Acţiune în constatare. Decizia nr. 180/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 1968/217/2011
Dosar nr._ Acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. SECȚIA – I – CIVILĂ
DECIZIA NR. 180 A
Ședința publică din data de 4 iulie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- A. D.
Judecător – B. G.
Grefier – A. E.
La ordine pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta pârâtă . București, în contradictoriu cu reclamantul intimat P. de pe lângă Judecătoria Darabani, și pârâții intimați M. I. și . – prin administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr. 805 din 10 iulie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Darabani, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică 19 iunie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 27 iunie 2014, iar apoi pentru astăzi,
După deliberări,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil, de față;
P. cererea înregistrată la această instanță cu nr._ din 11.11.2011, P. de pe lângă Judecătoria Darabani a chemat în judecată S.C. A. R. S.A. B., pe numitul M. I., domiciliat în com. M. E., .. B., fost reprezentant zonal al respectivei societăți comerciale – actualmente angajat al S.C. AGRITERENURI S.A. București, și pe .. P., prin reprezentant, A. D. din . pentru a se dispune în conformitate cu prevederile art. 249 alin. 2 C. pr. pen, coroborat cu art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C. pr. pen, anularea contractului nr. 105/09.05.2006, pretins întocmit la data de 09.05.2006 între beneficiarul S.C. A. R. S.A. B. și furnizorul .. din . – reprezentant A., D., având ca obiect cultivarea și livrarea sfeclei de zahăr în campania de toamnă 2006 de către cea de a doua societate către prima, cu referire la cultura de sfeclă de zahăr de pe o suprafață de 130 ha de pe care ar fi trebuit realizată o producție medie de 30 tone/ha și una totală de 3900 tone (filele 78, 79 dosar urmărire penală).
În sensul celor solicitate mai sus, s-a evocat faptul că prin ordonanța nr. 563/P/2009 din 24.06.2011 emisăde prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei pedepse cu caracter administrativ de 1000 lei fostului angajat al S.C. A. R. S.A. B. – numitul M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, reținându-se că deși raportat la circumstanțele personale ale acestuia și la circumstanțele reale concrete, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (dar întrunește elementele constitutive ale acesteia) fostul învinuit a comis-o în sensul că a efectuat sine die „anularea” celor două contracte încheiate între părțile sus-menționate cu privire la înființarea de către cea din urmă (.. P.) a două culturi de sfeclă de zahăr de 100 ha, respectiv 30 ha și întocmirea unui singur contract cu privire la cultivarea unei suprafețe de 130 ha de sfeclă de zahăr, acest din urmă contract (ce a constituit obiectul litigiului penal soluționat prin sus-menționata ordonanță a Parchetului de pe lângă judecătoria Darabani) fiind depus la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie București și având caracter esențial în dispunerea sentinței arbitrare nr. 51/06.03.2008 prin care .. P. a fost obligată la plata sumelor de 120.978 lei, cu titlu de despăgubire către S.C. A. R. S.A B. și_,55 lei cheltuieli de arbitrare.
S-a arătat în continuare că după comunicarea către fostul învinuit M. I. (fost reprezentant al S.C. A. R. S.A. B.) a ordonanței nr. 563/P/2009 întocmită la data de 24.06.2011 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani, acesta și-a recunoscut în mod tacit comiterea faptei și vinovăția, neatacând respectiva ordonanță în procedurile instituite de art. 278 ind. 1 C. pr. pen. și următoarele, ci, mai mult chiar, a achitat amenda administrativă aplicată și cheltuielile judiciare stabilite, ambele în cuantum de 1000 lei fiecare, trimițând chitanțele ce atestă efectuarea acestor plăți pe adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani (data expedierii: 25.07.2011).
În drept, reclamantul a invocat disp art. 249 alin. 2 C. pr. pen, coroborat cu art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C. pr. pen, în temeiul cărora în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală, procurorul dispune și sesizarea instanței competente a se pronunța cu privire la desființarea totală a unui înscris.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar copiile certificate ale ordonanței nr. 563/P/2009 întocmită la data de 24.06.2011 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani și ale referatului întocmit la data de 23.05.2011 de către ofițerul din cadrul I.P.J. B. – Serviciul de Investigare a Fraudelor, originalul conform cu realitatea și a celui plăsmuit de către fostul învinuit M. I. (filele 76-83 dosar urmărire penală) și copia raportului de constatare tehnico-științifică nr._/16.11.2010, întocmit de către specialistul din cadrul I.P.J. B. – Serviciul Criminalistic (filele 117-128 dosar urmărire penală).
Pârâta S.C. A. R. S.A. București a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către P. de pe lângă Judecătoria Darabani, fie având în vedere apărările formulate, fie pe fond, ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat:
1. Excepția lipsei timbrajului:
A invocat în întâmpinare, în susținerea acestei excepții, prevederile art. 20 alin. 1 și 3, coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. f și art. 2 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 146/1997, apreciind pârâta că reclamanta nu se afla în ipoteza de excepție prevăzută de art. 17 din Legea nr. 146/1997, întrucât prezenta acțiune nu are ca obiect venituri publice, astfel că față de împrejurarea că reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul indicat în întâmpinare,a solicitat admiterea excepției și anularea acțiunii.
2. excepția nulității cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar excepția inadmisibilității acesteia.
În acest sens, pârâta a solicitat instanței să aibă în vedere toate apărările expuse prin concluziile scrise nr. 337/09.05.2012, depuse pentru termenul din 16.05.2012.
În combaterea susținerilor reprezentatului reclamantei de la termenul din 27.06.2012, care a invocat decizia ICCJ nr. 2/2011, pronunțată în recurs în interesul legii, pârâta precizat că într –adevăr așa cum a statuat ICCJ prin decizia sus-menționată, art. 45 alin. 1 C. pr. civ, coroborat cu art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C. pr. pen, conferă legitimitate procesuală activă procurorului de a formula acțiune pentru desființarea unui înscris, ori de câte ori dispune netrimiterea în judecată, însă, apreciind din interpretarea gramaticală a art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C. pr. pen., că acest drept se exercită cu respectarea unei condiții de formă, prealabile introducerii acțiunii, instituite de același text normativ, și anume obligativitatea dispunerii: „P. ordonanța de încetare a urmăririi penale și asupra sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris.”
S-a subliniat în continuare caracterul obligatoriu al inserării în dispozitivul ordonanței a măsurii sesizării instanței civile, fapt ce rezultă din imperativul „se dispune” folosit de legiuitor în reglementarea art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C. pr. pen, care este justificat de necesitatea garantării respectării dreptului constituțional la apărare. Astfel, s-a arătat că orice parte interesată, căreia ordonanța trebuie să-i fie comunicată, conform art. 246 alin. 1 C. pr. pen, are posibilitatea de a contesta ordonanța, supunând controlului judiciar superior, măsura desființării înscrisului în condițiile art. 275 coroborat cu 278 ind. 1 și următoarele C.pr. pen. or, în prezenta speță, acest lucru nu s-a întâmplat, Ordonanța nr. 563/P/2009 din 24.06.2011 nedispunând sesizarea instanței civile conform art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C. pr. pen, și acțiunea fiind, totuși, promovată.
Promovarea acțiunii în aceste condiții este de natură să vătămate grav drepturile și interesele S.C. A. R. S.A., întrucât pârâta este în imposibilitatea de a contesta ordonanța mai sus menționată sub aspectul legalității măsurii sesizării instanței civile pentru desființarea CPCLP, atâta vreme cât, această măsură nu se regăsește în dispozitivul ordonanței.
Pentru că potrivit art. 105 alin. 2 C. pr. civ, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale, vor fi declarate nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor, pârâta a solicitat admiterea excepției și anularea cererii de chemare în judecată.
