Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 93/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 93/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 7757/111/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 93/C/2013
Ședința publică de la 23.03.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C. A. – vicepreședinte
Grefier F. F. A.
Ministerul Public prin P. de pe lângă Tribunalul B. este reprezentat de procuror B. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. A., domiciliată în Oradea, Bulevardul Dacia, nr.44, ., județul B., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., Sector 5 reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în Oradea, ..2B, județul B. și P. de pe lângă Tribunalul B., având ca obiect Despăgubiri Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta Ministerului Public procuror B. M., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., lipsă fiind reclamantul și pârâții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței acțiunea este motivată, scutită de taxa de timbru, cauza este la primul termen de judecată, după care:
Cauza s-a reluat la finele dezbaterilor și la apelul nominal făcut în ședința publică la a doua și a treia strigare, se prezintă reprezentanta Ministerului Public procuror B. M., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., lipsă fiind reclamantul și pârâții.
Instanța din oficiu verificând competența, constată că Tribunalul B. este competent în soluționarea cauzei, în temeiul art. 159/1 alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu art. 4 din Legea 221/2009.
Reprezentanta Parchetului arată că nu mai are alte probe de solicitat sau ale cereri de formulat.
Instanța constată că nici la cea de a doua și a treia strigare a cauzei nu se prezintă nimeni, că reclamanta prin Cererea de repunere pe Rol a cauzei formulată și depusă la dosar la data de 18.01.2013 a solicitat judecarea cauzei în lipsă și considerând cauza lămurită și în stare de judecată, nemaifiind alte probe de administrat și alte cereri de formulat, închide faza probatorie a dezbaterilor și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că situația de prizonierat nu se încadrează în prevederile imperative ale Legii 221/2009.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 28.05.2012, scutită de taxă de timbru, reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și D. B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că soțul său, defunctul B. G., a fost supus unor măsuri administrative cu caracter politic, fiind constituit prizonier în URSS, și obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000 Eu, sau contravaloarea în lei la data plății efective, pentru prejudiciul moral suferit, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că soțul său, numitul B. G., a fost prizonier de război în URSS în perioada 23.08._48, fiind folosit la munca de reconstrucție a acestui stat, perioadă care a fost supus unui tratament inuman, prin înfometare, fiind supus la presiuni fizice și psihice, lipsit de libertate, cu un regim de muncă istovitor și condiții igienice precare.
Reclamanta a mai arătat că nu a beneficiat de prevederile Decretului lege 118/1990.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii 221/2009.
Deși legal citat, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. B., nu s-a prezentat la dezbaterea cauzei, și nici nu a formulat întâmpinare.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul B. a pus concluzii de respingere a acțiunii, apreciind că prezenta cauză nu se încadrează în prevederile Legii 221/2009.
Analizând dispozițiile legale în materie, cererea introductivă și actele aflate la dosar, instanța constată următoarele:
Conform livretului militar depus la dosar rezultă că soțul reclamantei B. G., a fost prizonier de război în URSS în perioada 23.08._48.
Potrivit art. 5 din L.221/2009 (1) Orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecata, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauza în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare, si al Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările si completările ulterioare;
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificările si completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietarii si justiției, precum si unele masuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare;
Din analiza dispozițiile legale arătate constată că, reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii în baza L.221/2009 deoarece soțul său nu a fost condamnat politic în sensul prevăzut de art. 1 din acest act normativ pentru a putea beneficia de daune morale și nici nu s-a luat împotriva lui una din măsurile administrative prevăzute la art. 3 din lege, prizonieratul nefiind reglementat prin dispozițiile acestei legi, lege care se adresează doar persoanelor persecutate politic după instaurarea regimului comunist, respectiv după data de 6.03.1945.
Față de considerente de mai sus arătate, instanța apreciază ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, urmând să o respingă ca atare și va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta B. A., domiciliată în Oradea,Parcul T., nr.1, ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., Sector 5, și prin D.G.F.P. B. - ORADEA, D.C., nr. 2 B, J. B., și P. DE PE L. TRIBUNALUL B..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. D. F. F. A.
– vicepreședinte
Red. ACD
Dact FF
Ex. 6/16.04.2013
Pt. conf. 4 . A.,
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București
D. B.
Parchetul de pe lângă Tribunalul B.
Azi, .2013.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1307/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
