Anulare act. Decizia nr. 464/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 464/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 464/2015
Dosar nr._ anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 13 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător B. G.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 464 A
Pe rol judecarea apelului civil formulat de pârâtul apelant M. C. în contradictoriu cu reclamantul intimat T. V. și intervenienții T. Doinița, P. C., T. I. și H. M. împotriva sentinței civile nr. 581 din 11.03.2015 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect anulare act..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul apelant, asistat de avocat F. M., în substituirea avocatului F. V., reclamantul intimat T. V., asistat de avocat P. Ș. A. și intervenienții T. I. și H. M., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care ;
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața instanței de apel, în temeiul prevederilor art. 131 alin. 1 C. pr. civ., instanța stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Avocat F. M. pentru pârâtul apelant depune la dosar împuternicire și delegație de substituire.
Avocat P. Ș. A. depune la dosar împuternicire.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul asupra fondului.
Avocat F. M. pentru pârâtul apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și să se aibă în vedere că reclamantul prin cererea de chemare în judecată inițială a solicitat anularea certificatului de moștenitor și că această cerere a fost precizată și completată la 7 termene de judecată iar pârâtul nu se face vinovat de aceste tergiversări ale acțiunii, motiv pentru care solicită reducerea onorariului avocatului, având în vedere că instanța are dreptul să constate dacă onorariul este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat. Arată că la instanța de fond a nu a avut cunoștință de cuantumul acestei sume. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat P. Ș. A. pentru reclamantul intimat arată că problema cuantumului onorariului de avocat a fost dezbătură la instanța de fond prin concluziile orale chiar dacă prin concluziile scrise nu s-a menționat nimic în acest sens. La momentul respectiv a dat explicații cu privire la acest aspect atunci când a depus în fața instanței de fond chitanța și factura, care consemnau onorariul pe care l-a perceput. D. urmare, instanța de fond a putut analiza motivul pentru care a solicitat acest onorariu.
A mai arătat că a motivat toate deplasările pe care le-a avut de făcut și a apreciat în sensul dispozițiilor codului de procedură civilă faptul că, culpa procesuală constă în cu totul alte aspecte, decât cele invocate și anume că a fost completată cererea, precizată, la cererea instanței și a considerat soluția pronunțată justă și echitabilă în ceea ce privește cuantumul onorariului, având în vedere că un drum București B. sau D. se cuantifică la aproximativ 500 lei. De asemenea, prezența la termenele de judecată nu implică o culpă procesuală a nici uneia dintre părți, fiind o necesitate ca părțile să se prezinte, astfel cum au fost citate. A mai arătat că potrivit codului de procedură civilă reclamantul are posibilitatea de a-și completa cererea, iar acest lucru nici nu ar trebui să facă obiectul acestei discuții pentru că, indiferent de câte termene de judecată ar fi fost, lucrările dosarului justifică onorariul perceput, iar deplasarea la B. sau D. ar cuantifica mai mult decât onorariul perceput, aceste cheltuieli reflectându-se în onorariu. Precizează că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată din apel pentru a le supune dezbaterii într-o acțiune în pretenții.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 25.04.2014 sub nr._ reclamantul T. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. C. anularea certificatului de moștenitor nr. 304 din 03 iunie 1993 emis de fostul notariat de Stat D. și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 80 din 28.04.2011 emis de Biroul Notarului Public D. T. - P. L. din D. după defuncta M. A., decedată la data de 08.10.1992 cu ultimul domiciliu în .. B..
În motivarea acțiunii a arătat că el este nepotul de fiu al defunctei M. A., care a avut un singur fiu, pe T. I., care este tatăl lui, iar M. C. și M. M. nu au vocație succesorală la succesiune deoarece sunt nepoții de fiu al celui de al doilea soț al defunctei.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 304 din 03 iunie 1993, certificatul de moștenitor suplimentar nr. 80 din 28 aprilie 2011, acte de stare civilă, certificatul de deces al defunctei M. A., certificat de deces al defunctului M. V., certificat de deces al defunctului T. I., titlul de proprietate nr._ din 15.03.1994, titlul de proprietate nr._ din 16.04.1999, proces verbal de punere în posesie nr. 1385 din 05.08.1993, testament autentificat sub nr._ din 6 martie 1959.
