Acţiune în constatare. Sentința nr. 1307/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1307/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 701/833/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 581/R/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. R.
Judecător L. E. M.-G.
Grefier S. O.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat împotriva sentinței civile nr. 1307/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, formulat de apelanta V. E. în contradictoriu cu intimata T. M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Szallak S. pentru apelantă în baza delegației de la dosar și av. P. M. M. pentru intimată, în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, că apelul este motivat și legal timbrat, că s-a depus la dosar un memoriu formulat de apelantă, după care:
Reprezentanta intimatei depune la dosar întâmpinare pe care o comunică cu reprezentantul apelantei.
I n s t a n ț a, având în vedere valoarea obiectului litigant, ce rezultă clar din actele dosarului de fond ca fiind de 13.500 lei, pune în discuția părților, recalificarea căii de atac din apel în recurs, sentința pronunțată de instanță fiind dată cu recurs nu cu apel.
Reprezentantul apelantei, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentanta intimatei, solicită recalificarea căii de atac din apel în recurs, arată că instanța de fond a dat hotărârea cu recurs nu cu apel.
I n s t a n ț a, în baza art. 282 ind. 1 C.p.c. dispune recalificarea caii de atac în cauză din apel în recurs, completul de judecată urmând a fi întregit cu un judecător din planificarea de permanență, conform disp. art. 99 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
P. JUDECATOR GREFIER
Procedând la reluarea cauzei, după întocmirea procesului verbal de incidență și includerea d-na judecător D. C. A. completul de recurs format din:
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 581/R/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. R.
Judecător L. E. M.-G.
Judecător C. A. D.
Grefier S. O.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat împotriva sentinței civile nr. 1307/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, formulat de recurenta V. E. în contradictoriu cu intimata T. M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Szallak S. pentru recurentă în baza delegației de la dosar și av. P. M. M. pentru intimată, în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta intimatei invocă excepția nulității recursului formulat împotriva sentinței civile atacate și a încheierii de îndreptare a erorii materiale, solicitând admiterea acesteia; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei.
Reprezentantul recurentei, solicită respingerea excepției, și a se acorda cuvântul pe recurs, solicitând ca în privința cheltuielilor de judecată solicitate instanța să aibă in vedere excepțiile invocate și să le reaprecieze.
I n s t a n ț a, rămâne în pronunțare pe excepție.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului declarat împotriva Încheierii dată în cameră de Consiliu din data de 15.01.2013 și a sentinței civile nr. 1307/30.10.2012, pronunțate de Judecătoria Salonta; constată că:
Prin incheierea dată in Cameră de Consiliu in 15.01.2013 instanța de fond a admis cererea formulată de pârâta T. M., având ca obiect îndreptare eroare materială și în consecință:
A îndreptat eroarea materială din minuta, considerentele și dispozitivul Sentinței Civile nr. 1307/2012 pronunțată de Judecătoria Salonta la data de 30.10.2012 în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare, după cum urmează:
Ultimul alineat din considerentele hotărârii va avea următorul conținut:
”Constatând culpa procesuală a reclamantei, în temeiul art. 274 cod procedură civilă, va obliga reclamanta la 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța . nr. 33 din 19.09.2011 (fila 119)”
Alineatul 4 din minuta și dispozitivul hotărârii va avea următorul conținut:
„Obligă reclamanta la 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.”
Prezenta încheiere face parte integrantă din Sentința Civilă nr. 1307/2012 pronunțată de Judecătoria Salonta în dos. nr._
Pentru a da această hotărâre, instanța a reținut:
Conform considerentelor sentinței sus-arătate cheltuielile de judecată la care a fost obligată reclamanta reprezintă onorariu avocațial, justificat cu chitanța . nr. 33 din 19.09.2011.
Potrivit facturii . nr. 33/19.09.2011 emisă de Cabinet avocat P. M. M. suma de 1500 lei reprezintă servicii de asistență juridică, iar din cuprinsul chitanței . nr. 33 din 19.09.2011 instanța reține că suma de 1500 lei reprezintă onorariu avocațial în dosar nr._ .
