reclamanților Burceloiu V. pe raza Ocolului Silvic Domnești ,iar în baza Hotărârii Comisie Județene s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 147/11.11.2010. S-a considerat că deși acest proces verbal de punere în posesie nu cuprinde denumirea punctului unde reclamanții au primit în posesie suprafața de 18,50 ha, fiind menționate însă atât amplasamentul cadastral,prin identificarea numărului de .., cât și vecinătățile amplasamentului cadastral față de adresa nr. 633/27-02.2012 emisă de primăria comunei Nucșoara în care se menționează că reclamanților nu le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în punctul Brechi – Poiana Aspră s-a reținut că părțile deține acte în proprietate în același punct, respectiv în ., . .

Prin urmare reținându-se că nici o persoană interesată nu a solicitat anularea actelor de proprietate ale reclamanților pentru considerentul că autorul acestora nu a deținut anterior teren în zonă, Hotărârea Comisiei Județene nr. 109/05.06.2006 și procesul verbal de punere în posesie nr. 147/11.11.2010 sunt de natură să producă efecte juridice și astfel în rejudecarea cauzei arătăm că acestea fac dovada reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autorului reclamanților, iar în raport de compararea titlurilor de proprietate și față de concluziile raportului de expertiză întocmit în rejudecarea cauzei se impune admiterea în partea acțiunii în revendicare imobiliară.

În cea ce-l privește pe pârât acesta a invocat contractul de vânzare cumpărare nr. 3258/24.12.2010, și actele primare de proprietate ale autorilor săi ,respectiv actul dotal nr. 44/1938 si actele anterioare de vinzare-cumparare.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F., vânzătorii R. R., R. G., R. S. și I. M. au vândut în deplină proprietate și posesie cumpărătorului C. M. următoarele terenuri situate în punctul „Brechi – A.”: suprafața totală de 61.602 mp teren, din care 15.938 mp pășune împădurită (tufăriș), 35.565 mp pășune și 10.054 mp teren pășune împădurită (tufăriș), cu vecinii: E – V. Tefeleu și B. P., V – Ocolul Silvic, S – Bancescu C. și Valea Bună și N – Ocolul Silvic, drum și rezervă primărie, având nr. cadastral 658, ce se identifică prin planul de amplasament și delimitare înregistrat sub nr. 3250/23 aprilie 2008 la OCPI Argeș; suprafața de 7.880 mp teren din care 3.994 mp pășune împădurită și 3.894 mp pășune, între vecinii: P. M., Valea mare, ocol Silvic și drum, având nr. cadastral 660, ce se identifică prin planul de amplasament și delimitare înregistrat sub nr. 3249/23 aprilie 2008 la OCPI Argeș. S-a menționat că prețul vânzării a fost primit de autoarea vânzătorilor, R. E., integral, în numerar, în anul 1980, an în care s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare. S-a mai precizat că terenurile au fost dobândite de vânzători prin moștenire legală de la defuncta lor mamă, R. E., conform certificatului de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010, certificatului de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990, certificatului de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007. S-a mai menționat în cuprinsul contractului și că, cumpărătorul a stăpânit aceste terenuri din anul 1980, fiind trecute în rolul său agricol și fiscal la Primăria comunei Nucșoara.

În ceea ce-i privește pe reclamanți trebuie arătat că, în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se realizeze în interiorul amenajamentului silvic, articolul nr. 25 din Legea 1/2000 arătând că reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie a titularilor în cazul terenurilor forestiere, precum și eliberarea titlurilor de proprietate se fac de către comisiile locale și respectiv comisiile județene în condițiile și cu procedura stabilită de Legea 18/1991, de Legea nr. 169/1997, de Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin HG nr. 1172/2001, iar art. 61 din HG 890/2005 arată că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face pe vechile amplasamente din suprafețele teren cu destinație forestieră cuprinde în amenajamentele silvice și din terenurile cu destinație agricolă acoperite cu vegetație forestieră ( pășuni împădurite, tufărișuri, zăvoaie și altele asemenea ), iar reconstituirea se face având în vedere structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist .

În ceea ce privește identificarea terenului pretins de către reclamant ,cât și a terenului pretins de către pârât în raport de actele de proprietate invocate de către aceștia pentru dovedirea dreptului de proprietate,cât și cu privire la identificarea suprafețelor de teren care se suprapun ,tribunalul reține valoarea probatorie a raportului de expertiză întocmit în rejudecarea cauzei în recurs.

Potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 147/11.11.2010 prin care s-a procedat la punerea în posesie a terenului în suprafață de 18 ha și 5000 mp pentru reclamanți în baza Hotărârii Comisiei Județene nr. 109/05.10.2006 poziția 3 anexa 37 se menționează că terenul forestier pentru care s-a realizat punerea în posesie este înscris în amenajamentul silvic .

Astfel, referitor la identificarea suprafeței de 50.000 mp din actul dotal din anul 1938 invocat de către pârât ,expertul cauzei a identificat această proprietate cu vecinii la N- Parau Valea M. și la S- Parau Valea Bună, găsindu-se pentru limita de vest nu pe cea de nord, iar expertul cauzei a lămurit această modalitate de identificare a proprietății din actul dotal, răspunzând astfel obiecțiunilor la raportul de expertiză formulate de către pârât.

Actul translativ de proprietate care face dovada dreptului de proprietate în patrimoniul pârâtului este reprezentat de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3258/24.12.2010 de către BNP D. D. și St D. F., iar tribunalul arată că trebuie avut în vedere în procesul de revendicare ce presupune compararea titlurilor de proprietate, terenurile menționate în contractul de vânzare cumpărare astfel cum s-au identificat de către expert prin raportul de expertiză în cauză, identificarea realizându-se în anexa 1 a raportului de expertiză, fila 103 prin culoarea roșie, iar terenul autorului pârâtului potrivit actului dotal identificându-se cu culoarea galbenă pe planul de situație anexa 1 ,constatând-se că suprafețele de teren nu se suprapun în totalitate, iar cumpărătorul nu putea să dobândească în proprietate terenul decât în limitele identificării proprietății autorului său, tocmai pentru că actul de vânzare cumpărare este translativ de proprietate, iar vinzatorul trebuie sa fie titularul dreptului de proprietate ce se înstrăinează pentru că în caz contrar el nu poate transmite dreptul ce face obiectul contractului (nemo dat quod non habet sau nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet si astfel nu putea sa instraineze decit in limitele proprietatii sale, se impune în raport de această identificare admiterea acțiunii în revendicare potrivit schiței anexă B la raportul de expertiză aflată la fila 107 a dosarului de recurs cu contur galben care reprezintă suprafața de teren ce se suprapune între actele de proprietate ale reclamanților și cele ale pârâtului reprezentat de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3258/24.12.2010, teren padure, în suprafață de 4551 mp, 6612 mp, 28 mp, 30 mp.

Potrivit încheierii de la termenul de judecată din data de 25.06.2014 s-au încuviințat obiectivele raportului de expertiză stabilite de instanța de judecată și solicitate de către pârât, iar tribunalul consideră că trebuie luată în calcul și adresa nr. 1522/03.11.2014 comunicată de către Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice prin care se menționează că au fost determinate grafic după planul topografic L_35-86-Dc3, editat de I.C.A.S. în anul 1982, plan care a stat la baza elaborării amenajamentului silvic ,ediția 2004.

Prin urmare, trebuie ținut seama de concluziile expertului potrivit cărora borna 46 care delimitează amenajamentul fizic nu a fost găsită pe teren, iar pentru a transpune amenajamentul silvic s-a solicitat ICAS Pitești coordonatele în sistem proiecție stereo 70 ale bornelor 46,44,45 fiind solicitată comunicarea amenajamentului silvic și conform amenajamentului silvic dat de coordonatelor bonelor puse la dispoziție de ICAS Pitești și luat în considerare la aplicarea Legii 165/2013 acest amenajament trece și taie porietatea piirtului C. M., expertul arătând că această situație nu concordă cu realitatea din teren si prin urmare, expertul arată că având în vedere faptul că aceste coordonate au fost determinate grafic în sistem stereo 70 de pe planul topografic L -35-86-D-c-3 editat de ICAS în anul 1982, plan ce a stat la baza elabotării amenajamentului silvic, ediția 2004 și având în vedere aceste coordonate s-a stabilit amenajamentul silvic dat de bornele 45-44-46 prin borna 45 măsuratoare în teren care coincide cu punctul 137 de pe limita terenului din procesul verbal de punere în posesie nr. 147 /11.11.2010 .

