Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1216/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1216/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 3760/222/2011
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 1216
Ședința publică din 20 decembrie 2013
Președinte – B. G.
Judecător – A. D.
Judecător – L. L.
Grefier – A. E.
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurentul reclamant C. V.-A. și C. M. și recurenții pârâți O. L. și O. D., împotriva sentinței civile nr. 496 din 26 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 17 decembrie 2013, iar apoi pentru astăzi,
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la nr._ din 11.10.2011 reclamanții C. V. A. și C. M. a solicitat obligarea pârâților O. L. și O. D., să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 200 mp teren, să-și ridice gardul construit pe proprietatea lor și să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că pârâții le ocupă în mod abuziv suprafața de 200 mp teren care face parte din proprietatea lor, în suprafață de 1.800 mp, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1636/17.08.2010 de la numita B. D., care, la rândul ei, a dobândit-o de la părinții săi A. G. și A.. Au mai arătat că, începând cu anul 2006, profitând de faptul că B. D. nu a mai fost prin . tot pământul, iar din anul 2010, după ce reclamanții au cumpărat suprafața de 1.800 mp și au pus în vedere pârâților să le elibereze terenul, aceștia au refuzat să elibereze suprafața de 200 mp pe latura dinspre proprietatea lor, suprafață pe care au și împrejmuit-o.
În dovedire reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, martori și expertiză topografică.
Prin întâmpinarea depusă la fila 17 dosar și precizările ulterioare (fila 190, 140) pârâții O. D. și O. L. au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât suprafața de 200 mp teren din pc 40/1 este proprietatea lor și nu a reclamanților, aceasta fiind deținută din anul 1992, când le-a fost repartizată de comisia locală de fond funciar și ulterior înscrisă în titlul de proprietate. Au mai arătat că atât timp cât a trăit A. Ghe. G., proprietarul inițial al terenului aparținând în prezent reclamanților, nu au existat probleme de vecinătate,a cestea apărând ulterior, atunci când reclamanții au constatat că nu dețin în totalitate suprafața trecută în actul de vânzare-cumpărare.
În apărare, pârâții au solicitat proba cu martori și înscrisuri.
Instanța a solicitat documentația care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, iar la data de 05.10.2012 a efectuat o cercetare la fața locului, cele constatate cu acea ocazie fiind consemnate în procesul verbal de la fila 113 dosar.
Prin sentința civilă nr. 496 din 26 martie 2013 Judecătoria D. a admis în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții C. V. A. și C. M., în contradictoriu cu pârâții O. L. și O. D..
A obligat pârâții O. L. și O. D. să lase reclamanților C. V. A. și C. M. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 80 mp teren situat în . în intravilanul satului Popeni, ., delimitată prin punctele 14, 18, 20, 15, 19 și hașurată cu galben în schița de la fila 167 dosar.
A obligat pârâții să ridice gardul construit pe terenul reclamanților, aflat pe aliniamentul punctelor 18, 14, 19, 15 evidențiat în schița de la fila 167 dosar.
A obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 2.400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că inițial terenul în litigiu a fost dobândit de A. G. prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 555/27.08.1954 de notariatul de stat al Raionului D. (fila 84), împreună cu o casă și un grajd, situate în vatra satului Popeni, .> Ca urmare, prin titlul de proprietate nr. 718/08.03.1993 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului A. Gh. G. pentru o suprafață de 1 ha și 9338 mp situată în satul Popeni, ., din care o suprafață de 1.800 mp teren intravilan amplasată după cum urmează: 1400 mp teren arabil în pc 40/2 și 400 mp teren curți-construcții în pc 40/2, și învecinată în partea de nord cu pârâtul O. D. (fila 22-23), terenul de 1800 m.p. împreună cu casa și grajdul aflate pe acesta fiind vândute numitei B. D., având configurația evidențiată în schița de plan ce a făcut parte integrantă din conținutul contractului (fila 86 dosar).