În subsidiar, în măsura în care va fi respinsă excepția nulității, apreciind că în speță dispunerea prin ordonanță a măsurii sesizării instanței civile are valoarea unei condiții prealabile de exercitare a acțiunii civile, în sensul art. 109 alin. 2 C. pr. civ, condiție ce nu este îndeplinită, pârâta a solicitat admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că în interpretarea prevederilor art. 14 alin. 3 lit. a C. pr. pen, acțiunea civilă pornită în condițiile art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 are ca finalitate repararea pagubei încercate de o parte, prin actul presupus a fi falsificat, reparare ce se face prin anularea înscrisului în cauză, instanța învestită în aceste condiții fiind chemată să cerceteze falsul prin orice mijloace de probă (în condițiile art. 184 C. pr. civ.) și urmând să se pronunțe atât cu privire la existența faptei ilicite, cât și cu privire la existența unui prejudiciu.
Pârâta a mai solicitat ca instanța să aibă în vedere că în cuprinsul acțiunii nu au fost învederate și nici dovedite, motivele care justifică soluția anulării contractului CPCLP 105/09.05.2006 privind realizarea de către .. a unei suprafețe de 130 ha sfeclă, deși este o cauză civilă în cadrul căreia sarcina probei incumbă reclamantului.
În speță, a mai considerat că nu a fost probată săvârșirea unei fapte ilicite, în sensul celor reținute de către reclamantă, dimpotrivă, ansamblul probator invocat de pârâtă atestând contrariul.
a) Astfel, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/16.11.2010, invocat în acțiune, de către reclamantă, reprezintă în opinia pârâtei un document extrajudiciar, întocmit în cadrul dosarului de urmărire penală și nu în prezenta cauză, care nu-i este opozabil pârâtei, nefiind efectuat în condiții de contradictorialitate care să permită propunerea de obiective/efectuarea de obiecțiuni, iar în măsura în care instanța va trece peste apărările invocate mai sus, pârâta a solicitat să se rețină faptul că:
Din lectura paginilor raportului dedicate analizei art. 3 din Contractul 105/09.05.2006, comparativ cu același articol din contractul prezentat de .., pagini din raport ce se află la dosar la filele 125 (ultimul alineat), 126, 127 (anterior concluziilor), pârâta nu a regăsit argumentele de ordin științific care justifică concluzia specialistului criminalist exprimată la punctul 6 din concluziile raportului, potrivit căreia cifra 3 înaintea grupului de cifre „900” și cifra „1” înaintea grupului de cifre „30” ar reprezenta modificări ce „au fost efectuate prin scriere ulterioară cu instrument scriptural asemănător celui cu care au fost executate mențiunile inițiale, încărcat cu aceeași substanță scripturală din punct de vedere cromatic.
În asemenea ipoteze, jurisprudența a statuat că: dacă concluziile raportului de expertiză nu sunt rezultatul unor raționamente precise și verificabile, ci al unor simple aprecieri ale expertului, raportul de expertiză nu poate fi omologat (Tribunalul Suprem, decizia nr. 1168/1964, Repertoriu pe anii 1952-1969, pag. 788).
S-a mai arătat și faptul că unul dintre aspectele esențiale în analizarea contractelor, învederat în permanență de către pârât organului de urmărire penală, a fost acela că singurul format de hârtie folosit de către A. R. S.A. pentru contractele de producere, cumpărare, livrare și plată a rădăcinilor de sfeclă în anul 2006 a fost formatul A3 (în care prima și ultima pagină din contract sunt pe aceeași filă, iar pag. 2 și 3 se află pe verso-ul aceleiași file, tocmai pentru a preveni săvârșirea de infracțiuni), iar nu formatul A4 (adrese A. nr. 1345/05.10.2010 – filele 98-99 – dosar de urmărire penală, respectiv nr. 406/29.03.2011, fila 100, dosar de urmărire penală) și că toate contractele aferente 2006 care au fost cerute de organul de urmărire penală și trimise de A. R. S.A., conform adreselor de mai sus, sunt în format A3.
Or, s-a evocat în continuare de pârâtă că în raport nu se sesizează această diferență esențială de format, în sensul că contractele prezentate de către pârâta S.C. A. R. S.A sunt în format A3, în vreme ce ale pârâtei A. sunt în format A4 (format la care se poate ajunge prin ruperea în două a unui A3), dar se precizează în mod absolut surprinzător că cele 13 contracte analizate (între care și cele prezentate de A. conform adreselor de mai sus) ar fi fost redactate pe aversul și reversul unor coli de hârtie format A4, aspect infirmat de realitate.
Pentru toate aceste motive, coroborat cu cele expuse mai jos, pârâta S.C. A. R. S.A. s-a considerat îndreptățită să conteste acest raport, solicitând instanței înlăturarea sa din ansamblul probelor utile cauzei.
b) De asemenea, s-a arătat că concluziile de la punctul 6 al raportului de constatare tehnico –științifică expuse mai sus, sunt contrazise flagrant de probe ce emană de la însăși pârâta .. autoarea plângerii penale, pârâta S.C. A. R. S.A. solicitând ca instanța să aibă în vedere concluziile scrise depuse de .. în dosarul de arbitraj nr. 312/2007, pentru termenul din 29.01.2008 și transmise și prin fax, din care a redat pasaje aflate la filele 67-68 dosar Judecătoria Darabani, respectiv:
„În fapt, între .. și S.C. A. S.A. s-a încheiat CPCLP nr. 105/07.03.2006.
Contratul a fost înlocuit cu același nr. 105/09.05.2006.
Potrivit art. 3.1 din contractul nr. 105/09.05.2006, ne-am asumat obligativitatea de a însămânța sfecla de zahăr în suprafața de 130 ha, fapt pe care l-am efectuat conform antecalculației nr. 54/04.04.2006 și a proceselor verbale de lucrări efectuate pe suprafața destinată culturii de sfeclă de zahăr nr. 113/22.07.2006, 111/10.07.2007, 110/27.06.2006, 106/03.06.2006, 97/12.05.2006, 16/15.11.2005 și anume de arat, fertilizat, pregătit pat germinativ, erbicidat și semănat” (fila 2 din concluziile scrise).
„.. a însămânțat conform contractului nr. 105/09.05.2006 cele 130 ha contractate de S.C. A. R. S.A. (filele 2 și 3 din concluziile scrise).”
Așadar, din cele expuse mai sus, rezultă în opinia pârâtei ., că la momentul soluționării litigiului ce a format obiectul dosarului arbitral 312/2007 al Curții de Arbitraj, .. prin reprezentatul său legal, nu numai că nu a afirmat că contratul CPCLP nr. 105/09.05.2006 ar fi fost falsificat prin presupuse adăugiri ulterioare, nu numai că nu a negat vreun moment existența și întinderea obligațiilor asumate prin CPCLP nr. 105/09.05.2006 (în speță realizarea a 130 ha sfeclă de zahăr) ci, dimpotrivă, a și recunoscut în mod expres acest contract și obligațiile derivând din el.
În plus, în cadrul dosarului de arbitraj .. nu a declanșat procedura înscrierii în fals conform art. 180-183 C. pr. civ, deși erau în discuție condițiile angajării răspunderii sale civile contractuale.
