Fond funciar. Decizia nr. 719/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 719/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 16934/193/2012
Dosar nr._ recurs – fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 719
Ședința publică de la 8 decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte - T. N.
Judecător – A. D.
Judecător – H. I.
Grefier – U. G. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta C. VASÎLCA din ., în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR A ., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR - PREFECTURA B., B. G., Ț. F., B. O., R. A., R. I., R. V., R. A., M. O., R. S. R. V. ,intervenienții în numele altei persoane A. D. și A. ANIȘOARA, împotriva sentinței civile nr. 2343 din 13 martie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ și a încheierilor de ședință din 17 ianuarie 2013, 24 septembrie 2013 ale Judecătoriei B. și a Încheierii de ședință nr. 5508 din 12 septembrie 2013 a Judecătoriei Tg. J., acțiune civilă având ca obiect „ fond funciar „.
Dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința publică din 20 noiembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 27 noiembrie 2014, 4 decembrie 2014 și pentru astăzi când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2343 din 13 martie 2014, Judecătoria B.:
- a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, ca fiind rămasă fără obiect;
- a respins cererea formulată de reclamanta C. VASÎLCA în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR A ., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR - PREFECTURA B., B. G. și Ț. F., având ca obiect anulare parțială titlu de proprietate;
- a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții A. D. și A. ANIȘOARA și a obligat-o pe reclamantă la plata către intervenienți a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cu privire la excepția nulității cererii de chemare în judecată, pentru lipsa semnăturii petentei, că a rămas fără obiect, având în vedere că la termenul de judecată din data de 17.01.2013 s-a prezentat petenta, personal, la solicitarea instanței, ocazie cu care s-a constatat că aceasta a înțeles să demareze prezentul litigiu în sensul celor consemnate în cererea de chemare în judecată.
Totodată că, la data de 29.09.2002, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. a emis Titlul de proprietate nr._ pe numele lui R. D., cu privire la suprafața de 1 ha 8300 m.p. reconstituită pe raza .).
Ulterior, potrivit Hotărârii nr.283/17.03.2003 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. (fila 97), numele titularului s-a corectat, respectiv din R. D. în L. D., acesta fiind numele dobândit în urma căsătoriei moștenitoarei defunctului R. G. cu L. G.. Conform actelor de stare civilă depuse la dosar, defunctul R. G. s-a căsătorit cu B. D. la data de 22.09.1968 (fila 18), căsătorie care a durat până la data decesului lui R. G., respectiv 12.07.1984 (fila 19), fără a rezulta copii din căsătorie. În același an, soția supraviețuitoare R. D., s-a recăsătorit cu L. G. (fila 11).
La data de 15.04.2003, între L. D., în calitate de vânzător, și A. D. și A. Anișoara, în calitate de cumpărători, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1345 de B.N.P. H. C. (fila 130), prin care vânzătoarea L. D. a înstrăinat cumpărătorilor mai multe imobile, respectiv casa, bucătăria de vară, cotețul pentru animale, suprafața de 4.250 m.p. teren aferent construcțiilor și suprafața de 14.050 m.p. teren situat în extravilanul . reconstituit în baza Legii nr.18/1991 privind fondul funciar, conform Titlului de proprietate nr._/29.09.2002.
Potrivit Hotărârii nr.1060/21.09.2004 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. (fila 99), pe Titlul de proprietate nr._/29.09.2002 emis inițial doar pentru L. D., au fost înscriși și R. V. (soția lui R. N., fratele defunctului), R. A. (fiul lui R. F., sora defunctului) și C. V., în calitate de moștenitori ai defunctului R. G., respectiv frații și surorile acestuia.
Prin prezenta acțiune, petenta C. V. a solicitat radierea din Titlul de proprietate nr._/29.09.2002 a soției supraviețuitoare a lui R. G., respectiv L. D., invocând, în principal, nulitatea cererii și a declarației date la data de 16.03.1991, ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate, întrucât acestea poartă numele defunctului R. G., deși era decedat la acea dată, iar la rubrica „Semnătură”, pe cerere apare numele lui R. D., iar pe declarație, mențiunea „Nu știe carte”, fapt ce demonstrează, în opinia petentei, inexistența procedurii prealabile emiterii titlului prin lipsa cererii și a declarației lui L. D. pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitoare a lui R. G..