Legal citat, pârâtul M. C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamantul nu a motivat acțiunea, nu a arătat dacă a acceptat succesiunea după defunctă și dacă în prezenta acțiune solicită stabilirea calității de moștenitor, motiv pentru care nu își poate formula apărări.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că acțiunea este motivată, că în conținutul certificatului de moștenitor nu se face referire la descendenții defunctei iar emiterea certificatului de moștenitor este rezultatul unei fraude grosolane deoarece M. C. nu are niciun grad de rudenie cu defuncta. A mai arătat că motivul real pentru care el și frații lui nu au fost citați la dezbaterea succesiunii este acela că pârâtul ar fi fost îndepărtat de la moștenire deoarece nu are niciun drept la succesiunea bunicii lui motiv pentru care a solicitat constatarea nulității a certificatului de moștenitor și a certificatului suplimentar de moștenitor.
În completarea probatoriului a solicitat atașarea dosarului succesoral nr. 1103/1993.
La primul termen de judecată reclamantul a completat acțiunea și a solicitat și dezbaterea succesiunii după defuncta M. A..
Pârâtul M. C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamantul are vocație succesorală la succesiunea defunctei însă nu a acceptat succesiunea după defuncta M. A., decedată la data de 08.10.1992. A mai arătat că la data căsătoriei defunctei cu M. V., aceasta avea un fiu, T. I., decedat la data de 06.11.1987, care a avut 5 copii, unul dintre aceștia fiind reclamantul și că și M. V. la momentul căsătoriei cu A., avea un fiu, M. V., care a decedat în anul 1975, iar acesta are doi copii, pârâtul M. C. și M. M.. După căsătorie, A. s-a mutat în casa soțului M. V., din relația celor doi nu au rezultat copii iar după decesul soțului, A. a rămas în casă până la data decesului ei. A mai arătat că înainte cu un an de deces, reclamantul a luat-o pe bunica lui M. A. la D., apoi a dus-o la azil și a dărâmat casa bătrânească, terenul a rămas liber și a fost cultivat doar de el și de fratele lui, reclamantul nefăcând niciun act de acceptare a succesiunii, iar în ceea ce privește terenurile din cele două titluri de proprietate, acestea au aparținut lui M. V. și nu fac parte din masa succesorală a defunctei.
La termenul din 05.11.2014 reclamantul a chemat în judecată și pe pârâții T. I., H. M., T. Doinița și P. C. cu motivarea că aceștia sunt frații lui, respectiv nepoții defunctei M. A. și au vocație succesorală la moștenirea acesteia.
Prin încheierea din 11 februarie 2015 s-a disjuns cererea având ca obiect constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 304 din 03 iunie 1993 emis de fostul Notariat de Stat D. și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 80 din 28.04.2011 emis de Biroul Notarului Public D. T. - P. L. din D. după defuncta M. A. decedată la data de 08.10.1992, de cererea care are ca obiect dezbaterea succesiunii după defuncta M. A..
Pentru cererea având are ca obiect dezbaterea succesiunii după defuncta M. A. s-a format dosarul nr._ iar în prezenta cauză s-a soluționat cererea privind constatarea nulității certificatului de moștenitor.
Prin sentința civilă nr. 581 din 11.03.2015 Judecătoria D. a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de către pârât.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamantul T. V. în contradictoriu cu pârâtul M. C. și intervenienții T. I., H. M., T. Doinița, și P. C., având ca obiect anulare certificat de moștenitor.
A constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 304 din 03.06.1993 emis de fostul Notariat de Stat D. și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 80 din 28.04.2011 emis de Biroul Notarului Public D. T. din D. și a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 2.700 lei reprezentând onorariu avocat și statului suma de 1.429 lei reprezentând taxa judiciară de timbru de care a fost scutit reclamantul în baza OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, urmând ca în baza art. 427 alin. 3 Cod procedură civilă, prezenta hotărâre să se comunice după rămânerea definitivă Biroul Notarului Public D. T. din D. și Camerei Notarilor Publici Suceava.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin certificatul de moștenitor nr. 304 din 03 iunie 1993 emis de fostul Notariat de Stat D. s-a constatat masa succesorală după defuncta M. A. decedată la data de 8 octombrie 1992 ca fiind formată din suprafața de 2,39 ha teren, suprafață dobândită în indiviziune cu M. M. conform adeverinței de proprietate fără număr din 1 iunie 1993 eliberată de Comisia locală de fond funciar a comunei G. E. jud. B., și s-a stabilit că defuncta este moștenită de pârâtul M. C. în calitate de nepot de fiu predecedat căruia îi revine cota de 1/1 din moștenire și că este străin de succesiunea prin neacceptare conform art. 700 cod civil, numitul M. M. care este nepotul de fiu predecedat al defunctei.