Pentru că apărări similare, în sensul recunoașterii CPCLP nr. 105/09.05.2006, încheiat pentru suprafața de 130 ha au fost formulate de către A. S.R.L. și în cadrul acțiunii în anulare ce a făcut obiectul dosarului_ C. (fila 63 dosar), s-a apreciat de către pârâta . plângerea penală a fost formulată ulterior soluționării definitive și irevocabile a dosarului arbitral, în mod vădit șicanator, iar nu pentru protejarea vreunui interes legitim.
c) S-a mai evocat că Teza unicității angajamentului contractual dintre pârâta S.C. A. S.A. și furnizor (cultivator), în speță existând un singur contract CPCLP nr. 105/09.05.2006 –pentru suprafața de 130 ha sfeclă de zahăr și nu două contracte (unul de 100 ha și unul de 30 ha cum susține A.) este susținută de prevederile art. 2.3 din Acordul interprofesional pentru sfecla de zahăr, aprobat prin ordinul MAPDR 1189/2005, fila 113 dosar urmărire penală, care dispune:
„Între cultivator și fabrică va fi încheiat un contract de producere, cumpărare, livrare și plată, recunoscut de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca instrument legal pentru acordarea subvenției pe produs pentru recolta anului 2006”.
În practică a fost dovedit acest aspect, prezentând organului de urmărire penală lista contractelor încheiate de către pârâta S.C. A. R. S.A. în 2006 cu cultivatorii de sfeclă (252 contracte) – fila 140 dosar urmărire penală.
3. Cu privire la prejudiciu, pârâta S.C. A. R. S.A.a considerat că în speță nu s-a făcut dovada vătămării suferite de către pârâta .., vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea CPCLP 105/09.05.2006.
S-a arătat că susținerea din cererea de chemare în judecată privind faptul că CPCLP 105/09.05.2006 ar fi avut un rol esențial în pronunțarea sentinței arbitrale 51/06.03.2008 este o afirmație mai mult decât critică, în condițiile în care nu s-a dovedit că dacă, ad absurdum, s-ar fi avut în vedere două contracte (unul de 100 ha și altul de 30 ha) înloc de unul singur, soluția pronunțată în dosarul de arbitraj ar fi fost alta.
În acest sens, pârâta a solicitat instanței să constate că din totalul de 130 ha asumate, oricum A. nu a realizat decât 94 ha sfeclă – fapt confirmat de raportul de recoltare semnat de ambele părți – fila 44 dosar instanță. A precizat pârâta că obligația de a realiza 130 ha este obligație de rezultat: ea nu presupune doar însămânțarea a 130 ha sfeclă, ci presupunea ca la finalul campaniei de sfeclă A. să aibă, în fapt, efectiv 130 ha cu sfeclă ce putea fi recoltată, ori pârâta a prezentat în fața Curții de Arbitraj un proces verbal încheiat cu Allianz Ț. de contestare a daunelor, fără dată certă, proces ce privea numai o suprafață de 14,42 ha sfeclă din lunca Prutului, înlăturat de convenția arbitrală;
În ceea ce privește despăgubirile, acestea au fost calculate în dosarul arbitral în baza clauzei tip de la art. 5.1 care este identică, indiferent la ce formă a contractului se face raportarea, în sensul că se calculează la valoarea producției de sfeclă contractate – așadar la totalul de 130 ha, fiind lipsit de relevanță dacă totalul de 130 ha este privit ca un întreg sau ca suma dintre 100 ha + 30 ha – calculul aritmetic fiind același;
- În condițiile în care dosarul arbitral, devenit apoi_ (C., ICCJ), avea ca obiect angajarea răspunderii civile contractuale a A. S.R.L., răspundere pe care organele de urmărire penală pretind că pârâta putea să o diminueze în sensul reducerii cuantumului daunelor (conform opiniei exprimate de I.P.J. în referatul cu propunerea de scoatere de sub urmărire penală), pârâta S.C. A. R. S.A. a arătat că nu cunoaște motivarea pentru care pârâta (care s-a bucurat de asistență avocațială) a recunoscut existența CPCLP 105/09.058.2006, în loc să-l înscrie în fals, bazat pe susținerile sale privind existența a două contracte și eventual să indice apoi pe care dintre ele l-a realizat integral.
A apreciat pârâta S.C. A. R. S.A. că modul în care copârâta a înțeles să se apere în dosarul arbitral denotă fără putință de tăgadă că aceasta a recunoscut existența și întinderea obligațiilor asumate prin CPCLP nr. 105/09.05.2006.
P. sentința civilă nr. 805 din 10 iulie 2012, JudecătoriaDarabani a respins excepția netimbrării, excepția nulității și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepții ridicate de pârâta S.C. A. R. S.A. cu sediul în București, . - 180, sector 1, în contradictoriu cu reclamantul P. de pe lângă Judecătoria Darabani și pârâții M. I., domiciliat în satul Cătămărăști-Deal, .. B. și .. cu sediul în loc. P., jud. B., prin administrator judiciar Cabinetul de insolvență B. L..
A admis acțiunea civilă pentru anulare act formulată de reclamantul P. de pe lângă Judecătoria Darabani, în contradictoriu cu pârâții S.C. A. R. S.A., M. I. și .., prin administrator judiciar Cabinet individual de insolvență B. L..
A anulat contractul nr. 105/09.05.2006, pretins întocmit la data de 09.05.2006 între beneficiarul S.C. A. R. S.A. B. și furnizorul S.C. A. S.R.L. din . -reprezentat de A. D. - având ca obiect cultivarea și livrarea sfeclei de zahăr în campania din toamna anului 2006 de către cea de-a doua societate către prima, cu referire la cultura de sfeclă de zahăr de pe o suprafață de 130 ha de pe care ar fi trebuit realizată o producție medie de 30 tone/ha și una totală de 3.900 tone.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin sentința arbitrală 51/06.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 312/2007, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. R. S.A., cu sediul în B., ., împotriva pârâtei .. cu sediul în . și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de_ lei (RON), cu titlu de despăgubire, și_,55 lei cheltuieli de arbitrare.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Arbitral a reținut că pârâta nu a cultivat sfeclă de zahăr pe întreaga suprafață la care s-a obligat (numai 100 ha din cele 130 ha contractate), astfel că datorează despăgubirea de 30 % convenită prin contract, în sumă totală de_ lei (RON).
Totodată s-a evocat în considerentele sentinței că Inspectoratul de Poliția B. – Serviciul de Investigare a fraudelor, prin referatul nr. 563/P/2009/B1/AA din 23 mai 2011, a reținut că:
Obiectul acțiunii comerciale a fost contractul nr. 105/09.05.2006 prin care .. P. și-a asumat obligația de a cultiva sfeclă de zahăr pe o suprafață de 130 ha, cu consecința – dacă nu va cultiva suprafața convenită – plății către S.C A. R. S.A. B. a unei despăgubiri de 30% și că din valoarea producției de sfeclă contractată, conform art. 5.1 din contract. Hotărârea Tribunalului Arbitral s-a pronunțat în defavoarea .. P., întrucât S.C. A. R. S.A. B. a depus la dosar un contract de producere, cumpărare, livrare și plată a rădăcinilor de sfeclă de zahăr pentru anul agricol 2006, falsificat. Astfel, s-a reținut de organul de poliție că, unul dintre cele două contracte încheiate între părți în primăvara anului 2006, respectiv contractul de 100 ha a fost anulat de către S.C A. R. S.A B., fără acordul și înștiințarea celeilalte părți, iar al doilea contract, cel de 30 ha a fost falsificat prin adăugarea cifrei 1 în fața grupului de cifre 30 la rubrica reprezentând suprafața care se va cultiva cu sfeclă de zahăr și adăugarea cifrei 3 în fața grupului de cifre 900, reprezentând cantitatea de sfeclă de zahăr contractată. P. acest fals, s-a arătat în referatul organului de Poliție că s-a realizat un contract în suprafață de 130 ha cu o cantitate de sfeclă de zahăr contractată de 3.900 tone, contract deținut numai de una dintre părțile contractuale, respectiv S.C. A. R. S.A. B., cealaltă parte contractuală, respectiv .. P. deținând două contracte, unul de 100 ha cu o cantitate de 3000 tone sfeclă de zahăr și unul de 30 ha, cu o cantitate de 900 tone sfeclă de zahăr.