Prin urmare această identificare a proprietăților apare ca fiind corectă pentru că așa cum rezultă din adresa comunicată de ICAS s-a menționat ca bornele 44, 45, 46 din UPII Corbi s-au realizat după planul topografic din1982 editat de ICAS,, iar același instituit comunică faptul că pentru realizarea amenajamentelor silvice edițiile 1975,1984 ,1994 nu se deține planul folosit, iar pe de altă parte în procesul verbal de punere în posesie nr. 147/11.11.2010 se menționează că terenul forestier pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamanți este înscris în amenajamentul silvic .

Totodată ,tribunalul constată că în planul de situati anexa 3 a fost transpus amenajamentul silvic dat de bornele 45,44,46 ,iar totodată expertul menționează referitor la categoria de folosință a terenurilor unde s-au identificat suprapuneri este pădure și nu a suferit modificări în timp de la data preluării de către stat sau pe parcursul exercitării posesie de către autorii părților.

Prin urmare, în nod corect expertul cauzei a avut în vedere amenajamentul silvic din anul 1982, iar la termenul de judecată din data de 29.04.2015 s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către pârât ,respectiv atât în ceea ce privește delimitarea suprafeței din actul dotal pentru că expertul a procedat la identificarea proprietăți în raport de cele două repere naturale invocate de către pârât Valea bBună și Valea M. ,iar la termenul de judecată din data de 28.01.2015 instanța a pus în vedere expertului să se folosească la identificarea proprietății și de amenajamentele care se găsesc depuse în fața instanței de fond dar și de planul topografic care au fost puse în fața instanței de recurs și să explice în ce măsură delimitările din aceste amenajamente și planurile topografice schimbă sau nu situația de fapt față de amenajamentul silvic din anul 2004 ,iar expertul prin completarea la raportul de expertiză răspunde acestor solicitări ale instanței de judecată .Astfel, expertul desemnat în rejudecarea cauzei în recurs arată că în prima expertiză efectuată în fața instanței de fond ICAS-ul nu pusese la dispoziția expertului M. G. coordonatele bornelor silvice, iar planurile depuse în fața instanței de fond de la filele 166-168 sunt realizate la o scară mică și aceste au suferit deformări și în procesul de fotocopiere, iar determinarea acestor coordonate nu a fost precisă și de aceea limita amenajamentului silvic nu a respectat liziera pădurii, iar la întocmirea raportului de expertiză de față ,expertul a luat în considerare și planul scara 1 :5000 pus la dispoziției de către ICAS, iar limita amenajamentului silvic a fost transpusă pe planul cadastral furnizat de către OCPI Argeș .

Rezulta asadar, ca in procesul de revendicare care presupune compararea actelor de proprietate detinute de catre parti, se va acorda preferinta actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise reclamantilor, chiar si in masura in care aceasta nu vizeaza vechiul amplasament, in ceea ce priveste suprafata de teren pentru acare exista suprapunere cu terenul din actul de vinzare cu parare al piritului (în suprafață de 4551 mp, 6612 mp, 28 mp, 30 mp, identificate de către expertul I. A. în schița anexă 4B la raportul de expertiză aflată la fila 107 a dosarului de recurs cu contur galben, in partea de vest a amenajamentului silvic), tocmai pentru ca reconstituirea in favoarea reclamantilor s-a facut având în vedere structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist si astfel acestia erau indreptatiti sa primeasca teren de aceeasi categorie de folosinta, reconstituirea a respectat amenajamentele silvice, iar terenul din cadrul amenajamentului silvic este unul aflat la dispozitia comisiei de fond funciar si cu privire la acesta putea sa se realizeze punerea in posesie, iar piritul nu putea dobindi teren decit in limitele proprietatii detinute de autorul sau, cu respectarea vecinatilor terenului detinut de autorul sau, tocmai pentru ca nemo dat quod non habet, mai ales ca terenul nu trecuse in proprietatea statului, neavind astfel relevanta posesia exercitata de pirit incepind cu anul 1980.