În cuprinsul hotărârii nu se face referire la diminuarea onorariului avocațial și nici la dispozițiile art. 274 alin 3 Cod procedură civilă, fiind evident vorba despre o eroare materială.
În consecință, în baza disp. art. 281 alin.1 C.pr.civ., instanța va admite cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta T. M. și va dispune îndreptarea erorii materiale din minută, considerentele și dispozitivul sentinței nr. 1307/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta în dos. nr._ cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, în mod corect acestea fiind în valoare de 1500 lei .
Totodată prin sentința civilă nr.1307/2012 instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului reclamantei de a accepta succesiunea după defunctul Tirla F. invocată de pârâtă.A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei privind celelalte capete de cerere, invocată de pârâtă prin întâmpinare.A respins cererea formulată de reclamanta V. E. în contradictoriu cu pârâta T. M..A obligat reclamanta la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a da această hotărâre, instanța a reținut că prin probele administrate în cauză nu s-a putut dovedi acceptarea succesiunii după defunctul Tirla F., decedat la data de 22.10.2001 de către reclamantă, aceasta neefectuând niciun act din care să rezulte intenția sa de acceptare a succesiunii. Simpla prezentare la domiciliul soției supraviețuitoare a defunctului pentru a-i solicita dezbaterea succesiunii, nu poate fi apreciat un act de acceptare a moștenirii, în condițiile în care, așa cum chiar reclamanta susține, nu a întreprins alte demersuri suplimentare în acest sens.
Susținerile reclamantei din cuprinsul interogatoriului că a primit de la defuncta Tirla Andronica o pereche de cizme din piele, o căciulă de astrahan și o haină care au aparținut defunctului, nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă, chiar martorul propus de reclamantă și care este rudă cu aceasta, arătând în declarația sa că V. E. nu a primit nici un bun care a aparținut defunctului Tirla F..
Chiar și în situația în care reclamanta ar fi dovedit aceste susțineri prin probe, primirea unei perechi de cizme din piele, a unei căciuli de astrahan și a unei haine care au aparținut defunctului, nu constituie un act de acceptare tacită a moștenirii.
Sub acest aspect, atât practica judiciară cât și doctrina juridică au stabilit că nu constituie acte de acceptare tacită a moștenirii luarea din patrimoniu a unor obiecte ca amintiri de familie sau a unor bunuri de valoare redusă.
Instituția nedemnității succesorale invocată prin notele de ședință depuse de către reclamantă la dosar nu își are aplicabilitatea în prezenta cauză, nefiind arătate nici unul din cazurile de nedemnitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Față de considerentele expuse, raportat la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată (15.04.2011), instanța va admite ca întemeiată excepția prescripției dreptului reclamantei de a accepta succesiunea după defunctul Tirla F., invocată de pârâtă.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la celelalte capete de cerere, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține că prin neacceptarea succesiunii după defunctul Tirla F. în termenul legal, față de defuncta Tirla Andronica, născută B., reclamanta V. E. nu are nici un fel de calitate succesorală.
Calitatea procesuală activă, sau calitatea de reclamant, presupune justificarea dreptului de a participa ca parte în procesul civil, prin aceea că i-a fost încălcat un drept al său, sau poate decurge dintr-un raport de conexitate cu acel drept.
În privința reclamantei V. E., pentru a avea calitate procesuală activă, este necesar a se constata că este titulara dreptului în raportul juridic dedus judecății, ori că se poate prevala de interesul ce poate fi realizat pe calea justiției, decurgând dintr-un astfel de drept.