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1624/10.07.2007 de BNP D. T. din D., suprafața de 1800 mp și construcțiile aflate pe aceasta au fost vândute de B. D. numitelor A. G. și C. Artimisia, care, la rândul lor, le-au vândut reclamanților C. V. A. și M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1636/17.08.2010 de BNP D. T. din D. (filele 4, 5), terenul având configurația evidențiată în schița de la fila 73 dosar.
Suprafața de 1800 mp a fost intabulată inițial în favoarea numitelor C. Artimisia și A. G., în CF_ (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. 165) / UAT Brăești, iar la data de 18.08.2010, a fost intabulat dreptul de proprietate al reclamanților, terenul având configurația evidențiată în schița de la fila 40 dosar.
A mai evocat în considerente prima instanță că din planul cadastral al comunei Brăești (fila 51) și concluziile raportului de expertiză (filele 48-65), rezultă că planul de amplasament avut în vedere la intabularea suprafeței de 1800 mp proprietatea reclamanților a fost în mod greșit întocmit, nefiind în concordanță cu realitatea din teren și amplasarea cadastrală, astfel încât instanța apreciază că nu are relevanță în cauză.
Cu privire la pârâții O. D. și O. L., instanța a reținut că prin titlul de proprietate nr. 753/13.03.1994 s-a reconstituit în favoarea pârâtului O. N. D. dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1 ha teren, situat pe teritoriul satului Popeni, ., din care o suprafață de 1869 mp situată în intravilan și amplasată după cum urmează: 390 mp în pc 41/1A, 200 mp în pc 40/1A, 588 mp în pc 43/1A și 691 mp în pc 41/1A.
După apariția legii nr. 18/1991, pârâții O. D. și O. L., împreună cu vecinul lor, A. Ghe. G., au căzut de acord cu privire la linia de hotar dintre proprietățile lor, convenție materializată în schițele întocmite de reprezentanții comisiei locale cu ocazia punerii în posesie (filele 21-24), semnate de titulari și confirmate ulterior de susținerile părților din proces și declarațiile martorilor. Or, în urma acestei înțelegeri, s-a stabilit că lui O. D. îi revine o suprafață de 200 mp teren arabil din pc 40/1, hotarul dintre părți fiind reprezentat în consecință nu de o linie dreaptă, așa cum susțin reclamanții, ci de o linie frântă, evidențiată pe aliniamentul punctelor 12, 13, 18 și 20 în schița de la fila 167 dosar. Chiar dacă schițele întocmite de reprezentanții comisie locale nu îndeplinesc toate formalitățile prevăzute de lege pentru procesele verbale de punere în posesie, acestea fac dovada deplină a înțelegerii proprietarilor vecini cu privire la linia de hotar și configurația terenurilor lor.
Cu privire la linia de hotar existentă anterior colectivizării, instanța nu a putut stabili cu certitudine amplasamentul acesteia, nefiind identificate semne vechi de hotar, reținând și faptul că, din declarațiile martorilor rezultă că aceasta s-ar afla cu câțiva metri mai înspre terenul reclamanților în raport de aliniamentul punctelor 12-13 ce reprezintă hotarul din prezent, mai aproape de casa bătrânească evidențiată în fotografia nr. 4 de la fila 133 dosar, decât hotarul din prezent, dar că acest aspect nu este relevant, având în vedere înțelegerea proprietarilor vecini cu ocazia punerii în posesie efectuată în baza legii nr. 18/1991 cu privire la hotarul dintre proprietățile lor, înțelegere concretizată prin înscrierea în titlurile lor de proprietate a suprafețelor de teren pe amplasamentul cadastral convenit.