În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3258/24.12.2010 la BNPA D. D. ȘI Ș. D.-F., tribunalul a reținut prin decizia de casare ca nu s-a făcut dovada cauzei ilicite în momentul încheierii acestuia, iar cele hotarite au intrat in puterea lucrului judecat..

Rezulta asadar raportat la celelalte capete de cerere formulate prin cererea precizatoare respinse ca fiind nefondate de catre judecatorie si fata de imprejurarea ca sunt vizate critici prin recurs doar pentru actiunea in revendicare si nulitatea contractului de vinzare cumparare, celelalte capete de cerere solutionate de catre judecatorie ce vizeaza nulitatea cadastrului, a certificatelor de mostenitor au intrat in puterea lucrului judecat..

Anularea contractului de vânzare cumpărare ce apartine piritului este solicitate de către reclamanți prin prisma disp.art. III alin.1 teza VI din Legea 169/1997 ,iar aceste norme de drept insa nu-și găsesc incidența în cauză pentru a dispune nulitatea acestui contract de vinzare-cumparare.

Aceasta pentru că disp.Legii 169/1997 se referă la acte de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în speță a unor terenuri forestiere, ori în cauză față de pârât nu s-a aplicat procedura reconstituirii dreptului de proprietate.

De altfel si judecatoria a retinut ca niciunul dintre textele legale invocate de reclamanți nu își găsește însă aplicarea în speță, iar împrejurarea că un bun ce face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare sau al unui certificat de moștenitor este proprietatea altei persoane decât vânzătorul sau defunctul nu este motiv de nulitate potrivit dispozițiilor Codului civil aplicabil (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011), iar prin decizia de casare nu s-a retinut cauza ilicita

Art. III alin. 1 lit. a teza a VI-a din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, prevede că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale acestei legi, respectiv actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.

Textul de lege privește deci sancțiunea nulității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere, acte emise în baza legilor fondului funciar, or, niciunul dintre actele a căror anulare o solicită reclamanții nu este emis în baza legilor fondului funciar și nu privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere.

Oricum nici pentru terenurile pentru care opereaza suprapunerea si pentru care s-a admis actiunea in revendicare nu se impune constatarea nulitatii absolute a contractului de vinzare cumpararepentru pirit.

Prin decizia de casare cu retinere spre rejudecare s-a retinut ca in ceea ce privește critica referitoare la greșita soluționare a capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3258/24.12.2010 la BNPA D. D. ȘI Ș. D.-F., tribunalul a reținut că trebuie verificate susținerile reclamanților prin prisma împrejurării dacă terenurile aparținând părților se suprapun, căci numai în această măsură au interes să solicite anularea actului de proprietate al pârâtului, fiind un motiv de nulitate relativă, în condițiile în care nu s-a făcut dovada cauzei ilicite în momentul încheierii acestuia.

Or, în dreptul comun doctrina și jurisprudența au consacrat în cvasi-unanimitate soluția nulității absolute a unui astfel de contract în cazul în care ambele părți au fost de rea credință, pentru fraudă sau cauză ilicită, respectiv soluția nulității relative în ipoteza în care părțile sau cel puțin cumpărătorul a fost în eroare (viciu de consimțământ) asupra calității esențiale a vânzătorului ( de proprietar al lucrului).

