Pretenţii. Decizia nr. 1018/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1018/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 29/35/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1018/R/2013
Ședința publică din 07.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. F. I.
Judecător: C. A.
JUDECĂTOR: M. C. R.
Grefier: P. M.
Pe rol fiind judecarea recursului civil înaintat de recurenții C. E., C. I. în contradictoriu cu intimatul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3813 din 18.03.2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este completă, cauza fiind la al 3-lea termen de judecată, apelul a fost motivat, după care:
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă și considerând cauza lămurită, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3813 din 18.03.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea precizată formulată de reclamanții C. E. și C. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bihor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 591/C din 28 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții C. E. și C. I., împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.
Din considerentele sentinței sus arătate se reține că răspunderea specială a Statului pentru erorile judiciare săvârșite în procesele penale este reglementată de cap.IV art.504 – 507 C.p.p. Acțiunile derivând din aceste disp.legale sunt scutite de plata taxei de timbru.
Ținând seama de faptul că reclamanții au înțeles să-și întemeieze acțiunea pe aceste dispoziții legale, solicitând instanței a fi examinată doar prin prisma acestor dispoziții legale, neînțelegând să achite taxa de timbru, Tribunalul a apreciat acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă.
Tribunalul a reținut că art. 504 C.p.p. prevede categoriile de persoane și de cazuri care dau dreptul la repararea pagubei. Conform alin. 1, „persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare”, iar alin. 2 prevede că „are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal”, iar la alin. 4 se prevede că „are dreptul la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei”.
Tribunalul a apreciat că cererea reclamanților nu se încadrează în niciuna dintre aceste situații, aceștia apreciind că denunțul formulat împotriva numitului M. C. nu a fost soluționat în mod legal de organele judiciare ale statului.
Față de cele arătate, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta formulată.
Prin decizia civilă nr. 453/R/2007 din 24 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut că, prin acțiunea prin care a sesizat instanța, reclamanții au solicitat obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unei sume de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri deoarece au fost prejudiciați prin săvârșirea unor fapte penale de către numitul M. C., și în ciuda demersurilor făcute de reclamanții apelanți organele de cercetare penală nu au luat nici o măsura care să permită tragerea la răspundere a făptuitorului și pentru recuperarea prejudiciului ce le-a fost cauzat.
Curtea de Apel Oradea a arătat în considerentele deciziei mai sus arătate că instanța de fond a reținut ca temei a acțiunii, prevederile art. 504-507 cod procedură penală și a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de normele speciale, reclamanții invocând aceste texte legale deoarece, în acest fel, acțiunea era scutită de plata taxei de timbru.
Curtea de Apel Oradea a mai arătat că, în măsura în care reclamanții apreciau că prejudiciul le-a fost cauzat de un terț, acțiunea se fundamentează pe prevederile art. 998-999 cod civil, situație în care, într-adevăr, ea este supusă taxelor de timbru, fiind o acțiune evaluabilă.
Curtea de Apel a arătat că, în dosarul cu nr._, reclamanții au solicitat obligarea Statului R. la plata unor despăgubiri, deoarece organele de cercetare penală nu au cercetat în mod corespunzător denunțul depus de ei împotriva numitului M. C..
În acest context, prin considerentele deciziei sus arătate s-a menționat că, împotriva măsurilor procurorului, partea interesată poate formula cereri în instanță, iar în măsura în care acestea au fost respinse, acțiunea civilă poate fi exercitată pe cale separată, lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii nedeterminând imposibilitatea formulării acțiunii civile.
Faptul că, denunțul depus de cei doi reclamanți nu a fost soluționat în modul în care aceștia au dorit nu poate reprezenta, însă, un temei pentru atragerea răspunderii Statului R. pentru o eventuală eroare judiciară, Curtea apreciind astfel că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea, a păstrat soluția primei instanțe.
Prin decizia nr. 2951 din 14.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă a constatat nul recursul declarat de reclamanți împotriva hotărârii Curții de Apel Oradea.
