Revendicare imobiliară. Decizia nr. 733/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 733/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 2153/297/2011
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 733 R
Ședința publică 16 decembrie 2014
Președinte – A. M.
Judecător - C. M.
Judecător - A. C.
Grefier – C. R.
La ordine judecarea recursului civil privind pe recurenții G. A. și G. N., ambii domiciliați în . B. în contradictoriu cu intimatul A. D., domiciliat în ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 777 din 25.09.2013 A Judecătoriei Săveni, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul G. A. asistat de av. B. S. și av. S. M. pentru intimatul lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Se constată că la dosar s-au depus, prin serviciul registratură, de către recurentul G. A., două anexe, reprezentând plan de situație cu terenurile deținute de părți în extravilanul comunei Hănești, precum și relațiile solicitate de instanță de la OCPI B., din care rezultă că nu pot aviza expertiza efectuată de C. C., întrucât din anul 2012, acesta a solicitat suspendarea din calitatea de expert judiciar datorită incompatibilității cu funcția deținută ca angajat al OCPI B..
Nefiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Av. B. S., pentru recurenți solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanța să administreze și celelalte probe încuviințate, respectiv martori, interogatoriul pârâtului și cercetare la fața locului, întrucât prin neadministrarea acestor probe nu s-a rezolvat fondul litigiului. Ca urmare, instanța de fond a ales pentru stabilirea liniei de hotar la expertiza efectuată de expert C. M., conform schiței de la fila 88 ds fond, pe aliniamentul 4 – 11 – 45 (culoare vernil), care trece pe terenul pe care se află casa recurenților, respectiv linia de hotar va trece prin casa lor. Arată că cei doi experți au întocmit rapoarte diferite, reclamanții au revendicat 3 suprafețe de teren, ambele părți dețin teren în plus, instanța de fond trebuind să dispună doar asupra a ceea ce s-a cerut, însă a dat o suprafață de teren de la reclamanți la pârât, fără ca aceștia să ceară sau să timbreze. Ar fi fost necesară efectuarea unei cercetări la fața locului.
În subsidiar, dacă nu se va admite casarea cu trimitere spre rejudecare, solicită să se admită recursul, să se rețină cauza spre rejudecare și să se schimbe în totalitate sentința, în sensul de a se admite acțiunea așa cum a fost formulată, în sensul de a fi obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenurile în suprafață de 600 mp pășune, 2000 mp teren arabil și 400 mp teren dobândit în baza contractului de v/c nr. 4653/01.10.2003, precum și stabilirea liniei de hotar între proprietatea lor și a intimatului pe aliniamentul 10-26-8-7-6, din suplimentul la expertiza C. M.. Cu cheltuieli de judecată.
Av. S. M., pentru intimat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, întrucât nu este de acord cu raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de d-nul expert Ț. C., întrucât acesta ignoră planul parcelar. Acesta a calculat o lățime a terenului aparținând reclamantului mai mare decât are în acte acesta și o lățime mai mică decât are intimatul în acte. Expertiza efectuată de expert C. C. relevă suprafețele de teren ale reclamanților. Arată că există un punct de vedere comun al experților, astfel încât soluția primei instanțe este corectă, sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
In replică, av. B. S., învederează faptul că instanța de fond a respins probele pe care le-a solicitat și că în ce privește planul parcelar, experții nu au avut în vedere acest plan, iar prin respingerea acțiunii în revendicare, reclamanții pierd o bucată de teren, prin mutarea liniei de hotar în interiorul curții pârâtului, pârâtul deținând o suprafață mai mare de teren, fără a-l solicita.
Tribunalul,
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Săveni la nr._, din 13.12.2011, reclamanții G. A. și G. N. au chemat în judecată pe pârâtul A. D. pentru ca, pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele suprafețe de teren: 600 mp teren pășune situat în extravilanul comunei Hănești, județul B., în sola 2, p.c. 6/8, suprafața de 2000 mp teren arabil situat în sola 2, p.c. 5/9 și suprafața de 400 mp teren pășune, situat în sola 2, p.c. 6/9, stabilirea liniei de hotar între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții arată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3305/20.11.2001 de către Biroul Notarului Public A. Ț. a cumpărat de la A. Romița suprafața de 9,5 ha teren agricol situat în extravilanul comunei Hănești, în această suprafață fiind inclusă și suprafața de 2 ha și 1000 mp pășune situată în sola 2, p.c. 6/8. Arată reclamanții că pârâtul le-a ocupat o fâșie de 600 mp pășune în toamna anului 2009, suprafață pe care a însămânțat-o cu orz și apoi a refuzat să elibereze terenul.
