Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 87/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 11338/193/2012
Dosar nr._ - Recurs -
- Încuviințare executare silită -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 87 - R
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - H. I.
JUDECĂTOR - T. N.
GREFIER - G. M.
La ordine pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - creditoare S.C. E. K. România S.R.L. - București, împotriva încheierii de ședință din data de 08 august 2012, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata - debitoare C. A. și intimatul - petent B. E. Judecătoresc H. S., având ca obiect - încuviințare executare silită. -
Dezbaterile asupra fondului cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013, fiind cuprinse în încheierea de ședință din acea dată, făcând parte integrantă din prezenta și când, pentru a da părților în litigiu posibilitatea formulării și depunerii de eventuale note de concluzii scrise la dosar, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, data de mai sus, când;
După deliberare;
TRIBUNALUL ,
Asupra cererii de recurs, de față, constată că;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. sub numărul_, B. E. Judecătoresc H. S. - O. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._ din 13 decembrie 2007, asupra activului patrimonial al debitoarei C. A., la cererea creditoarei S.C. E. K. România S.R.L. - București.
Prin încheierea de ședință din data de 08 august 2012, Judecătoria B. a respins cererea de încuviințare a executării silite reținând următoarele:
Contractul de credit nr._ din 13.12.2007 a intervenit între debitoarea C. A. și creditoarea BRD Finance IFN SA, creanța din acordarea de credite fiind cedată ulterior, de către instituția financiar nebancară, în favoarea . S.R.L., potrivit contractului de cesiune de creanță nr. 4 din 01.06.2011.
Prin cererea formulată, cesionarul . SRL a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._ din 13.12.2007 împotriva debitoarei C. A..
Apreciind că, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă dovada comunicării notificării cesiunii de creanță către debitorul cedat C. A., instanța de fond a concluzionat că cesionarul . SRL nu a dobândit dreptul de a obține executarea creanței împotriva debitoarei C. A..
Împotriva încheierii de ședință, . S.R.L. a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea încheierii și admiterea cererii sale.
În motivarea cererii de recurs, creditoarea a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că cesiunea de creanță încheiată între B. R.D. Finance I. F. N. și . S.R.L., nu a fost notificată debitorului în baza dispozițiilor art. 1393 Cod civil, neluând în considerare extrasul din arhiva electronică de garanții reale mobiliare care a fost atașat la dosarul de executare.
S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 85 aliniat 4 din Legea nr. 99/1999 ,,Dovada cesiunii de creanță se poate face prin copie certificată de pe contractul de cesiune sau de pe contractul de garanție ori prin copia de pe înregistrarea cesiunii la arhivă”, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 99/1999, dovada publicității a fost efectuată prin înscrierea cesiunii în arhiva electronică de garanții reale mobiliare (Titlul VI, art. 2, din Capitolul I și art. 29 din Capitolul III).
De asemenea, s –a susținut că, între cesiunea notificată debitorului sau acceptată de către acesta și cesiunea înscrisă la arhivă, va avea prioritate cesiunea înscrisă (Titlul VI, Capitolul VII, art. 99).
Astfel, în raport cu dispozițiile legale menționate, recurenta a apreciat că încheierea instanței de judecată de respingere a încuviințării silite pe motiv de lipsă de notificare a debitorului și pe cale de consecință de lipsă a unui titlu executoriu care să constate o creanță certă în favoarea . S.R.L., apare pe deplin nejustificată, având în vedere că recurenta a făcut dovada cesiunii și a notificării debitorului prin contractul de cesiune de creanță, precum și prin extrasul din arhiva electronică de garanții reale mobiliare, înscrisuri atașate la dosarul execuțional.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 2, art. 29, art. 85 aliniat 4 și art. 99 din Legea nr. 99/1999, art. 304 punctele 8 și 9, art. 304 indice 1, art. 373 indice 1 aliniat 5 Cod procedură civilă.
Recurenta nu a solicitat administrarea de probe noi în recurs.
Recursul declarat în cauză este nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Nu este dat motivul de modificare al încheierii prevăzut de art. 304 punctul 8 Cod procedură civilă, deoarece instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura acestuia.
Ci, având în vedere dispozițiile art. 85 aliniat 1 din Legea nr. 99/1999, a apreciat în mod întemeiat că, prin neîndeplinirea tuturor obligațiilor stabilite de lege în sarcina sa, creditoarea nu a dobândit dreptul de a obține executarea creanței împotriva debitoarei C. A..
