Grăniţuire. Decizia nr. 387/2013. Tribunalul BIHOR

Comentarii

0

Decizia nr. 387/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 9796/271/2008

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 387/R/2013

Ședința publică de la 26 martie 2013

Completul compus din:

Președinte: L. E. M.-G.

Judecător: N. B.

Judecător: F. M.

Grefier: I. P.

Pe rol, fiind pentru azi judecarea recursurilor civile privind pe recurenții S. I. G., S. E. și K. F. A., R. E., în contradictoriu cu intimații C. A., R. D., R. F., R. L., R. M. D., P. S. C., C. E. și N. M. S., împotriva sentinței civile nr.3 din 4 ian.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 14 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 martie 2013, respectiv 26 martie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.3 din 4 ian.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins excepția inadmisibilității, excepția lipsei de interes și excepția prematurității acțiunii invocate de către pârâții S. I. G. și S. E., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta N. M. S., în contradictoriu cu pârâții K. F. A., R. E., R. D., R. F., R. M. D., R. L., P. S. C., S. I. G., S. E., C. E. și C. A., s-a anulat încheierea OCPI nr. 6771/19.04.2002 și a întregii documentații cadastrale ce a stat la baza constituirii numărului cadastral 2281 înscris în CF NDF 1261 Oradea și, pe cale de consecință s-a dispus revenirea la situația anterioară de carte funciară, sistarea CF NDF 1261 Oradea, redeschiderea CF 2764 Ep. Bihor cu nr. top. 4004 în suprafață de 673 mp., proprietatea pârâților R. D. M., R. L. și P. S., s-a anulat încheierea OCPI nr. 1857/29.01.2004 și a întregii documentații cadastrale ce a stat la baza constituirii numărului cadastral 3875 înscris în CF NDF 3418 Oradea și, pe cale de consecință s-a dispus revenirea la situația anterioară de carte funciară, sistarea CF NDF 3418 Oradea, redeschiderea CF 1221 Ep. Bihor cu nr. top. 4005 în suprafață de 1043 mp., proprietatea pârâților S. I. G. și S. E., s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul coproprietatea reclamantei reprezentând teren în suprafață de 1101 mp înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010 și imobilul proprietatea pârâților K. F. A., R. E., R. D. M., R. L., P. S. C., S. I. G. și S. E. reprezentând în natură teren și construcții, identificat prin nr. top. 4003, 4004 și 4005, pe linia A-G-g-F-E cu ocolirea construcției identificată cu C din schița anexă la raportul de expertiză efectuată în cauză de către expert S. D., pârâții K. F. A. și R. E. au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 222 mp din imobilul înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010, pârâții R. D. M., R. L., P. S. C. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 260 mp din imobilul înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010 și pe pârâții S. I. G. și S. E. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 170 mp din imobilul înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010 delimitată de conturul A-B-b-C-D-E-F-g-G-A cu ocolirea construcției identificată cu C conform schiței anexate la raportul de expertiză efectuată în cauză de către expert S. D., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pârâții R. D. M., R. L., P. S. C. au fost obligați să ridice gardul despărțitor și fundația acoperită ridicate pe nr. top. 4010 din CF 4295 Ep. Bihor identificate prin schița anexate la raportul de expertiză efectuată în cauză de către expert S. D., celelalte capete de cerere, au fost respinse ca nefondate, pârâții K. F. A., R. E., R. D. M., R. L., P. S. C., S. I. G. și S. E. au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2562,26 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și onorariu expert din care suma de 2122,26 lei în favoarea reclamantei N. M. S. și 440 lei în favoarea Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta N. M. S. este coproprietar cu pârâtul C. A. asupra imobilului cu nr. top. 4010 înscris în CF 4295 Ep. Bihor în suprafață de 1101 mp., reclamanta în cotă de 5/8 iar pârâtul în cotă de 3/8 conform situației de CF – f. 40.

Asupra terenului cu nr. top. 4003 înscris în CF 4382 Ep. Bihor, în suprafață de 701 mp. sunt coproprietari pârâții R. E. și K. F. A. în cote de ½ fiecare – f. 33

Asupra terenului cu nr. top. 4004 înscris în CF 2764 Ep. Bihor în prezent sistată, în suprafață de 973 mp. s-a constituit nr. cad. 2281 înscris n CF NDF 1261 prin documentația cadastrală nr. 1505/2002 în favoarea lui P. L., de la care au cumpărat pârâții R. D. și R. F. întreg terenul. Ulterior cota de 350 mp. din teren s-a vândut pârâților R. M. D. și R. L., iar cota de 323 mp s-a donat pârâtei P. S. C.. – 34-36. Nr. cadastral s-a dezmembrat în nr. cad. 2281/1 – proprietatea fam R. D.

Asupra imobilului cu nr. top. 4005 înscris în CF 1221 Ep. Bihor în suprafață de 1043 mp. sunt proprietari tabulari pârâții S. I. Ghoerghe și S. E.. Această coală CF s-a sistat la data de 29.01.2004 prin documentația cadastrală nr. 2227/2003 prin care s-a constituit nr. cad. 3875 în suprafață de 1043 mp. și s-a transcris în CF NDF 3418 cu situația proprietății neschimbată – f. 37-39.

Conform raportului de expertiză topografică – f . 293-313, peste nr. topografic 4010 s-a suprapus nr. cadastral 2281/2 cu suprafața de 260 mp. și nr. cadastral 3875 cu suprafața de 170 mp. de asemenea faptic conform raportului de expertiză și pârâtul K. F. ocupă suprafața de 222 mp. din nr. top. 4010. din întreg nr. top. 4010 în suprafață de 1101 mp. a rămas neocupat doar suprafața de 413 mp.

Deși din raportul de expertiză și din procesul verbal de cercetare la fața locului reiese că nr. top. 4003 și 4004 nu au ieșire la calea publică nici un pârât nu a formulat cerere reconvențională.

Asupra excepției lipsei calității procesuale active și a interesului lui C. A. formulată de pârâții S. I. și S. E. - f. 132, din dosarul inițial – instanța urmează a constata că a rămas fără obiect prin anularea cererii reclamantului C. A. prin încheierea din data de 01.09.2010.

Pronunțându-se asupra excepției inadmisibilității grănițuirii invocată de pârâții S. I. și S. E. - f. 132, din dosarul inițial – instanța a respins-o având în vedere concluziile raportului de expertiză care a arătat și identificat imobilul reclamantei vecin și ocupat de imobilele folosite de pârâți. Având în vedere faptul că stabilirea liniei de hotar și a limitelor imobilului se poate face prin modificarea limitelor acestuia în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și a unei documentații cadastrale, iar imobilul pârâților S. nu numai că se învecinează dar și ocupă o parte din nr. top. 4010, neexistând delimitări exterioare excepție inadmisibilității este neîntemeiată.