Verificând înscrisurile existente la dosare, în special, cererea și declarația formulate la data de 16.03.1991 și înregistrate la aceeași dată, sub nr.1425 la C. L. de fond funciar a .-66), instanța a constatat că acestea sunt formulare tehnoredactate și, într-adevăr, la rubrica titularului cererii și a declarației, conțin în mod eronat numele titularului de rol agricol, R. G., deși acesta era decedat la data întocmirii acestor înscrisuri, însă pe cerere, la rubrica „Semnătură” apare numele în clar a soției supraviețuitoare a lui R. G., respectiv R. D., iar pe declarație, mențiunea „Nu știe carte”.
Potrivit adresei nr.2818/17.07.2013 a Primăriei .), C. locală de fond funciar a învederat instanței că cele două înscrisuri înregistrate sub nr.1425/16.03.1991 au fost completate la solicitarea și în prezența petentei R. D., de către membrii comisiei locale, respectiv de S. V., pe formulare tipizate, pe baza actului de identitate și a registrelor agricole din perioada 1959-1962, aceeași situație fiind întâlnită și în cazul cererii și declarației depuse la dosarul de reconstituire de petenta C. V., care nu știe carte, înscrisurile fiind completate de un membru al comisiei, fără a purta semnătura acesteia.
Potrivit adresei nr.4048/23.10.2013 a Primăriei .), C. locală de fond funciar a învederat instanței că S. V. a fost mandatat verbal de L. D., care nu știa carte, să completeze cererea de reconstituire și declarația din 16.03.1991, înscriidu-se eronat la rubrica titularului, R. G. în loc de R. D..
Ulterior, prin adresa nr.4072/14.10.2013 (fila 274), Primăria . faptul că numele „R. D.” de la rubrica „Semnătură” reprezintă o menționare în clar a acestuia, întrucât titulara nu știa carte și nu putea să semneze.
În urma audierii în calitate de martor a persoanei care a completat cererea, respectiv S. V. (fila 309), s-a constatat că aceasta a fost completată la solicitarea lui L. D. care nu știa carte, în prezența acesteia, martorul H. I. care a îndeplinit funcția de președinte a comisiei locale la momentul înregistrării cererii și declarației lui L. D. (fila 307) a declarat că L. D. s-a prezentat la primărie pentru a solicita să i se reconstituie dreptul de proprietate cu privire la terenul înscris pe rolul agricol a lui R. G., iar potrivit declarației lui N. C., secretarul primăriei . în care membrii comisiei au completat, la cererea persoanelor îndreptățite înscrisuri pentru acestea întrucât nu știau carte, nu a fost singular.
Potrivit adresei nr.1716/19.04.2013 a Primăriei .), cererea lui L. D. a avut la bază și testamentul autentificat sub nr.1741/17.05.1984 (fila 131), prin care R. G. a instituit-o legatar universal pe soția sa, R. (L.) D., existența acestui legat universal punând la îndoială însăși calitatea de moștenitori ai persoanelor înscrise pe titlu în urma completării acestuia la data de 21.09.2004, respectiv R. V. (soția lui R. N., fratele defunctului), R. A. (fiul lui R. F., sora defunctului) și C. V..
În drept, instanța a reținut că, potrivit art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, în cazul terenurilor care nu s-au găsit în circuitul civil, moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii, cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Instanța nu a reținut susținerea petentei referitoare la faptul că L. D. și-a pierdut calitatea de soție supraviețuitoare prin căsătoria cu L. G. întrucât, potrivit dispozițiilor art.4 alin.6 din Legea nr.319/1944 privind dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, în vigoare la data decesului defunctului R. G., singurul drept al soției supraviețuitoare care se stinge prin recăsătorie, este dreptul special al acesteia de abitație.
Reținând că L. D. îndeplinea atât condițiile generale ale dreptului la moștenirea legală după R. G., dar și condiția specială de a avea calitatea de soț la data deschiderii moștenirii, și având în vedere și testamentul autentificat prin care a fost instituită legatar universal asupra patrimoniului defunctului R. G., s-a constatat că aceasta, la data de 16.03.1991 când au fost completate cererea de reconstituire și declarația, înregistrate sub nr.1425 la C. L. de fond funciar a . de moștenitor a defunctului R. G., fiind astfel îndreptățită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în rolul agricol al defunctului soț, R. G..