Instanța a apreciat că este neîntemeiată acțiunea reclamanților formulată împotriva Statului R., pentru acordarea de despăgubiri, ca urmare a respingerii acțiunii formulate de reclamanți în dosarul nr._ . Pentru a aprecia în acest fel, instanța are în vedere faptul că, o primă condiție pentru angajarea răspunderii delictuale a oricărei persoane o reprezintă săvârșirea de către aceasta a unei fapte ilicite. Or, în condițiile în care sentința civilă nr. 591/C din 28 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._, a fost păstrată, ca fiind legală și temeinică, de către instanța superioară, nu se poate vorbi despre o faptă ilicită care să fi fost săvârșită de către S. R.. De aceea, instanța a apreciat că nu există temeiuri în baza cărora să fie angajată răspunderea delictuală sau un alt tip de răspundere juridică a Statului R. față de reclamanți, ca urmare a hotărârilor judecătorești mai sus arătate. Pentru aceleași motive, nu există temeiuri nici pentru angajarea răspunderii Statului R. față de reclamanți, ca urmare a soluționării plângerilor penale formulate de reclamanți de către P., cu atât mai mult cu cât soluțiile Parchetelor eu fost menținute de instanțele de judecată.
Prin urmare, chiar dacă organele abilitate prin lege au reținut că faptele denunțate de către reclamanți nu prezintă elementele constitutive ale unor infracțiuni, nimic nu îi împiedica pe reclamanți să promoveze o acțiune civilă direct împotriva persoanelor care au săvârșit faptele considerate prejudiciabile de către reclamanți. Astfel, reclamanții aveau posibilitatea să se îndrepte cu o acțiune civilă direct împotriva persoanelor pe care aceștia le-au denunțat ca fiind autoarele furtului dozatorului, neexistând nici un temei juridic ca S. R. să răspundă pentru fapta unor terți.
Pentru aceste motive, în condițiile în care nu se poate reține săvârșirea nici unei fapte ilicite care să fi fost săvârșită împotriva reclamanților de către S. R., prin instituțiile sale ori prin funcționarii acestuia, instanța a considerat că acțiunea formulată de reclamanți împotriva Statului R., sau împotriva unor instituții ale Statului R., este neîntemeiată, respingând ca atare acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel în termen legal reclamanții C. E. și C. I..
În motivarea apelului s-a invocat faptul că hotărârea atacată este nelegală. S-a arătat că introducerea în sentința civilă nr. 591/C/28.06.2007 a art. 504 c.p.p cu scop de a respinge cauza în dosar_, fapt ce a și fost realizat cu rea credință. Experiența a dovedit că ceea ce figurează în referatul plutonierului de poliție M., hotărăsc toate instanțele, inclusiv CSM. Apelanții nu au încadrat niciodată cauza în art. 504 c.p.p. Se mai arată că dozatorul reclamanților a fost cumpărat legal și a fost furat conform art. 209 c.p. la 13 iulie 1998, acum 15 ani, în condiții calificate, cu premeditare, cu consecințe deosebit de grave cu toate elementele constitutive ale infracțiunii îndeplinite cu prisosință. De atunci, dozatorul reclamanților se află fără întrerupere la M.. Reculul măririi salariilor a condus în cazul reclamanților la „Se respinge”. Furtul este o cauză penală, deci nu se taxează.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare cu privire la recursul formulat în cauză.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele, se constată că aceasta este legală și temeinică.
Criticile aduse de recurenți hotărârii atacate, se apreciază în totalitate nefondate.
În mod legal a analizat prima instanță cauza de față prin prisma dispozițiilor generale privind răspunderea civilă delictuală și nu prin prisma disp. art. 504 c.pr.pen. instanța reținând că acțiunea reclamanților nu este întemeiată pe acest text de lege. Așa fiind, sunt nefondate criticile recurenților referitoare la art. 504 c.pr.pen.
Pe fondul cauzei, criticile recurenților sunt de asemenea nefondate, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului. Starea de fapt expusă de recurenți a făcut obiectul cercetării de către organele judiciare în drept, inclusiv a fost supusă judecății în instanță, fiind pronunțate hotărâri judecătorești, care au făcut obiectul verificării în căile de atac prevăzute de lege, la momentul de față și în prezentul cadru procesual, nemaiputându-se pune în discuție fondul litigiilor deja tranșate cu autoritate de lucru judecat. În aceste condiții nu se poate reține existența unei fapte ilicite culpabile din partea pârâtului, care să constituie un temei în vederea obligării sale la despăgubiri față de reclamanți.
În raport de considerentele expuse, criticile aduse de recurenți hotărârii atacate se apreciază a fi nefondate, motiv pentru care în baza art.312 C.pr.civ. – recursul se va respinge ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenții C. E., C. I. ambii domiciliați în Oradea, .. 25, .. 1, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 3813 din 18.03.2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.11.2013.
Președinte, Judecător Judecător
C. F. I. C. A. R. C. M.
Grefier
P. M.
- red. fond C. O.
- red. recurs C.F.I.
- dact. PM
2 ex / 6.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 913/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Sentința nr. 7057/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