Asupra excepției prematurității acțiunii și a lipsei de interes a reclamantei, instanța de fond a reținut că se impune respingerea acesteia, având în vedere dispozițiile art. 643 alin. 1 NCCiv prevede că fiecare coproprietar poate sta singur în justiție indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii de revendicare. Având în vedere că potrivit art. 63 Legea 71/2011, prevederile art. 643 alin. 1 NCCiv sunt aplicabile nu numai acțiunilor ce vor fi formulate de un singur coproprietar după . NCCiv ci și acelora care au fost deja soluționate, prin hotărâri judecătorești nedefinitive până la această dată. În concluzie reclamanta este coproprietarul imobilului și poate formula orice acțiune referitoare la imobil, inclusiv revendicare imobiliară fără a solicita înainte sistarea indiviziune cu coproprietarul său. Având în vedere că deține cota de 5/8 din imobilul cu nr. top. 4010 fără a fi făcută dezmembrarea această cotă ideală nefiind identificată nu poate fi primită apărarea pârâților că suprafața de 668 mp. care este liberă este proprietatea reclamantei.

Asupra fondului cauzei dedusă judecății:

Instanța de fond a constatat că reclamanta solicită în final după precizările și completările aduse acțiunii inițiale:

- revendicarea suprafețelor de:

• 222 mp. din nr. top. 4010 ocupat de K. F.
• 260 mp. din nr. top. 4010 ocupată de R. D. și L.;
• 170 mp. din nr. top. 4010 ocupată de S. I. și E..

- constatarea nulității absolute a documentației cadastrale nr. nr. 1505/2002 și a documentației cadastrale nr. 2227/2003 cu consecința anulării numerelor cadastrale 2281Oradea și 3875 Oradea, a anulării colilor CF NDF în care s-au înscris aceste numere cadastrale și reînființarea numerelor topografice 4004 și 4005 cu redeschiderea colilor de carte funciară vechi .

- stabilirea liniei de hotar între numerele topografice 4010 pe de o parte și 4003, 4004 și 4005 pe de altă parte.

- Ridicarea construcțiilor amplasate pe terenul cu nr. top. 4010.

Instanța constată că deși oral s-a consemnat că reclamanta, prin avocat renunță la capătul de cerere privind grănițuirea cererea nu s-a făcut personal de reclamantă și nici în scris astfel că instanța nu a luat act de această renunțare.

Din raportul de expertiză, instanța constată că casa familiei R. ocupă pe o suprafață de 14 mp. nr. top. 4010.

Conform art. 4 indice 1 din Ordinul nr. 634/2006 „prin documentație întocmită incorect se înțelege: a) integrarea incorectă a imobilului în sistemul rețelei geodezice de referință și ridicarea punctelor de detaliu pe baza de măsurători greșite;

b) calcule efectuate greșit;

c) neconcordanțe între detaliile topografice conținute în planul de amplasament și delimitare și cele existente pe teren;

e) neconcordanta între datele imobilului înscrise în actul de proprietate: vecinătăți, identificare cadastrală, adresa poștală și cele ale imobilului din planul de amplasament și delimitare;”

Potrivit art. 27 alin. 2 din același act normativ, „în cazul în care suprapunerea este reală, aceasta se va soluționa pe cale amiabilă prin documentații cadastrale sau de către instanțele de judecată”.

În lumina acestor texte de lege rezultă că la întocmirea oricărei documentații cadastrale trebuie să se țină seama atât de suprafața imobilului pentru care se întocmește documentația cadastrală cât și de suprafața imobilelor învecinate, astfel încât numărul cadastral nou constituit să nu se suprapună total sau parțial peste alt număr topografic.

În acest din urmă caz, documentația cadastrală este întocmită incorect, sancțiunea fiind nulitatea acesteia, nulitate care poate fi constatată de instanță.

În speță, instanța de fond constată că din probele de la dosar rezultă că la întocmirea documentației cadastrale pentru nr. cadastral 2281 și 3875 Oradea înscrise în CF NDF 1261 Oradea și respectiv CF NDF 3418 Oradea ca urmare a unor greșeli a persoanei care a întocmit documentația cadastrală, s-a încălcat prin constituirea acestor număre cadastrale o suprafață de 430 mp, din care 260 mp. nr. cadastral 2281 și 170 mp. nr. cadastral 3875 mp din imobilul înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010

Dată fiind suprapunerea parțială dintre nr. 2281 înscris în CF NDF 1261 Oradea, imobilul cu nr. cadastral 3875 înscris în CF NDF 3418 Oradea cu nr. topografic 4010 înscris în CF 4295 Ep. Bihor instanța constată că documentațiile cadastrale care au stat la baza constituirii nr. cadastrale 2281 – în prezent dezmembrat în 2281/1 și 2281/2 și 3875 Oradea în prezent înscrise în CF NDF 1261 Oradea și respectiv CF NDF 3418 Oradea sunt lovite de nulitate.

Având în vedere că una dintre consecințele nulității oricăruia act juridic este restabilirea situației anterioare, în temeiul acestui principiu de drept se impune anularea încheierii OCPI nr. 6771/19.04.2002 și a întregii documentații cadastrale ce a stat la baza constituirii numărului cadastral 2281 înscris în CF NDF 1261 Oradea și, pe cale de consecință revenirea la situația anterioară de carte funciară și sistarea cărții funciare CF NDF 1261 Oradea, redeschiderea CF 2764 Ep. Bihor cu nr. top. 4004 în suprafață de 673 mp., proprietatea pârâților R. D. M., R. L. și P. S.. Având în vedere că nu s-a solicitat anularea actelor de dobândire a dreptului de proprietate, contract de vânzare cumpărare, contract de donație instanța va menține aceste acte însă pe numărul topografic nu pe numărul cadastral, astfel că nr. top. 4004 în suprafață de 673 mp. este actualmente proprietatea pârâților R. D. M., R. L. și P. S.

De asemenea instanța de fond a dispus și anularea încheierii OCPI nr. 1857/29.01.2004 și a întregii documentații cadastrale ce a stat la baza constituirii numărului cadastral 3875 înscris în CF NDF 3418 Oradea și, pe cale de consecință revenirea la situația anterioară de carte funciară și sistarea cărții funciare CF NDF 3418 Oradea, redeschiderea CF 1221 Ep. Bihor cu nr. top. 4005 în suprafață de 1043 mp., proprietatea pârâților S. I. G. și S. E..

