Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 138/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 9652/271/2005*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 138/A/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător F. M.
Grefier M. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind apelul formulat de apelantul M. I. P. în contradictoriu cu intimatul S. I., împotriva încheierii date în camera de consiliu din data de 31.10.2012 a Judecătoriei Oradea, având ca obiect lămurire dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul M. I. P. personal și asistat de reprezentantul său av. C. D. potrivit delegației de la dosar și reprezentantul intimatului av. J. M. în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura este completă conform dispozițiilor art. 88 aliniat 1 pct. 51 Cod procedură civilă coroborat cu art. 92 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, că apelul este la primul termen de judecată, este motivat și este legal timbrat, după care:
Reprezentantul intimatului depune la dosar întâmpinare pe care o comunică cu reprezentantul apelantului.
Reprezentantul apelantului arată că nu are alte probe sau cereri de formulat solicitând cuvântul asupra apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, i n s t a n ț a, constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. consideră cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului, av. C. D. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat învederând că în realitate instanța de fond nu a lămurit dispozitivul sentinței civile 2214/2007, ci a lămurit considerentele hotărârii, ceea ce nu s-a cerut. Mai mult arată că prin așa-zisa interpretare a dispozitivului, instanța s-a substituit voinței părților în lipsa unei clauze din contractul de împrumut și actul adiționa la acesta care să prevadă posibilitatea aplicării unei dobânzi majorate cu 50% față de cea legală, producând mari prejudicii materiale apelantului. Față de cele arătate și motivate în scris solicită modificarea în întregime a încheierii atacate în sensul respingerii cererii de interpretare a dispozitivului ca neîntemeiată și nelegală, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul intimatului, av. J. M. solicită respingerea apelului și pe cale de consecință menținerea încheierii Judecătoriei Oradea ca legală și temeinică, învederând că instanța de fond a lămurit acea parte a dispozitivului sentinței civile 2214/2007 care a născut interpretări diferite între părți, astfel că nu se poate reține în nici un caz că a dat ce nu s-a cerut, astfel cum susține apelantul. Consideră că singura interpretare corectă a dispozitivului sentinței civile 2214/2007 este aceea că, s-a avut în vedere dobânda legală majorată cu 50%. Instanța a constatat nulitate parțială a clauzei privind penalitățile de întârziere de 0,5%/zi, tocmai pentru motivul că aceasta depășea cuantumul maxim prev. de art. 5 alin.1 din OG 9/2000, adică dobânda legală majorată cu 50%.
Față de cele arătate și prezentate pe larg în întâmpinare solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra apelului de față constată că prin încheierea civilă dată în camera de consiliu de la data de 31.10.2012 a Judecătoriei Oradea a fost admisă cererea formulată de petentul-pârât S. I. împotriva intimatului M. I. P. .
S-a lămurit Sentința Civilă nr.2214/2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr.9652/2005, în sensul că prin sintagma „pentru ceea ce depășește cuantumul prevăzut de art.5 alin.1 din O.G. nr.9/2000” se înțelege dobânda legală majorată cu 50%.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 2214/2007, pronunțată de Judecătoria Oradea în D._, s-a constatat nulitatea parțială a contractului, respectiv a clauzei „urmând ca debitorul ipotecar să plătească o penalizare de 0.5 % pe zi, din valoarea contractului de împrumut, nerestituită pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea silită” din actul adițional la Contractul de împrumut autentificat sub nr. 98/14.01.2005 la BNP V. C., respectiv pentru ceea ce depășește cuantumul prevăzut în art. 5 alin 1 din O.G. nr. 9/2000.
Instanța de fond a apreciat că sunt confirmate susținerile petentului, potrivit cărora s-au ivit interpretări în aplicarea dispozitivului acestei sentințe în ce privește limitele până la care instanța a redus cuantumul dobânzii stabilite prin actul adițional menționat mai sus, pe rolul Judecătoriei Oradea, fiind înregistrată contestația la executare, formulată de intimatul din prezenta pricină și înregistrată sub nr._ .
Instanțaa mai apreciat că dispozitivul hotărârii precizate trebuie interpretat în sensul că judecătorul a avut în vedere dobânda legală majorată cu 50%, pentru considerentele ce preced.
S-a constatat nulitatea parțială a clauzei privind penalitățile de întârziere de 0.5% pe zi, instanța calificându-le în motivare ca o dobândă în înțelesul art. 6 din O.G. 9/2000 (vezi pg 6 alin. ultim), tocmai pe motivul că aceasta depășea cuantumul maxim prevăzut de art. 5 alin. 1 din ordonanța amintită, adică dobânda legală majorată cu 50%.
Această interpretare este susținută și de faptul că părțile au prevăzut în actul scris o dobândă mai mare decât cea admisă de lege, așa încât,anulând în parte această clauză, a redus dobânda la maximul admis a fi stipulat, adică dobânda legală majorată cu 50%.