Cu privire la susținerea petentei privind nevalabilitatea cererii de reconstituire și a declarației, înregistrate sub nr.1425 la C. L. de fond funciar a . L. D., instanța a reținut că, deși nu există nicio dispoziție legală care să consacre expres valabilitatea mandatului verbal pentru cererea de reconstituire, la nivel doctrinar și jurisprudențial s-a statuat asupra valabilității cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată prin intermediul unui mandatar. În cazul de față, instanța a constatat că acest mod de completare a cererii și declarației s-a impus datorită faptului că titularul cererii nu știa carte, fiind astfel în imposibilitate fizică a completa personal cererea și declarația însă, prin faptul că a fost de față la completarea lor, precum și prin faptul că ulterior emiterii titlului de proprietate pe numele său a făcut un act de dispoziție cu privire la terenul din titlu, se demonstrează voința soției supraviețuitoare a lui R. G. de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în rolul agricol al lui R. G..
Chiar dacă cele două înscrisuri au fost redactate de o terță persoană, aspect care nu este contestat de C. L. de fond funciar a ., este recunoscut și explicat, această împrejurare nu atrage nulitatea lor, datorită faptului că au fost completate la solicitarea expresă a lui R. D., care a înțeles să participe la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate instituită de Legea nr.18/1991 privind fondul funciar.
Față de aceste considerente, și având în vedere că, deși petenta a solicitat și rectificarea prenumelui său înscris pe titlul de proprietate, respectiv în loc de „V.” să fie consemnat „Vaslca”, solicitând astfel înscrierea unui nou prenume eronat, deoarece potrivit înscrirurilor prenumele corect este „Vasîlca”, instanța a respins cererea formulată de petenta C. V. în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR A . PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR – PREFECTURA B., B. G. și ȚIGANAȘU F., având ca obiect anulare parțială titlu de proprietate, ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții A. D. și A. Anișoara, dobânditorii cu titlu particular a dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în Titlul de proprietate nr._/29.09.2002, a cărui anulare parțială s-a solicitat prin radierea numitei L. D. din titlu, autoarea intervenienților, instanța a apreciat că este întemeiată și a admis-o având în vedere că a fost formulată în susținea apărării intimatelor, respectiv C. L. de fond funciar a . Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., față de care a fost respinsă acțiunea petentei C. V..
Reținând culpa procesuală a petentei, care a demarat prezentul litigiu în care au intervenit voluntar dobânditorii cu titlu particular a dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în Titlul de proprietate nr._/29.09.2002, a cărui anulare parțială s-a solicitat și care au făcut cheltuieli de judecată pentru combaterea susținerilor petentei, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pe petentă la plata către aceștia a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuielii de judecată, reprezentând onorariul de avocat, potrivit chitanței depuse la fila 321
Reclamanta C. VASÎLCA a declarat recurs atât împotriva sentinței civile 2343/13.03.2014 din ds._ al Judecătoriei B., cât și împotriva încheierilor din 17.06.2013 și 24.09.2013 ale Judecătoriei B. și încheierii din 12.09.2013 a Judecătoriei Tg. J., ,întemeiat pe disp. art.304 indice 1, art.304, pct.6, 7, 8, 9 din C.P.C, art.312, alin.l, 2 și 3, 5 din C.P.C. (cu trimiterea cauzei în vederea rejudecării la instanța de fond).
1.În motivare, recurenta a susținut că instanța nu a reținut corect situația de fapt din cauză că nu a identificat toate cererile deduse judecății, nu a stabilit raportul de legătură dintre ele și nu a analizat situația reală ce rezulta din actele deduse judecății. Astfel, acțiunea în constatarea nulității titlului de proprietate_/29.09.2002 a promovat-o în calitate de moștenitoare a fratelui defunct, R. G., decedat anterior intrării în vigoare a L. 18/91 - alături de recurentă având reconstituire și părțile citate în temeiul art.57 (tot ca moștenitori a lui R. G.).
Terenul, prin titlu a aparținut în totalitate lui R. G., fiind adus în CAP anterior căsătoriei cu L. D.. R. G. a avut căsătoriile arătate în cererea de chemare în judecată. Terenul din titlu a fost bunul exclusiv a lui R. G.. Din căsătoriile sale nu au rezultat copii.
Pentru terenul din acest titlu de proprietate nu s-au găsit cereri la comisie făcute de vreun moștenitor. Terenul a fost predat colateralilor, la aplicarea L. 18/91, pentru că recurenta a făcut o cerere care s-a dovedit că nu s-a mai găsit în 1991, și de aceea a formulat o nouă cerere ulterioară, fiind validată împreună cu colateralii citați și înscriși în T.P. respectiv.