În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea imobilului aflat în proprietatea reclamantei și a pârâtului C. A. de cel aflat în proprietatea pârâților K. F., R. D. și S. I., instanța reține că potrivit art. 584 C.civ. orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.

Conform art. 11³ alin. 2 din Legea 7/1996, dovada delimitării unui imobil față de alte imobile se face numai cu extrasul din planul cadastral.

Prin urmare, delimitarea unui imobil identificat în baza unei documentații cadastrale printr-un număr cadastral de un imobil cu nr. topografic învecinat nu se poate face pe baza planului de amplasament și delimitare a imobilului cu nr. cadastral. Acest lucru rezultă și din faptul că documentația cadastrală se întocmește pe baza limitelor imobilului indicate de proprietarul imobilului. În condițiile în care proprietarul imobilului învecinat nu și-a exprimat acordul privind limitele imobilului, înscrierea limitelor nu poate produce efecte împotriva lui. În consecință, instanța urmează să constate și să stabilească linia de hotar între imobilele în litigiu pe baza planurilor vechi de carte funciară care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate.

Instanța de fond constată că din raportul de expertiză topografică efectuată în cauză (f. 292 - 313) rezultă că linia de hotar cadastral dintre imobilul coproprietatea reclamantei reprezentând teren în suprafață de 1101 mp înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010 și imobilul proprietatea pârâților K. F. și R. E., reprezentând în natură teren, identificat prin nr. top. 4003, este reprezentată de aliniamentul A-G din schița anexă la raportul de expertiză efectuată în cauză de către expert S. D..

Între imobilul coproprietatea reclamantei și imobilul pârâților R. D. și R. F. în natură casă și teren de 673 mp. identificat prin nr. top. 4004 linia de hotar este reprezentată de aliniamentul G-F. având în vedere că între punctele g – F peste nr. top. 4010 de suprapune pe o suprafață de 14 mp. construcția familiei R. identificată cu C pe schița raportului de expertiză instanța va respinge cererea de stabilirea a liniei de hotar pe aliniamentul G-F ci va stabili linia de hotar pe aliniamentul G-g - F cu ocolirea casei pârâților R. urmând a continua până la punctul F.

Între imobilul coproprietatea reclamantei și imobilul pârâților S. în natură teren de 1043 mp. cu nr. top. 4005 înscris în CF 1221 Ep. Bihor linia de hotar este reprezentată de aliniamentul F-E.

Prin urmare, instanța a stabilit linia de hotar dintre imobilul coproprietatea reclamantei reprezentând teren în suprafață de 1101 mp înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010 și imobilul proprietatea pârâților K. F., R. E., R. D. și F., S. I. G. și E. reprezentând în natură teren și construcții, identificate prin nr. top. 4003,4004, și 4005, pe linia A-G-g- F-E cu ocolirea construcției identificată cu C din schița anexă la raportul de expertiză efectuată în cauză de către expert S. D. – f. 292-313

Referitor la revendicarea suprafeței de 652 mp din imobilul înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010, din care 222 mp. ocupă K. F. și R. E., suprafața de 260 mp. pârâții R. și 170 mp. pârâții S. instanța constată că potrivit art. 480 C.civ. vechi proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.

Unul dintre mijloacele de apărare a dreptului de proprietate îl constituie acțiunea în revendicare, ce reprezintă acțiunea prin care proprietarul neposesor îi solicită posesorul neproprietar să îi lase în deplină proprietate și posesie bunul aflat în proprietate.

În speță, instanța de fond constată că reclamanta este coproprietara asupra imobilului înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010 fapt ce rezultă din înscrierile din cartea funciară și care nu a fost contestat de către pârâți, iar potrivit art. 643 NCCiv, acțiunea ei profită tuturor coproprietarilor.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, rezultă că deși este coproprietara asupra imobilului înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010, reclamanta nu foloseste efectiv întregul imobil înscris în evidențele cărții funciare, respectiv nu foloseste o suprafață de 652 mp din imobilul înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010 delimitată de conturul A-B-b-C-D-E-F-g-G, conform schiței anexate la raportul de expertiză efectuată în cauză de către expert S. D., suprafață care se află în folosința pârâților .

Prin urmare, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii în revendicare, reclamanta fiind coproprietara imobilului înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010 fără a avea însă în posesie o suprafață de 652 mp din imobilul înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010 .

Pe cale de consecință, instanța de fond i-a obligat pe pârâții K. F., R. E., R. D. și F., Roișca Mariu D., R. L., P. S. C., S. I. G. și E. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 638 mp din imobilul înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. top. 4010 delimitată de conturul A-B-b-C-D-E-F-g-G cu ocolirea construcției identificată cu C care ocupă suprafața de 14 mp. din terenul reclamantei conform schiței anexate la raportul de expertiză efectuată în cauză de către expert S. D., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

D. fiind faptul că instanța a stabilit linia de hotar cu ocolirea construcției C instanța a respins capătul de cerere al reclamantei de a obliga pârâții R. la ridicare acestei construcții, dar a admis cererea reclamantei de ridicare a oricăror alte construcții respectiv fundația acoperită identificată de expert pe numărul topografic 4010 și gardul ridicat tot de pârâții R. pe nr. top. 4010 între punctele 20-21, din raportul de expertiză.

Conform art. 18 lit. k din Ordinul 634/2006 documentația pentru înscrierea modificării limitei de proprietate cuprinde: hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă sau declarație autentică de voință între părți, după caz.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că limitele dreptului de proprietate înscris în cartea funciară se pot modifica prin hotărâre judecătorească.

În speță, instanța de fond constată că imobilele cu nr. top. 4003, 4004 și 4005 nu au deschidere la calea publică și apreciază că se impune fără îndoială lămurirea acestei situații, acest fapt putându-se realiza pe cale amiabilă sau ca urmare a unei acțiuni în justiție. Instanța reține că aceste aspecte nu formează obiectul prezentei cauze, având în vedere principiul disponibilității care guvernează întregul proces civil, niciun pârât nu a formulat cerere reconvențională.

