Acţiune în constatare. Decizia nr. 925/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 925/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 9972/193/2011
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 1 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte – M. D.
Judecător – C. A.
Judecător – I. P.
Grefier – C. B.
Decizia civilă nr. 925 R
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenții – reclamanți U. I. și U. F., în contradictoriu cu intimații - pârâți D. G., S. G., F. G. G., împotriva sentinței civile nr. 7463/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare .
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 24 septembrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ din 1 iulie 2011 reclamanții U. I. și U. F. au chemat în judecată pe pârâtele F. G.-G., D. G. și S. G., pentru ca pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va da, să se constate că au dobândit în proprietate suprafața de 2884 mp teren alături de construcții casă de locuit și anexe gospodărești, pentru care au plătit prețul de_ lei.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pârâții sunt moștenitori ai defunctului D. Ș., de la care au cumpărat în anul 1986 un imobil casă și anexe gospodărești cu prețul de_ lei, înțelegerea fiind în realitate și cu privire la suprafața de 2884 mp teren, însă dat fiind faptul că la încheierea actului autentic erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 58/1974 s-a menționat în înscris doar imobilule construcții ca fiind înstrăinate, cu prețul de_ lei și că întreaga suprafață de teren de 2884 mp a trecut în proprietatea statului.
Au arătat reclamanții că ,de fapt ,înțelegerea privea și suprafața de teren amintită, ca fiind inclusă în prețul de_ lei.Că ,au stăpânit aceste imobile până în anul 1989 când întreg imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului de expropriere nr.394/1988, în vederea construirii unui ansamblu de locuințe.
Reclamanții au invocat că atâta vreme cât părțile și-au exprimat voința și asupra înstrăinării terenului, prețul dat incluzând atât construcțiile cât și terenul, fiind executate clauzele anticipatorii ale acestei convenții sunt îndreptățiți a solicita în temeiul art. 111 Cod procedură civilă, art. 969, 1073 și 1077 Cod civil, constatarea dobândirii unui drept de proprietate și asupra suprafeței de 2884 mp teren.
Reclamanții în justificarea interesului în promovarea acțiunii, au menționat că au solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul preluat abuziv în temeiul art. 394/1989 fără acordarea unui juste despăgubiri și că, în cadrul acestei proceduri ,nu li se recunoaște dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii pentru suprafața de 2884 mp, întrucât din contractul de v/c nr. 3652/1986 nu rezultă că au dobândit prin cumpărare și terenul în cauză, iar moștenitorii defunctului D. Ș. nu au formulat vreo notificare la Legea nr. 10/2001 în vederea restituirii terenului .
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar înscrisuri, au solicitat efectuarea unei expertize tehnice, precum și audierea martorilor S. P. și C. I..
Pârâta F. G.-G. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că prețul vânzării s-a referit doar la imobilele construcții, potrivit contractului încheiat în fața notarului public, terenul trecând în proprietatea statului la momentul încheierii actului autentic.
A mai arătat pârâta că ,de altfel ,imobilul-construcții este o casă din patrimoniul cultural național, extrem de valoroasă și bine întreținută, ce justifică prețul dat.Demersul reclamanților este neîntemeiat în raport cu dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, câtă vreme acțiunea în constatare nu poate fi primită atunci când partea are deschisă acțiunea în realizarea dreptului și, nu în ultimul rând, revine asupra prețului convenit prin actul autentic, arătând că este un preț corect convenit doar asupra construcțiilor,aspect confirmat și de raportul de expertiză.
Pârâta, S. G., legal citată, nu s-a prezentat în instanță, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
Pârâta, D. G., legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare la dosar.
Pentru o mai bună soluționare a cauzei, instanța a dispus atașarea dosarului nr._ al Curții de Apel Suceava.
Prin sentința civilă nr. 7463 din 26 octombrie 2012 s-a respins acțiunea civilă, având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanții U. I. și U. F., în contradictoriu cu pârâta F. G.-G. și moștenitorii defunctului D. Ș. - D. G. și S. G. și au fost obligați reclamanții să plătească statului suma de 5671,76 lei cu titlu de taxă de timbru acțiune și suma de 250 lei cu titlu de onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanții U. I. și U. F. în contradictoriu cu F. G.-G., D. G. și S. G., au solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2884 mp teren, situat în mun. B., ..