În continuare, s-a arătat că astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză și declarația martorului Albotoaiei D. (fila 119) în timp, după punerea în posesie efectuată de membrii comisiei locale de fond funciar, pârâții O. D. și L., cu bună știință sau din eroare, în afară de cei 200 mp din pc 40/1 care sunt înscriși în titlul lor de proprietate au ocupat fără drept o suprafață de 80 mp, evidențiată cu galben în schița de la fila 167 dosar, din terenul proprietatea reclamanților, pe care au construit un gard evidențiat pe aliniamentul punctelor 18-14-19-15, precum și o suprafață de 29 mp evidențiată cu verde în schița de la aceeași filă, din pc 40/3 aflată la dispoziția comisiei locale de fond funciar, pentru care se impune admiterea acțiunii.
Împotriva sentințe, O. L. și O. D. au declarat recurs în termen legal în motivele căruia au criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, în primul rând pentru faptul că nu s-au compensat cheltuielile de judecată deși din suprafața revendicată de 200 m.p. instanța a admis acțiunea doar pentru 80 m.p.
S-a arătat în continuarea că în mod eronat instanța a obligat recurenții să ridice gardul despărțitor, inclusiv pe porțiunea dintre punctele 19-15 identificate pe schița de la fila 157 dosar, deși pe această porțiune nu există gard, fapt constatat personal de către instanță cu ocazia cercetării locale, gardul aflându-se pe porțiunea delimitată prin punctele 13 -18-14-19.
S-a recunoscut faptul că recurenții O. ocupă porțiunea de teren colorată cu galben pe schița aflată la fila 167 dosar, respectiv numai porțiunea de până la portița de acces din dreptul punctului 19, restul suprafeței situate între punctele 19 - 15 și în continuare până la punctul 17 de la DS 35 reprezintă o cale de acces spre DS 35 pe care recurenții o foloseau în comun cu fostul proprietar A. G. și care este liberă pentru a fi folosită de reclamanți în măsura în care instanța va hotărî irevocabil că aceasta este proprietatea lor.
Au mai susținut recurenții că, deși instanța de fond a reținut corect situația de fapt, totuși nu a avut în vedere că la data dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului învecinat lor, linia de hotar despărțitoare dintre proprietățile lor era cea existentă si în prezent, astfel încât reclamanții nu pot pretinde mai mult decât au dobândit la data cumpărării prin vizualizare efectivă a terenului cumpărat.
Astfel, așa cum rezultă din propria recunoaștere a reclamantului prezent la cercetarea locală, dar și din schițele întocmite cu ocazia punerii în posesie din 1992, gardul dintre proprietăți s-a edificat la acea dată și tot de atunci au fost plantați pomii care ocupă porți unea delimitată de punctele 13 -18-14-19 până la portița de acces, iar acest gard precum și linia imaginară despărțitoare în prelungirea gardului până la DS 35 au fost convenite de ei și foștii proprietari A. și au fost respectate în fapt până la introducerea acțiunii de către reclamanți.
Au concluzionat recurenții, că nu a intervenit ulterior nici o acțiune de ocupare a vreunei suprafețe de teren de către ei, iar depoziția martorului Albotoaiei D. (fila 119 ds.) reținută de către instanța de fond este una neconformă cu realitatea, în plus această depoziție contravine însăși recunoașterii reclamantului de la cercetarea locală, dar și schițelor de punere în posesie întocmite de Comisia locală în 1992.
Suprafața de 80 m.p. identificată în plus la măsurătoarea expertului (ultimul raport de expertiză suplimentar) se explică prin acuratețea instrumentului ,de măsurătoare folosit de expert (echipament GPS performant - a se vedea răspunsul la obiecțiuni din 5.06.2012,pg.2) comparativ cu măsurătoarea din 1992 a Comisiei locale si nicidecum printr-o acțiune de ocupare a terenului de către ei.
La rândul lor, reclamanții au declarat recurs în termen legal, criticând soluția instanței de fond pentru că nu a ținut cont de documentația care a stat la baza intabulării terenului, de planul de încadrare în zonă unde hotarul dintre proprietăți este o linie dreaptă, momentul emiterii titlului de proprietate, de faptul că procesele verbale de punere în posesie nu au fost înregistrate.