Mai susțin reclamanții că pârâtul în toamna aceluiași an, 2009, a ocupat alte două suprafețe de teren, respectiv suprafața de 2000 mp teren arabil situat în sola 2, p.c. 5/9 și suprafața de 400 mp teren pășune, situat în sola 2, p.c. 6/9, terenuri dobândite de reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4653/01.10.2003 de către Biroul Notarilor Publici Asociați „C. A.-S. A..
Arată reclamanții că cele trei suprafețe de teren ocupate de pârât reprezintă o fâșie de teren din proprietatea reclamanților, care se învecinează cu drumul DL 4, DL 11. Precizează reclamanții că și-au intabulat dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren, astfel încât este cu neputință ca pârâtul să pretindă că ar deține legal parte din terenul proprietatea lor.
Solicită reclamanții ca instanța să dispună grănițuirea suprafețelor de teren proprietatea părților, întrucât pârâtul a distrus cu tractorul vechea linie de hotar, pentru a nu se mai cunoaște nici un semn.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3305/20.11.2001 de către Biroul Notarului Public A. Ț., titlul de proprietate_/22.10.1999, emis de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4653/01.10.2003 de către Biroul Notarilor Publici Asociați „C. A.-S. A., titlul de proprietate_/22.10.1999, emis de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B. și a solicitat efectuarea unor expertize tehnice și proba testimonială cu martori.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, arătând că nu ocupă nici o suprafață de teren din terenul proprietatea reclamanților. Se învecinează cu reclamanții în p.c. 5/9 și 9/1, nu și în p.c. 6/8, astfel că nu a ocupat suprafața de 600 mp pășune astfel cum susțin reclamanții. Arată pârâtul că pășunea este un teren accidentat care nu se poate lucra, fiind și la această dată necultivată.
Cu privire la faptul că ar fi ocupat o fâșie de teren proprietatea reclamanților în 2, p.c. 5/9 și p.c. 6/9, arată pârâtul că în p.c. 9/2 a construit un grajd cu lungimea de 31 m, imobil înscris în cartea funciară nr._. Susține pârâtul că distanța de la grajdul respectiv și până la linia de hotar trebuia să fie de 13 m, însă în realitate este de numai 10 m, reclamanții ocupându-i o fâșie cu lățimea de 3 m. Pe această suprafață de teren reclamanții și-au extins construcțiile, iar prin acțiunea promovată în prezenta cauză aceștia doresc să-și salveze construcțiile ridicate pe terenul proprietatea sa.
În dovedirea susținerilor, pârâtul a depus înscrisuri (f.50-55).
Pentru justa soluționare a cauzei,prima instanță a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și cu expertiză cadastrală, raportul de expertiză fiind întocmit de expert C. M. și depus la filele 71-75, iar răspunsul la obiecțiuni la filele 87-88 și filele 152-153. În cauză s-a efectuat și o a doua expertiză de către expert C. C., raportul de expertiză fiind depus la filele 120-134, iar răspunsul la obiecțiuni la filele 154-155.
Prin sentința civilă 777 din 25.09.2013 Judecătoria Săveni a admis, în parte, acțiunea ce are ca obiect revendicare, a respins capătul de cerere având ca obiect revendicarea următoarelor suprafețe de teren: 600 mp pășune situați în tarlaua 2, p.c. 6/8 din extravilanul comunei Hănești, județul B., 2000 mp teren arabil, situați în tarlaua 2, p.c. 5/9 din extravilanul comunei Hănești, județul B. și 400 mp pășune situați în tarlaua 2, . extravilanul comunei Hănești, județul B..
A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților situate în extravilanul comunei Hănești, județul B. pe aliniamentul punctelor 4, 11, 45 (linia de culoare vernil), între suprafața de 17 ha proprietatea reclamanților (p.c. 5/9, p.c. 6/9) și suprafața de 10 ha proprietatea pârâtului și identificată prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C. M., precum și pe aliniamentul punctelor 2, 48, 49, 39 (linia de culoare portocaliu), între suprafața de 5 ha proprietatea reclamanților (p.c. 10/2, p.c. 5/12) și suprafața de 10 ha proprietatea pârâtului și identificată prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C. M..