Că, reclamanții au încheiat un act de vânzare-cumpărare în fața notarului public în data de 12 iulie 1986 prin care autorul comun al pârâtelor D. Ș. a vândut acestora o casă, construită din cărămidă și paiantă, acoperită cu tablă, șopron și garaj, cu prețul de_ lei, terenul aferent construcțiilor ce se înstrăinează în suprafață de 2884 mp trecând în proprietatea statului în baza Legii nr.58/1974.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 969,1073,1077 cod civil ,interesul în promovarea acțiunii fiind justificat de către aceștia prin aceea că au solicitat la Legea nr. 10/2001 acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul preluat abuziv în baza decretului de expropriere nr. 394/1989 ,fără acordarea unei juste despăgubiri ,iar în cadrul acestei prevederi nu li se recunoaște dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii pentru suprafața de 2884 mp, întrucât acest fapt nu rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3652/1986.
Având în vedere motivele de fapt ca și de drept invocate de către reclamanți, prima instanță a apreciat că acțiunea formulată este neîntemeiată.
Astfel ,cât privește primul temei de drept invocat, respectiv art. 111 Cod procedură civilă, s-a arătat că este știut că acțiunea în constatare este o acțiune prin care reclamantul poate solicita instanței să constate existența unui drept al său împotriva pârâților sau inexistența unui drept al pârâților împotriva lor.Calea acțiunii în constatare poate fi utilizată de către proprietarul care se află în posesia unui bun, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască și să i se consolideze dreptul, în caz că-i este contestat. Formularea unei asemenea acțiuni întemeiate pe art. 111 Cod procedură civilă presupune, ca în patrimoniul reclamanților să preexiste dreptul de proprietate a cărei constatare cu efect declarativ se cere a se face prin hotărâre judecătorească, ceea ce nu este cazul.
Reclamanții au încheiat un act autentic, în fața notarului public, voința părților fiind liber exprimată cu privire la vânzare-cumpărarea unor imobile – construcții pentru prețul de_ lei, imobilul teren în suprafață de 2884 mp, trecând în proprietatea statului.
A mai arătat prima instanță că nici dispozițiile art.1073-1077 Cod civil nu sunt aplicabile în speță.
Sigur, în cazul promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare ale căror clauze anticipatorii au fost executate de părți, există posibilitatea ca instanța să pronunțe în baza art. 1073-1077 Cod civil o hotărâre care să țin ă loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Pentru aceasta, două condiții sunt esențial a fi îndeplinite: antecontractul încheiat între părți să aibă îndeplinite cerințele generale de valabilitate ale actelor juridice, prevăzute de art. 948 Cod civil și a doua condiție, bunul a cărei vânzare a fost promisă să se afle în patrimoniul vânzătorului promitent și să nu existe alte impedimente legale.
Or, în speță, s-a arătat că nu se poate vorbi de un antecontract, ci de un contract autentic, valabil încheiat, unde părțile și-au exprimat liber voința neviciată, bunul imobil teren nu a fost predat,iar prețul –astfel cum rezultă din probatoriul administrat - reprezintă doar valoarea imobilelor construcții.
Situația că bunul nu a fost predat efectiv,s-a arătat că rezultă din însăși recunoașterea reclamanților care afirmă că au fost expropriați prin Decretul nr. 394/1988 .Or, din borderoul nr. 4/1989 extras, rezultă că reclamanții au fost expropriați cu privire la imobilul construcții în suprafață de 271,15 mp ,iar nu pentru suprafața de 2884 mp. De altfel acest lucru era imposibil din moment ce această suprafață de teren trecuse în proprietatea statului. Cu alte cuvinte, nu reclamanții au fost expropriați cu privire la suprafața de 2884 mp teren.