Este adevărat că, în practica judiciară și în doctrină,s-a exprimat în mod izolat și opinia potrivit căreia vânzarea lucrului altuia ar fi lovită întotdeauna de nulitatea absolută, cu motivarea că atunci când cumpărătorul este de bună credință, am fi în prezența unei veritabile cauze false, întrucât acesta și-a reprezentat greșit contraprestația vânzătorului „ non dominus” (transferul dreptului de proprietate asupra lucrului vândut) care este imposibil de realizat în temeiul actului respectiv iar, obligația fondată pe o cauză falsă „ nu poate avea nici un efect” fiind așadar nulă conf.art.966 cod civil. Oricum aceasta opinie vine in contradictie cu ipoteza actelor juridice numite, in care cauza este falsă atunci când există eroare asupra motivului determinant, adică asupra scopului mediat, situație în care intervine sancțiunea nulității relative a actului juridic, dar numai dacă sunt îndeplinite cerințele erorii-viciu de consimțământ. In plus, în cazul în care s-ar admite sancțiunea nulității absolute a vânzării lucrului altuia, chiar și în ipoteza unui cumpărător de bună credință, nu ar mai putea interveni ratificarea vânzării de către adevăratul proprietar.

Referitor la situtia de speta, s-a retinut ca ipoteza existentei cauzei ilicite nu este de retinut, pentru ca nu este dovedita, si astfel dacă părțile sau cel puțin cumpărătorul a fost în eroare, socotind că lucrul vândut aparține vânzătorului, vânzarea este anulabilă. Această nulitate relativă poate fi invocată doar de către cumpărător și succesorii săi, nu și de către proprietarul lucrului, cum se prezintă în speța de față, proprietar care are la îndemână exercițiul unei acțiuni reale pentru redobândirea posesiei bunului ceea ce in cauza s-a si formulat.

Cum în cauză reclamantii nu au dovedit faptul că ambele părți ale convenției au fost în cunoștință de cauză că tranzacționează bunul altuia, nu se poate pune problema unei nulități absolute a vânzării-cumpărării, pentru cauză ilicită.

In temeiul art. 274 al. 1 Cpr civ raportat la obiectul actiunii si fata de imprejurarea ca actiunea in revendicare s-a gasit fondata, tinind seama de cheltuielile de judecata efectate de parti si, dar de imprejurarea ca unele capete de cerere s-au gasit nefondate se va admite în parte, cererea reclamantilor privind cheltuielile de judecata si se va obliga paratul la plata catre reclamanti a sumei de 5650 lei, cheltuieli de judecata fond si recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Rejudecând cauza:

Admite, in parte, actiunea principala, astfel cum a fost modificata si precizata formulată de reclamanți P. M. domiciliată în comuna Corbi, ., B. N. domiciliat în comuna Corbi, . și B. M., domiciliată în comuna Corbi, . în contradictoriu cu pârâtul C. M. domiciliat în comuna Nucșoara,. .

Obliga paratul sa lase reclamantilor în deplină proprietate și posesie terenurile padure situate în ., în suprafață de 7888 mp, 6612 mp, 28 mp, 30 mp, identificate de către expertul I. A. în schița anexă 4B la raportul de expertiză aflată la fila 107 a dosarului de recurs cu contur galben .

Respinge in rest actiunea, ca neintemeiata.

Admite, în parte, cererea reclamantilor privind cheltuielile de judecata si obliga paratii la plata catre reclamanti a sumei de 5650 lei, cheltuieli de judecata fond si recurs.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 26.06.2015.

Președinte, R. V.	Judecător, A. M.	Judecător, G. D. N.
	Grefier, G. G.

Red G.D.N.

Tehn D.T. /GDN/6 ex.

08.07.2015

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1509/2015. Tribunalul ARGEŞ		Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8759/2015. Tribunalul ARGEŞ Contestaţie la executare. Sentința nr. 5057/2015. Tribunalul ARGEŞ Partaj judiciar. Decizia nr. 411/2015. Tribunalul ARGEŞ Acţiune în constatare. Decizia nr. 1509/2015. Tribunalul ARGEŞ Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 3176/2015. Tribunalul ARGEŞ Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 278/2015. Tribunalul ARGEŞ Legea 10/2001. Sentința nr. 389/2015. Tribunalul ARGEŞ Anulare act. Hotărâre din 02-12-2015, Tribunalul ARGEŞ