A mai arătat judecătorul fondului în continuarea considerentelor sentinței sale că din conținutul sesizării mai rezultă că .. P. a înființat suprafața totală de 130 ha cu sfeclă de zahăr, înscrisă pe cele două contracte, unul de 100 ha și unul de 30 ha, fapt dovedit și prin existența a două procese verbale de recepție și restituire din 29.06.2006 încheiate de către comisia formată din reprezentanții Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B., reprezentantul Asociației Cultivatorilor de sfeclă de zahăr R., reprezentantul S.C. A. R. S.A. B. și reprezentantul .. P..
Ori, aceste două procese verbale pentru acordarea sprijinului de 1500 lei/ha aferente suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr, conform O.U.G. 20/2006 au fost întocmite separat pe cele două suprafețe, respectiv 100 ha și 30 ha, după cum au fost întocmite și contractele, în anul agricol respectiv, la cultura de sfeclă de zahăr .. P. obținând și o despăgubire de la Allianz Ț. Asigurări S.A. pentru suprafața de 14,42 ha cu daună 100%, suprafață care s-a realizat peste 100 ha recoltate și care nu a fost luată în calcul de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie București, motivând că data tipărită în subsolul fiecărei pagini din procesul verbal de constatare-evaluare a daunelor la culturile agricole întocmit de firma de asigurare arată „mai 2003” cu trei ani înainte de anul pentru care s-a încheiat contractul cu S.C. A. R. S.A. B..
Instanța a mai reținut că raportul de constatare tehnico-științifică nr._/16.11.2010, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului B. – Serviciul Criminalistic a precizat că contractul nr. 105/09.05.2006 încheiat între S.C. A. R. S.A și .., comparativ cu contractul fără număr și nedatat încheiat între aceleași societăți, prezintă deosebire în ceea ce privește mențiunile completate în tabelul de la art. 3; aceste diferențe constând în scrierea cifrei „3” înaintea grupului de cifre „900”, respectiv a cifrei „1” în fața grupului de cifre „30”; aceste modificări fiind efectuate prin scriere ulterioară cu instrument scriptural asemănător celui cu care au fost executate, precizând că mențiunile de completare ce formează scrisul incriminat de pe toate contractele în litigiu a fost executat de către numitul M. I..
S-a mai reținut în considerente că M. I. a recunoascut (declarația dată în fața organelor de poliție la 21.12.2009 – fila 57 dosar P.) că între S.C. A. R. S.A. B. și .. P. în primăvara anului 2006 s-au întocmit 2 contracte de producere, cumpărare, livrare și plată a sfeclei de zahăr, unul pentru 100 ha și altul pentru 30 ha.
S-a mai arătat că prin ordonanța nr. 563/P/2009 din 24.06.2011 P. de pe lângă Judecătoria Darabani, în temeiul art. 10 lit. b din Codul de procedură penală cu referire la art. 18 ind. 1 Cod penal, a aplicat învinuitului M. I. o amendă administrativă de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, M. I. neatacând respectiva ordonanță.
Instanța de fond a respins și excepția netimbrării, excepția nulității și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
1. Referitor la excepția lipsei timbrajului instanța a constatat că
Pârâta S.C. A. R. S.A. București deși a susținut că P. ar trebui să timbreze acțiunea la valoarea contractului atacat pe motivul că acțiunea sa nu are ca obiect venituri publice sau situațiile de excepție prevăzută de art. 17 din Legea 146/1997, această dispoziție prevede că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile inclusiv în căile de atac formulate potrivit legii, de Senat, de Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curte Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice, din lectura textului rezultând că P. (Ministerul Public) este scutit de plata taxei de timbru indiferent de obiectul cererii.
2. Referitor la excepția nulității cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că: decizia nr. 2/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un Recurs în interesul legii a statuat că art. 45 alin. 1 Cod procedură, coroborat cu art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 Cod procedură penală conferă legitimitate procesuală activă procurorului de a formula acțiune pentru desființarea unui înscris ori de câte ori dispune netrimiterea în judecată, în cauză nefiind pusă în discuție legalitatea și temeinicia ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ nr. 563/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani (care se face printr-o acțiune penală cu obiect „plângere împotriva ordonanței procurorului” în baza art. 278 ind. 1 C. pr. pen.), această ordonanță devenind definitivă, prin neatacare în fața Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
3. Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că deși
- Pârâta S.C. A. R. S.A. București a susținutr că acțiunea Parchetului este inadmisibilă, pe motiv că P. trebuia să dispună prin ordonanță de scoatere de sub urmărire penală sesizarea instanței civile, ca o condiție prealabilă de exercitare a acțiunii civile în sensul art. 105 alin. 2 C.pr. civ, iar în speță prin Ordonanța nr. 563/P/2009, P. de pe lângă Judecătoria Darabani s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. I., fără a se dispune sesizarea instanței civile competente (în speță Judecătoria Darabani) cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris (în speță contractul în litigiu), P. a sesizat instanța cu privire la desființarea contractului în litigiu, acoperind această lacună din ordonanța respectivă.
Părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței, pârâta . București a declarat apel în termen legal solicitând în principal desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei la aceeași instanță sau la o altă instanță egală în grad, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii fie având în vedere apărările expuse pe cale de excepție, fie pe fond, ca neîntemeiată.
În motivele petiției s-a evocat faptul că în mod nelegal instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii în anularea Contractului nr. 105/9.05.2006, în condițiile în care măsura complementară a anulării totale sau parțiale a înscrisului pretins falsificat nu s-a dispus prin Ordonanța de netrimitere în judecată din 24.06.2011.
A arătat pârâta că potrivit disp. ar. 249 Cod pr. penală coroborate cu art. 245 alin.1 cod procedură penală, prin ordonanța prin care se dispune scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, organul de urmărire penală trebuie să dispună și în privința măsurilor complementare (menținerea sau revocarea măsurilor asiguratorii, confiscarea specială a bunurilor, restituirea bunurilor, restabilirea situației anterioare, sesizarea instanței civile cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris, cheltuielile de judecată, restituirea cauțiunii etc) ori de câte ori constată că raportat la circumstanțele concrete ale speței o atare măsură complementară se impune a fi adoptată.
Ori, în speță, a evocat în continuare pârâta-apelantă prin Ordonanța de netrimitere în judecată din 24.06.2011 Ministerul Public, fie intenționat, fie dintr-o scăpare, nu a dispus nimic în legătură cu desființarea totală a Contractului nr. 105/9.05. 2006 și că, în lipsa oricărei dispoziții pe latură civilă, este inadmisibilă sesizarea directă a instanței civile cu o acțiune în anularea înscrisului cu privire la care nu s-a reținut săvârșirea nici unei infracțiuni.
În mod nelegal prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a nelegalei sesizări deși art. 249 al.2 Cod pr. penală coroborat cu art. 245 alin.1 lit. c ind. 1 Cod pr. penală stabilește că „prin ordonanța de încetare a urmării penale se dispune totodată asupra: sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris ”
S-a arătat deci că dispunerea măsurii complimentare a sesizării instanței civile prin Ordonanța de netrimitere în judecată se constituie în acest caz special într-o condiție prealabilă și obligatorie de sesizare a instanței cu o acțiune, civilă, în condițiile art. 109 ind.1 Cod procedură civilă, neparcurgerea acestei proceduri prealabile și obligatorii atrăgând nulitatea actului de sesizare a instanței civile, potrivit art. 105 alin.2 Cod procedură civilă cu consecința inadmisibilității acțiunii, sesizarea Judecătoriei Darabani fiind deci în afara cadrului strict reglementat de art. 245 alin.1 lit. c ind.1 Cod procedură civilă.