În baza art. 274 Cod de procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâții K. F., R. E., R. M. D., R. L., P. S. C., S. I. G. și S. E. în solidar aflați în culpă procesuală, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2562,26 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și onorariu expert din care suma de 2122,26 lei în favoarea reclamantei N. M. S. și 440 lei în favoarea Ministerului de Justiție.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții recurenți S. loan Gheorahe și S. E. solicitând admiterea recursului și in consecință modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, ea fiind făcuta neprocedural in contradictoriu cu coidivizarul C. A., care inițial era reclamant in actiunea introductiva, reclamanta intimata susținând in mod mincinos ca si acesta ar fi dat împuternicire avocatului redactor al acțiunii introductive, acesta fiind transformat apoi in mod nelegal in parat;

De asemenea se arată că respingerea se impune și pe considerentul că nu se poate face acțiune în revendicare în contradictoriu cu coindivizarul, deoarece ar fi trebuit sa se faca sistarea indiviziunii intre reclamanta Negrut M. S. si C. A. coindivizari cu privire la top.4010 din CF 4295 Ep. Bihor, si atunci s-a fi observat ca cota de 668/1101 a lui Negrut M. S. folosita de ea nu se suprapune cu cad. 3875 proprietatea recurenților astfel incat nu era necesara anularea documentației cadastrale a subsemnaților;

-respingerea impunandu-se si pe considerentul ca nu se_poate face acțiunea in revendicare in contradictoriu cu coindivizarul in speta-C. A., coproprietar in cotă de 413/1101 mp in top.4010 din care reclamanta N. M. S. are cota de 688/1101 mp.

Se susține în continuare că o consecința a admiterii acțiunii este profund prejudiciabila fata de recurenți fiindule anulată in mod inutil documentația, iar pe de alta parte i se permite reclamantei Negrut M. S. sa se comporte ca un proprietar exclusiv cu privire la top.4010 din care ea are numai o cota de 668/1101 mp, toate acestea in contradictoriu cu propriul coindivizar, sub cuvânt ca o asemenea acțiune profita tuturor coindivizarilor.

Cu cheltuieli de judecata si onorar de avocat.

In motivarea recursului se susține că hotararea atacata este vădit netemeinica si esentialmente nelegala, deoarece desi reclamanta este coindivizara cu "paratul" C. A. cu dom. necunoscut asupra top. 4010, i se admite acțiune in revendicare si in contradictoriu cu acesta care in mod evident nu putea fi transformat din reclamant in parat.

Asa fiind reclamanta nu se poate comporta in speța ca un proprietar exclusiv cand are din top.4010 numai o cotade 668/1101 mp, restul de 413/1101 mp aparținând lui C. Ale­xandru, care nu poate să aibă calitate de parat in speța, dupa ce acțiu­nea introductiva de instanța a fost introdusa de reclamanta Negrut M. S. in mod ne­egal si in numele acestuia ca reclamant, fara ca acesta sa stie.

Dupa aceea l-a transformat pe acesta in parat prin una din nenumăratele precizări de acțiune, si anume din 08.09.2010, pentru temrienul din 13.10.2010 lucru cu totul neprocedural.

Se mai susține că aspectul văditei nelegalitati deriva si din faptul ca in loc sa-l transfome pe acesta din reclamant in parat solicitând "introducerea in cauza, in calitate de parat, a numitului C. A.", trebuia sa faca mai intai sistarea indiviziunii, fiind inadmisibila revendicarea si granjtuirea in contradictoriu cu propriul coindivizar al reclamantei, știut fiind ca nu se poate face o asemenea acțiune decât intre proprietarii a doua fonduri vecine ceea ce nu este cazul in speța.

Tratând împreună aceste motive de recurs se consideră ca sunt evidente inadmisibilitatea acțiunii, prematuritatea acesteia precum si lipsa de interes ca urmare a precizării de acțiune prin care reclamanta face din numitul C. A. parat in loc de reclamant precum si in urma Raportului de Expertiza depus la data de 16.09.2011.

Asa cum s-a mai arătat in speța nu avem de a face cu proprietăți vecine deoarece se poate constata foarte ușor ca parații printre care si recurenți au Titluri de proprietate intabulate in cartea funciara, in timp ce N. S. are cota de 688/1101 mp din top.4010 din CF 4295 Ep. Bihor care este un topografic înscris . veche.

Se mai susține că este de observat pe de alta parte ca reclamanta a renunța la capătul de cerere priind granituirea care oricum era inadmisibil pentru ca se tindea la granituirea de topografice care nu erau vecine si făcute in sisteme de proiectie diferite, iar in mod surprinzător instanta de fond nu tine cont de aceasta renunțare.

ln consecința se mai arată că reclamanta cu privire la care .-a stabilit ca nu putea face acțiunea si in numele lui C. A., pe care l-a transformat in parat nu poate sa ceara asa ceva, deoarece daca citim cu atenție acțiunea cu precizările ulterioare, solicita constatarea nulității absolute a unor schite, a unor declarații autentice, a înscrierilor din CF NDF 1262 si 3418 Oradea, apoi radierea acestora, lucru inadmisibil deoarece reclamanții nu sunt copro­prietari in CF 12i61_si 3418 Oradea.

Revenirea la situația de CF anterioara din CF 1221 Oradea cu nr.top.4005, care ar fi reînființată si in care se vor opera toate înscrierile din CF NDF 3418 Oradea care va fi sistata, este considerată imposibilă și inadmisibilă deoarece Titlurile de proprietate in baza cărora s-a făcut intabularea in cartea funciara nu au fost atacate si nici anulate.

De asemenea acest lucru nu se poate face, deoarece revenirea la situația anterioara, înseamnă restabilirea stării de indiviziune in CF 1221.

Se mai solicită a se observa ca recurenții S. loan si E. au cumpărat de la autorii lor din CF 1221 de sub B.4 Beladi loan si S. cota lor de 550 mp de sub B.4, iar de la Perei M. cota sa de 493 mp de sub B.8.

Ulterior aceasta porțiune in suprafața totala de 1043 mp a fost trecuta in alt Cf dandu-i-se;nr. cad. Nou 3875 din CF NDF 3418 Oradea.

Recurenții S. au cumpărat spre exemplu de la Beladi care la rândul lor au vandut dreptul de proprietate prin cumpărare in anul 1999, asa dupa cum rezulta din inscrierile de sub B.4 din CF 1221 Oradea, deci buna credința a recurentilor nu poate fi pusa in discuție.

La fel si ceilalți parați cum ar fi K. F. si R. E. care au devenit proprietari Ia reconstituire pe baza de Titluri de proprietate care nu au fost anulate. TP 4005/30.07.03.

Se susține in continuare că lipsa de interes si prematuritatea rezulta pregnant din noua Expertiza, unde se arata ca raportat la suprafața de 1101 mp a top. 4010, reclamanta având numai o cota de 668 mp, aceasta cota a ei se suprapune in privința paraților numai pe o porțiune de 222 mp din terenul lui K. F. care nu are număr cadastral.