Pentru a pronunța această soluție a reținut Judecătoria Săveni că potrivit contractelor de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3305/20.11.2001 de către Biroul Notarului Public A. Ț. și nr. 4653/01.10.2003 de către Biroul Notarilor Publici Asociați „C. A.-S. A., reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 9,5 ha teren agricol situat sola 2, p.c. 5/8 și p.c. 6/8 aflată în extravilanul comunei Hănești, cumpărată de la A. Romița și a suprafeței de 75.000 mp teren arabil situat în sola 2, p.c. 5/9, p.c. 6/9, p.c. 9/1, cumpărată de la numiții C..
Pârâtul A. D. se învecinează cu reclamanții pe laturile est și vest ale terenului și are în proprietate suprafața de 10 ha, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1998/28.03.2002 de Biroul Notarilor Publici Asociați „C. A.-S. A.” B.
Având în vedere că părțile în litigiu invocă drepturi de proprietate asupra unor suprafețe de teren învecinate, instanța apreciază că în cauză nu se impune compararea celor două titluri, deoarece această operațiune juridică se folosește în ipoteza în care titlurile invocate se referă la același obiect al dreptului de proprietate. Prin urmare, instanța va analiza probatoriul administrat în vederea identificării și delimitării parcelelor asupra cărora părțile dețin titluri necontestate.
Cu ocazia efectuării măsurătorilor de către expertul desemnat inițial s-a stabilit că reclamantului îi lipsește teren din ambele loturi: 4525 mp din lotul cu 17 ha și 4021 mp din lotul cu 5 ha. A mai stabilit expertul că reclamantul, pentru a realiza cei 50.000 mp din contractul nr. 2708/2002, ar trebui să respecte vechiul amplasament al De 11, iar hatul dintre părți pe această latură să fie dat de punctele 2, 47, 46 din schița anexă (f. 73).
În răspunsul la obiecțiuni, același expert arată că pârâtul ocupă din terenul reclamantului o suprafață de 2681 mp între punctele 22, 10, 3, 4, 11, 43 conform schiței aflată la fila 88 dosar. Totodată propune ca fâșia de teren cultivată cu soia între punctele 5, 6, 7, 8, 34, 35 din Anexa nr. 2 aflată la fila 88 dosar să fie stăpânită de reclamantul G. A.. Arată expertul că suprafața din contractele nr. 3305 și 4643, de 17 ha pentru a fi realizată include fâșia de soia între punctele 22, 10, 3, 4, 11, 43 și terenul ocupat de pârâtul A. D. între punctele 22, 10, 3, 4, 11, 43, în suprafață de 2681 mp. Propune expertul ca hatul dintre părți să fie dat de punctele 2, 48, 49 pe latura de est și de punctele 3, 10, 32 pe latura de vest, conform schiței anexă nr. 2, aflată la fila 88 dosar.
În cauză s-a întocmit și o a doua expertiză, prin care s-a constatat că datorită modificării în teren a traseului De4 și De11, față de planul cadastral, s-a format un plus de teren agricol în tarlaua 2 de aproximativ 1,73 ha, iar în partea de sud și cea de vest suprafața este micșorată cu cca 0,66 ha. Constată expertul că reclamanții nu respectă planul parcelar, dețin suprafața în fapt, dar în detrimentul pârâtului, lăsând teren agricol din proprietatea lor pe latura de nord, acaparând spre sud și afectând proprietatea pârâtului cu 2190 mp, redată în schița anexă I prin punctele: 10, 10bis, 16bis,16. Tot reclamanții ocupă din suprafața pârâtului suprafața de 6329 mp, redată în schița anexă I prin punctele: 12bis, 12, 14, 14 bis. La rândul lui pârâtul, modificând traseului De11 afectează proprietatea reclamanților între punctele 81, 101, 16, 18 cu 1955 mp redată în schița anexă I (f.131 dosar).
Deși reclamantul a solicitat înlăturarea expertizei efectuate de expert C. C., arătând că a devenit incompatibil, instanța reține că expertul a fost desemnat în cauză la data de 22.08.2012, iar decizia de suspendare a domnului expert a fost emisă la data de 21.08.2013 (f. 168). Totodată, reține instanța că reclamantul nu a formulat în cauză o cerere de recuzare a expertului. Raportat la toate aceste aspecte, instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei și raportul de expertiză, precum și răspunsul la obiecțiuni depuse la dosarul cauzei de expert C. C..