În al doilea rând, s-a arătat că omisiunea de a dispune prin Ordonanța din 24 iunie 2011 cu privire la măsura sesizării instanței civile cu privire la anularea înscrisului falsificat a încălcat dreptul la apărare atât al persoanelor vizate de respectiva Ordonanță cât mai cu seamă a ..
De aceea, s-a evocat în continuare că atât învinuitul M. I., cât și domnii A. I. și G. G. au renunțat să mai conteste Ordonanța de netrimitere în judecată în condițiile în care din dispozitivul acestui document nu rezultă nici o modificare a realității juridice cunoscute și a sumate de aceștia, exercitarea unei plângeri în condițiile art. 278 ind. 1 Cod procedură penală fiind lipsită de interes raportat la măsurile aparent dispuse.
Mai mult s-a arătat că . a fost parte în dosarul penal nr.563/P/2009, nu și-a putut exprima o poziție și nu a putut formula apărări în calitate de parte în acest proces penal, iar Ordonanța din 24.06.2011 nu i-a fost comunicată astfel încât să poată aprecia asupra oportunității contestării măsurilor dispuse prin această ordonanță, fiind astfel nevoită să suporte în patrimoniul său consecințele juridice ale unui dosar penal în care nu a fost parte și în cadrul căruia nu s-a putut apăra..
Omisiunea organului de urmărire penală a încălcat și dreptul persoanelor de a formula plângere prealabilă împotriva Ordonanței din 24.06.2011 în temeiul art. 278 ind. 1 și urm Cod procedură penală, fiindu-le practic răpită o cale de atac.
În al treilea rând s-a arătat că, în materia sancțiunilor nu există instituția „ acoperirii lacunelor” astfel cum în mod nelegal și fără nici un temei și-a motivat prima instanță soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii în anulare, în speță P. de pe lângă Judecătoria Darabani acoperind „lacuna” de a dispune prin Ordonanța din 24.06.2011 măsura sesizării instanței civile cu o nouă greșeală și anume, sesizarea directă și nelegală a instanței civile, fără parcurgerea procedurii prealabile și obligatorii.
În acest fel dreptul la apărare al . și a celorlalte persoane implicate în dosarul penal nr. 536/P/2009 a fost de două ori încălcat, mai întâi le-a fost golit de conținut dreptul de a formula plângere prealabilă în temeiul art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, iar ulterior Contractul nr. 105/9.05.2006 a fost anulat.
S-a criticat faptul că s.c. nr. 805/10.07.2012 pronunțată de Judecătoria Darabani este nemotivată întrucât din cuprinsul sentinței civile nu rezultă că instanța de fond ar fi făcut o minimă analiză a apărărilor apelantei sau a probelor invocate, ceea ce echivalează cu ne motivarea hotărârii/necercetarea fondului.
S-a arătat în continuare că prima instanță a făcut un amplu expozeu al situație de fapt și a redat cu acuratețe cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de P., respectiv apărările din apărare, doar o pagină și jumătate fiind alocate considerentelor care au stat la baza soluției pronunțate, considerente în care instanța nu răspunde în nici un fel aspectelor procedurale ori de fond invocate de pârâta .
- Astfel, în ciuda dispozițiilor imperative ale art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă, care obligă instanța de judecată să precizeze în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate susținerile părților, prima instanță nu a adus nici un argument pentru care a înlăturat toate apărările pe fond ale pârâtei ..
- S-a criticat faptul că prima instanță și-a fundamentat decizia de anulare a Contractului nr. 105/9 mai 2006 exclusiv pe actele de urmărire penală (finalizate de altfel cu o soluție de netrimitere în judecată) pe care le-a preluat trunchiat și le-a interpretat partinic, în condițiile în care, așa cum s-a apreciat în jurisprudența Înaltei Curți, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nu are caracterul unei hotărâri definitive, și, ca urmare, instanța civilă este obligată să judece acțiunea civilă stabilind ea însăși, pe bază de probe, pe lângă prejudiciul suferit, culpa celui care se pretinde că l-a provocat și legătura cauzală dinte aceste elemente.
Astfel s-a criticat în continuare faptul că Judecătoria Darabani a apreciat că se impune anularea contr. 105/9 mai 2006 de vreme ce organele de cercetare penală au relevat numai că fapta pârâtului M. I. îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de fals, fără a mai verifica în concret dacă sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestei sancțiuni cu caracter civil.
Astfel s-a criticat faptul că prima instanță nu a verificat în cadrul cercetării judecătorești dacă pretinsa falsificare a contractului a produs vreo vătămare și cine a suferit această vătămare, și dacă această pretinsă vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea Contractului nr. 105/9._.
S-a arătat că prima instanță nu s-a preocupat nici de aspectul că în fața tribunalului arbitral și al instanțelor comerciale învestite cu anularea hotărârii arbitrale, pretinsa parte vătămată . a recunoscut în mod expres existența Contractului nr. 105/9.05.2006 încheiat cu . pentru cultivarea a 130 ha de teren și nici nu a verificat de ce . a înțeles să conteste existența acestui contract abia în momentul în care a fost a obligată în mod definitiv și irevocabil la plata de despăgubiri.
Pe fond s-a evocat faptul că sentința civilă nr. 805/10.07.2012 este netemeinică și nelegală, nefiind date condițiile răspunderii civile delictuale pentru a fi aplicată sancțiunea anulării contractului nr. 105/9 mai 2006.
S-a arătat că nu există faptă ilicită, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/16.11.2010 pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de anulare a contractului nr. 105/09.05.2006 fiind un document extrajudiciar, întocmit în cadrul dosarului de urmărire penală și nu în prezenta cauză, nefiind efectuat în condiții de contradictorialitate cu apelanta, impunându-se efectuarea unui nou raport de expertiză grafoscopică în depline condiții de contradictorialitate și cu respectarea dreptului la apărare a tuturor părților.
Astfel, s-a evocat în continuare că raportul de expertiză tehnico-științifică reprezintă un document extrajudiciar întocmit în dosarul de urmărire penală și nu în prezenta cauză, soluția instanței de fond fiind cu atât mai inechitabilă cu cât, așa cum s-a menționat anterior . nu a fost parte în respectivul dosar penal, dar este nevoită să suporte consecințele procesului civil care a fost soluționat pe baza unor probe pe care nu le-a cunoscut la momentul administrării lor.
Pe de altă parte, în paginile raportului dedicate analizei art. 3 din contractul 105/9.05.2006, comparativ cu același articol din contractul prezentat de A. SRL nu s-au regăsit argumentele de ordin științific care justifică concluzia specialistului criminalist exprimată la punctul 6 din concluziile raportului, potrivit căreia cifra 3 înaintea grupului de cifre „900” și cifra 1 înaintea grupului de cifre „30” ar reprezenta modificări ce au fost efectuate prin scriere ulterioară cu instrument scriptură asemănător, celui cu care au fost executate mențiunile inițiale, încărcat cu aceiași substanță scripturală din punct de vedere cromatic.
Un alt aspect esențial în analiza contractelor învederat în permanență de pârâtă organului de urmărire penală a fost faptul că singurul format de hârtie folosit de A. R. SA pentru contractele de producere, cumpărare, livrare și plată a rădăcinilor de sfeclă în anul 2006 a fost formatul A 3 (în care prima și ultima pagină din contract sunt pe aceiași filă, iar paginile 2 și 3 se află pe versoul aceleași file, tocmai pentru a preveni săvârșirea de infracțiuni), iar nu formatul A 4, însă în raport nu s-a sesizat această diferență, esențială de format A 3.