S-a criticat și faptul că expertul P. P. a identificat dimensiuni diferite ale terenului ocupat de pârâți, precum și faptul că nu s-a ținut cont că a achitat în totalitate onorariul expertului în sumă de 1000 lei conform chitanțelor nr._ din 6 ianuarie 2012 și nr._ din 29 mai 2012.
Recursul pârâților este întemeiat pentru cele ce urmează:
Autorul reclamanților – defunctul A. Gh. G. a cumpărat în anul 1954 prin contract autentificat sub nr. 555/27 august 1954 o suprafață de 17 ari și 90 centiari grădină împreună cu o casă și un grajd, situate în vatra satului Popeni, . cu M. D. la est, drumul comunal la vest, M. D. la sud și cu D. C. O. la nord, terenul fiindu-i reconstituit prin titlul de proprietate nr. 718/08 martie 1993 în suprafață totală de 1 ha și 9338 m.p., suprafața de 1800 m.p. teren intravilan (1400 m.p. arabil p.c 40/2 și 400 m.p. curți construcții – 40/2 fiind înstrăinată prin contractul autentic de vânzare-cumpărare 802/28 aprilie 1999 numitei B. D..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1624/10.07.2007 de BNP D. T. din D., suprafață de 1800 mp și construcțiile aflate pe aceasta au fost vândute de B. D. numitelor A. G. și C. Artimisia, care, la rândul lor, le-au vândut reclamanților C. V. A. și M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1636/17.08.2010 de BNP D. T. din D. (filele 4, 5), terenul având configurația evidențiată în schița de la fila 73 dosar.
Pârâții O. D. și O. L. dețin suprafața de 1869 m.p. teren învecinat cu al reclamanților reconstituit în favoarea pârâtului O. D. prin titlul de proprietate nr. 753/13 martie 1994, fiind amplasat în p.c. 41/1 A – 390 m.p. 40/1/A – 200 m.p., 43/1 A -588 m.p. și 41/1 A – 691 m.p.
În ceea ce privește linia de hotar dintre proprietățile părților și reclamanta dar și martorii audiați (filele 118, 119, 120 dosar fond) au declarat că a fost o linie dreaptă, doar pe timpul CAP, pe aliniamentul punctelor 12-13, (fila 105 dosar fond) însă ulterior, după ce autorului reclamanților i-a fost înscris în titlu lotul atribuit în folosință din terenul pârâților, aceștia din urmă au fost de acord să-i lase reclamantului la drumul principal o suprafață pentru construirea unui saivan, iar în schimb să primească teren în spatele casei, fiind materializată în schițele acestei convenții întocmite de reprezentanții comisiei locale cu ocazia punerii în posesie (filele 21 – 24 dosar) semnate de titulari.
Potrivit raportului de expertiză, în urma acestei înțelegeri lui O. D. îi revine o suprafață de 200 m.p. teren arabil din p.c. 40/1 hotarul dintre părți fiind evidențiat nu de o linie dreaptă, ci de o linie frântă pe aliniamentul 12, 13, 18, 20 în schița de la fila 167 dosar.
Însă, astfel cum reține și instanța de fond, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză și declarației martorului Albotoaie D. (fila 119 dosar), în timp, după punerea în posesie efectuată de membrii Comisiei locale de fond funciar, pârâții O. D. și L. în afară de cei 200 m.p. p.c. 40, care sunt înscriși în titlul lor de proprietate au ocupat fără drept o suprafață de 80 m.p. evidențiată cu galben în schița de la fila 167 dosar, construind un gard pe aliniamentul 18 – 14 – 19, astfel cum a constatat și judecătorul fondului cu ocazia cercetării la fața locului, care s-a raportat la configurația proprietăților din schița de la fila 105 dosar, constatând și faptul că pe aliniamentul 19 – 20 nu este gard.