Recurenta a susținut și că în titlu a fost înscrisă nelegal numita R. D., fără ca aceasta să aibă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate - comisia întocmind o documentație lovită de nulitate, formată dintr-o cerere a lui R. G., nr.1425/16.03.1991 și o declarație cu aceeași dată.
Declarația este nesemnată, cu mențiunea „nu știe carte", iar cererea este semnată R. D.. Aceeași comisie întocmește un referat - fără vreo cerere din partea cuiva prin care solicită îndreptarea pe calea administrativă a erorii de nume din anexa de validare 3, poz.250, sens în care, fără verificări, C. Județeană emite H.C.J.283/2003 ,corectându-se pretinsa eroare de nume din R. D. (persoană inexistentă cu acest nume la . L.18/91) cu numele L. D..
Consecința acestei intervenții pe T.P. a fost înscrisă altă persoană, L. D., față de care a formulat cererea de chemare în judecată.
Ulterior a formulat o cerere de verificare de scripte, soluționată prin încheierea din data de 27.09.2013 .
A formulat o cerere de constatare nulitate absolută a cererii la L.18 cu nr.1425/16.03.1991 emisă pe numele lui R. G., și a declarației din 16.03.1991 emisă pe numele lui R. G., pentru lipsa capacității de folosință a titularului (decedat la data acestor acte, cât și la . L.18/91), coroborată cu lipsa de consimțământ din partea acestei persoane - cerere nereținută și nepronunțată de către instanța de fond.
S-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu din partea lui A. D. și A. Anișoara la data de 29.05.2013, întemeiată pe disp. art.49, alin.2 și art.50 din C.P.C. - la care s-a renunțat la judecată și la data de 17.06.2013, fila 220, instanța ia act de faptul că s-ar fi înțeles să se formuleze o cerere de intervenție accesorie în sprijinul apărării Comisiei locale de fond funciar a comunei T. - fără a se fi formulat în scris o cerere de intervenție accesorie.
Prin urmare, întrucât situația de fapt era de verificat în raport de acte, în primul rând, instanța a interpretat nelegal actele, reținând eronat existența condițiilor legale de formulare a cererii și declarației prevăzute de art.8 și 9 din L.F.F. - respingând acțiunea, admițând intervenția accesorie, respingând cererea de chemare în judecată a părților în temeiul art.57 din C.P.C, respingând verificarea de scripte; omițând cererea de constatare nulitate a cererii și declarației lui R. G..
2.În privința acțiunii principale de constatare nulitate titlu, recurenta a solicitat instanței recursului să constate că nu s.-a intrat în cercetarea fondului, deoarece, în mod nelegal nu s-au analizat cererea nr.1425/16.03.1991 și nici declarația din 16.03.1991.
În același timp nu s-a observat că soluția acțiunii principale este strâns legată de pronunțarea legală a cererii de verificare de scripte, cât și a cererii de constatare nulitate a acestor acte. Instanța, în mod nelegal, prin încheierea din data de 24.09.2013,a respins această cerere. Motivele de respingere sunt cu totul formale - încheierea constată un aspect care conducea la admiterea cererii de verificare de scripte, anume reține faptul că L. D. nu știe carte, și că instanța ia act de faptul că scrisul de mână de pe respectiva cerere și declarație nu aparțin lui R. D. în totalitate, condiții în care respectivele acte trebuiau reținute ca false: atât textul olograf cât și semnătura R. D. de pe cerere, vădit provenind de la două persoane diferite, că sunt false, și în același timp, că și scrisul declarației este fals.
Prin urmare, instanța, în mod nelegal, reține o mandatare pretinsă, tacită (verbală) pentru cererea de reconstituire - făcând trimitere la aspectul de jurisprudență, care privesc situațiile când cererea se poate face prin mandatar. Nu constată existența unui mandat efectiv; în schimb certifică o modalitate nerecunoscută de lege, bazată pe o justificare că persoana nu știe carte.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile mandatului verbal, nu s-a stabilit persoana mandatarului, prin urmare, în respectivele condiții, este de neconceput că cineva a fost împuternicit la data cererilor în mod concret, de către mandanta L. D. - poziția de pârâtă a Comisiei locale, este o poziție de apărare, întrucât i se impune o culpă prin cererea de chemare în judecată, și ca urmare, C. trebuia prin alte probatorii să dovedească afirmațiile de prezență efectivă a lui R. D. la data respectivă, ceea ce nu s-a probat.