În considerentele Deciziei Civile nr. 755/A/2007 prin care s-a respins apelul formulat de intimat împotriva Sentinței Civile nr. 2214/2007, la pg 3 alin. 4, este expus următorul raționament: „potrivit art. 5 din O.G.9/2000, în raporturile civile, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an”. Așadar, instanța a constatat că este lovită de nulitate parțială clauza din contract care stipula o dobândă mai mare decât cea prevăzută la art. 5 din O.G 9/2000, în ce privește partea ce depășește cuantumul maxim prevăzut de lege.
Instanța a făcut referire expresă la aceste prevederi legale, ori cum acest articol stabilește cuantum maxim al dobânzii permis a fi stipulat prin act scris, este evident că s-a avut în vedere acest maxim, adică dobânda legală majorată cu 50%.
Așa fiind, instanța de fond a admis cererea în temeiul art. 281 ind. 1 C.pr.civ.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel în termen legal intimatul apelant M. I. P. solicitând admiterea apelului, modificarea încheierii, constatând că în realitate instanța nu a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 2214/2007 a Judecătoriei Oradea care era foarte clar, ci a lămurit considerentele hotărârii.
În motivarea apelului se învederează că s-au încălcat dispozițiile art. 983 cod civil în conformitate cu care, când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă; se mai invocă faptul că a intervenit termenul de prescripție a executării sentinței civile nr. 2214/2007 pronunțată de judecătoria Oradea, astfel încât interpretarea dispozitivului se putea face cel mai târziu în acest termen. Se mai învederează că nimic nu putea îndritui instanța de interpretare ca odată nulă absolut penalitatea să treacă în locul ei o dobândă de 50% peste dobânda legală.
Intimatul S. I. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publică, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2214/2007 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a constatat nulitatea parțială a contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr.2491/10.09.2003 la BNP V. C., respectiv a clauzei privind penalitatea de 0,5% pe zi din valoarea contractului, respectiv pentru ceea ce depășește cuantumul prevăzut în art. 5 alin.1 din OG 9/2000.
Partea anulată din contract a fost pe larg explicitată în considerentele acestei sentințe, reținându-se că penalitatea de 0,5% pe zi din valoarea contractului de împrumut încalcă dispozițiile legale respectiv pentru ceea ce depășește cuantumul prevăzut în art. 5 alin.1 din OG 9/2000. Potrivit acestor dispoziții legale, în raporturile civile, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, iar dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris; în lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală, respectiv cea prev. la art.3 alin.3.
Sintagma „pentru ceea ce depășește cuantumul prev. de art. 5 alin.1 din OG 9/2000” s-a lămurit în mod legal ca reprezentând dobânda legală majorată cu 50%, întrucât părțile prevăzând în actul scris o dobândă mai mare decât cea admisă de lege, anulându-se în parte această clauză, a redus dobânda la maximul admis a fi stipulat, adică dobânda legală majorată cu 50%.
În ceea ce privește prescripția cererii de lămurire a dispozitivului, o astfel de susținere este vădit nefondată întrucât disp.art. 281 ind.1 c.pr.civilă ce reglementează lămurirea dispozitivului, nu prevăd vreun termen înăuntrul căruia trebuie formulată o astfel de cerere. D. în ceea ce privește completarea dispozitivului există prevăzut prin dispozițiile art.281 ind.2 c.pr.civilă un termen de formulare a unei astfel de cereri.
De asemenea nu se pune problema prescripției executării întrucât actul adițional la contractul de împrumut autentificat cu nr. 98/2005 de BNP V. C., cu privire la care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2214/2007 a Judecătoriei Oradea, a fost pus în executare de către intimat în dosarul execuțional nr. 668/E/2005 al B. B. I., fiind astfel incidente dispozițiile art. 16 lit.c din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Celelalte critici aduse încheierii atacate sunt nefondate, nefiind încălcate disp.art. 983 cod civil potrivit cărora când există îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă. Prin lămurirea dispozitivului s-a interpretat o dispoziție legală în baza unui act scris întocmit între părți, și anume clauza privind dobânda inserată într-un contract de împrumut, clauza care s-a reținut a fi nulă absolut întrucât depășea cuantumul dobânzii legale majorată cu 50%, cuantum prevăzut în art. 5 alin 1 din OG 9/2000 (în prezent abrogată).
Față de considerentele expuse tribunalul în temeiul art. 296 c.pr.civilă va respinge apelul declarat împotriva încheierii dată în camera de consiliu din 31.10.2012 de Judecătoria Oradea.
Constată că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge apelul formulat de către apelantul M. I. P. cu dom. în Oradea, ..4, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul S. I., dom. în loc. Oradea, .-5, ., jud. Bihor împotriva încheierii dată în camera de consiliu din 31.10.2012 de Judecătoria Oradea .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2013.
Președinte, Judecător, Grefier
A. C. F. M. M. N.
Red.dec..>
Red.înch. fond.S. M.
Tehnored. NM
4 Ex./15.05.2013
2 .> -M. I. P. cu dom. în Oradea, ..4, jud. Bihor
-S. I., dom. în loc. Oradea, .-5, ., jud. Bihor
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8905/2013. Tribunalul BIHOR | Evacuare. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