A mai arătat prima instanță că nu poate avea în vedere declarațiile martorilor, câtă vreme nu aveau un răspuns pozitiv, sau necesar, evaziv al vânzătorului, respectiv al moștenitorilor, aceștia afirmând că prețul nu reflectă decât contravaloarea construcției casă, aceasta fiind extrem de valoroasă, iar contractul încheiat arată foarte clar că terenul în suprafață de 2884 mp a trecut în proprietatea statului la data încheierii actului, conform Legii nr. 58/1974.
Regimul juridic al terenurilor preluate de stat în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este stabilit prin Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcției, însă regimul acestui text este aplicabil numai în cazul existenței construcției.
În ipoteza în care ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorilor a fost preluată și demolată, cazul în speță, regimul juridic al terenului rămâne supus incidenței Legii nr. 10/2001, în favoarea proprietarului terenului de la data trecerii acestuia în proprietatea statului sau a moștenitorilor acestuia, deoarece dobânditorul construcției demolate nu mai are dreptul (vocația) de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției în condițiile Legii nr. 18/1991.
Așadar, pentru considerentele expuse,prima instanță a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată obligând reclamanții să plătească statului suma de 5671,76 lei cu titlu de taxă de timbru acțiune, potrivit dispozițiilor art. 14 alin.2 și 17 alin.2 din OG nr. 51/2008 și suma de 250 lei cu titlu de onorariu expert B. M. A..
Împotriva acestei sentințe ,în termen legal ,recurenții reclamanți au formulat recurs, în temeiul prevederilor art.304, pct.5, 7, 8 și 9, art.3041, art.3 12 Cod procedură civilă.
Au arătat că instanța de fond le-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, sens în care se impune casarea sentinței si trimiterea cauzei instanței de fond pentru administrarea probelor.
Au mai arătat că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) Cod proc. civilă ce prevede prin conținutul său că instanța trebuie să-și exercite rolul activ .Că ,acțiunea în constatare reprezintă potrivit art. 111 C.pr.civilă mijlocul procedural prin care se cere constatarea existentei unui drept al reclamantului sau inexistentei unui drept al pârâtului. Acțiunea în constatare este inadmisibila când se cere constatarea unei stări de fapt, cum ar fi întinderea suprafeței unui teren, iar nu existenta unui drept asupra acestuia, precum si atunci când reclamantul are la îndemâna, pentru protecția aceluiași drept, o acțiune în realizare.
Au arătat că o asemenea acțiune nu poate fi confundată cu acțiunea prin care se cere pronunțarea unei hotărâri care sa țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, care nu este o acțiune în constatare, ci o acțiune în constituire, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani.
Potrivit principiului disponibilității, reglementat de art. 129 alin. ultim C.pr.civ., cadrul procesual - respectiv părțile, obiectul si cauza, sunt stabilite de reclamant. Instanța nu poate schimba cadrul procesual stabilit în acest mod,
fiind legată de obiectul cererii, astfel cum a fost formulat de reclamant.
Au mai susținut recurenții că acțiunea în constatare are caracter declarativ, astfel că pentru admiterea ei este necesar să se stabilească faptul că reclamantul a dobândit anterior dreptul invocat prin vreunul din modurile prevăzute de lege.Au înțeles să promoveze acțiunea (subsidiar față de acțiunea principală formulată în baza Legii nr. 10/2001), motivat de faptul că au formulat cerere la Legea nr. 10/2001 ( acțiune în realizarea dreptului), iar în timpul litigiilor, respectiv prin decizia nr.2384 din 21.04.2010a ICCJ (decizie neanalizată de instanța de fond),instanța face referire la faptul că în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2884 m.p. aferent construcțiilor situate în fost . rămâne supus dispozițiilor Legii nr. 10/2011 care recunoaște dreptul de proprietate în favoarea proprietarului terenului de la data trecerii în proprietatea statului, astfel cum prevăd dispozițiile art.4 lit. e din HG nr.250/2007.
Modalitatea de soluționare a cauzei echivalează cu o necercetare a fondului acesteia, în întregul său și atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct. 5 C. proc. civ, dată fiind eludarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil. .
