Pretenţii. Decizia nr. 859/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 859/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 2686/222/2011
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 859 R
Ședința publică din data de 12 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - B. G.
Judecător - A. D.
Judecător - L. L.
Grefier - A. E.
La ordine judecarea recursului civil formulat de recurentul-pârât B. M., în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. și intimata pârâtă P. T., împotriva sentinței civile nr. 2721 din 11 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc ambele părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătând că procedura este legal îndeplinită, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și trece la judecarea acestuia.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs, de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță cu nr._ din 2o iulie 2o11, reclamanta Direcția G. de Asistentă Sociala si Protecția Copilului B. a solicitat obligarea pârâților B. M. și P. T., la plata contribuției lunare de întreținere pentru mama lor B. O., născută la data de o8 martie 1929 și internată în Centrul de Îngrijire și Asistență D., începând cu data de 15 iulie 2oo8 și în continuare.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că din cauza lipsei resurselor financiare și a suportului emoțional din partea familiei, numita B. O., a fost internată în anul 1998 în cadrul Centrul de Îngrijire și Asistență D., acolo unde se află și în prezent. A mai arătat că, pârâții B. M. și P. T., copiii acesteia au refuzat să semneze un angajament de plată și să contribuie la întreținerea persoanei internate, deși au această obligație potrivit prev. H.G. nr. 532/1999.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar înscrisuri.
Legal citată, pârâta P. T. nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Pârâtul B. M., prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe care instanța a unit-o cu fondul, arătând că în raport de prev. art. 7 alin. 1 din anexa 1 a H.G. nr. 532/1999, pot fi chemați în judecată doar persoanele care au semnat angajamentul de plată a contribuției de întreținere înaintea internării, aceasta fiind sora acestuia, el nesemnând niciodată vreun angajament prin care să se oblige în acest sens.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, arătând că mama sa a vândut garsoniera în care locuia și a dat toți banii obținuți fiicei sale P. T., care a internat-o în centrul de asistență și în consecință aceasta din urmă trebuie să suporte plata contribuției de întreținere.
Instanța,, din oficiu a solicitat relații privind starea materială a pârâților, începând cu data de 15 iulie 2oo8 și până în prezent.
Judecătoria D., prin sentința civilă nr. 2721 din 11 decembrie 2012 Judecătoria D. a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta Direcția G. de Asistentă Sociala si Protecția Copilului B., în contradictoriu cu pârâții B. M. si P. T. și în consecință:
A obligat pârâții B. M. și P. T., să plătească fiecare reclamantei câte 121 lei lunar, cu titlu de contribuție lunară de întreținere pentru mama lor B. O., internată în Centrul de Îngrijiri și Asistență D., începând cu data de 15 iulie 2oo8 și până la încetarea stării de nevoie.
În motivele soluției adoptate a reținut instanța de fond că din cauza lipsei resurselor financiare și a posibilităților copiilor de a acorda îngrijirea, găzduirea și supravegherea necesară mamei lor, aceasta a fost internată în Centrul de Îngrijire și Asistență D., pârâții P. T. și B. M. fiind copiii acesteia.
A evocat în continuare judecătorul de fond că potrivit art. 3 din Ordinul nr. 467/2oo9 privind stabilirea costului mediu lunar de întreținere în centrele rezidențiale pentru persoane cu handicap, „în cazul în care persoana asistată nu are venituri proprii, ori acestea sunt mai mici decât costul mediu lunar de întreținere stabilit, plata contribuției de întreținere se datorează în totalitate sau parțial, după caz, de către soțul (soția) copiii sau părinții acesteia, iar „contribuția de întreținere se datorează în următoarea ordine de obligare la plată: soțul pentru soție, sau, după caz, soția pentru soț, copiii pentru părinți, părinții pentru copii”, textul neprevăzând situații de excepție.
Prin urmare, a apreciat prima instanță, apărarea pârâtului că mama sa ar fi vândut garsoniera și ar fi dat banii obținuți fiicei sale, nu-l exonerează pe acesta în calitate de fiu de a contribui la întreținerea mamei sale.
Totodată, instanța a reținut că mama pârâților, persoana asistată în Centrul de Îngrijire și Asistență D., B. O., are o pensie în cuantum de 451 lei, fiindu-i reținut pentru contribuția lunară de întreținere 80% din venit, adică suma de 360 lei, astfel că diferența de 242 lei se impune a fi achitată de susținătorii legali, pârâții B. M. și P. T., în cote egale.
Faptul că la internarea mamei pârâților s-a omis întocmirea angajamentelor de plată, nu este de natura a-i exonera pe aceștia de plata contribuției de întreținere, întrucât s-ar ajunge la situația unei îmbogățiri fără justă cauză, în condițiile în care numita B. O. a beneficiar de instituționalizare, iar pârâții au obligația legală de a contribui la întreținere, în situația în care veniturile acesteia nu sunt suficiente pentru acoperirea costului mediu lunar.