Astfel, fâșia de teren propusă de expertul C. M. a fi stăpânită de reclamanți reprezintă suprafața de teren identificată de expertul C. C. ca fiind cea abandonată de reclamanți la nordul proprietății lor. De asemenea terenul în suprafață de 1955 mp din proprietatea reclamanților, identificat de expertul C. C. ca fiind ocupat de pârât, este identificat și de expertul C. M., însă acest expert susține că a fost o înțelegere între părți cu privire la construirea unui iaz. Ambii experți au fost de acord că ambele părți nu respectă planul parcelar, însă în fapt dețin suprafața de teren înscrisă în acte.
De asemenea ambii experți, în schițele întocmite (f. 104 – expert C. M., f.131 - expert C. C.) au stabilit că distanța de la grajdul construit de pârât până la hotarul dintre proprietăți este de 13 m, așa încât instanța nu poate reține ca fiind corectă și reală propunerea de grănițuire formulată de expertul C. M., în schița de la fila 104, dată de punctele 3, 10, 32 pe latura de vest, conform schiței anexă nr. 2, aflată la fila 88 dosar, întrucât, așa cum rezultă din această schiță, pentru realizarea celor 13 m de la grajd până la hotar, limita de hotar trebuie să fie dată de punctele 4, 11, 45.
Cu privire la suprafața de 600 mp pășune situată în sola 2, p.c. 6/8, revendicată de reclamanți, expertul C. M. a stabilit că acel teren nu este ocupat de pârât, iar referitor la construcția iazului pe acel teren a fost o înțelegere privată între părți. Cu privire la această suprafață de teren, expertul C. C. a reținut că este ocupată de pârât, însă dat fiind faptul că și reclamanții îi ocupă teren pârâtului în p.c. 5/10, p.c. 9/2 și că pe această suprafață reclamanții au edificat o construcție, instanța reține că poate opera o compensare între părți și că nu se impune modificarea limitelor de hotar.
Conform dispozițiilor art.480 Cod civil, dreptul de proprietate este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege. Dreptul de proprietate este dreptul cel mai complet asupra unui lucru deoarece conferă titularului său toate cele trei atribute: posesia, folosința și dispoziția. El are un caracter absolut, în sensul că se manifestă în raporturile proprietarului cu terții și un caracter exclusiv, în sensul că numai proprietarul le poate exercita în deplinătatea lor.
Acțiunea în revendicare este mijlocul cel mai energic de apărare a acestui drept, fiind definită ca o acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, fiind o acțiune petitorie ce tinde la stabilirea directă a dreptului de proprietate al reclamantului.
Potrivit art. 563 din Codul civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Având în vedere prevederile legale incidente, precum și starea de fapt reținută, în sensul că părțile își ocupă reciproc suprafețe de teren, prima instanță a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanți.
În soluționarea cererii de grănițuire Judecătoria Săveni a avut în vedere faptul că grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze hotarul, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 560 C.civ.
Rezultă că grănițuirea, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
Totodată este necesar ca o grănițuire, dispusă prin hotărâre judecătorească, să rezolve contestațiile și pretențiile părților cu caracter revendicativ, dar și să țină seama de transformările produse în configurația terenurilor din cauze care nu le sunt imputabile, pentru a se asigura o folosință utilă a proprietăților.
Având în vedere aceste considerente de drept și starea de fapt așa cum a fost reținută, prima instanță a stabilit ca justă delimitarea evidențiată de expert prin raportul de expertiză, stabilind linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul delimitat de punctele 4, 11, 45 (linia de culoare vernil), între suprafața de 17 ha proprietatea reclamanților (p.c. 5/9, p.c. 6/9) și suprafața de 10 ha proprietatea pârâtului și identificată în Schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C. M., precum și pe aliniamentul punctelor 2, 48, 49, 39 (linia de culoare portocaliu), între suprafața de 5 ha proprietatea reclamanților (p.c. 10/2, p.c. 5/12) și suprafața de 10 ha proprietatea pârâtului și identificată în Schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C. M., f. 88 dosar, schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal G. A. și G. N. susținând în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să administreze și celelalte probe încuviințate și în subsidiar admiterea recursului cu reținerea cauzei spre rejudecare ,schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată .
Arată că prin actiunea formulată a solicitat obligarea paratului să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie 600 metri patrati pășune teren extravilan al comunei Hănești situată în ., 2000 metri patrati teren arabil situat în tarlaua 2 . și 400 metri patrati pășune teren situat in tarlaua 2 . pe care le-au dobândit în baza contractelor de vânzare cumpărare nr 4653 din 1 octombrie 2003și 3305 din 20.11.2001 . Au mai cerut stabilirea liniei de hotar între proprietatea lor și proprietatea paratului . Prin sentința 777 din 2013 Judecatoria S. a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare . Au apreciat că este dat motivul de recurs prevăzut de art 304 punctul 6 din vechiul Cod de Procedură Civilă intrucat instanta de fond ignorând obiectul cererii s-a pronunțat și asupra a ceea ce nu s-a cerut operând o compensare între părți . Astfel judecătoria a reținut ca părțile își ocupă reciproc suprafete de teren si intrucat și reclamații ocupa teren paratului în . pe această suprafață reclamantii au edificat o construcție a considerat că poate opera o compensare intre părți si că nu se impune modificarea limitelor de hotar . Or potrivit art 129 alineatul 6 din vechiul Cod De Procedură Civilă prima instanță trebuia să observe că nu a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect compensare . Nici pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională. În acest sens a mai menționat că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de articolul 6 punctul 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale intrucat deși au solicitat proba cu martori și interogatoriul pârâtului instanța de fond a administrat doar proba cu expertiză.
În ceea ce privește netemeinicia hotărârii au mai menționat că au cumpărat de la o persoană suprafata de 90,5 hectare teren agricol conform contractului de vânzare cumpărare nr 3105 din 20 noiembrie 2001 . În suprafata cumpărată se include și cea de a 2 hectare și 1.000 metri pătrați pășune situată în tarlaua 2 . . Pârâtul a ocupat din aceasta o fâșie de 600 de metri patrati . Acesta cumpărase terenul vecinilor lui in toamna anului 2009 și fără drept a intrat pe pășunea lor . În toamna aceluiași an 2009 pârâtul a ocupat și alte suprafețe de 2000 de metri patrati in tarlaua 2 . de 400 de metri pătrați pășune în tarlaua 2 .. Ei dețineau aceste suprafețe din 2001 și respectiv din 2003 și și-au intabulat dreptul de proprietate. Din registrul parcelar rezultă numele proprietarilor respectiv A. Romită și C. A. . Consideră că ar trebuii valorificat raportul de expertiză C. iar granița dintre terenurile lor ar trebui stabilită pe aliniamentul 10 ,26, 8, 7, 6 rezultat din raportul de expertiză tehnică efectuată de expert C. .
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului . A confirmat că deține teren care se învecinează cu terenul reclamanților pe laturile est și vest pecare le-a dobândit prin contractul 1998 din 2002 . El nu ocupă nicio suprafață de teren din proprietatea reclamanților fiind doar vecini în parcele cadastrale 5 / 9 și 9 /1 . În . a construit un grajd cu lungimea de 30 de metri, imobilul fiind înscris în cartea funciară nr_, iasr distanța de la grajd si pana la linia de hotar trebuie sa fie de 13 metri, însă ,în realitate ,este de numai 10 metri ,reclamanții ocupând o fâșie de teren cu lățimea de 3 metri . Pe această suprafață reclamanții și-au extins constructiile.
În ceea ce privește insuficiența probatoriului apreciază ca acest motiv de recurs este neîntemeiat întrucât legea procesuală stabileste că magistratul va admite doar probele pertinente și utile cauzei . În consecință în mod corect prima instanta a stabilit ca doar după efectuarea unei expertize se poate pune in discutie utilitatea celorlalte probă iar după administrarea probei cu două expertize a considerat că administrarea probei cu martorii și interogatoriu nu este utilă cauzei. A apreciat ca prima instanta nu a acordat mai mult decât s-a cerut intrucat a soluționat cele trei capete de cerere ale reclamanților. Nu există niciun element în dispozitivul hotărârii care să conducă la concluzia că instanța a procedat la o compensare . Expertul C. a stabilit că terenul de 600 de metri patrati nu este ocupat de pârâtă iar iazul a fost construit întrucât a existat o intelegere intre parti . D. expertul C. a stabilit că acea suprafață este ocupată de pârât insă la rândul lor reclamanții ocupă terenul pârâtului din . și . iar pe această suprafață reclamanții au edificat o construcție, că poate opera o compensare între părți și că nu se impune modificarea limitelor de hotar . Pe fond apreciază ca situatia de fapt este corect reținută de instanța de fond ,raportul de expertiză întocmit de expertul C. fiind complet . Acesta a fost confirmat și de către expertul C. prin ultimele răspunsuri la obiecțiuni . De aceea în mod corect s-a constatat că reclamanții nu respectă planul parcelar . Din compararea celor două rapoarte de expertiză se constată ca fâșia de teren propusă de expertul C. a fi stăpânită de reclamanți reprezintă suprafata de teren indentificată de expertul C. ca fiind cel abandonat de reclamanți la nordul proprietății lor.Și terenul în suprafață de 1955 de metri pătrați identificat de expertul C. ca fiind ocupat de pârât este identificat de expertul C. insă acesta susține că a existat o intelegere intre parti cu privire la construirea unui iaz . Ambii experți au fost de acord că părtile nu respectă planul parcelar . Este corectă susținerea instanței cu privire la linia de grănițuire ,aceasta aflându-se la 13 metri de grajdul construit de el .