C. reclamantei de 668 mp este marcata cu galben si nu se suprapune cu terenurile proprietatea subsemnaților S. loan si Eleopnora si a lui R. D..

Așadar nu are nici un interes sa faca un asemenea proces in contradictoriu cu pârâții S. loan si E..

Insa sentința se contrazice si cu Raportul de expertiza si cu schița deoarece nu tine seama de propunerea de granituire din schița prin aceea ca sentința dispune ocolirea casei familie R., ceea ce faptic este corect, dar Raportul de expertiza nu este făcut in acest mod si sentința nu va putea fi executata.

Se mai arată că reclamanta trebuie mai intai sa faca sistare de indiviziune intre dansa care are o cota de 668 mp adică 5/8 parti si "paratul" C. A. care are o cota de 413 mp adică 3/8 parti.

Numai atunci se va sti cu exactitate unde va cădea cota sa de 668 mp devenita proprietatea sa exclusiva, pentru a nu se ajunge la anulari inutile de documentații.

Pe acest considerent acțiunea de fata este prematura, fiind evident fata de concluziile expertizei ca pana la sistarea acestei indiviziunii prezenta cauza nu se poate soluționa.

In drept s-au invocat motive de modificare prev. de art.304 pct.7, 8 si 9 C.pr.civilă.

De asemenea s-a formulat recurs și de către pârâții recurenți K. F. și R. E., care au solicitat, în temeiul art. 312 Cod. pr. cv. rap. la art. 304/1 și art. 304 pct 6 și art. 304 pct. 9 Cod pr. cv., admițerea recursului, modificarea în întregime a hotărârii atacate, și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată și onorar de avocat.

In motivarea recursului acesția consideră hotărârea atacată vădit netemeinică și esentialmente nelegală, din cel puțin 4 puncte de vedere.

In primul rând, se arată că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, sau mai exact ceea ce nu s-a cerut, respectiv a admis capătul de cerere privind grănițuirea, sțabilind linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei, reprezentând teren în suprafață de 1100 mp înscris în CF 4295 Ep. Bihor sub nr. topo. 4010 și imobilele proprietatea subsemnaților, identificat prin nr. topo. 4003 din CF 4382 ep. Bihor, și ale celorlalți pârâți, în condițiile în care reclamanta a renunțat la acest capăt de cerere.

Astfel, arată recurenții în încheierea din 16.02.2011 aflată la fila 231, se consemnează cât se poate de clar, la alineatul 9 că „reclamanta, personal arată că renunță Ia acțiunea în granituire", după ce în prealabil a fost identificată prin prezentarea cărții de identitate.

Prin urmare, având în vedere acest aspect, și anume renunțarea reclamantei, tăcută personal, oral, în ședință publică, la capătul de cerere privind grănițuirea, în condițiile în care, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța avea obligația de a ține cont de această renunțare, ea fiind ^cută în condițiile art. 246 Cod pr. cv.

Faptul încălcării acestei obligații îl reprezintă motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod pr. cv.

Pe de altă parte, chiar și în condițiile în care n-ar fi operat această renunțare, capătul de cerere având ca obiect grânițuirea. era inadmisibil, stiut fiind că a asțfel de. actiuni se poate face exclusiv între topografice limitrofe. învecinate, și nu înțre numere tografice și numere cadastrale care oricum nu sunt învecinate, ci se suprapun și sunt făcute în sisteme de proiecție diferite, însuși expertul S. DANIEI precizând în raportul de expertiză pe care l-a întocmit că, din punct de vedere tehnic, nu se poate stabili cu precizie linia (de hotar dintre un nr. topografic și unul cadastral.

In al doilea rând, prin faptul admiterii capătului de cerere privind granituirea și stabilirea liniei de hotar, pe vechiul amplasament, care nu mai corespunde cu folosința actuală pe care antecesorii părților au fost puși în posesie pe baza titlurilor de proprietate, hotărârea primei instanțe prejudiciază 6 persoane, care, brusc, pe de o parte, se văd în fața unei „ciuntiri" a dreptului lor de proprietate,(recurenților li se „expropriază" practic 260 mp pe care aveau titlu de proprietate și sunt intabulați), iar pe de altă parte, li se blochează accesul la restul terenului rămas, în condițiile în care atât recurenții, cât și restul pârâților, prin acest mod de stabilire a linie de hotar, nu mai pot accede la propriul teren.

Un alt aspect total neprocedural, invocat de recurunți se referă la transformarea unei părți din proces a numitului CSFROS A., din reclamant în pârât, în condițiile care el are calitatea de coproprietar al terenului revendicat de către reclamanta N. M. S..

Cu alte cuvinte, prin această hotărâre se validează o acțiune în revendicare făcută de un coproprietar împotriva celuilalt coproprietar,care figurează în cauză în calitate de pârât.

Se susține în continuare că nici măcar Noul cod civil nu permite acest lucru - ca o acțiune în revendicare să fie făcută de un coproprietar impotriva altui coproprietar, art.643 alin 3 explicând procedura în acest caz.

Pe de altă parte, se arată că recurenți suntem titularii dreptului de proprietate dobândit de la antecesorii lor în baza unui titlu de proprietate care nu a fost atacat și care a fost întăbulat ca atare în CF 4382 Ep. Bihor. Or, potrivit art. 31 al.l [din Lg. 7/1996: „Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor Ilegale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară. "

Așadar, sintetizând cele expuse anterior, recurenți arată că sunt titularii unui drept de proprietate necontestat, înscris în cartea funciară, pe care îl folosesc ca atare încă de la momentul punerii în posesie, la fel ca și ceilalți pârâți iar totuși, instanța prin încălcarea normelor procedurale, precum și prin încălcarea unor principii și reguli de drept, îi privează de acest drept, dând o hotărâre ce se impune a fi modificată în sensul indicat în petitul prezentului recurs.

Intimata L. M. S. a formulat întâmpinare, la care a atașat înscrisuri și prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat cu cheltuieli de judecată.

In motivarea potiției sale procesuale intimata susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică pentru următoarele motive.

Legat de calitatea procesuală a pârâtului C. A. se susține că acesta are calitatea de proprietar, împreună cu reclamanta asupra nr.top.4010 Episcopia Bihor, fiind fratele vânzătoarei intimate N. M., pentru care avocatul părții din etapa rejudecării nu avea mandat de reprezentare, făcându-se eforturi de către reclamantă pentru identificarea acestuia însă acestea au rămas fără rezultat, fiind imposibil de găsit, chiar și prin eforturile și adresele instanței de fond, motiv pentru care s-a dispus citarea acestuia prin publicitate, . largă răspândire națională.