Faptul ocupării terenului a fost recunoscut de către pârâții O. L. și O. D., inclusiv prin petiția de recurs, aceștia declarând la punctul 3 că „noi nu ocupăm în fapt decât parțial porțiunea de teren colorată cu galben pe schița aflată la 167 dosar, respectiv numai porțiunea de până la portița de acces din dreptul punctului 19 de la fila 167 dosar, care corespunde într-adevăr cu punctul 15 din schița aflată la fila 105 dosar.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată în sumă de 2400 lei la care au fost obligați pârâții, Tribunalul B. apreciază că acesta este unul corect, instanța de fond admițând nu numai cererea de revendicare a suprafeței de 80 m.p., ci și solicitarea de ridicare a gardului edificat pe terenul reclamanților, iar întinderea terenului în litigiu a constituit o controversă ce s-a datorat nu atât culpei reclamantelor, cât numeroaselor măsurători și rezultate ale dimensiunilor conținute de expertiză.
Prin urmare, recursul pârâților este întemeiat în raport de cele evocate în precedent de Tribunalul B., adică numai în ceea ce privește un segment din amplasamentul gardului dintre proprietăți ce va trebui ridicat, nu și al faptului ocupării terenului din proprietatea reclamanților și al întinderii suprafeței încât în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va fi admis parțial.
Recursul reclamanților este nefondat, pentru cele relevate, dar ca o sinteză pe criticile enumerate în petiția de recurs se va arăta că nu s-a ținut cont de intabularea terenului conform intabulării din 5 mai 2006 încât aceasta nu corespunde situației reale din teren, nu s-a avut în vedere susținerea că aliniamentul dintre proprietăți a fost o linie dreaptă, întrucât s-a valorificat înțelegerea proprietarilor cu ocazia punerii în posesie efectuate de Comisia de fond funciar în anul 1992 și materializate în schițele întocmite acestora, în acea împrejurare, acesta fiind momentul de la care părțile dețin terenurile delimitate de o linie frântă, data emiterii titlurilor de proprietate neavând relevanță, ci criteriile de legalitate determinate de Legea nr. 18/1991. În ceea ce privește suprafața ocupată, pe lângă cele arătate, Tribunalul B. va ține seama de schița de la fila 105 dosar la care s-au raportat măsurătorile efectuate cu ocazia cercetării judecătorești, situația în teren fiind configurată ca urmare a acestei probe prin schița fila 167 dosar fond, ținându-se cont de faptul că pe aliniamentul 19-15 nu există gard și de dimensiunile privind distanța de la casa reclamantului evocate de martori.
În ceea ce privește cheltuielile cu onorariul expertizei, criticile recurentului sunt nefondate, după cum a reținut și instanța de fond, expertul a stabilit pentru fiecare schiță ulterioară lucrării depusă după 30 ianuarie 2012 (fila 47 dosar) alte onorarii, însă cel definitiv a fost stabilit de instanță la suma de 1200 lei, dat fiind complexitatea cauzei și situației analizate, încât față de decontul inițial de 1000 lei achitat de reclamanți aceștia datorează 200 lei.
Pentru cele arătate, Tribunalul B. reținând critica recurenților reclamanți ca nefondată, va respinge recursul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, menținând cele reținute în considerentele soluției adoptate în recursul părții potrivnice.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâții O. L. și O. D., împotriva sentinței civile nr. 496 din 26 martie 2013 a Judecătoriei D..
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că obligă pârâții să ridice gardul edificat pe terenul reclamanților pe aliniamentul 18-14-19 în loc de aliniamentul 18-14-19-15.
Obligă pârâții să achite reclamanților cheltuieli de judecată de la prima instanță în cuantum de 1200 lei în loc de 2400 lei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C. V. A. și C. M., împotriva aceleiași sentințe,
Menține restul dispozițiilor sentinței necontrare prezentei.
Obligă reclamanții să achite pârâților suma de 1005 lei cheltuieli de judecată din recurs reprezentând onorariu avocat + taxă de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 20 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. G. Aiuonesei D., L. L. A. E.
Red. A.D./31.03.2014
Jud. C. N.
Dact. A.E.
ex. 2/03.04.2014
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 276/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