La dosarul cauzei G. A. și G. N. au depus un raport de expertiză tehnică extrajudiciară .
Tribunalul a solicitat avizarea raportului de expertiză întocmit în primă instanță de expertul C. de către OCPI. Prin adresa 1869 din 11 decembrie 2014 Oficiul de cadastru a arătat că raportul de expertiză întocmit de expert C. nu pot fi avizat întrucât nu a fost respectat Ordinul nr 1882 din 2011.
Analizând recursul declarat în cauză tribunalul constată că acesta este fondat pentru motivele ce urmeaza:
Conform cererii depusă la data de 12 decembrie 2011 la Judecatoria S. reclamanții G. A. și G. N. au chemat în judecată pe numitul Avadanei D. solicitând in primul rând obligarea pârâtului la a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele suprafețe de teren: 600 metri pătrați pășune situat în extravilanul comunei Hanesti în tarlaua 24 ., 2000 de metri pătrați teren arabil situat în tarlaua 24 . din extravilanul aceleiași localități și respectiv 400 metri pătrați pășune teren situat in tarlaua 2 ., arătând că cele trei suprafete de teren le dețin în baza contractelor de vânzare cumpărare 3305și 4653 din 2001 și respectiv 2003 . Au mai cerut reclamații stabilirea liniei de hotar între proprietatea lor și proprietatea parâtului . A. dumitru nu a formulat cerere reconvențională în acest dosar .
Potrivit art 129 alineatul 6 din vechiul Cod stabileste tribunalul ca prima instanta a fost învestită în primul rând cu soluționarea unei acțiuni în revendicare și în subsidiar cu stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților în cauză . Au fost întocmite două rapoarte de expertiză iar concluziile acestora au fost contradictorii . D. unul dintre aceste rapoarte de expertiză a fost avizat de Oficiul De Cadastru Și Publicitate Imobiliară . Cel de al doilea raport de expertiză întocmit în cauză nu a fost trimis în vederea avizării la acelasi oficiu . Cu toate acestea în considerentele sentinței pronunțată Judecatoria S. face repetate trimiteri la această lucrare .
În condițiile în care obiectul principal al cererii privea soluționarea unei acțiuni în revendicare rezultă ca judecătoria trebuia să cerceteze în primul rând daca . o suprafata de teren din cel al reclamanților . Asa cum corect au arătat recurentii, în calea de atac declarată ,prima instanță nu a fost învestită cu o acțiune prin care să se solicite compensarea unor suprafete de teren. Prin hotărârea pronunțată judecătoria a respins capătul de cerere având ca obiect revendicarea unui suprafete de teren dar prin considerente a arătat că acțiunea în revendicare urmează a fi respinsă chiar daca experții au arătat că pârâtul ocupă o suprafață de teren al reclamanților intrucât operează o compensare între părți și nu se impune modificarea limitelor de hotar . Ceea ce se pune in executare este dispozitivul hotărârii judecătorești dar și considerentele fac corp comun cu acest dispozitiv întrucât din acesta rezultă de ce a ajuns prima instanță la concluzia că acțiunea în revendicare trebuie respinsă .
