Rezoluţiune contract. Decizia nr. 250/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 4563/193/2011*
Dosar nr._ Rezoluțiune contract vindere-cumpărare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 250 R
Ședința publică din 21 martie 2014
Președinte – L. L.
Judecător – B. G.
Judecător – A. D.
Grefier – A. E.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul B. L., în contradictoriu cu intimatul pârât F. P.-V., împotriva sentinței civile nr. 8437 din 11 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 13 martie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la nr._ la data de 13.02.2013 după casarea cu trimitere, reclamantul B. L. a chemat în judecată pe pârâtul F. P. V., solicitând rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 15.11.2009, contract ce a avut ca obiect vânzarea autoturismului marca „ Alfa R.” cu nr. de înmatriculare_ și restituirea prețului primit în sumă de 3500 euro, plata de daune interese și plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1337 cod civil potrivit căruia „vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarate la facerea contractului” și art. 1341 Cod civil care statuează „ când vânzătorul este răspunzător pentru evicțiune, cumpărătorul dacă este evins are dreptul a cere de la vânzător :: 1) restituirea prețului; 2) fructele, dacă este dator a le întoarce proprietarului care l-a evins 3) spezele instanței deschise de dânsul în contra vânzătorului și ale celei deschise de evingător contra sa; 4) daune interese și spezele contractului de vindere”.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât potrivit art. 1337 și 1341 Cod civil 1864, vânzătorul este obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut precum și de sarcinile care nu au fost declarate la încheierea contractului.
A mai arătat pârâtul că obligația de garanție a vânzătorului pentru evicțiune este condiționată de existența unei tulburări de drept, cauza evicțiunii să fie anterioară vânzării și cauza evicțiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător.
Or, reclamantul nu a fost tulburat în dreptul său, pentru a exista o asemenea tulburare este necesar a se invoca un drept real de către un terț evingător care poate fi un drept de proprietate sau de uzufruct, care să afecteze însuși conținutul dreptului reclamantului.
A mai relevat pârâtul că la prima înmatriculare în România a întâmpinat unele prob leme, dar acestea au fost soluționate pe cale judecătorească și ulterior prin înmatricularea mașinii, că a circulat o perioadă de timp îndelungată, timp în care a fost oprit de organele de poliție și controlat în trafic, ocazie cu care a prezentat documentele autoturismului fără a se găsi vreo neregulă.
P. sentința civilă nr. 8437 din 11 septembrie 2013 Judecătoria B. a respins acțiunea reținând că reclamantul a cumpărat în anul 2009 de la pârâtul F. P. V. un autoturism marca Alfa R., cu număr de înmatriculare_ pentru care a plătit prețul de 3.500 Euro.
S-a constatat că din dispozițiile art.1337 Cod civil, 1313 și 1352 Cod civil, rezultă că vânzătorul răspunde către cumpărător de orice tulburare în liniștită posesie a lucrului vândut și de viciile aceluiași lucru, în acest caz cumpărătorul fiind în drept a pretinde daune de la vânzător.
P. urmare, obligația de garanție a vânzătorului are o dublă înfățișare pe de o parte acesta trebuie să-l garanteze pe cumpărător de liniștita folosință a lucrului (garanție contra evicțiunii) și pe de altă parte de utila folosință a lucrului (garanția contra viciilor) .
Instanța a mai avut în vedere că, potrivit disp.art.1337 Cod civil „vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare cumpărare a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut sau de serviciile la care s-ar putea pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarat la facerea contractului”. Astfel, a ajuns la concluzia că evicțiunea constă: fie în pierderea proprietății lucrului (în total sau în parte), fie în tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor sale de proprietar.
Or, în acest context, a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.1336 și următoarele Cod civil întrucât reclamantul a exercitat o posesie liniștită din 2009 până în 2011, când ar fi intentat prezenta acțiune, neinvocând în această perioadă nici o tulburare, iar la vânzarea autoturismului nu i s-a tăinuit faptul că autoturismul ar fi avut o . probleme la înmatriculare.