Pentru persoanele care nu știu carte, nu poate fi reținută ca legală, o astfel de manieră de procedare, în sensul ca C. să se implice în redactări de cereri și declarații, și să folosească numele persoanelor titulare. Nu există nicăieri recunoscută noțiunea de semnătură în clar. Aceasta emană de la instanță, cu consecință de a crea o interpretare favorabilă, părtinitoare, pentru comisia locală, în litigiul de față.
Prin urmare, a solicitat înlăturarea declarațiilor lui N. C-tin, S. V. și H. I. - întrucât aceste persoane sunt membri ai comisiei - și nu pot avea calitate de martori, întrucât comisia este parte pârâtă în proces, și implicit că susțin interesele comisiei și nu pot fi sinceri în cele ce declară.
Instanța a reținut nelegal (se deduce evident) obligativitatea mandatarii verbale, ceea ce este cu totul nelegal, pentru că în cauză nu s-au analizat actele care se pretind a reprezenta cererea de reconstituire și Declarația cf. Art.8, 9 din L.F.F. - și nu s-a stabilit că nu aparțin titularei L. D., ci aparțin unui terț defunct, R. G..
Ori, o cerere valabilă se scrie pe numele persoanei care nu știe carte, și se face mențiune despre faptul că nu știe carte, eventual se poate accepta aplicarea amprentei digitale a respectivei persoane.
Titularul acestor acte este R. G. - încât consimțământul valabil nu putea fi dat (cererea și declarația ca acte de dispoziție trebuie să îndeplinească toate condițiile actului juridic). Ori, R. G. nu putea fi prezent la Comisie, nici să ceară și nici să mandateze. De aceea, aceste acte sunt nule, și în mod justificat a solicitat anularea lor (lipsește consimțământul persoanei care este decedată), de aceea, coroborat cu cererea de verificare de scripte, a solicitat și constatarea nulității acestor acte (pentru suprimarea lor efectivă retroactiv și pentru a nu mai fi folosite în nici un context, în contra sa și a moștenitorilor.
Din probele coroborate rezulta clar că susținerea din acțiune a lipsei cererii era dată incontestabil. Cererile de verificare de scripte a rămas neanalizată pe fond și respinsă nejustificat, prin încheiere și în mod nejustificat nu s-a pronunțat cererea de nulitate a acestor acte, încât instanța recursului trebuie a lua act de această omisiune de pronunțare.
Instanța fondului nu a reținut poziția martorului D. V., fila 292 ds., care a arătat că L. D. nu a formulat nici o cerere, situație care se coroborează cu declarația de acord la admiterea acțiunii a moștenitorului lui L. D., care este B. G..
În condițiile în care pârâta C. L. nu are recurs, se înțelege că nici numiții A. nu pot formula un recurs în cauză. Recursul de față nu mai poate fi un cadru de apărare indirectă a intervenienților accesorii - încălcând disponibilitatea părții pârâte în legătură cu acordul la radierea din titlu a lui L. D..
Pârâtul nu a formulat cerere reconvențională. La fel Țiganașu F. - nu aveau nici un interes în cauză.
3. Recurenta a apreciat și că s-au făcut examinări nelegale, la fel de excesive în ce privește analiza calității de moștenitoare a lui L. D., ce a solicitat a fi înlăturate, reluând aceleași aspecte legate de lipsa cererii de reconstituire, cu concluzia incidenței art.III, alin.l, lit.a) din L.169/97 coroborat cu art.8, 9 și art.13 alin.l, 2,3, art.27 din L.18/91, cât și dispozițiile Regulamentului H.G.131/91 și 890/2005 privind atribuțiile comisiei locale.
4. S-a susținut și că instanța, în mod nelegal, a respins cererea formulată în temeiul art.57 alin.l, 3 din C.P.C. - astfel, persoanele citate sunt moștenitori înscriși pe T.P. atacat. Motivările instanței sunt total nelegale.
În cauză a formulat o cerere corespunzătoare și părțile citate în acest temei îndeplinesc condițiile de a fi fost trecuți în cauză și păstrați la soluționarea litigiului în sentință (de aici rezultă și un alt aspect de nelegalitate a soluționării acțiunii principale prin încălcarea principiului contradictorialității, prin scoaterea din cauză a acestor moștenitori care, cf. art.58, trebuia să fie introduși ca intervenienți în interes propriu, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă).