Au invocat recurenții că instanța de fond nu a făcut aplicarea prevederilor art.225 Cod procedură, deși reclamanții au solicitat proba cu interogatoriul pârâtei F. G. care cunoștea că în anul 1986 au cumpărat atât casa cât si terenul .Nu s-a motivat în cuprinsul hotărârii că au solicitat acte doveditoare, înscrisuri .Că, în mod greșit instanța de fond a reținut că în ceea ce privește temeiul de drept invocat, respectiv art. 111 Cod procedură civilă acțiunea recurenților este neîntemeiată, reținând că nu poate fi utilizată calea acțiunii în constatare decât de proprietarul care se află în posesia unui bun, atunci când este necesară o hotărâre judecătorească prin care să se recunoască dreptul său sau să se consolideze în cazul în care este contestat, pentru ca ulterior să rețină că acțiunea este inadmisibilă, excepție nepusă în discuția părților fiind date astfel motivele de modificare, prevăzute de alin. 7 al articolului 304 Cod procedură civilă.
Prin decretul de expropriere nr. 394/1988 au fost expropriați și s-au acordat despăgubiri parțiale, așa cum rezultă din adresa nr.2888 din 04.03.1989, rezultând că diferența ce nu le-a fost acordată reprezintă valoarea terenului (între data încheierii, contractului de vânzare cumpărare și data exproprierii au trecut doar 3 ani, perioadă în care prețurile au rămas aceleași).
Pentru imobilul avut anterior au solicitat în compensare trei imobile pe care le dețineau cu titlu de chirie .
Pe fondul cauzei, au arătat că intenția pârtilor în momentul încheierii convenției a fost ca dobanditorul construcției să preia odată cu dobândirea construcției și terenul aferent. Aceasta rezultă din faptul că suprafața a fost delimitată prin gard de proprietatea vecinilor, rămânând, la fel până momentul, exproprierii și demolării.
Intenția vânzătorului rezultă din schița efectuată la data de 28.05.1986, schiță ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare, în care sunt individualizate terenurile ,din care construcții și curte în suprafață de 600 m.p., iar teren arabil 2284 m.p.
D. fiind faptul că la data respectivă erau în vigoare dispozițiile Legii 58/1974 care nu permiteau înstrăinarea terenurilor prin acte autentice, în contractul de vânzare cumpărare nr. 3652 din 31 mai 1986 s-a menționat că autorul pârâților le-a înstrăinat doar imobilele construcții cu prețul de 95.000 lei și că întreaga suprafață de 2884 m.p. teren aferentă acestora a trecut în proprietatea statului conform actului normativ sus menționat însă vecinătățile înscrise în contractul autentic individualizează în fapt limitele terenului în discuție, astfel cum erau ele materializate la data respectivă prin garduri împrejmuitoare.
Deși au arătat că interesul lor în promovarea acțiunii de față este dat de faptul că în temeiul Legii nr. 10/2001, au solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul preluat abuziv în temeiul Decretului de expropriere nr. 394/1989, fără acordarea unei juste despăgubiri și că în cadrul acestei proceduri nu li se recunoaște dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii și pentru suprafața de 2884 mp teren, instanța de fond nu a analizat aceste aspecte.
Au mai arătat că instanța a dat o interpretare greșită înscrisurilor existente la dosar, nu a ținut cont de apărările lor, nu a făcut vorbire de dosarul nr._ al Curții de Apel Suceava, de expertiza extrajudiciară efectuată Că, în mod greșit instanța de fond a reținut că au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Instanța de fond a fost investită cu acțiune în constatare formulată în temeiul prevederilor art. 111 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art.969,1073,1077 din Codul civil, articole potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, creditorul având dreptul ia îndeplinirea obligației așa cum a fost stabilită ea.
Suma de 95.000 lei nu acoperea valoarea casei și a terenului, instanța apreciind greșit declarațiile martorilor, nereținând concluziile expertizei extrajudiciare depuse la dosar, nereținând suma care le-a fost plătită în urma exproprierii.