In continuare se susține că dispozițiile art.643 Cod Civil intrat in vigoare în cel de al doilea ciclu procesual arată că orice coproprietar poate sta singur în justiție in orice acțiune privitoare la coproprietare în cazul acțiunii în revendicare iar prin alin 3 al aceluiași articol se permite pârâtului să ceară introducerea în cauză in calitatea de reclamanți a tuturor coproprietarilor când ei nu sunt pârți in proces.

In consecință susține intimata că instanța de fond corect a făcut aplicabilitatea art.63 din Legea 71/2011 potrivit căruia dispozițiile art.643 alin 1 și 2 din Codul Civil se aplică și in cazurile în care hotărârea judecătorească nu a rămas definitivă până la data intrării in vigoare a Codului Civil.

Se mai susține că și in lipsa intrării in vigoare a Codului civil era incidentă Hotărârea Lupas care conferă aceleași drepturi coproprietarului in consecință reclamanta N. M. putea formula singură acțiune in revendicare.

In ceea ce privește excepția prematurității, a inadmisibilității și a lipsei de interes se solicită respingerea acestora ca nefondate.

Referitorul la motivul de recurs potrivit căruia reclamanta ar fi renunțat la grănițuire se arată că prin anularea documentației cadastrale se revine practic la linia de hotar anterioară instanța de fond încercând insă să rezolve o altă problemă legată de salvarea construcțiilor așezate pe linia de hotar dintre fondurile invecinate pe nr.top.4010 și 4004, cu ocolirea acestei construcții, persoanele care sunt direct afectate fiind chiar pârâții.

Se mai arată că ambele recursuri susțin faptul că era imposibilă admiterea acțiunii atâta timp cât nu au fost atacate titlurile de proprietate deținute de pârâți. Referitor la aceste aspecte intimata reclamantă arată că pârâții dețin titluri de proprietate pe numerele top.4003,4004 și 4005 și nu pe numere cadastrale iar prin intocmirea defectuoasa a cadastralelor au încălcat dreptul de proprietate al reclamantei si al celuilalt coproprietar N. și C., toate expertizele efectuate în cauză concluzionând acest lucru, N. fiind în imposibilitate de a-și folosi terenul până in prezent, neavând nici o vină că numere top 4003,4004 și 4005 nu au ieșire la drum cu toate acestea niciunul dintre pârâți nu a solicitat un drept de servitute.

In final intimata mai susține că a încercat în nenumărate rânduri să-și soluționeze problema pe cale amiabilă cu pârâții intenția sa fiind aceea de a-și folosi in mod linistit terenul, incercându-se chiar și in recurs realizarea unei ințelegeri însă cu excepția recurenților K. niciunul dintre intimați nu a fost de acord cu varianta propusă de expert și nici nu a propus vreo altă variantă.

I Analizând recursurile civile din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate de recurenți instanța reține că acestea sunt fondate în parte pentru motivele ce succed:

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, in lumina dispozițiilor art.304 ind.1 Cod de procedură civilă, incidente in cauză, adică verificând hotărârea sub toate aspectele instanța de recurs reține următoarele.

Atât recurenții S. I. G. și S. E., cât și recurenții K. F. A. și R. E., susțin în esență aceleași motive de recurs astfel încât instanța le va analiza împreună. Astfel criticile hotărârii atacate vizează in principal următoarele probleme esențiale, inadmisibilitatea acțiunii în revendicare formulate în calitate de reclamant doar de un singur coproprietar, imposibilitatea trasformării celuilalt coproprietar in calitate de pârât prin voința reclamantului în cadrul acestui proces, pronunțarea instanței de fond asupra unui aspect cu privire la care reclaamanta a renunțat expres la judecată, respectiv capătul de cerere privind grănițuirea și inadmisibilitatea anulării documentațiilor cadastrale ce au stat la baza constiturii numerelor cadastrale ale pârâților atâta timp cât titlurile de propritate ale acestora au fost menținute și anterior ieșirii din indiviziune a celor doi coproprietari pentru a se putea observa în concret dacă aceste cadastrale încalcă efectiv drepturile reclamantei.

Analizând punctual aceste motive instanța de recurs reține următoarele.

1.Legat de inadmisibilitatea formulării unei acțiuni in revendicare cu încălcarea principiului unanimității de către un singur coproprietar, fără acordul expres al celuilalt coproprietar, instanța de recurs reține că aceasta creației jurisprudențială are la bază o decizie mai veche de îndrumare a Tribunalului Suprem din 1972 care a statuat ca regulă de principiu că acțiunea în revendicare fiind o acțiune în realizare nu poate fi exercitată doar de unul dintre coindivizari care deține doar o cotă parte din drept si nu bunul in integralitatea lui, impunându-se ca acțiunea in revendicare, fiind privită ca o acțiune în realizare să fie formulată de toți coproprietarii. Se arată in concret prin această hotărâre că „atâta vremea cât indiviziunea continuă să existe, drepturile coproprietarilor asupra bunului în discuție nefiind stabilite, ei nu ar putea pretinde un drept exclusiv asupra cotelor-părți pe care le dețin decât după partajul bunului, atunci când fiecare dintre ei va fi obținut o parte în proprietate exclusivă. De aici rezultă că un [singur] coproprietar nu poate revendica un bun indiviz înainte de partaj, deoarece acțiunea în revendicare implică existența unui drept exclusiv și determinat, pe care un coproprietar nu-l va dobândi decât prin efectul partajului."

In practică s-au întâlnit insă și situații confirmate apoi și in cauza Lupas c României care au dus la concluzia că aplicarea cu rigiditate a principiului unanimității chiar și in situațiile in care găsirea celuilalt coproprietar e practic imposibilă, atrage după sine încălcarea dreptului la acces la o instanță a celuilalt sau a celorlalți coproprietari si implicit și a dreptului de proprietate al acestuia prin respingerea acțiunii sale ca inadmisibilă pe motivul că nu e formulată de toți coproprietarii. In esență imputându-se pasivitatea unui coproprietar drepturile de proprietate al celuilalt coproprietar devin practic imposibil de ocrotit, accesul la instanță fiindu-i restricționat.