De asemenea, s-a arătat că însăși pârâta . a recunoscut expres existența și și-a asumat conținutul Contractului nr. 105/9.05.2006 pe care l-a încheiat pentru cultivarea cu sfeclă de zahăr a 130 ha, astfel cum rezultă din cuprinsul concluziilor scrise depuse de A. SRL în dosarul de arbitraj nr. 312/2007.
În continuare s-a redat susținerea . care a recunoscut că a însămânțat conform contractului 105/9 mai 2006 cele 130 ha contractate fapt pe care l-a efectuat conform antecalculației nr. 54/ 4 aprilie 2006.
Așadar, a concluzionat apelanta că din cele expuse mai sus rezultă că la momentul soluționării litigiului ce a format obiectul dosarului arbitral 312/2007 al Curții de Arbitraj, . prin reprezentantul său legal nu numai că nu a afirmat că, contractul CPCLP nr. 105/9.05.2006 ar fi fost falsificat prin presupuse adăugiri ulterioare, nu numai că nu a negat vreun moment existența și întinderea obligațiilor asumate prin CPCLP nr. 105/9.05.2006 (în speță realizarea a 130 ha sfeclă zahăr) ci, dimpotrivă, a recunoscut în mod expres acest contract și obligațiile derivând din el.
Se susține în continuare că existența unui singur contract CPCL P 105/9 mai 2006 pentru suprafața de 130 ha sfeclă, iar nu a două contracte (unul de 100 ha și altul de 30 ha cum susține A.) este susținută de prevederile art. 2.3 din Acordul interprofesional pentru sfeclă de zahăr, aprobat prin Ordinul MAPDR nr. 1188/2005, fila 113 dosar urmărire penală care prevede că: „între cultivator și fabrică va fi încheiat un contract de producere, cumpărare, livrare și plată (CPCLP) recunoscut de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Dezvoltării Rurale ca instrument legal pentru acordarea subvenției pe produs pentru recolta anului 2006.”
De asemenea, a fost criticat și modul de interpretare a declarației pârâtului M. I. din faza cercetării penale și faptul că prima instanță a ignorat declarațiile și explicațiile acestui pârât oferite organului de cercetare penală la audierea din 11.03.2011, atunci când, confruntat cu originalele contractelor exhibate de . a arătat că nu crede că îi aparține și că își amintește de existența și încheierea unui singur contract cu acest furnizor.
S-a arătat că în speță nu s-a făcut nici dovada vătămării care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea contractului CPLPC nr. 105/9.05.2006 evocându-se faptul că din totalul de 130 ha asumate oricum A. nu a realizat decât 94 ha sfeclă, fapt afirmat de raportul de constatare semnat de ambele părți (f.44 ds jud. Darabani) fiind lipsit de relevanță dacă totalul de 130 ha este privit ca un întreg sau ca o sumă dintre 100 și 30 ha calculul aritmetic fiind același.
Chiar și în ipoteza în care ad absurdum s-ar admite că au existat două contracte ( unul încheiat pentru 100 ha și altul pentru 30 ha), despăgubirile la care ar fi fost obligată . de către tribunalul arbitral ar fi fost în același cuantum pârâta neîndeplinindu-și integral obligațiile în nici o variantă contractuală, penalitățile de 30% din valoarea producției de sfeclă de zahăr contractate colectându-se chiar și în ipoteza celei mai ușoare neexecutări.
S-a arătat în continuare că oricum pretinsul prejudiciu invocat de . nu este unul cert și efectiv, întrucât . a fost în imposibilitatea de a-și recupera de la debitoarea sa această creanță, întrucât prin sentința comercială nr. 773/23.12.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea .. Și că prin urmare, potrivit art. 36 din Legea 85/2006 toate acțiunile judiciare și măsurile de executare silită formulate împotriva debitoarei falite au fost suspendate de drept.
Nici până în prezent creditoarea . nu și-a acoperit prejudiciul suferit prin executarea defectuoasă a Contractului nr. 105/9.05.2006 și nu a reușit să execute suma de 120.978 ron acordată cu titlu de despăgubiri prin sentința arbitrală nr. 51/6.03.2008, definitivă și irevocabilă.
P. întâmpinarea la apel (fila 61 – 65 dosar apel) pârâta . B. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
În motivele întâmpinării a arătat că în realitate au existat două contracte, respectiv contractul nr. 105/07.03.2006 – pentru cultivarea a 100 ha sfeclă de zahăr și contractul nr. 105/09.05.2006 pentru cultivarea a 30 de ha de sfeclă de zahăr, ambele contracte având aceleași clauze contractuale, dar privind suprafețe de teren diferite și cultivate în condiții diferite și de aceea nu a fost posibilă realmente cumularea lor într – unul singur.
Astfel, dacă pentru suprafața de 100 ha s –a realizat întreaga producție, cea de –a doua suprafață de 30 de ha a fost calamitată datorită folosirii unui teren impropriu.
Pentru că odată cu pregătirea terenului pentru anul următor s –a constatat că recoltarea suprafeței de 100 ha nu s –a făcut în condițiile contractate întrucât mașina de recoltat a lăsat circa 30% din producție în pământ, tăind rădăcinile, pârâta în cauză a solicitat despăgubiri de la S.C. „A.” S.A care în loc să analizeze și să remedieze paguba, a falsificat contractul de 30 ha, anulându – l pe cel de 100 ha așa cum rezultă din cercetarea făcută de P. (creând artificial un singur contract cu valoare mai mare).
P. urmare, s –a arătat în continuare că acest contract (de 30 ha) este contractul la care trebuie să se raporteze instanța atât pentru calificarea căii de atac cât și cu privire la situația de fapt, repunerea în situația anterioară vizând anularea contractului fals și reținerea celui real de 30 ha.
S –a mai arătat că situația de fapt privind existența celor două contracte a fost dovedită cu procesele – verbale de recepție și restituire din 29 iunie 2006 întocmite separat pe cele două suprafețe, dar și cu faptul că pârâta a și obținut o despăgubire de la Allianz Ț. Asigurări S.A daună ce s –a acordat pentru contractul de 30 ha, pentru 14,42 ha, iar nu din cel de 100 ha sau de 130 ha, cum greșit au susținut apelanții.
O probă incontestabilă ce a condus la reținerea falsului, a reprezentat – o raportul de constatare tehnico – științifică nr._/2010, care atestă existența unui contract fără număr și fără dată, între aceleași societăți, cu modificări efectuate prin scriere ulterioară ce constau în inserarea cifrei 1 înaintea grupului de cifre 30 – indici ce vizau suprafața și în inserarea cifrei 3, înainte de grupul de 900 t – indici ce făceau referire la producție.
De altfel, a evocat în continuare pârâta S.C. A. în întâmpinare că M. I., cel căruia i s –a atribuit înscrierea falsă, a recunoscut în declarația dată în fața organelor de Poliție (fila 57 dosar P.) că între S.C. A. S.A și S.C. A. s –au încheiat două contracte de producere, cumpărare, livrare și plată a sfeclei de zahăr, unul pentru 100 ha și altul pentru 30 ha.
În legătură cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de apelantă s –a arătat că în mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în anulare pe motiv că ordonanța Parchetului nu cuprinde această dispoziție complementară. În primul rând, se impune precizarea că nici un text legal nu prevede expres că inserarea / neinserarea unei dispoziții complementare de natură penală într – o ordonanță penală, se asimilează vreunei proceduri prealabile civile, iar în al doilea rând nu se poate echivala o dispoziție penală cu o procedură prealabilă de natură civilă.