Or, în speță, reclamanta nu are calitatea de moștenitoare legală sau testamentară a defunctei Tirla Andronica și neacceptând succesiunea după defunctul Tirla F., așa cum s-a arătat, nu poate invoca un drept propriu sau vre-un interes pentru a solicita anularea certificatului de moștenitor nr. 175/2008 eliberat de BNP S. D. A. după defuncta Tirla Andronica, constatarea calității de bun comun a defuncților Tirla Andronica și Tirla F. cu privire la construcțiile situate în T. ., înscrise în CF 2542 T. și nici în ceea ce privește constatarea dobândirii cotei de ½ din aceste construcții prin moștenire după defunctul Tirla F..
În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Constatând culpa procesuală a reclamantei, în temeiul art. 274 cod procedură civilă, instanța de fond obligat reclamanta la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța . nr. 33 din 19.09.2011 (fila 119).Această ultimă dispoziție a fost rectificată pe calea indreptării erorii materiale, prin incheierea mai sus indicată de asemenea atacată.
Deși din cuprinsul dosarului de fond rezultă fără nici un dubiu că valoarea obiectului litigiului, stabilit de instanța de fond este de 13.500 lei (fila 30 dosar de fond) iar instanța de fond a indicat clar în cuprinsul sentinței atacate că aceasta este supusă recursului, iar calea de atac impotriva cererii de indreptare a erorii materiale este atacabilă tot cu recurs in condițiile art.281 indice 3 Cod de procedură civilă, cu toate acestea, fără a putea invoca vreo eroare scuzabilă recurenta Vădică E. a formulat apel atât împotriva sentinței instanței de fond cât și a încheierii de îndreptare a erorii materiale, ambele fiind nemotivate.
In apelul formulat impotriva incheierii la 06.02.2013 se susține că motivele se vor depune ulterior de un avocat pe care partea il va angaja iar cu privire la apelul declansat impotriva sentintei atacate si depus la 27.12.2012 la instanța se învederează aceleași aspecte că motivele se vor depune ulterior de un avocat al baroului.
In data de 15 mai 2013 recurenta a depus prin avocat un memoriu prin care indică motivele pentru care solicită admiterea apelului și în consecință desființarea hotărârii instanței de fond în intregime cu consecința admiterii in intregime a cererii sale de chemare in judecată.
Instanța a recalificat apelul in recurs si a pus in discuția părților excepția nulității celor două recurs ca nefiind motivate în termen, excepție invocată de intimată.
Deliberând asupra excepției nulității cererilor de recurs pentru nemotivarea lor în termen legal, instanța constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința anulării recursurilor ca nemotivat, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art.303 Cod de procedură civilă:
”(1)Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
(2)Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Aceste dispoziții se coroborează cu prevederile art.306 alin 1 Cod procedură civilă care prevăd:”Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal cu excepția cazurilor prevăzute de alin 2.
Prevederile alin 2 fac trimitere la motivele de ordine publică de recurs, însă asemenea motive nu au fost indicate de parte și nici de instanță nu au fost identificate.
Analizând motivarea recursului din perspectiva dispozițiilor mai sus enunțate instanța reține că motivele de recurs nu au fost formulate în termen.
Astfel hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la data de 10.12.2012 și a fost predată personal destinatarului care a semnat de primirea acesteia (fila 145 dosar de fond) potrivit procesului verbal de comunicare de la dosar.
In aceste condiții termenul de formulare și de motivare a recursului se împlinea in 15 zile libere de la această dată, calculate potrivit art.101 alin 1 Cod de procedură civilă, respectiv in data de 25.12.2012.
Recursul a fost formulat în termen, fiind depus la postă la data de 20.12.2012 (fila 12 dosar de recurs) însă nu cuprindea și motivarea nici măcar sumară a acestuia, motivele fiind depuse ulterior într-un memoriu separat, la data de 15.05.2012.
Cât privește încheierea de îndreptare a erorii materiale aceasta a fost cominicată recurentei la 29.01.2013 și a fost predată personal destinatarului care a semnat de primirea acesteia potrivit procesului verbal de comunicare de la dosar.
In aceste condiții termenul de formulare și de motivare a recursului se împlinea in 15 zile libere de la această dată, calculate potrivit art.101 alin 1 Cod de procedură civilă, respectiv in data de 13.02.2012.