Or in cauza Lupas c României in hotararea CEDO din 14 decembrie 2006 Curtea reține că „ dreptul de acces la o instanță nu este absolut. El poate da ocazia unor limitări implicit admise, deoarece el reclamă prin însăși natura sa o reglementare din partea statului. În elaborarea unei astfel de reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea, limitările aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului de o manieră sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. Mai mult decât atât, ele nu se conciliază cu art. 6 § 1 decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (vezi, printre altele, F.E. împotriva Franței, Hotărârea din 30 octombrie 1998, Culegere de hotărâri și decizii 1998-VIII, p. 3.349, § 44, și Yagtzilar și alții împotriva Greciei, nr. 41.727/98, § 23, CEDO 2001-XII). În fine, Curtea reamintește că reglementarea referitoare la formalitățile ce trebuie respectate pentru a formula un recurs urmărește să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului securități juridice (vezi Bulena împotriva Republicii Cehe, nr. 57.567/00, § 28, 20 aprilie 2004). În acest domeniu, rolul Curții nu este să analizeze in abstracto legislația și practica interne pertinente, ci de a analiza dacă modalitatea în care i-au afectat pe reclamanți a încălcat Convenția (vezi Kaufmann împotriva Italiei, nr. 14.021/02, § 33, 19 mai 2005). În speță, Cutea observă că nu există nicio îndoială că acțiunile reclamanților cădeau sub incidența art. 6 pe latura sa civilă din moment ce urmăreau obținerea restituirii terenurilor ce aparținuseră autorilor lor. Ea observă apoi că, conform regulii unanimității, instanțele interne le-au declarat acțiunile inadmisibile pe motivul că fuseseră introduse fără acordul moștenitorilor a doi dintre foștii coproprietari ai bunurilor revendicate. Așadar, este obligația Curții să verifice dacă regula unanimității aplicate în speță de instanțele interne este clară, accesibilă și previzibilă în sensul jurisprudenței Curții, dacă limitarea pe care a impus-o dreptului reclamanților de acces la o instanță urmărea un scop legitim și dacă era proporțională cu acesta. Curtea constată în primul rând că regula în discuție este o construcție jurisprudențială ce nu decurge dintr-o dispoziție procedurală specifică, ci este inspirată din particularitățile acțiunii în revendicare. Având în vedere faptul că această regulă jurisprudențială era respectată de majoritatea instanțelor interne, Curtea poate admite că ea era clară și accesibilă și că aplicarea sa în speță era previzibilă. Curtea poate, de asemenea, să admită că ea urmărea un scop legitim, și anume protejarea drepturilor tuturor moștenitorilor foștilor coproprietari ai bunului. Mai rămâne de aflat dacă, atunci când au cerut obținerea acordului tuturor moștenitorilor foștilor coproprietari, instanțele le-au impus reclamanților o sarcină disproporționată care rupe justul echilibru dintre, pe de o parte, preocuparea legitimă de a proteja drepturile tuturor moștenitorilor și, pe de altă parte, dreptul reclamanților de acces la o instanță pentru a-și revendica cotele-părți din bunul indiviz. În această privință, Curtea considera ca este suficient să constate că regula unanimității nu numai că i-a împiedicat pe reclamanți să obțină examinarea temeiniciei acțiunilor lor de către instanțe. În realitate, ținându-se cont de circumstanțele speciale ale speței și în special de data naționalizării și de dificultățile ce decurg din aceasta pentru a identifica moștenitorii unui fost coproprietar, precum și de refuzul moștenitorului unui alt fost coproprietar de a se alătura acțiunilor lor, ea reprezintă un obstacol insurmontabil pentru orice tentativă viitoare de revendicare a bunurilor indivize. In consecință s-a reținut că aplicarea strictă a regulii unanimității le-a impus reclamanților o sarcină disproporționată ce i-a privat de orice posibilitate clară și concretă de a obține examinarea de către instanțe a cererilor lor de restituire a terenurilor în litigiu, aducând astfel atingere substanței înseși a dreptului lor de acces la o instanță. Prin urmare, a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție.

Instanța de recurs reține că față de imposibilitatea identificării in speță nici prin efortul propriu și nici cel al instanței al celuilalt coproprietar C. A. sunt pe deplin aplicabile rațiunile din cauza Lupas c României in sensul că prin aplicarea rigidă a regulii unanimității, creație jurisprudențială nereglementată expres de legislația anterioară noului Cod Civil, s-ar aduce atingere gravă dreptului de acces la instanță al reclamantei punând-o practic in imposibilitatea de a-și putea realiza dreptul.In consecință acțiunea in revendicată pornită sub imperiul Codului Civil de la 1864 este admisibilă in prezenta cauză fiind incidente considerentele reținute de Curtea EDO in cauza Lupas c României.

In ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art.643 alin 1 Noul Cod Civil potrivit căruia fiecare coproprietar poate sta în justiție, indiferent de calitatea procesuală, in orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv in cazul acțiunii in revendicare, text care elimină definitiv pentru viitor regula unanimității in materia acțiunii in revendicare și conferă expres oricărui coproprietar dreptul de a o formula, se reține că potrivit art.63 din Legea 71/2011 dispozițiile art. 643 alin. (1) și (2) din Codul civil se aplică și în cazurile în care hotărârea judecătorească nu a rămas definitivă până la data intrării în vigoare a Codului civil, astfel incât aplicabilitatea acestora în cauză a fost corect reținută de instanța de fond.

In consecință indiferent că ne raportăm la vechea sau la noua reglementare în material aprecierii calității procesuale a reclamentei de a sta singură in justitie . justiție in calitate de coproprietar, in ambele cazuri acțiunea este admisibilă și poate fi analizată pe fond.

Legat de susținerile recurenților potrivit cărora dreptul coproprietarul C. A. poate fi afectat prin neformularea și de către aceste a acțiunii in revendicare instanța de recurs reține că pe de o parte aceștia nu au nici un inters procesual în a formula apărări in favoarea drepturilor acestuia și nici nu s-ar putea reține vreo afectare a acestuia prin demersul reclamantei care din contră îi conservă dreptul, care pe această cale se urmărește a fi protejat în integralitatea lui.Pe de altă parte nu se poate reține nici vreo preamuturitate a acțiunii in revendicare în lipsa partajului in condițiile in care coproprietarul tinde doar la protejarea dreptului in fața unei ocupații exercitate de un terț asupra bunului a cărui coproprietar este, dreptul litgios vizând practice conflictul juridic apărut între el si terții care posedă pe nedrept bunul al cărui coproprietar este și nu între cei doi coproprietari, lui C. Alexandrul profitându-i oricum protecția dreptului său prin admiterea acțiunii în revendicare.