Câtă vreme, s –a evocat în continuare de pârâta . B. în întâmpinare, P. avea calitate procesual – activă și a respectat termenul civil de anulare, nimeni nu – i poate îngrădi dreptul de a cere anularea unui contract fals.
Mai mult, desființarea unui înscris fals, reprezintă potrivit Î.C.C.J o obligație: „expresia „se dispune”, folosită de legiuitor în art. 245 alin. 1 din Codul de procedură penală, dovedind faptul că, în situația dată, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat să sesizeze instanța civilă”
Apelul declarat este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește motivul vizând excepția inadmisibilității cererii introductive, pentru aceea că Ordonanța din 24 inie 2011 a prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani nu a dispus măsura complementară a sesizării instanței civile cu privire la desființarea totală sau parțială a contractului nr. 105/09.05.2006, Tribunalul B. o apreciază neîntemeiată.
Astfel, textul procedurii penale nu condiționează legitimitatea procurorului de a introduce o astfel de cerere, de o astfel de mențiune, ci dimpotrivă stabilește prin art. 245 alin. 1 Cod procedură penală că este obligat să sesizeze instanța civilă.
În cauză nu este dată nici critica vizând nemotivarea sentinței de fond, care în considerentele sale a răspuns atât excepțiilor ridicate de S.C. A. R. .. (care nu se impun a fi reluate) enunțând inclusiv argumentele pentru care a reținut o anumită situație de fapt, instanța fiind suverană a aprecia probele din punctul de vedere al concludenței și pertinenței lor, iar faptul că a dat relevanță unor probe contestate de apelantă (raportul de constatare tehnico – științifică nr._/16.11.2010, altor înscrisuri din dosarul de urmărire penală) nu înseamnă că nu și – a motivat soluția, ci doar că nu și –a însușit apărările apelantei.
Trebuie arătat aici că înscrisurile din dosarul de urmărire prenală precum contractele încheiate pentru suprafața de 100 ha și 30 ha de părți, procesele – verbale de recepție, cererile adresate de pârâta . B. la APIA în vederea obținerii sprijinului financiar pentru înființarea culturilor, declarațiile învinuitului, etc. nu se impuneau a fi depuse din nou (în copie) și în dosarul instanței putând fi cercetate și analizate în același mod din dosarul de urmărire penală
Pe fond se rețin următoarele:
Într-adevăr pentru pronunțarea judecătorească a sancțiunii anulării unui contract este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții care se desprind din cele ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, vătămare, culpă și legătură cauzală între faptă și vinovăție, și desigur vătămarea să nu poată fi remediată decât prin anulare actului ilicit.
În speță, sunt îndeplinite toate aceste condiții și în primul rând fapta de falsificare prin care a fost întocmit contractul 105/9 mai 2006 care rezultă din coroborarea tuturor probelor dosarului și susținerilor părților implicate și nu în mod special și singular, din raportul de constatare tehnico științifică nr._/16 nov. 2010 contestat de pârâtă . în măsura în care și acest înscris se coroborează cu celelalte probe ale cauzei și tind la o concluzie unică și pertinentă.
În expunerea motivelor pe care Tribunalul B. și-a întemeiat soluția instanța va evoca la început situația de fapt reținută și apoi dovezile pe care se fundamentează.
Între părți s-au încheiat două contracte: contractul nr. 131/7 martie 2006 (f. 22 ds. apel vol.II) pentru suprafața de 100 ha și contractul nedatat și fără număr încheiat pentru suprafața de 30 ha (filele 10 – 18 dosar penal nr. 563/2009 atașat) și nu un sigur contract pentru suprafața de 130 ha.
Această situație de fapt rezultă din declarația pârâtului M. I. care recunoaște existența anterioară a contractului încheiat la 7 martie 2006 pentru suprafața de 100 ha, fapt însușit și de apelantă însă cu specificația că la cererea reprezentantului pârâtei . D. de a se mări suprfața pentru ca acesta să încaseze subvenții mai mari care se acordau funcție de suprfața cultivată/semănată, pârâtul a întocmit un nou contract pentru 130 ha.
P. urmare, a arătat M. I. că a convenit cu . să fi anulat contractul de 100 ha și să fie întocmit un contract nou pentru 130 ha, ori, susținerea pârâtului este în contradicție u înscrisurile prezentate la APIA de reprezentantul A. SRL „în vederea obținerii unor subvenții mai mari”.
Astfel, la 11 aprilie 2006 (f. 88 ds penal) acesta din urmă depune o cerere pentru o suprafață de 100 ha, iar la data de 2 mai 2006 (f.89 ds penal ) o altă cerere pentru acordarea sprijinului financiar pentru încă o suprafață de 30 ha cultivată cu sfeclă de zahăr în anul 2006 și deci nu contract unic pentru 130 ha, sau unul pentru 130 ha și altul pentru 30 ha.
Nici nu ar fi avut cum, consideră Tribunalul B. să solicite la 2 mai 2006 sau chiar la 11 aprilie 2006, subvenții în temeiul unui contract ce s-ar fi încheiat ulterior, adică la 9 mai 2006 pentru că actul era condiția formulării cererii de subvenție și chiar potrivit susținerilor lui M. I. cererea trebuia însoțită și de procesul verbal de recepție al lucrării de semănat.
Ori, pentru acordarea sprijinului financiar reprezentantul . a atașat două contracte unul 100ha și unul de 30 ha și nu unul singur de 130 ha fapt ce rezultă inclusiv din adresa nr. 448/18 februarie 2010 (785 ds. penal atașat) emisă de către APIA Centru jud. B. prin care la solicitarea IPJ B. Serviciul de Investigare al Fraudelor înaintează acestui organ penal „xerocopii după cererile solicitantului nr. 1/11 aprilie 2006 și nr. 11/2 mai 2006 și după contractele de producere, cumpărare, livrare și plată rădăcinilor de sfeclă de zahăr în anul agricol 2006 atașate acestor cereri.
Deci, au fost înregistrare la acest organ două contracte însumând 130 ha și nu unul singur, convențiile fiind încheiate anterior formulării cererilor și nu inexistente la momentul înregistrării solicitărilor.
Mergând mai departe, procesele verbale de recepție și restituire au fost încheiate la 29 iunie 2006 pentru suprafețe diferite respectiv 30 ha (f. 86 ds. penal atașat) și 100 ha (f.87 ds. penal) ori și aceste două înscrisuri confirmă susținerea că acordarea subvențiilor de către APIA presupunea depunerea contractelor dar și a proceselor verbale de recepție pentru fiecare contract în parte.
În apărare pârâta . în motivele de apel că prevederea legală reprezentantă de art. 2.3 ds Ordinul MAPDR 1188/2005 impunea întocmirea unui contract unic și de aceea s-a încheiat un contract de 130 ha, însă analizând textul Tribunalul B. constată că cerința legiuitorului a fost încheierea unei singure convenții în considerarea produselor de aceeași natură și nu a unui singur contract indiferent de suprafețele contractate și momentul lor, și de altfel, susținerea aceasta a apelantei este contrazisă de declarațiile unuia din reprezentanții săi, dată în fața cercetării penale, care a arătat că „încheierea unui contract unic ținea de fapt „de practica societății”.
Concluzionând, ideea existenței unui contract unic și deci necesitatea încheierii la 9 mai 2006 a contractului de 130 ha în loc cel de 100 ha (încheiat de fapt în martie 2006, fundamentată de pârâta . B. pe mai multe susțineri, una că reprezentantul A. a dorit subvenții mai mari pentru 130ha în loc de 100 ha, alta că era o prevedere legală care impunea formatul unic și în sfârșit practica societății, este în totală contradicție cu actele dosarului, și nu a fost probată.