Mai mult, instanța a procedat nelegal la transformarea în martor din oficiu a unui intervenient - audiat prin comisie rogatorie de către Judecătoria Tg. J. - ori respectiva persoană este nepotul său de soră, este gradul III și nu poate fi ca martor, în condițiile în care reclamanta s-a opus în fața primei instanțe. Instanța nu a examinat rudenia martorului prohibită, acesta neputând să fie martor pentru că era chemat în judecată - instanța, nelegal i-a schimbat calitatea.
5. Instanța, în mod nelegal, prin încheierea din 17.06.2013, nu a examinat intervenția în interes propriu, sub aspectul renunțării la judecată la o astfel de cerere. în acest sens, era de reținut poziția lui A. D. și A. Anișoara - și nu în sensul de a lua act că intervenienții au înțeles să formuleze o cerere de intervenție accesorie și nu în interes propriu.
Instanța fondului nu a fost investită cu o cerere de intervenție accesorie care trebuie să fie în formă scrisă în mod obligatoriu. Nu s-a respectat cerința art.82 din C.P.C., nu este valabilă o simplă luare de act asupra celor înțelese de intervenienții în interes propriu. Cererea de intervenție în interes propriu avea motivarea sa, cf. temeiului diferit de cel al cererii accesorii. Lipsind cererea în forma scrisă, instanța, în mod nelegal, prin încheiere, a admis o cerere de intervenție accesorie inexistentă, făcând o analiză cu totul eronată, în realitate a analizat motivarea cererii de intervenție în interes propriu, pentru că analizează aspecte de interes, în raport cu interesele legate de contractul de vânzare-cumpărare ale numiților A. fără a urmări poziția de pârâtă a comisiei locale într-o acțiune de constatare titlu - nulitatea fiind retroactivă, acești intervenienți nu erau implicați în procedura constituirii sau reconstituirii terenului din titlu, nu aveau nici un raport juridic cu reclamantul sau pârâtul cauzei, contemporan sau anterior titlului atacat, în legătură cu terenul din titlu.
Întrucât în cauză este atacat un act al comisiei județene (titlu) nici dacă ar fi fost în formă scrisă intervenția accesorie nu putea fi reținută ca având interes justificat. Intervenția este legată de faptul că intervenientul accesoriu urmărește preîntâmpinarea unui proces din partea celui care-1 susține, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată. Ori acești intervenienți nu puteau fi chemați de comisia județeană sau locală T. în proces, pentru că erau străini de procedura de reconstituire a terenului din titlu.
Din perspectiva contractului, însăși legiuitorul a dat o poziție subsidiară contractelor translative, având ca obiect terenul din titluri, sens în care a și dispus, în art.III, alin.2 indice 4 din L. 169/97 completată cu L.247/2005.
Mai mult, contractul era și atacat de către reclamantă printr-o cerere în justiție, înlăturată nelegal de către instanța fondului - indicând a formula cererea pe cale separată – în acest context, recurenta a formulat recurs și împotriva dispoziției instanței de a nu înregistra, fíe și separat, prin disjungere, cererea de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare 1345/15.04.2003 (având în vedere că litigiul este introdus cf. Codului de procedură anterior, aceasta este regula care se aplică pentru o astfel de cerere, respectiv regula disjungerii, și eventual a judecății separate, ceea ce nu s-a realizat).
Recurenta a solicitat să se înlăture cheltuielile de judecată stabilite pentru intervenienți în sumă de 1200 lei, întrucât nu au nici o justificare legală - reținându-se nelegal că ar avea o culpă în demararea prezentului litigiu, în condițiile în care dovedise toate motivele invocate în cererile de chemare în judecată cât și justificarea admiterii lor.
Recursul declarat în cauză este nefondat din considerentele ce urmează.
1. Prin încheierea de ședință din 17 iunie 2013, în mod corect instanța de fond a respins cererea de intervenție forțată întemeiată de reclamantă pe dispozițiile art. 57 Cod procedură civilă, întrucât scopul reglementării nu este cel al acoperirii eventualelor poziții juridice contradictorii al celor legați printr-un raport juridic, respectiv coindivizari în prezenta cauză, ci a introducerii în proces unor terți care „ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul” – descoperiți de cel din urmă în cursul procedurii judiciare.
Aceasta întrucât obiectul cererii de intervenție forțată nu coincide cu obiectul cererii principale, nefiind reprezentat de valorificarea drepturilor pretinse de reclamant, ci vizează asigurarea opozabilității hotărârii față de intervenientul forțat și constatarea implicită, odată cu soluționarea procesului, a inexistenței dreptului de care s-ar putea prevala terțul – obiectiv nereclamat de recurentă.