Pe de altă parte faptul că față de imposibilitatea introducerii lui C. A. in calitate de reclamant in litigiu, reclamanta N. M. S. a înțeles să se judece în contradictoriu cu acesta în calitate de pârât citat insă prin publicitate pentru a-I face opozabilă hotărârea nu este un aspect care să prejudicieze in vreun fel drepturile invocate de recurenții pârâții, reclamantul având rolul activ . acesta are dreptul de a stabili cadrul procesual având posibilitatea de a chema in judecată acele persoane față de care are pretenții proprii și cărora dorește să le facă opozabilă hotărârea judecătorească.Din această perspectivă instanța reține că pârâții recurenți nu au interes procesual în a contesta calitatea de pârât a lui C. A. atâta timp cât nu au formulat nici un fel de pretenții față de acesta și nici nu au fost obligați direct față de acesta.

Pe de altă parte se invocă de ambii recurenți faptul că instanța s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind grănițuirea deși reclamanta personal a renunțat la acest capăt de cerere, pronunțându-se astfel asupra a ceva ce nu s-a cerut.

Analizând cuprinsul încheierii de ședință din 16 februarie 2011 (fila 244 la dosar fond) instanța de recurs reține că fiind prezentă personal în ședința de judecată și legitimată potrivit actului de identitate prezentat și consemnat în incheiere, arată personal că renunță la acțiunea în grănițuire, renunțând astfel în mod irevocabil printr-un act de dispoziție, unilateral și neechivoc la acest capăt de cerere.

In aceste condiții instanța de fond a reținut eronat faptul că renunțarea la acest capăt de cerere s-a formulat doar de avocatul părții (e real că la un termen anterior partea a renunț la acest capăt de cerere prin avocat insă instanța a omis să observe din eroare că in ședința din 16 februarie 2011 a intervenit si o cerere personală a reclamantei in acest sens) renunțarea personală a reclamantei la grănițuire respectând condițiile de fond și formă impuse de art.246 Cod de procedură civilă.

Pentru aceste considerente față de renunțarea definitivă și neechivocă de către reclamantă la capătul de cerere privind grănițuirea, renunțare ce respectă dispozițiile art.246 Cod de procedură civilă, instanța de fond in mod eronat s-a pronuntat asupra capătului de cerere privind grănițuire acordând și ceea ce nu s-a cerut fiind incidente astfel motivele de modificare reglementate de art.304 pct.6 Cod de procedură civilă. Se impune în consecință eliminarea din dispozitivul hotărârii pronunțate a dispoziției privind grănițuire, cerere la care reclamanta a renunțat expres în fața instanței de fond.

Legat de argumentele recurenților privind imposibilitatea anulării numerelor cadastrale atâta timp cât drepturile conferite prin titluri de proprietate ale pârâților au rămas neatinse instanța de recurs reține că nu pot fi nici acestea reținute.Motivul de anulare a documentației cadastrale de către instanța de fond l-a constituit formarea acestora cu nerespectarea legii astfel încât această formare a cadastralelor nu s-a format cu respectarea conturului numerelor top.4003,4004 și 4005 din care provin, singurere asupra cărora poartă dreptul de proprietate al pârâților, ci la formarea lor s-a adus o atingere dreptului de coproprietate al reclamantei fiind ocupate porțiuni de teren din nr top.4010 asupra căreia poartă dreptul acesteia astfel încât in mod legal și temeinic instanța de fond a pronunțat anularea unor numere cadastrale formate cu încălcarea drepturilor de coproprietate ale reclamantei asupra nr.top.4010.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept instanța de recurs reține că sunt incidente in cauză motivele de casare prevăzute de 304 alin 1 pct.6 Cod de procedură civilă, instanța pronunțându-se asupra grănițuirii care nu s-a mai cerut respectiv la care reclamanta a renunțat in fața instanței de fond, motiv pentru care va admite recursul civil formulat recurenții S. I. G. și S. E. și recurenții K. F. A. și R. E. în contradictoriu cu intimații N. M. S., P. S. C., C. A., R. D. și R. F., R. M. D. și R. L. și C. E. împotriva sentinței civile nr.3 din 4 ian.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o v modifica în parte, în sensul că:

Va lua act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind stabilirea liniei de hotar dintre imobilul coproprietatea reclamantei cu nr. top 4010 Episcopia Bihor și imobilul proprietatea pârâților K. F. A., R. E., R. M. D., R. L., P. S. C., S. I. G. și S. E. cu nr. top 4003,4004 și 4005.

Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

In baza art.274 coroborat cu art.276 Cod de procedură civilă nu se vor acorda cheltuieli de judecată in recurs constatându-se culpa procesuală a tuturor părților în formularea prezentei cereri,interesul clarificării situației juridică a imobilului fiind unul comun al tuturor părților litigante și neputându-se reține culpa procesuală a intimaților în omisiunea instanței de fond de a lua act la renunțarea la judecata cererii formulate de reclamantă in ședință publică iar sub celelalte aspecte invocate de recurenți, respinse de instanța de recurs, ei se află in culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenții S. I. G. și S. E. ambii cu dom. în Oradea, ., ., ., K. F. A. și R. E. ambii dom. în Oradea, ..48, jud. Bihor,în contradictoriu cu intimații N. M. S., cu domiciliul în Oradea, ..18, ., jud. Bihor, P. S. C., cu dom. în Oradea, ., . ., C. A. cu domiciliul necunoscut, R. D. și R. F., ambii cu dom. în Oradea, ./A, jud. Bihor, R. M. D. și R. L. ambii dom. în Oradea, ./A, jud. Bihor și C. E. cu dom. în Oradea, ..75, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr.3 din 4 ian.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în parte, în sensul că:

Ia act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind stabilirea liniei de hotar dintre imobilul coproprietatea reclamantei cu nr. top 4010 Episcopia Bihor și imobilul proprietatea pârâților K. F. A., R. E., R. M. D., R. L., P. S. C., S. I. G. și S. E. cu nr. top 4003,4004 și 4005.

Menține restul dispozițiilor.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă și irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, L. M.-G. N. B. F. M. I. P.

Red.fond.D. L.

Red.rec.L. E M.-G.

Dact.IP/LEMG

2 ex./24 aprilie 2013.

← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea...		Succesiune. Decizia nr. 730/2013. Tribunalul BIHOR →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 93/2013. Tribunalul BIHOR Acţiune în constatare. Sentința nr. 1307/2013. Tribunalul BIHOR Pretenţii. Sentința nr. 6458/2013. Tribunalul BIHOR Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 364/2013. Tribunalul BIHOR Succesiune. Decizia nr. 730/2013. Tribunalul BIHOR Partaj judiciar. Decizia nr. 760/2013. Tribunalul BIHOR Fond funciar. Decizia nr. 383/2013. Tribunalul BIHOR Revendicare imobiliară. Decizia nr. 365/2013. Tribunalul BIHOR