Tribunalul observă că în considerente judecătoria a retinut că pârâtul ocupă suprafețe de teren din cele cuvenite reclamantului dar cu toate acestea in mod surprinzator acțiunea a fost respinsă . Există în aceste condiții o contradicție evidentă între considerente și dispozitiv intrucât in măsura in care se constata că pârâtul ocupă suprafețe de teren aflate în proprietatea reclamanților solutia ce trebuie pronunțată era de admitere a acțiunii. Prima instanta nu a fost învestită și cu o cerere reconvențională pentru a putea cerceta eventuale pretenții ale pârâtului cu privire la faptul ocupării de către reclamanți a altor suprafete de teren și eventual a compensării acestora . În aceste condiții este dat motivul de modificare prevăzut de articolul 304 punctul 7 din vechiul Cod De Procedură Civilă intrucât în raport cu prevederile art. 129 alin. 6 din vechiul Cod prima instanță a depășit limitele învestirii .
Mai arată tribunalul că ,asa cum s-a arătat mai sus, în recurs s-a solicitat și avizarea raportului de expertiză întocmit de expert C. C.. Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a arătat că nu se poate aviza acest raport de expertiză întrucât nu a fost respectat Ordinul 1882 din 2011 privind întocmirea lucrării. Prima instanță a cerut avizarea raportului de expertiză întocmit de către expertul C. iar această avizare a fost aprobată de către OCPI . Totusi concluziile acestui raport de expertiză ,cel puțin în ceea ce privește distanța dintre linia de hotar și grajdul construit de catre pârât, au fost îndepărtate de prima instanta în raport cu lucrarea întocmită de expertul C.. În măsura in care au fost întocmite două rapoarte de expertiză cu concluzii contradictorii dacă instanța a decis că este necesară avizarea unui raport de expertiză acelasi lucru trebuie sa se intample si cu cel de al doilea raport tocmai pentru a se cerceta de ce există acele contradicții in concluziile experților. Întrucât O C P I a respins solicitarea privind avizarea raportului de expertiză întocmit de expertul C. rezultă că acesta trebuie îndepărtat de la soluționarea cauzei.
Ca urmare soluția instanței nu se putea fundamenta pe lucrarea întocmită de cel de al doilea expert și ca urmare trimiterile făcute de Judecătoria Săveni la această probă sunt greșite.
Tribunalul stabilește că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului . Cererea principală formulată de reclamanți a vizat revendicarea a trei suprafete de teren. În conditiile in care s-a stabilit de către prima instanță că pârâtul ocupă suprafețe din terenul reclamanților o cercetare a fondului presupune stabilirea cu precizie a acestor suprafete deținute de pârât. Din considerentele hotărârii nu rezultă ca s-ar fie cercetat această chestiune . În condițiile art 312 alineatul 5 din vechiul cod de procedură civilă va fi admis recursul casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare .
La soluționarea cauzei instanța de fond va avea în vedere că a fost învestită în condițiile art 129 alineatul 6 din vechiul Cod doar cu o cerere de revendicare formulată de către reclamanți. Acesta este capătul principal de cerere care trebuie cercetat în raport cu probatoriul de administrat . Reclamanții au invocat faptul ca pârâtul a pătruns fără drept pe terenurile lor si ca urmare o solicitare privind administrarea probei cu interogatoriu nu poate fi respinsă pentru lipsă de utilitate intrucât este vorba despre fapta personală a pârâtului. Aspectul deținerii terenului poate fi cercetat și prin intermediul administrării probei cu martori.
Nu in ultimul rând, stabileste instanta că, în raport cu prevederile art. 480 din vechiul Cod Civil, în cazul unei acțiuni în revendicare trebuie comparate titlurile de proprietate iar in măsura in care acestea provin de la autori diferiți trebuie stabilită care este posesia mai bine caracterizată . Nu în ultimul rând stabilește tribunalul că la rejudecarea cauzei instanta de fond va avea în vedere și prevederile art.4 lit. l din Legea 7/1996 dacă va dispune refacerea raportului de expertiză în vederea identificării exacte a terenurilor deținute de părți sau întocmirea unui nou raport de expertiză, avându-se în vedere că ambele părți au susținut că au intabulat terenurile dobândite .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții G. A. și G. N., ambii domiciliați în . B. în contradictoriu cu intimatul A. D., domiciliat în ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 777/2013 a Judecătoriei Săveni, pe care o casează și o trimite spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. M. C. M., A. C. C. R.
Red. CM/23.01.2015/2 ex
Judecător fond D. C.
| ← Evacuare. Decizia nr. 35/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 169/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