Contrar aprecierii recurentei, în cauză nu există liticonsorțiu necesar, întrucât prin acțiune reclamanta recurentă a solicitat înlăturarea din titlul de proprietate a unui coindivizar, așa încât, în caz de succes acțiunea profită tuturor moștenitorilor, ceea se înseamnă că aceștia puteau fi chemați în judecată în calitate de pârâți dacă opinia acestora nu coincidea cu cea a reclamantei.
2. În acest context, audierea în calitate ca martor a moștenitorului R. A. nu poate fi considerată ca nelegală, întrucât art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă permite instanței să ordone administrarea de probe apreciate ca necesare pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În plus, interdicția prevăzută de art. 189 Cod procedură civilă a fost edictată pentru apărarea intereselor părții adverse celei care propune asemenea martori, or în cauză, ascultarea persoanei arătate a fost stabilită de instanța de judecată în considerarea împrejurării că aceasta a fost înscrisă ca moștenitor în titlul de proprietate a cărui nulitate parțială se solicită a se constata.
3. Prin urmare, nu se poate reține nelegalitatea încheierii date la 12.09.2013 de Judecătoria Târgu J., și nici a celei pronunțată la 24.09.2013 de Judecătoria B., de respingere a cererii reclamantei pentru verificarea de scripte a cererii și declarație înregistrate sub nr. 1425 din 16.03.1991 întrucât nu a fost contestată împrejurarea că R. D. nu știa carte și că mențiunile olografe din cuprinsul acestor înscrisuri nu au fost scrise de aceasta.
4. Cât privește încheierea din 12.09.2013 a Judecătoriei B., aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a legii și în ceea ce privește încuviințarea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de intervenienții A. D. și A. Anișoara, prin calificarea juridică corectă permisă de art. 84 Cod procedură civilă, a cererii de intervenție depusă de aceștia în instanța de fond.
Aceasta întrucât, din motivarea în fapt a acestei cereri rezultă că intervenienții nu au formulat o pretenție proprie, prin care să tindă la câștigarea pentru ei a obiectului procesului ci,prin apărările făcute, au urmărit ca instanța să pronunțe o soluție de respingere a acțiunii reclamantei, cu consecința menținerii titlului de proprietate, interesul acestora fiind dat de salvarea contractului de întreținere și vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1345/15.04.2003.
5. Cu privire la dispoziția instanței în sensul formulării separate a cererii reclamantei de constatare a nulității acestui contract, se va observa că aceasta respectă dispozițiile art. 135 Cod procedură civilă, care prevăd că numai cererea reconvențională și introducerea unei alte persoane în judecată, făcute cu încălcarea termenului prevăzut de lege, se pot judeca deosebit, precum și pe cele ale art. 103 alin. 1 din același cod,care sancționează cu decăderea neîndeplinirea în termen legal a oricărui act de procedură.
6. Referitor la sentința civilă nr. 2343 din 13.03.2014, tribunalul apreciază că nu sunt date motivele de netemeinicie și nelegalitate pretinse de recurentă din următoarele motive.
Contrar aprecierii recurentei, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în termen legal de recurenta reclamantă, precum și implicit asupra nulității cererii de reconstituire și a declarației din 16.03.1991, prin reținerea împrejurării că cererea de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate în sensul excluderii moștenitoarei L. D., a fost întemeiată pe nulitatea acestor înscrisuri, cu consecința pretinderii incidenței dispozițiile art. III alin. 1 lit. a din Legea 169/1997 coroborat cu art. 8,9 și 13 din Legea 18/1991.
Astfel, problema disputată în cauză a fost cea a valabilității, și deci a consecințelor juridice ce puteau fi recunoscute cererii înregistrată sub nr. 1425/16.03.1991 la C. L. de fond funciar T. și a declarației din aceeași dată, iar instanța de recurs constată că în mod corect s-a reținut în sentința recurată că acestea pot constitui temei pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru L. D. prin titlul de proprietate nr._/29.09.2002.
Aceasta întrucât valabilitatea acestor înscrisuri trebuie analizată în contextul în care însăși recurenta C. a beneficiat la reconstituirea dreptului de proprietate (individuală) prin titlul de proprietate nr._/26.03.2004 de ajutorul membrilor comisiei locale la întocmirea cererii nr. 1363/15.03.1991 și a declarației din această dată. Astfel, recurenta este neștiutoare de carte, astfel încât cele două înscrisuri au fost întocmite de un membru al comisiei locale, fără ca astfel să fie negată valabilitatea reconstituirii sale.
