Revendicare imobiliară. Decizia nr. 930/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 930/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 3441/222/2010
Dosar nr._ completare hotărâre
revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 4 octombrie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - I. H.
JUDECĂTOR - N. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - C. B.
Decizia civilă nr. 930 R
Pe rol se află judecarea recursului formulat de pârâții recurenți C. N. și C. A., în contradictoriu cu reclamanții intimați B. N., B. M., B. C., B. A. și pârâta intimată Ciobanașu Nuța, împotriva sentinței civile nr. 219 din 08.02.2013 pronunțată în dosar nr._ /2012 al Judecătoriei B., având ca obiect completare hotărâre - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâții recurenți C. N. și C. A., asistați de avocat B. S., precum și reclamantul intimat B. N., asistat de avocat F. V., acesta reprezentând și pe reclamanții intimați B. N., B. M., B. C. și B. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, precum și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Reprezentanții părților depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Întrebați fiind, recurenții recunosc existența gardului a cărui ridicare au solicitat-o reclamanții intimați, însă pretind că terenul de 162 m.p. indicat în sentința civilă nr. 2330/2012 a Judecătoriei D. este proprietatea lor.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Avocat B. S., pentru pârâții recurenți C. N. și C. A., menționează că terenul a fost cumpărat de numitul R. și că nu este amplasat pe proprietatea părții adverse. Consideră că este neîntemeiată hotărârea de completare a dispozitivului, întrucât nu se bazează pe probe, acțiunea de ridicare a gardului reprezentând un alt capăt de cerere. Ca atare solicită admiterea recursului și schimbarea în totalitate a hotărârii primei instanțe. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat F. V., pentru reclamanții intimați, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar și arată că era necesară completarea dispozitivului întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere.
TRIBUNALUL :
Asupra recursului civil de față ;
Prin sentința civilă nr. 219 din 8 februarie 2013, Judecătoria D. a admis cererea formulată de reclamanții B. N., B. M., B. C. și B. A. în contradictoriu cu pârâții C. N. și C. A. și, în consecință, a completat sentința civilă nr. 2330/18.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., în sensul că a obligat pârâții să-și ridice gardul construit pe terenul reclamanților și să lase liber terenul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea depusă la Judecătoria D. la data de 28 ianuarie 2013, reclamanții B. N., B. M., B. C. și B. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. N. și C. A., completarea dispozitivului sentinței civile 2330 din 18 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., deoarece instanța a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere privind ridicarea gardului construit de pârâți.
Examinând cererea reclamanților, instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr. 2330 s-a admis acțiunea în revendicare și ridicare construcții a reclamanților B. N., B. M., B. C. și B. A. în contradictoriu cu pârâții C. N. și C. A., însă a omis să se pronunțe și asupra capătului de cerere privind ridicarea gardului.
Față de această situație și având în vedere art. 281 2 cod procedură civilă, prima instanță a admis cererea și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2330 din 18 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., în sensul că a admis cererea privind ridicarea gardului așa cum au solicitat reclamanții în acțiunea inițială.
Împotriva sentinței civile nr. 219/8.02.2013, pârâții C. A. și C. N. au declarat recurs în termen legal, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererii reclamanților.
În fapt, recurenții pârâți au arătat că pretenția reclamanților se sprijină în mod neîntemeiat pe sentința civilă nr. 2330/2012 a Judecătoriei D., prin care a fost admisă acțiunea în revendicare a reclamanților pentru suprafața de 162 m.p., întrucât acest dosar s-ar afla în recurs, așa încât sentința arătată nu este irevocabilă, iar recurenții nu sunt de acord cu”ridicarea gardului construit de noi”.
De asemenea, au susținut că instanța de fost a stabilit în sarcina lor obligația de ridicare a gardului, fără a fi administrate probe cu privire la acest capăt de cerere, care este unul distinct de capătul principal privind revendicarea.
Au menționat și că terenul ce a făcut obiectul acțiunii în revendicare a fost cumpărat de tatăl pârâtei, R. D., care a dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 125 din 2 aprilie 1952, suprafața de 1800 m.p.Iar, din această suprafață, recurenții au împrejmuit doar 1692 m.p. restul până la 1800 m.p. fiind deținut de reclamanți.
Recurenții nu au indicat temeiul de drept al cererii.
Intimații B. nu au depus întâmpinare la cererea de recurs însă, la termenul de astăzi, apărătorul acestora a formulat concluzii de respingere a cererii de recurs.
Recursul declarat în cauză și care, în drept, poate fi întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, este nefondat, din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin sentința civilă nr. 2330/18 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D. - irevocabilă prin nerecurare - a fost admisă acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanții B. N., B. M., B. C. și B. A. împotriva pârâților C. N. și C. A., în sensul că pârâții au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 162 m.p., teren identificat prin punctele 1,2, 12, 15, 14, 13, 1 în anexa nr. 1 la suplimentul de expertiză întocmit de expertul C. M..
Reclamanții au formulat cerere de completare a acestei sentințe, întemeiată pe disp. art. 2812 Cod proc. civilă, motivat de împrejurarea că instanța de fond a omis a se pronunța asupra capătului de cerere privind obligarea pârâților la ridicarea gardului construit pe proprietatea lor și la lăsarea liberului acces pentru reclamanți de la drumul sătesc spre imobilul lor.
Asupra acestei cereri, instanța de fond s-a pronunțat prin sentința ce face obiectul recursului de față și care a fost dată cu aplicarea corectă a legii la situația de fapt reținută în concordanță cu probele cu înscrisuri, expertiză tehnică judiciară și martori administrate în cauză.
Chiar dacă, într-adevăr, sentința nr. 219/2013 este motivată sumar, din considerentele acesteia rezultă că soluția dată cererii de completare a sentinței nr. 2330/2012 s-a întemeiat pe soluția de admitere a acțiunii în revendicare pronunțată prin această ultimă sentință, în considerarea probelor avute în vedere de instanța de fond – înscrisuri, declarațiile martorilor, raport de expertiză judiciară topografică și chiar a poziției procesuale a pârâților recurenți, care nu au negat ocuparea celor 162m.p., însă au invocat că le-ar aparține.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere că, prin sentința civilă nr. 1829/2.11.2011,pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost confirmată legalitatea titlului de proprietate nr._ din 16.10.2002 pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
În acest context și în condițiile în care din declarațiile martorilor R. R. și P. M. (f. 52-53 ds. fond) rezultă existența gardului ce împiedică accesul reclamanților de la proprietatea lor la drumul public, iar aceste declarații au fost conformate de poziția procesuală a recurenților exprimată în instanța de recurs, tribunalul constată că sentința civilă nr. 219/2013 a fost dată cu aplicarea corectă a legii, așa încât, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă 1865, va respinge prezentul recurs ca nefondat.
D. urmare, în baza art. 274 Cod proc. civilă 1865, recurenții vor fi obligați la plata către intimați a cheltuielilor de judecată din recurs în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. N. și C. A., în contradictoriu cu reclamanții intimați B. N., B. M., B. C., B. A., împotriva sentinței civile nr. 219/8 februarie 2013 a Judecătoriei D., pe care o menține.
Obligă recurenții să achite intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
H. I. T. N. D. A. C. B.
Red.N.T./14.11.2013 v
Judec.I. Murarașu
Dact.C.B./14.11.2013
2 exp.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1188/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 369/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
