Acţiune în constatare. Decizia nr. 646/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 646/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 693/297/2012
Dosar nr._ Acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 646 R
Ședința publică din 28 mai 2013
Președinte – C. M.
Judecător – A. C.
Judecător – A. M.
Grefier – A. E.
Pe rol, pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de reclamanții P. G. și P. A., în contradictoriu cu pârâții intimați O. A., O. C. D. și ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 1043 din 22 august 2012 a Judecătoriei Săveni, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică 21 mai 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 13.03.2012, reclamanții P. G. și P. A. au chemat în judecată pe pârâții O. C. A., O. C. D. și ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dobândirea prin uzucapiune a dreptului lor de proprietate asupra unui imobil situat în intravilanul comunei V., jud. B., format din casă de locuit și anexe, precum și terenul aferent acestora, în suprafață de 1.100 mp, și obligarea comunei V. să-i recunoască dreptul dobândit asupra imobilului prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul 1975 au cumpărat de la numita P. D. o căsuță cu o cameră și terenul aferent de 1.100 mp din p.c.1022/1 și au încheiat un act sub semnătură privată care s-a pierdut. Deoarece casa era într-un stadiu avansat de degradare, în anul 1976 ei au ridicat o casă nouă pe amplasamentul celei vechi, formată din două camere și hol pe mijloc.
Au arătat reclamanții că P. D. a decedat și că în urmă cu doi ani a decedat și singurul ei fiu, O. C., moștenitorii acestuia fiind pârâții, în calitate de fiu și fiică.
Au mai arătat reclamanții că din anul 1975 ei au plătit toate impozitele și taxele locale până azi, chiar dacă primăria recunoaște că au plătit doar din anul 1991, și că a formulat o cerere pentru a li se elibera titlu de proprietate în baza Legii nr.18/1991 la care nu au primit răspuns.
În drept au invocat dispozițiile art.82 din Legea nr.71/2011, art.1846, art.1847 și art.1890 cod civil 1864.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar înscrisuri, respectiv copii după actele de identitate, certificatul de căsătorie, certificatul de atestare fiscală, interogatoriul pârâtului O. A. și au cerut administrarea probei cu martori.
Reclamanții au achitat 86,52 lei taxă de timbru și au aplicat timbre judiciare în valoare de 2 lei.
Pârâtul O. A., legal citat cu copia acțiunii și mențiunea personal la interogatoriu, nu s-a prezentat în instanță și nu a trimis întâmpinare.
Pârâta O. D. a fost citată prin afișare la ușa instanței, după ce reclamanții au dovedit că au făcut demersuri pentru aflarea adresei acesteia(fila 16 ds).
Cu adresa nr.700/25.05.2012 Primăria comunei V. a comunicat relații privind regimul juridic actual al p.c.1022 intravilan și copia titlului de proprietate nr._/12.01.1995 emis titularului O. C., iar cu adresa nr.769/27.07.2012 a înaintat copii ale registrului și hărții cadastrale privind p.c.1022.
Prin sentința civilă nr. 1043 din 22.08.2012 Judecătoria Săveni a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții P. G. și P. A., în contradictoriu cu pârâții O. c. A., O. C. D., ..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, conform declarațiilor martorilor F. D. și P. E., din anul 1975 reclamanții au deținut o suprafață de aproximativ 2000 mp teren situat în intravilanul satului/comunei V., jud.B., reprezentând curtea și grădina unei case cu o cameră și o săliță, pe care au cumpărat-o de la defuncta P. D.(fila 27 -28 ds).
În anii 1976 – 1977, reclamanții au demolat construcția și au ridicat o altă casă în care locuiesc și în prezent.
A mai reținut prima instanță că, posesia reclamanților a fost constatată și înscrisă ca atare în registrul cadastral al localității V., întocmit înainte de anul 1990, terenul fiind identificat în p.c.1022 cu suprafața totală de 2290 mp, din care 382 mp curți-construcții(fila 38 ds).
În baza Legii nr.18/1991 și în termenele acolo prevăzute, reclamanții nu au cerut constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate asupra p.c.1022 aferentă casei lor, situație care rezultă din adresa nr.400/25.05.2012 a Primăriei V. și, de altfel, nici reclamanții nu fac dovada vreunei alte situații.
A mai reținut de asemenea instanța că în anul 1991 s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate după P. D. de către fiul acesteia, O. C., pentru suprafața de 10.000 mp teren, pe numele acestuia fiind eliberat titlul de proprietate nr._/1995(fila 4 ds).
Conform acestui titlu, în suprafața de teren reconstituită după defunctă se regăsește suprafața de 1.100 mp teren arabil situat în p.c.1022/1, iar din adresa nr.700/25.05.2012 a Primăriei V., rezultă că pentru diferența de 1190 mp plătesc impozit reclamanții, aceasta fiind formată din 382 mp curți-construcții, 352 mp arabil, 147 mp vie și 309 mp livezi.