Astfel, la o simplă diligență a cumpărătorului pârât s-ar fi putut observa aceste aspecte deoarece erau făcute mențiuni pe actele de proprietate cu privire la starea autoturismului și anume „autovehiculul declarat furat din Italia la data de 28.01.2000, iar actele mașinii au fost înmânate cumpărătorului”, de asemenea, aceste aspecte de drept aparent au fost analizată într-o acțiune de obligație de a face, acțiune ce a fost admisă pe calea ordonanței președințiale, facilitându-i vânzătorului înmatricularea autoturismului, ocazie cu care de asemenea reclamantul ar fi putut lua la cunoștință de starea vehiculului.
S-a mai constatat că, adresa nr._/13 mai 2013 comunicată instanței de către Inspectoratul de Poliție Județean B. – Serviciul Investigații Criminale, confirmă faptul că autoturismul pe timpul cât figurează cu mențiuni în documentele de înmatriculare, poate fi înstrăinat către o persoană din alt județ cu condiția ca noul destinatar să se prezinte la sediul I.P.J. B. Serviciul Investigații Criminale pentru a putea fi luat în evidență.
În plus, din aceeași adresă rezultă că în prezent autoturismul a fost revocat din bazele de date internaționale la data de 07.05.2012, a fost deblocat și din baza de date privind autovehiculele furate a Inspectoratului General al Poliției Române.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, neindicând însă în drept motivele de recurs în conformitate cu art. 304 Cod procedură civilă, ci invocând doar dispozițiile art. 3041 și 312 Cod procedură civilă.
S-a arătat că în mod eronat instanța a considerat că din 2009 până în 2011 reclamantul ar fi exercitat o posesie liniștită, neinvocând în acea perioadă nici o tulburare, când în realitate instanța de judecată a fost sesizată prima oară în 2010 (dosar nr._/193/2010), după ce reclamantul făcuse investigații la poliție și parchet cu privire la situația autovehiculului.
În al doilea rând, instanța de fond nu a avut în vedere că în ordonanța președințială prin care pârâtului i s-a facilitat înmatricularea autoturismului, reclamantul nu a fost parte, astfel încât nu a avut acces la toate actele și informațiile ce făceau obiectul litigiului. Iar reclamantului nu i s-a adus la cunoștință decât că au existat unele probleme dar că s-au rezolvat și că pârâtul a devenit proprietar, reclamantul nefiind însă încunoștiințat despre furt și despre faptul că dosarul penal nu fusese încă soluționat.
În al treilea rând, pârâtul nu ar fi avut dreptul să înstrăineze autoturismul, așa cum rezultă din ordonanța președințială nr. 7029/30 iulie 2001, dată de Judecătoria B..
În al patrulea rând, chiar dacă instanța de fond a reținut că „autoturismul a fost deblocat și în prezent ar putea fi înmatriculat”, cu toate acestea, datorită modificărilor legislative intervenite, înmatricularea a devenit mult mai costisitoare, fiind necesară achitarea unei taxe de mediu de 9.559 lei – respectiv jumătate din valoarea autoturismului, or, dacă ar fi cunoscut aceste aspecte nu l-ar mai fi cumpărat.
În al cincilea rând, s-a arătat că instanța de fond nu a analizat condițiile impuse de art. 1337, 1313 și 1352 Cod civil 1864, privind garantarea pentru evicțiune, așa cum s-a solicitat prin acțiune.
În dovedirea motivelor de recurs s-au depus înscrisuri: copie act de identitate, copie decizie stabilire suma reprezentând timbru de mediu, copie adrese înaintate către IPJ Suceava, P. de pe lângă Judecătoria B., copia adresei emise de Registrul Auto Român cu privire la situația autovehiculului, dovada cheltuielilor de judecată, împuternicire avocațială.
P. întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului, întrucât reclamantul ar fi exercitat o posesie liniștită din 2009 până în 2011 când a promovat acțiunea, iar reclamantului nu-i tăinuise faptul că a avut o . probleme. În plus, pe actele de proprietate existau mențiuni privind starea autoturismului.