P. urmare, pentru Tribunalul B. este evident că au fost două contracte chiar și fără a da relevanță în mod special recunoașterii persoanei care a modificat contractul încheiat pentru cele 30 ha,ci pentru că această recunoaștere dată în faza urmării penale se coroborează cu celelalte susțineri reținute de instanță în aliniatele precedente.
În ceea ce privește raportul de constatare tehnico științifică din faza urmării penale pe care instanța de fond și-a întemeiat în mod esențial soluția, criticat în apel pentru neadministrarea probei în condiții de contradictorialitate, Tribunalul B. a dispus efectuarea unui raport criminalistic la cererea apelantei în cauză, de Laboratorul de Expertize Criminalistice Iași (f. 36 verso). Din acest document rezultă că „nu există indicii de intervenție ulterioară” momentului completării asupra mențiunilor cifrice corespunzătoare art. 3 din contractul de producere, cumpărare, livrare și plată a rădăcinilor de sfeclă de zahăr în anul 2006 nr. 105/9 mai 2006 aferent rubricilor „cantitatea de sfeclă de zahăr contractată” și „suprafața care se va cultiva cu sfeclă de zahăr”, expertiza concluzionând că nu se poate stabili dacă cifrele „3” și „1” au fost executate concomitent cu grupul de cifre „900”, respectiv „30” sau ulterior adăugând în fața grupului de cifre „900” respectiv „30”.
P. urmare, expertiza deși nu confirmă concluziile raportului de expertiză tehnico științifică nr._/16 noiembrie 2010 invocat în acțiune de reclamanta nici nu infirmă o atare posibilitate, fiind foarte greu de stabilit cu certitudine o asemenea intervenție în condițiile în care mențiunile completării lor pe actele în litigiu provin de la o singură persoană și s-a făcut cu același instrument de scriere, stilou cu bilă încărcat cu pastă albastră și de aceeași nuanță și proprietate, expertul neputând stabili dacă este vorba de același acte sau exemplare diferite ale aceluiași act, iar în ceea ce privește formatul a paginii A 3, care se compune din lipirea pe linia mediană a paginii A 4, reținându –se că este nerelevant acest aspect din perspectiva paginii pe care a fost completat.
În orice caz, faptul că raportul de expertiză nu exclude nici o variantă în ceea ce privește intervenția pe contractul încheiat inițial pentru 30 ha, va fi avut în vedere în contextul probelor evocate, dar și pentru cele ce urmează și aici vor fi analizate apărările părții adverse.
- Pârâta . întotdeauna că a cultivat o suprafață totală de 130 ha conform contractelor încheiate cu ./9 mai 2006 și chiar apelanta a citat în motivele sale de apel susținerile . scrise depuse în dosarul de arbitraj nr. 312/2007 potrivit cărora „. însămânțat conform contractului 105/9 mai 2006 cele 130 ha contractate cu ., ori recunoașterea sa privind întinderea suprafețelor convenite de părțile litigiului se coroborează cu toate înscrisurile și dovezile de până acum, ori dacă contractul încheiat pe 100 ha în martie 2006 a devenit contractul 105/9 mai 2006 pentru 130 ha, înseamnă o obligație pentru 160 ha, pentru care deși reprezentantul . B. a dorit subvenții mai mari, cum a motivat pârâtul M. I. încheierea noului contract pentru 130 ha, nu a prezentat la APIA înscrisul falsificat, ci înțelegerile celor două părți vizând un total 130 ha, contracte care existau și trebuiau să existe la data la care s-au formulat cererile.
Deci, pârâta . a recunoscut în cadrul tuturor litigiilor că s-a obligat față de pârâta - apelantă . o suprafață de 130 ha, dar în temeiul a două contracte, iar această situație este întărită de: demersurile efectuate la instituțiile oficiale, de răspunsul acestora la relațiile solicitate de organele de cercetare penală privind existența convențiilor, de recunoașterea pârâtului M. I. (că a modificat ulterior contractul) și nu în ultimul rând de persoana interesată să producă aceste modificări
Mai mult, dacă pârâta S.C. „A.” SRL B. nu s-a folosit de înscrisul falsificat pentru a obține subvenții mai mari, la organul abilitat să le acorde, fiind înregistrate două contracte, se impune a fi analizat cine era interesat să producă acele modificări (falsuri).
În contextul acestei analize tribunalul B. reține două aspecte esențiale, unul privind recunoașterea pârâtei S.C „A.” SRL B. că a realizat doar 94 ha din cele 100 ha și al doilea că locațiile terenurilor înscrise în cele două contracte sunt diferite, unele parcele fiind calamitate .
Că sunt două amplasamente o dovedește inclusiv declarația dată la organul de cercetare penală de învinuitul M. I. care recunoscând existența unui proces – verbal de recepție pentru suprafața de 100 ha și unul pentru 30 de ha a arătat că primul teren este în frontieră cu . de –al doilea este „ L. Prut” (declarația file 37 dosar apel)
Dacă luăm în considerare că pentru acesta din urmă s –a întocmit un proces – verbal de constatare a prejudiciului cauzat de factorii de mediu (fila 28 dosar penal) care din punctul de vedere al pârâtei S.C „A.” B. are relevanță în ceea ce privește modul de evaluare al daunelor pe care trebuie să le plătească S.C. „A.” putem cu ușurință să înțelegem de ce pentru această societate este important să rămână două contracte.
Este adevărat și faptul că i se impută pârâtei S.C. „A.” S.A. B. antedatarea acestui proces – verbal (mai 2003) însă deși nu face obiectul cercetării judecătorești a acestei cauze, Tribunalul B. notează cu titlu de observație că în cuprinsul acestui formular tipizat se regăsește perioada la care se referă, respectiv 2 iunie 2006 – 5 iunie 2006.
P. urmare, este necontestabilă existența faptei, vinovăția săvârșirii sale rezultând din aceea că orice convenție presupune acordul persoanelor semnatare, ori în speță . B. este străină de modificările de contract inserate în mod unilateral de angajatorul . unui contractant neputând fi substituită de nimeni, iar pentru a reclama acest fapt partea nu trebuie să aleagă un moment anume.
În ceea ce privește prejudiciul, apelanta a mai susținut că acesta nu este dat în speță întrucât și dacă suprafața de 130 ha pe care s-a angajat pârâta . a fost înscrisă într-un contract unic, sau s-ar compune din două suprafețe, suprafața efectiv cultivată a fost de 94 ha, pentru restul datorându - se penalitățile contractuale, încât nu justifică o vătămare pentru care ar putea fi desființat actul contestat.
Tribunalul B. apreciază referitor la acest aspect că vătămarea este dată de faptul că nimănui nu-i poate fi imputată obligația pe care nu a contractat-o și pentru care nu și-a exprimat voința, iar în al doilea rând au fost explicate rațiunile pentru care pârâta S.C. A. se consideră prejudiciată cu ceea ce privește calculul daunelor.
Așa fiind, față de cele evocate în precedent, Tribunalul B. a considerat critica apelantei nefondată, va respinge apelul și va păstra soluția Judecătoriei Darabani ca fiind legală și temeinică, făcând aplicarea prevederilor art. 296 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta ., împotriva sentinței civile nr. 805 din 10.07.2012 a Judecătoriei Darabani, pe care o păstrează, în contradictoriu cu reclamantul intimat P. de pe lângă Judecătoria Darabani, și pârâții intimați M. I. și . – prin administrator judiciar
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 4 iulie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. D. B. G. A. E.
Redt.AD
Jud. fond. I. M.
Tehnored. BC
4 ex/10.11.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 719/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Decizia nr. 164/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