Aceasta întrucât textele normative indicate în cererea de recurs, trebuie interpretate în mod sistematic și nu punctual, o atare interpretare sistematică fiind de natură să determine concluzia că nici unul dintre ele nu înlătură obligația cesionarului de a notifica în scris cesiunea debitorului cedat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 99/1999:
,,(1)Când bunul afectat garanției, constând într-o creanță bănească, este cesionat, cesionarul trebuie sa notifice cesiunea, în scris, debitorului cedat. Notificarea se poate face fie prin act sub semnătură privată, fie prin intermediul instanței sau printr-un act autentificat de notarul public. Notificarea trebuie sa facă mențiune despre creanța cedata, suma de plată, numele sau, modul și locul plății.
(2)În momentul în care debitorul primește notificarea, acesta se poate elibera de obligație numai prin efectuarea plății către cesionar în modul indicat în notificare”.
(3)Cu toate acestea, dacă debitorul cere ca cesionarul să prezinte dovada cesiunii, iar acesta nu o face în termen de 15 zile de la data cererii, debitorul poate să continue efectuarea plăților către cedent”,
(4)Dovada cesiunii se poate face prin copia certificată de pe contractul de cesiune sau de pe contractul de garanție ori prin copia de pe înregistrarea cesiunii la arhivă”.
Prin urmare, aliniat 1 al art.85 reglementează cu titlu imperativ obligația cesionarului de a notifica cesiunea debitorului cedat, așa încât, analizând în acest context aliniatul 4 al art. 85, se poate constata că acesta prevede doar modalitățile în care cesionarul poate face dovada cesiunii creanței față de debitorul cedat.
Cât privește dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 99/1999, acesta face parte din Capitolul III al legii și reglementează ,,Publicitatea și ordinea de preferință a garanțiilor reale”.
Astfel, după ce art. 28 din acest capitol prevede că:
,,Față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor supuse dispozițiilor prezentului titlu au rangul de prioritate stabilit în momentul în care garanția reală sau sarcinile reale au fost făcute publice prin una dintre metodele prevăzute în acest capitol,”
art. 29 stabilește că:
,,(1)Garanțiile reale și sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub incidența prezentului titlu, îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție reala la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, denumită în continuare arhivă”,
(2)Înscrierea la arhivă nu conferă validitate unei garanții reale lovite de nulitate.
(3)Prin înscrierea garanției reale creditorii pentru care se înscrie ulterior o garanție reală asupra aceluiași bun sunt prezumați că au cunoștință despre existenta garanției reale, proba contrarie nefiind admisibilă.”
Prin urmare, așa cum se arată în mod expres în titlul Capitolului III, art. 29 prevede ordinea de preferință a garanțiilor reale în situația existenței mai multor creditori ce dețin garanții reale asupra aceluiași bun mobil - aparținând evident aceluiași debitor.
Iar același domeniu de reglementare - și care nu-l vizează în mod direct de debitor - aparține și art. 99 din Legea nr. 99/1999, ce face parte din Capitolul VII ,,Dispoziții finale și tranzitorii”, stabilind următoarele: ,,(1)Între cesiunea notificată debitorului sau acceptată de către acesta și cesiunea înscrisă la arhivă, potrivit prezentului titlu, va avea prioritate cesiunea înscrisă.
(2)În cazul unor cesiuni succesive va avea rang de prioritate față de terți cesionarul care și-a înscris primul cesiunea la arhivă, indiferent dacă are sau nu cunoștință de existența altor cesiuni”.
Așadar, analiza ambelor alineate ale art. 99 lămurește că scopul legiuitorului a fost ca, între doi creditori, să dea preferință creditorului care și-a înscris cesiunea la arhivă față de cel care doar a comunicat-o debitorului, fără însă a înlătura pentru cel dintâi obligația stabilită în mod imperativ în sarcina sa față de debitorul cedat, prin dispozițiile art. 85 aliniat 1 din lege.
Față de cele ce preced, tribunalul constată că încheierea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, așa încât nu este incident nici motivul de modificare prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Cum nici din perspectiva art. 304 indice 1 Cod procedură civilă nu sunt date alte motive de casare sau modificare de ordine publică, în temeiul dispozițiilor art. 312 aliniat 1 Cod procedură civilă, prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către petenta - creditoare S.C. ,,E. K." - România S.R.L., citată fiind din municipiul București, ., Business Park, nr. 10 A, . 3, etaj 7, precum și din municipiul Iași, Sucursala D., Ciurchi, Clădirea T. Center, nr. 126 - 128, ., împotriva încheierii din data de 08 august 2012 a Judecătoriei B., pe care o menține în contradictoriu cu intimata - debitoare C. A., din municipiul B., ., nr. 33, .. A, ., județul B. și intimatul - petent B. E. Judecătoresc H. S., citat fiind din municipiul Suceava, M. E., nr. 10, ., .. 8, județul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. D. H. I. T. N. G. M.
Red. Judec. T. N. / 22 .02. 2013. v
Judec. Fond B. L.
Tehnored. G. M. / 2 Exempl. / 08 .03. 2013.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 255/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1651/2013.... → |
|---|