Iar din 07 mai 2012 autoturismul a și fost revocat din bazele de date internaționale, inclusiv din cea a Inspectoratului General al Poliției Române referitoare la autovehiculele furate.
De asemenea, s-a apreciat că textele de lege privind viciile ascunse nu ar fi incidente în cauză, întrucât nu s-au invocat deficiențe de utilizare determinate de defecte fizice ci, doar „vicii juridice” ale bunului vândut.
Pârâtul intimat nu a depus înscrisuri noi.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului cumpărat de la pârâtul vânzător la 15.11.2009, întrucât nu l-ar fi putut înmatricula datorită faptului că figura în baza de date a poliției ca fiind furat, astfel încât vânzătorul nu și-a îndeplinit obligația de garantare pentru viciile ascunse ale bunului.
Tribunalul reține că, în mod corect prima instanță a constatat faptul că în certificatul de înmatriculare al autoturismului exista la data încheierii contractului mențiunea „autovehicul declarat furat din Italia la data de 28.07.2001”, această mențiune purtând data de 10.10.2003.
Mai mult, aceeași mențiune exista și în cartea de identitate a autovehiculului. De altfel, această situație (a existenței mențiunilor privind furtul, în actele de proprietate ale mașinii la data încheierii contractului) este confirmată de Serviciul de Investigații Criminale prin adresa nr._/2013, în care s-a arătat că în cauză s-a dispus lăsarea autoturismului în custodia deținătorului F. P. V. și în conformitate cu prevederile legale s-a dispus înmatricularea acestuia cu mențiunea „Vehicul reclamat furat din Italia la data de 28.07.2000” în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a mașinii>>.
P. urmare, împrejurarea privind furtul nu era ascunsă ci, era consemnată în ambele actele de proprietate ale mașinii (atât în certificat cât și în cartea de identitate).
Or, la încheierea contractului dintre părți, actele mașinii au fost prezentate, întrucât la punctul 3 din contract era necesară completarea rubricilor privind individualizarea tehnică a autoturismului care constă în numere formate din cifre multiple, numere care se găseau numai în actele respective,.
Așadar, cu un minim de diligență, reclamantul putea cunoaște împrejurarea că autoturismul fusese furat, aceasta neconstituind deci viciu ascuns.
De altfel, din cuprinsul adresei susmenționate, Serviciul pentru Investigații Criminale a precizat și faptul că „Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Suceava care a instrumentat lucrarea penală a solicitat Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția Investigații Criminale, instituție ce administrează baza de data privind furturile de autovehicule, să blocheze autoturismul, operație ce administrează baza de date privind furturile de autovehicule, să blocheze autoturismul.
Autoturismul, pe timpul cât figurează cu mențiuni în documentele de înmatriculare poate fi înstrăinat către o persoană din alt județ cu condiția ca noul deținător să se prezinte la sediul I.P.J. B., Serviciul de Investigații Criminale pentru a fi luat în evidență.
După ce autoturismul a fost revocat din bazele de date internaționale, la data de 7 mai 2014 a fost deblocat și din baza de date privind autovehiculele furate a Inspectoratului General al Poliției Române.”
Așadar, chiar dacă autoturismul figura în actele de proprietate cu mențiunea „blocat”, cu toate acestea, o nouă înstrăinare și înmatriculare nu era oprită, menționarea blocării având ca finalitate doar păstrarea controlului, supravegherea de către poliție.
În concluzie, pentru aceste motive, rezultă că în speță nu sunt incidente disp. art. 1336 și urm. Cod civil 1864, context în care celelalte motive de recurs nu mai au relevanță, fiind suficientă neîndeplinirea acestei condiții a existenței viciului ascuns, pentru ca obligația de garantare de către vânzător să devină inoperabilă.
Așa fiind, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul, menținând sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. L., în contradictoriu cu intimatul pârât F. P.-V., împotriva sentinței civile nr. 8437 din 11 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 21 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
L. L. B. G., A. D. A. E.
Red. L.L./05.06.2014
Jud. H. F.
Dact. A.E.
ex. 2/05.06.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 752/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Grăniţuire. Decizia nr. 385/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
