Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1130/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1130/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 14947/193/2011
Dosar nr._ hotărâre care să țină loc de act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
Ședința publică din 4 decembrie 2013
Președinte – A. C.
Judecător – D. M.
Judecător – H. I.
Grefier – C. M.
Decizia civilă nr. 1130 R
La ordine pronunțarea asupra cererii formulată de recurentul-reclamant P. G., în contradictoriu cu intimat-pârât R. S., R. M. și R. E., împotriva sentinței civile nr. 9446 din 18.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic”.
Procedura de citare, legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 28 noiembrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi când:
După deliberări,
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 9446/18.12.2012 Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect „ hotărâre care să țină loc de act autentic” formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâții R. S., R. M. și R. E..
Pentru a se pronunța astfel instanța reține că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din data de 03.10.2011 reclamantul P. G. a chemat în judecată pârâții R. S., R. M. și R. E., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constituie în favoarea pârâților o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul compus din casă și teren, situate pe raza comunei Hlipiceni, județul B., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că a dobândit proprietatea casei și terenului mamei sale în temeiul contractului de întreținere nr. 7625 din 20 octombrie 2004, iar ulterior, la începutul lunii octombrie 2008 s-a înțeles cu R. E. și R. M., ca acestea, împreună cu R. S. să cumpere proprietatea rămasă de la mama reclamantului, P. M.. Arată reclamantul că prețul vânzării a fost stabilit la suma de 13.000 din care, până în prezent a primit doar suma de 10.000 lei, deoarece s-au înțeles să îi plătească în rate.
Se arată că reclamantul susține că începând din anul 2010 i-a rugat pe pârâți să se prezinte la notariat să încheie actele în formă autentică, însă aceștia deși i-au plătit mai bine de trei sferturi din preț și s-au mutat în imobil din anul 2008, refuzau în mod constant să facă contractul, motivând că nu au banii de vânzare., motiv pentru care solicită instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare cumpărare și totodată obligarea pârâților la plata diferenței de 3000 lei până la prețul la care s-au înțeles.
Se reține că în probațiune, reclamantul a depus înscrisuri, și a solicitat administrarea probei testimoniale.
Prin întâmpinare pârâții au arătat că în luna iulie 2008 s-au înțeles cu reclamantul să le vândă imobilul în care acesta locuiește, că reclamantul își dorea să vândă acest imobil pentru a-i achita sulta fostei sale soții., că s-au înțeles la suma de_ ron pe care pârâții trebuiau să o achite până în primăvara anului 2009, când reclamantul urma să le elibereze imobilul, și că pârâtul i-a achitat reclamantului suma de_ ron în patru tranșe. Pârâtul precizează că după ce a achitat datoria fostei sale soții, reclamantul a refuzat să-i vândă imobilul asupra căreia s-au înțeles inițial, spunându-le că le va da un alt imobil moștenit de la mama sa. Pârâtul R. S. arată că în primăvara anului 2009 soția sa, pârâta R. M., împreună cu soacra sa pârâta R. E. și mama sa, au mers la imobilul promis de reclamant unde au refăcut o sobă, au astupat găurile de șobolani, în luna august 2009, când pârâtul R. S. s-a întors acasă să încheie actul autentic, reclamantul a refuzat să meargă la notar, spunându-le ca le va restitui banii când îi va avea.
Se mai susține că prin sentința civilă nr. 1150 /17 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria B., reclamantul P. G. a fost obligat să le plătească pârâților suma de_ ron, sentință ce a fost pusă în executare.
Din probele administrate instanța reține că între părți nu a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare în formă scrisă, însă au existat raporturi juridice prin care acestea din urmă și-au asumat reciproc încheierea unui contract de vânzare cumpărare pentru imobilul casă de locuit și teren situat pe raza comunei Hlipceni și că aceste raporturi juridice au fost deja finalizate prin sentința civilă nr. 1150 pronunțată de Judecătoria B., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 575 din data de 14 iunie 2011, potrivit căreia s-a reținut cu putere de lucru judecat că reclamantul a încasat de la pârâții din prezentul dosar avansul în cuantum de_ lei fără ca cel dintâi să predea bunul asupra căruia au convenit și nici nu s-a prezentat în vederea perfectării contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, fiind în culpă.
Reține instanța că în cazul acțiunii prin care se cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, reclamantul trebuie să facă dovada că și-a îndeplinit propriile obligații și că pârâtul refuză să și le îndeplinească pe ale lui, însă prin sentința civilă nr. 1150 pronunțată de Judecătoria B., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 575 din data de 14 iunie 2011 s-a reținut culpa reclamantului P. G. în neîndeplinirea obligațiilor privind perfectarea vânzării în formă autentică, sentința fiind pusă în executare și chiar dacă nu s-a menționat în sentința civilă nr. 1150/17 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria B. ,instanța reține că obligarea reclamantul P. G. să restituie pârâților suma de10560 lei conduce implicit și la desființarea antecontractul de vânzare cumpărare încheiat verbal între părți încât neexistând antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între părți lipsește una din condițiile admisibilității prezentei acțiuni, drept pentru care respinge acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, declară recurs reclamantul P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea disp. art. 304 pct. 7, 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii și după rejudecare acțiunea acțiunii așa cum a fost formulată.