Față de cele arătate ,recurenții au solicitat casarea sentinței și reținerea cauzei spre judecare pe fond iar in subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și având în vedere faptul că între ei și autorul pârâtei a intervenit un acord de voință în sensul înstrăinării suprafeței de 2884 mp teren individualizată în petitul acțiunii, precum și faptul că au fost executate clauzele anticipatorii ale acestei convenții prin plata prețului convenit pentru teren și imobil și preluarea acestora în fapt de către cumpărătorii au solicitat să se constate în temeiul art. 111, art. 225 cod procedură civilă, art. 969. 1073, 10 77 cod civil că au dobândit prin cumpărare și suprafața de 2884 mp teren situată în municipiul B., ..
Prin întâmpinarea formulată (fila 47, 49 dosar), intimata F. G. G. a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată. A arătat că a fost chemată în mod greșit în judecată, câtă vreme reclamanții susțin că au cumpărat imobilele construite cu terenul în suprafață de 2884 mp și au avut deschisă acțiunea împotriva autorităților administrative pentru obținerea de despăgubiri. A mai arătat că cele menționate în cuprinsul actului autentic prin care s-a stabilit că prețul achitat este pentru construcții, nu pot fi schimbate prin aducerea unor probe care să contrazică acest document. Faptul că prețul plătit exprima corect valoarea construcțiilor, rezultă și din suplimentul de expertiză efectuat de M. A. în Dosarul_ al Curții de Apel Suceava.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 7463 din 26 octombrie 2012 este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce succed.
În ceea ce privește motivele în legătură cu încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil pentru faptul că instanța nu ar fi făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. 5, că ar fi apreciat greșit asupra probelor administrate, a înlăturat unele probe fără motivare și a omis să se pronunțe asupra unor înscrisuri, instanța urmează să le respingă.
Astfel ,din cuprinsul acțiunii formulate de reclamant la data de 01 iulie 2011, rezultă că aceștia au solicitat, în dovedirea cererii lor, administrarea probei cu înscrisuri ,cu interogatoriul pârâtei și cu martori (fila 4 dosar).În acest sens la cerere au fost anexate înscrisuri.
Prin nota de probe depusă la 16 martie 2012 (fila 147 dosar fond), reclamanții au arătat că, în dovedirea pretențiilor solicită proba cu interogatoriul pârâtei F. G., proba cu martorul C. I. și proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Răspunzând citației prin care a fost chemată personal la interogatoriu, pârâta F. G. a arătat că nu se poate prezenta în instanță fiind o persoană în vârstă de 75 de ani ,care nu a participat la negocierile dintre tatăl său și reclamanți și pentru că nu deține alte cunoștințe și informații de natură să ajute la soluționarea cauzei.
Față de cele arătate mai sus instanța de recurs constată că prima instanță de judecată nu ar fi putut face aplicarea art. 225 Cod procedură civilă, câtă vreme la momentul la care s-a primit răspunsul din partea pârâtei F. G., cadrul procesual nu fusese încă stabilit,( abia la termenul din 19 aprilie 2012 s-au stabilit persoanele care au calitatea de pârâți, acesta fiind și motivul pentru care audierea martorului C. I. a fost amânată). Mai mult, la dosarul cauzei nu a fost depus interogatoriul ce urma a fi luat pârâtei și care ar fi putut să indice care sunt acele fapte personale, care, fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea acesteia și ar fi putut fi cunoscute de către această pârâtă și pentru care neprezentarea la interogatoriu poate fi considerată o mărturisire în favoarea reclamanților. Instanța de recurs va reține că a existat o renunțare implicită a reclamanților la administrarea acestei probe deoarece nu au prezentat aspectele de fapt față de care au considerat că este necesar să răspundă pârâta și care ar fi putut reprezenta un fapt personal care să poată face obiectul interogatoriului pentru aceasta.
In ceea ce privește celelalte probe tribunalul constată că instanța a dat dovadă de rol activ pentru că a încuviințat administrarea probei cu martori și a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize cadastrale.