Recursul a fost formulat în termen, fiind depus la postă la data de 06.02.2012 (fila 4 dosar de recurs) însă nu cuprindea și motivarea nici măcar sumară a acestuia, motivele fiind depuse ulterior într-un memoriu separat, la data de 15.05.2012.
In consecință motivele de recurs, atât in ceea ce privește recursul formular împotriva sentinței civile cât și impotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale au fost formulate tardiv.
In recursurile formulate in termen, recurenta indică doar hotărârea atacată precum și faptul că motivele le va dezvolta în mod separat printr-un memoriu, după ce își va angaja avocat. De asemenea nu există nici un temei și nu se poate invoca nici o eroare scuzabilă pentru care recurenta a denumit impropriu cererea sa ca fiind apel in condițiile in care instanța de fond a determinat ea insăși valoarea obiectului litigiului și a indicat în cuprinsul hotărârii că sentința e supusă recursului.
Formularea în această manieră a cererii de recurs este permisă de legiuitor, mai ales în situația unor ordonanțe președințiale, caz in care termenul de recurs e scurt iar motivarea intervine ulterior, motivarea într-un memoriu separat fiind permisă expres de art.302 ind 1 alin 1 lit c Cod de procedură Civilă.
Insă și in aceste situații motivele de recurs trebuie formulate în termen legal, raportat la data comunicării hotărârii.
Nu pot fi reținut susținerile recurentului potrivit cărora prin simpla indicare a hotărârii recurate însă fără nici un fel de trimitere concretă la cauzele de nelegalitate și netemeinicie, s-ar putea considera că recursul formulat in termen, ar fi motivat.
In acest sens s-a pronunțat in mod constant și Inalta Curte de Casație si Justiție, reținând în interpretarea de speță a prevederilor art.303 Cod de procedură civilă faptul că „pentru a putea fi considerat ca motivat recursul nu se poate limita la o indicare formală a textelor legale pe care se sprijină, condiția legală a motivării recursului impunând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentație a criticii în fapt și in drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.”
De asemenea s-a reținut în mod constant faptul că dacă dispoziția imperativă a legii nu a fost îndeplinită și nu s-au ivit motive de ordine publică, susceptibile de a fi puse in discuția contradictorie a părților in condițiile art.306 Cod de procedură civilă, instanța este obligată să constate nulitatea recursului.
In consecință motivele de recurs au fost formulate tardiv și nu se pot reține motive de recurs de ordine publică.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art.303 alin 1 coroborat cu art 306 alin 1 Cod de procedură civilă, instanța va admite excepția nulității recursurilor și va anula recursurile ca nemotivate în termen legal, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
In baza art.274 Cod de procedură civilă, văzând căderea în pretenții a recurentei și culpa sa procesuală în exercitarea prezentei căi de atac o va obliga la plata către intimata T. M. a cheltuielilor de judecată in cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat ales P. M. M., dovedite cu chitanța nr.04/24.01.2013, depusă in original la dosar. Instanța de recurs apreciază, la cererea recurentei prin avocat, că față de obiectul și valoarea cererii, numărul recursurilor formulate, prestația avocatului, cheltuielile de judecată solicitate de intimată in cuantum de 1000 lei sunt proporționate și echitabile și nu se impune reducerea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nule recursurile civile declarate de recurenta V. E., dom. în Șumugiu, nr. 207, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata T. M. cu domiciliul în Oradea,.. 5, .. 5, jud. Bihor împotriva Încheierii dată în Cameră de Consiliu din data de 15.01.2013 și a sentinței civile nr. 1307/30.10.2012 pronunțate de Judecătoria Salonta, pe care le păstrează în totalitate.
Obligă recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei în favoarea intimatei.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M. C. R. L. M.-G. C. A. D. S. O.
Red. Jud. I.F. B. G. I.
Red. Jud.T.B. - L. E. M.-G.
Tehnored. S.O.
2 ex/22 Mai 2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 93/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 6458/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