Susține recurentul faptul că în mod greșit prima instanță a reținut că în cauză lipsește una din condițiile privind admisibilitatea acțiunii, constând în faptul că nu a existat vreun antecontract încheiat între părți.
Se solicită a se constata că sentința invocată de prima instanță nu are putere de lucru judecat în privința existenței antecontractului încheiat între părți, aspect constatat la fila 2 de către instanță, iar acest antecontract nu a fost desființat întrucât nu s-a dispus rezoluțiunea.
Se susține faptul că instanța de fond a nesocotit faptul că recurentul, în calitate de promitent vânzător a consimțit să predea imobilul pârâților chiar înainte de perfectarea actelor, fapt care rezultă din interogatoriul intimaților și că s-a făcut o aplicare greșită a legii prin aceea că s-a reținut eronat că obligarea acestuia la restituirea sumei menționată în sentința civilă nr. 1150 din 2011 ar duce implicit la desființarea antecontractului, întrucât în cauză nu s-a dispus și asupra rezoluțiunii acestuia, sumă care ar putea fi recuperată și prin procedura întoarcerii executării silite, motive pentru care se solicită admiterea recursului.
În cauză, depune întâmpinare pârâtul R. S., solicitând respingerea acestuia ca nefondat, invocând faptul că reclamantul a indus în eroare prima instanță apelând la martori mincinoși și de asemenea, se susține că recurentul a început ridicarea unor construcții pe terenul în litigiu.
Ceilalți pârâți, legal citați nu au formulat un punct de vedere față de recursul declarat.
Examinând recursul, Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat, motivat de următoarele:
Reclamantul nu mai poate cere la acest moment pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare în condițiile în care relativ la raporturile juridice născute între părți s-a pronunțat deja irevocabil o altă instanță prin sentința civilă nr. 1150/2011 a Judecătoriei B., ocazie cu care în acțiunea în care s-a pronunțat sentința mai sus evocată, formulată de astă dată de pârâții din prezenta cauză și în care au avut calitatea de reclamanți, s-a stabilit cu putere de lucru judecat culpa reclamantului din cauza de față în ce privește neîndeplinirea obligației născute din raportul juridic încheiat între părți cu privire la transferul proprietății, legat de același imobil.
Chiar dacă în comparație cu obiectul și cauza judecății anterioare nu se poate reține tripla identitate care ar presupune posibilitatea invocării unei autorități de lucru judecat, totuși Tribunalul nu poate ignora în situația dată efectul pozitiv al puterii de lucru judecat raportat la cele stabilite prin sentința civilă nr. 1150/2011 a Judecătoriei B., rămasă irevocabilă, care funcționează astfel cu putere de prezumție, ca un mijloc de probă de natură să dovedească anumite aspecte în legătură cu raporturile juridice dintre părți și care vin să demonstreze cum au fost dezlegate anterior anumite chestiuni litigioase, fără posibilitatea de a statua diferit.
Ca atare, se poate spune că efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se impune într-un al doilea proces, care nu prezintă tripla identitate în raport cu cel anterior, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis, constatările făcute în acel cadru neputând fi astfel ignorate.
În cazul în speță, ceea ce nu poate fi ignorat este tocmai dezlegarea dată raporturilor juridice dintre părți născute în considerarea acelorași acte sau fapte juridice puse în discuție și în prezenta cauză, dezlegare dată prin sentința anterioară și în care s-au stabilit cu putere de lucru judecat aspecte privind comportamentul culpabil al părților în cadrul raporturilor juridice la care s-au angajat, aspect care, ca atare conturat, este de natură a influența în mod esențial și dezlegările date asupra aspectelor litigioase puse în discuție și în prezenta cauză, fiind în directă corelație juridică cu acestea.
Reclamantul nu poate să pretindă în acest litigiu stabilirea contrariului asupra a ceea ce s-a statuat prin sentința anterioară pentru că ar însemna nu numai ignorarea puterii de lucru judecat, nevoia de ordine și stabilitate juridică, dar și efectul executoriu al hotărârii pronunțate anterior, nemaifiind cu relevanță celelalte chestiuni invocate de recurent legate de existența antecontractului pentru că prin același efect al puterii de lucru judecat stabilirea culpei în sarcina uneia dintre părți a avut influență directă asupra condițiilor de valabilitate ale convenției încheiate între părți cu toate celelalte consecințe juridice ce decurg de aici.
Pentru aceste motive, recursul declarat va fi respins ca nefondat, iar hotărârea primei instanțe menținută ca temeinică și legală și pentru considerentele arătate în cuprinsul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. G., împotriva sentinței civile nr. 9446/2012 a Judecătoriei B., pe care o menține în contradictoriu cu intimat-pârât R. S., R. M. și R. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. C. D. M., H. I. C. M. Red. A.C/28.03.2014 Jud. H. F. Dact. A.E. Ex. 2/28.03.2014 |
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 646/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 73/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
