Obligaţie de a face. Decizia nr. 51/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 4301/193/2012
Dosar nr._ Obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA – I – CIVILĂ
DECIZIA NR. 51 A
Ședința publică din 12 martie 2013
Președinte - A. M.
Judecător - A. C.
Grefier - A. E.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de reclamanta . B., în contradictoriu cu pârâtul intimata G. M., împotriva sentinței civile nr. 6996 din 17 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc ambele părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și văzând că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil, de față;
Prin cererea înregistrată în data de 26.03.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta S.C. M. C. SA, prin reprezentant, a chemat în judecată pe pârâta G. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să dispună accesul persoanelor împuternicite de societatea reclamantă, având calitate de furnizor de energie termică, în interiorul apartamentului proprietatea pârâtului, apartament ce este racordat la sistemul centralizat de termoficare, pentru a proceda la deconectarea acestuia de la rețelele și instalațiile de termoficare, respectiv blindarea caloriferilor din apartament, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că între reclamantă, în calitate de furnizor de energie termică și pârâta G. M. s-a încheiat Convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 25 T/81 din 01.10.2010, în baza căruia reclamanta a livrat pârâtei agent termic, a emis pentru fiecare lună calendaristică facturile fiscale individuale către debitoare, însă acesta nu a achitat integral și la termen contravaloarea facturilor emise astfel cum reiese din art. 7 lit. a din convenție.
A mai arătat reclamanta că motivat de neplata la termen a facturilor restante și având în vedere prevederile art. 38 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 325/2006 și art. 6.10 din Contractul nr. 25T/81/2010, precum și cele ale Convenția nr. 25T/2010, a informat pârâtul că va proceda la sistarea furnizării energiei termice, încheindu-se în data de 12.12.2011 procesul – verbal de constatare.
Întrucât pârâta nu a permis accesul în interiorul imobilului pentru a proceda la sistarea furnizării serviciului, reclamanta fiind astfel în imposibilitatea de a întrerupe serviciul în alt mod decât în cel prevăzut mai sus datorită sistemului pe verticală a instalațiilor de distribuție a energiei termice, precum și furnizarea unui serviciu la un consumator care acumulează din ce în ce mai multe datorii, a promovat prezenta cerere de chemare în judecată.
În drept au fost invocate prevederile art. 38 alin.1 lit. c) din Legea nr. 325/2006 și art. 7 lit c din Contractul nr. 25T/81/2010.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Se arată că, legal citată, cu mențiunea dispozițiilor art. 118 și ale art. 225 Cod procedură civilă, pârâta nu a depus la dosar întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a solicitat administrarea vreunui probatoriu în apărare.
Prin sentința civilă nr. 6996 fin 17 octombrie 2012, Judecătoria B. a respins cererea având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamanta S.C. M. C. S.A., în contradictoriu cu pârâta G. M..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâta G. M. este membră al Asociației de proprietari nr. 25 B. și a beneficiat de serviciile de termoficare furnizate de ., în baza contractului nr. 25T/2010 semnat cu respectiva asociație Potrivit convenției de facturare individuală a consumatorilor de energie termică nr. 25 T/81 din 1.10.2010, părțile contractante au convenit ca atribuțiile facturării și încasării contravalorii serviciilor astfel furnizate să revină direct ..
Reține prima instanță că, în temeiul convenției individuale de facturare și încasare a facturilor, reclamanta a furnizat clientului său servicii de termoficare, emițându-se facturile fiscale individuale către pârâtă, în care erau evidențiate cantitatea de energie termică consumată în luna respectivă, prețul gigacaloriei și respectiv valoarea totală de plată. Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată, a consumului de energie termică, a informat-o pe aceasta că, în situația în care în termen de 5 zile de la comunicarea preavizului de suspendare a energiei termice nu achită sumele datorate, se va proceda la sistarea furnizării energiei. Așa cum reiese din procesul verbal de constatare încheiat la 12.12.2011, pârâta nu a fost găsită la domiciliu, nici prima nici a doua oară (deși a fost informată în acest sens) pentru ca reprezentantul reclamantei să procedeze la închiderea instalațiilor de utilizare a energiei termice.