Casa reclamanților se găsește în suprafața de 1190 mp pentru care nu s-a eliberat titlu de proprietate altor persoane, iar conform certificatului fiscal nr.172/05.03.2012, eliberat de Primăria V., reclamanții dețin casă și construcții anexe edificate din anul 1976, plătesc din anul 1991 impozitul pentru acestea și suprafața aferentă de 1100 mp.
Din declarațiile martorilor mai sus arătați, rezultă că reclamanții folosesc – posedă – toată suprafața de 2290 mp din p.c.1022.
Referitor la acțiunea cu care a fost investită, prima instanță a mai reținut că, orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii și ca să se poată prescrie în condițiile art.1890 Cod civil 1864 se cere ca timp de 30 de ani posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, conform art.1847 și urm.Cod civil 1864.
În cauză, însă, posesia utilă a reclamanților a fost întreruptă înainte de împlinirea celor 30 de ani prin faptul reconstituirii și redobândirii dreptului de proprietate în favoarea moștenitorului fostului proprietar care deține titlul din anul 1995, aceasta fiind o cauză de întrerupere declarată de lege.
În concluzie, prima instanță a reținut că posesia reclamanților a devenit precară prin înscrierea suprafeței de 1.100 mp din p.c.1022/1 într-un titlu de proprietate, acțiunea acestora fiind nefondată și respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanții P. G. și P. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că au dovedit în fața instanței de fond că dețin suprafața de 1.100 m.p. teren, în p.c. 1022/1, prevăzută în titlul de proprietate nr._ din 12.01.1995, cât și diferența de 1.190 m.p., înscrisă în p.c. 1022 situată în intravilanul comunei V., județul B., respectiv întreaga suprafață de teren de 2290 m.p. pe care au deținut-o din anul 1975, ca efect al cumpărării al unui înscris sub semnătură privată.
În continuarea motivării, reclamanții recurenți au mai arătat că, în mod greșit a apreciat prima instanță că prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului O. C., posesia utilă a fost întreruptă înainte de împlinirea termenului de prescripție de 30 de ani. Or, prescripția achizitivă invocată de ei este întemeiată pe faptul posesiei, iar cea efectuată de ei îndeplinește condițiile de a fi continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, nefiind întreruptă în mod natural sau civil în condițiile prevăzute de art. 1864 și 1865 Cod civil.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va constatata că recursul este întemeiat și-l va admite pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Pentru promovarea cu succes a unei acțiuni având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani este necesar să se facă dovada îndeplinirii cumulative a condițiile prev. de art. 1847, 1863 Cod civil.
Astfel, 1847 Cod civil prevede că, o posesie utilă trebuie să îndeplinească cinci condiții, respectiv să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Prima instanță a reținut că nu este întemeiată acțiunea promovată de reclamanți, întrucât posesia suprafeței de teren în litigiu nu îndeplinește condiția de a fi neîntreruptă în sensul că prin faptul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea fostului proprietar care deține titlul de proprietate din 1995, posesia reclamanților a fost întreruptă înainte de împlinirea celor 30 de ani, prevăzuți de art. 1890 Cod civil. Acest raționament este greșit, datorită faptului că posesia este o stare de fapt constând în deținerea efectivă a terenului de către familia reclamanților, iar faptul emiterii unui titlu de proprietate, pe care pârâții, nu l-au valorificat nici într-un fel și nici nu au încercat deposedarea reclamanților de suprafața de teren trecută în titlul lui, nu constituie o cauză de întrerupere nici naturală, nici civilă a posesiei utile, exercitate de către reclamanți.
Prin urmare, Tribunalul va aprecia că, dat fiind faptul că prima instanță a reținut în mod greșit neîndeplinirea acestei condiții, respectiv întreruperea posesiei utile, care după cum am arătat nu s-a săvârșit niciodată, întrucât reclamanții nu au fost niciodată tulburați în posesia efectivă a terenului, motiv pentru care este imperios necesar ca instanța de fond să procedeze la verificarea pretenției reclamanților în raport de dispozițiile de drept substanțial și procedural aplicabile în cauză. Or, în acest context, se impune casarea cu trimitere pentru rejudecarea în fond fiind necesară completarea probatoriului administrat cu o expertiză cadastrală pentru identificarea și delimitarea suprafeței de teren în litigiu, precum și verificarea celorlalte condiții de admisibilitate ale dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, respectiv cele referitoare la existența unei posesii utile.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanții P. G. și P. A. împotriva sentinței civile nr. 1043 din 22 august 2012 a Judecătoriei Săven, pe care o va casa cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță pentru analizarea în mod unitar a tuturor condițiilor necesare în vederea admiterii unei astfel de acțiuni,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. G. și P. A. domiciliați În . și prin avocat H. N. din B., .. 10, ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 1043 din 22 august 2012 a Judecătoriei Săveni, în contradictoriu cu pârâții intimați O. A. din B., ., ., ., O. C. D. și ., județul B..
Casează, în tot, sentința, în sensul că trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 28 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. A. C., A. M. A. E.
Red. A.M./12.07.2013
Jud. N. M.
Dact. A.E.
ex. 2/12.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 333/2013. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