Împotriva sentinței, pârâtul B. M. a declarat recurs în termen legal, criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, evocând textul art. 7 alin. 1 din anexa I a H.G. nr. 532/1999 potrivit căruia “înaintea internării fiecare dintre cei obligați la plata contribuției de întreținere semnează un angajament de plată, care constituie titlu executoriu, în condițiile legii. Modelul prevăzut în anexa la prezenta metodologie”, text identic cu cel prevăzut de art. 7 alin. 1 din HG nr. 372/1997 în vigoare la data internării – anul 1998, conform cererii de chemare în judecată.
În continuare a evocat recurentul, nu a semnat niciodată vreun astfel de angajament și nici nu a avut cunoștință de faptul că mama sa urmează să fie internată în Centrul de Îngrijire și Asistență D., aflând despre acest fapt la o dată ulterioară, fiind informat de către sora sa, P. T., care s-a ocupat de efectuarea formalităților în acest scop.
Totodată, s-a arătat că instanța de fond a înțeles greșit că recurentul nu și-ar fi asumat obligația de întreținere a mamei sale din cauză că aceasta i-ar fi dat banii reținuți de pe garsoniera vândută surorii sale, el nu și-a asumat obligația de plată întreținere într-un azil de bătrâni, în acest sens obligându-se prin angajament de plată sora sa, sigura față de care își produce efecte angajamentul de plată pe care ea l-a semnat.
Recursul declarat este nefondat, pentru cele ce urmează.
Mama recurentului, B. O., născută la 8 martie 1929 în ., beneficiază de protecție socială în cadrul DGASPC, întrucât este încadrată în gradul III (mediu) de handicap, nu deține locuință proprietate personală, iar ci doi copii, recurentul și pârâta P. T. au declarat că nu au posibilitatea îngrijirii, găzduirii și supravegherii necesare mamei lor, nefiind posibilă reintegrarea acesteia în familie.
Internarea mamei pârâților s-a făcut la cererea acesteia, înregistrată sub nr. 355/07 iunie_, în considerarea faptului că nu poate beneficia de întreținere din partea copiilor, însuși recurentul B. M. declarând acest fapt prin declarație olografă depusă la fila 42 dosar.
Ori, faptul că pârâții nu au posibilitatea de a întreține mama la domiciliul lor, aceasta neavând locuință proprie, iar pârâtul recurent nu este de acord cu o măsură de protecție și asistență socială într-un cadru instituționalizat, nu o poate lipsi pe aceasta de beneficiul acordat de legiuitor persoanelor care nu se pot îngriji singure și pentru care familia nu-și asumă nici o responsabilitate.
În al doilea rând, obligația de a presta întreținere de către copiii majori părinților aflați în stare de nevoie este o obligație necondiționată de semnarea unei convenții astfel cum este cea reglementată de legea specială, ci o obligație generală, prevăzută de dispozițiile Noului cod civil (art. 524, 519 lit.b, 516 Noul Cod civil), potrivit cărora cel care se află în nevoie neputându-se întreține din munca sau bunurile sale, are drept la întreținere, descendetul fiind obligat la întreținere înaintea ascendentului, obligația de întreținere existând între rudele în linie dreaptă.
În speță, pârâtul recurent obține venituri în cuantum net de 1300 lei lunar, potrivit înscrisurilor depuse la dosar (cupon pensie – fila 52 dosar și anchetă socială) și chiar dacă are în întreținere 3 copii majori, care potrivit declarației tatălui nu realizează venituri deși din ancheta socială – fila 64 ds rezultă o situație contrară, poate contribui, alături de sora sa, P. T., în aceeași măsură, respectiv cu o sumă de 121 lei la întreținerea mamei sale.
De altfel, astfel cum a reținut și instanța de fond, faptul că deși pârâții au fost înștiințați cu privire la obligația de plată a contribuției de întreținere mamei lor nu au fost de acord, au refuzat semnarea angajamentului de plată, nu are nici o relevanță pentru instanță, nu creează imunitate în fața legii civile și nu pot scoate de sub beneficiul legii o persoană în favoarea căreia aceasta a fost stipulată.
Așa fiind, față de cele evocate, Tribunalul B. reținând critica recurentului nefondată va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât B. M., în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. și intimata pârâtă P. T., împotriva sentinței civile nr. 2721 din 11 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o va menține.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât B. M., în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. și intimata pârâtă P. T., împotriva sentinței civile nr. 2721 din 11 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. G. A. D., L. L. A. E.
Red. A.D./27.11.2013
Jud. C. N.
Dact. A.E.
ex. 2/29.11.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1158/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj judiciar. Decizia nr. 707/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