Se arată că, potrivit dispozițiilor art. 38 alin.1 lit. c) din Legea nr. 325/2006, act normativ ce reglementează serviciul public de alimentare cu energie termică, utilizatorii au obligația de a permite accesul operatorului care are și calitatea de furnizor la instalațiile de utilizare a energiei termice aflate în folosința sau pe proprietatea sa, pentru verificarea funcționării și integrității acestora ori pentru debranșarea/deconectarea instalațiilor în caz de neplată sau de avarie. D. fiind caracterul centralizat al sistemului de furnizare a energiei termice, reclamanta nu are posibilitatea tehnică de a furniza serviciile sale altfel decât tuturor deținătorilor de locuințe din imobil, iar pentru evitarea unei astfel de prejudicieri, reclamanta este îndreptățită, în principiu, să solicite și să obțină măsura constrângerii consumatorului la a permite accesul personalului tehnic specializat în imobilul pe care acesta îl deține, în vederea sistării propriu-zise a serviciilor de termoficare.
Prima instanță a concluzionat că, nu se poate reține că reclamantei i-ar fi încălcate drepturile prevăzute de Legea nr. 325/2006 ori Legea 51/2006 atât timp cât aceasta are la dispoziție o procedură legală pentru a pune în executare dispozițiile cuprinse într-o hotărâre judecătorească de obligare a pârâtei la plata sumelor restante reprezentând contravaloarea energiei termice consumate și neachitate, procedură de care însă nu a uzat, deși prin Convenția încheiată direct cu pârâta în calitate de consumator și-a rezervat acest drept prin art. 4 lit.c. și art. 20 al.4 și că solicitarea reclamantei ar constitui o încălcare a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta . B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că pârâta beneficiază de servicii de energie termică dar nu achită facturile la termenele scadente și cu toate că a fost avizată pentru sistarea furnizării energiei termice, nu s-a putut realiza sistarea, datorită refuzului pârâtei de a accepta accesul reprezentanților furnizorului în apartament.
Or, în cazul existenței unui refuz de colaborare din partea beneficiarului, furnizorul este ținut să presteze în continuare servicii, chiar dacă beneficiarul acestora nu-și onorează obligația de plată, fiind absolut necesară sistarea furnizării agentului termic, întrucât în caz contrar consumatorul are posibilitatea de a-și însuși fără a achita energia termică, furnizorul în cauză fiind astfel prejudiciat.
De asemenea, se precizează că în vederea sumelor datorate, pârâta a fost acționată în judecată de către societatea reclamantă în dosarele cu nr._ și respectiv_/193/2012.
În dovedire, recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta nu a formulat un punct de vedere față de apelul declarat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va reține că apelul nu este întemeiat pentru cele ce în continuarea se vor arăta:
Este de observat faptul că, în esență, soluția primei instanțe în sensul respingerii acțiunii se întemeiază în principal pe faptul că nu a fost dovedită în cauză intenția de refuz a pârâtului de la debranșare.
Or, tocmai acest aspect apelanta nu a fost în măsură a-l combate în cadrul prezentului apel, reclamanta insistând în a evoca dreptul furnizorului de servicii în a obține debranșarea beneficiarului în situația în care acesta refuză colaborarea pentru debranșare pe cale amiabilă și nici nu probează executarea obligației sale de plată.
Prima instanță a dat răspuns asupra acestor chestiuni mai sus evocate și pe care reclamanta le-a reiterat în cuprinsul apelului formulat, însă nu a demonstrat așa cum a reținut și prima instanță și nu s-a dovedit nici în apel, existența unui refuz ferm din partea pârâtei în sensul debranșării de la alimentarea cu energie termică, considerându-se neîndeplinită una dintre condițiile implicite prevăzute de lege sub acest aspect, context în care va respinge, ca nefondat apelul și va menține hotărârea primei instanțe ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta . B. – ., județul B., în contradictoriu cu pârâtul intimata G. M., împotriva sentinței civile nr. 6996 din 17 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. M. A. C. A. E.
Red. AM
Jud. A. E.
Dact. A.E.
ex. 4/
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 50/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 925/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