In ce privește încălcarea principiului disponibilității legat de motivul potrivit căruia instanța ar fi soluționat acțiunea ca pe o cerere în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, instanța costată că este neîntemeiat. Din considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond a analizat solicitarea formulată de către reclamanți întemeiată pe prevederile art. 111 Cod procedură civilă, trimiterile la acest text de lege fiind făcute de reclamanți direct și expres atât în cuprinsul acțiunii lor ,dar și în cuprinsul cererii de recurs.
De asemenea,tribunalul reține că prima instanță a analizat și aplicarea dispozițiilor art. 1073, 1077 Cod civil. ,aceste temeiuri fiind indicate în cuprinsul acțiunii de către reclamanți. Rezultă că, instanța de fond nu a confundat acțiunea în constatarea intervenirii convenției de vânzare cumpărare cu acțiunea în constatare, ci a analizat în mod separat incidența în cauză a dispozițiilor menționate și care au fost invocate de însuși reclamanți.
Față de cele arătate, va respinge motivul potrivit căruia nu s-ar fi respectat principiul disponibilității reglementat de art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește trimiterea la Decizia nr. 2384 din 21 aprilie 2010 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr._ (filele 54- 58 dosar ),instanța are în vedere că în cuprinsul acestei decizii s-a făcut mențiunea că:
“În ceea ce privește criticile referitoare la greșita nerecunoaștere a dreptului de proprietate ale recurenților asupra celor 2884 mp teren aferent casei de locuit din . și neacordarea de măsuri reparatorii raportat la actele normative în vigoare la data formulării notificării și a Normelor metodologice anterioare celor prevăzute prin H.G. nr. 250/2007 ,acestea nu pot fi primite. Aceasta deoarece terenul aferent locuinței cumpărate de contestatori rămâne supus Legii 10/2001 care recunoaște dreptul de proprietate în favoarea proprietarului terenului de la data trecerii în proprietatea statului, deci în favoarea înstrăinotorului ce a fost supus rigorii Legii nr. 58/1974 astfel cum se reglementează fără echivoc în punctul 1.4 litera c din H.G. nr. 250 din 07 martie 2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10 /2001.”
Din paragraful extras din motivarea deciziei Înaltei Curți, rezultă faptul că, inclusiv această instanță s-a pronunțat în sensul că prevederile Legii 58/1974 au fost aplicate vânzătorilor de la acel moment, respectiv autorului pârâtelor.
Din examinarea motivărilor care stau la baza acțiunii raportat la temeiul de drept invocat în susținerea acesteia,respectiv art. 111 C. pr. Civ ,reiese că reclamanții urmăresc în fapt obținerea unei hotărâri judecătorești care să ateste situația transferului dreptului de proprietate pentru suprafața de 2884 mp teren. Acțiunea în constatare are însă caracter subsidiar față de cea de realizare a dreptului despre care reclamanții au și arătat că au promovat-o în baza Legii 10/2001.
Prin urmare .față de cele arătate instanța de recurs constată că în mod corect prima instanță de judecată a reținut că formularea unei acțiuni întemeiată pe prevederile art. 111 Cod procedură civilă presupune ca în patrimoniul reclamanților să existe un drept de proprietate a cărui constatare cu efect declarativ se cere a se face prin hotărâre judecătorească. Or, astfel cum au recunoscut chiar recurenții reclamanți, terenul nu se mai află în proprietatea pârâților, el fiind trecut în proprietatea statului prin efectul art.30 alin. 1 din Legea 58/1974.
. Pentru toate motivele arătate ,în temeiul art. 312 C. pr. Civ. va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții U. I. și U. F., în contradictoriu cu intimații - pârâți D. G., S. G., F. G. G., împotriva sentinței civile nr. 7463 din 26 octombrie 2012 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții U. I. și U. F., în contradictoriu cu intimații - pârâți D. G., S. G., F. G. G., împotriva sentinței civile nr. 7463 din 26 octombrie 2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier M. D. C. A. I. P. C. B.
Red.I.P./10.01.2014
Judec.F. H.
Dact.C.B./13.01.2014
2 exp.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 51/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 333/2013. Tribunalul... → |
|---|