De asemenea, este de remarcat că cererea nr. 302/4.02.1998 și declarația din aceeași dată – în baza cărora s-a dispus completarea titlului de proprietate atacat și cu numele recurentei – poartă o semnătură ce se pretinde a fi a recurentei, deși în mod consecvent aceasta a susținut că este neștiutoare de carte.
În mod evident, aspectele semnalate nu sunt de natură doar prin ele însele să confirme valabilitatea înscrisurilor contestate de recurentă, însă au fost semnalate pentru a dovedi că exista o practică consecventă a membrilor comisiei locale de a sprijini petiționarii neștiutori de carte în întocmirea înscrisurilor necesare obținerii drepturilor acestora, astfel încât nu există niciun temei pentru a înlătura declarațiile date de membrii comisiei, ale căror susțineri sunt conforme realității.
De altfel, este de observat că recurenta nu a contestat însăși exprimarea consimțământului la reconstituire, ci lipsa valabilității formei prevăzută de lege în acest scop, în condițiile în care știa că L. (fostă R.) D. a decedat în anul 2011și nu se mai poate prezenta pentru a-și confirma/ infirma actele juridice și că aceasta încheiase în anul 2003 contractul de întreținere și vânzare – cumpărare cu intervenienții A.( confirmând astfel cererea de reconstituire), care au recunoscut că nu au avut posesia terenului extravilan decât din septembrie 2002 până la primăvara anului 2003, când a fost luat în stăpânire de la aceștia de către recurentă .
Așadar, tribunalul apreciază că instanța de fond a analizat în mod corect împrejurările concrete ale formulării cererii de reconstituire de către L. (fostă R.) D. și că aceasta era îndreptățită la reconstituire în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului R. G. - care, de altfel îi și testase acesteia drepturile asupra bunurilor sale imobile și mobile.
Testamentul a fost autentificat sub nr. 1741/17.05.1984, așa încât în mod evident nu a putut fi identificat în perioadele 2007 - 2011 și 2011 – 2014 verificate în registrele notariale naționale, iar împrejurarea că nu a fost înregistrată vreo sesizare de deschidere a procedurii succesorale notariale nu este de natură să afecteze valabilitatea testamentului.
În aceste împrejurări, în mod întemeiat,instanța de fond nu a valorificat declarația martorului D. V., care a fost membru în comisia locală doar în perioada 1993 – 1994, nu și în anul 1991, și nici poziția procesuală a pârâtului B. G., din două motive:
- legalitatea emiterii titlului de proprietate se analizează în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, independent de poziția procesuală a acestui pârât, moștenitor legal al defunctei L. D., care a arătat de altfel că „nu știu dacă sora mea a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate”;
- în masa succesorală rămasă de la L. D. nu s-a aflat niciodată terenul din titlul de proprietate nr._/2002 (vândut în timpul vieții), așa încât în această privință nu putea exprima o poziție concludentă, întrucât titularii dreptului de proprietate se dovedesc a fi intervenienții A..
Prin urmare, în raport de ansamblul celor de preced, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că nu este dată excepția nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2002, L. (fostă R.) D. fiind îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul R. G. și că, așadar, nu sunt incidente motivele de netemeinicie și nelegalitate ale sentinței atacate întrucât: instanța nu a acordat mai mult ori ceea ce nu s-a cerut, acțiunea reclamantei fiind respinsă; hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină și care sunt în concordantă cu natura pricinii;nu a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății;iar hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, inclusiv sub aspectul stabilirii cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C. Vasîlca din . împotriva sentinței civile nr. 2343 din 13 martie 2014 a Judecătoriei B. și a încheierilor de ședință din 17 iunie 2013, 24 septembrie 2013 ale Judecătoriei B., și a Încheierii de ședință nr. 5508/ 12 septembrie 2013 a Judecătoriei Tîrgu J., pe care le menține în contradictoriu cu intimații B. G., Țiganașu F., A. D. și A. Anișoara, toți din ., R. A., R. I., R. V., R. A., B. O., M. O., R. S., R. V., C. locală a fondului funciar a comunei T. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, de pe lângă Prefectura jud. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
T. N. A. D., H. I. U. D.
Red. T.N/23.01.2015 v
Jud. P. A.
Dact. D.U.
Ex. 2/26.01.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 751/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 180/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