S-a mai reținut că din conținutul precizărilor la acțiune a rezultat că reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor menționat și a suplimentului emis la acest certificat, pentru fraudă la lege, cu motivarea că pârâtul M. C. nu avea vocație succesorală la moștenirea defunctei, fiind nepotul de fiu de al doilea soț al defunctei, că nu are niciun grad de rudenie cu defuncta, nu a fost înfiat de către acesta, nu are nici testament și s-a profitat în fața notarului de numele identic cu al defunctei, acela de Modovanu.
În ce privește motivul invocat, prima instanță a apreciat că este vorba de un motiv de nulitate absolută, ce urmează a fi analizat ca atare,
La ultimul termen de judecată, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu motivarea că acesta nu a făcut dovada acceptării succesiunii defunctei și prin urmare nu poate solicita anularea certificatului de moștenitor emis după defuncta M. A..
Deliberând cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale a reclamantului prima instanță a reținut că aceasta este neîntemeiată, respingând-o pentru faptul că certificatul de moștenitor a cărui anulare se solicită este emis la data de 03 iunie 1993, dată la care nu expirase termenul de opțiune succesorală prevăzut de art. 700 din Codul civil în vigoare la data respectivă, și prin urmare certificatul de moștenitor nu ar fi putut fi completat în mod corect la rubrica „ străini de succesiune” decât dacă ar fi fost emis după data de 08 iunie 1993. Acceptarea succesiunii în una dintre cele două modalități prevăzute de lege, este o chestiune de fapt care trebuie dovedită însă, în speță, reclamantul nu are obligația de a face dovada acceptării succesiunii atât timp cât certificatul de moștenitor a fost emis înainte de data expirării termenului de acceptare a succesiunii și fără ca reclamantul care are vocație la succesiunea defunctei să fie citat la dezbaterea procedurii succesorale.
A mai reținut prima instanță că prin actele de stare civilă depuse la dosar, reclamantul face dovada că este descendent de grad II al defunctei în calitate de nepot de fiu predecedat (T. I.) fapt care îi conferă legitimare procesuală activă și ca atare instanța a respins excepția invocată de către pârât.
Pe fond, prima instanță, a reținut că M. A. născută la data de 7 iulie 1914 ( Mucia A. conform certificatului de naștere a avut două căsătorii. Din prima căsătorie încheiată cu numitul T. V. la data de 04.02.1937 (certificat fila 10) a rezultat fiul T. I. născut la data de 24 august 1939 (fila 9).Primul soț T. V., a decedat la data de 27 noiembrie 1940 iar M. A. a mai avut o fiică T. A. născută la data de 29 noiembrie 1944 și care a decedat la data de 03 februarie 1963, care nu a fost căsătorită și nu a avut copii. Din a două căsătorie, încheiată la data de 02 august 1958 cu numitul M. V. nu au rezultat copii și că. al doilea soț M. V. a decedat la data de 08 februarie 1962. Din prima căsătorie, M. V. a avut un singur fiu M. V. care a decedat în anul 1975, iar acesta are doi fii, pârâtul M. C. și M. M.. T. I., fiul din prima căsătoriei a defunctei M. A., a decedat la data de 6 noiembrie 1987 și a avut 5 copii, reclamantul T. V. și pârâții T. I., H. M., T. Doinița și P. C..
A mai reținut prima instanță că din adeverința nr. 4575 din 18.09.2014 emisă de primăria comunei Hilișeu H., rezultă că Mucia A. din certificatul de naștere ._ născută în localitatea Pomîrla, jud. B. este una și aceeași persoană cu numita M. A. din actul de căsătorie nr. 2 din 04.02.1937 și M. A., respectiv M. A.. M. A. a decedat la data de 8 octombrie 1992 și a avut ultimul domiciliu în . mențiunilor din certificatul de deces. Din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă în mod neîndoielnic că reclamantul și pârâții T. I., H. M., T. Doinița și P. C. sunt descendenți de gradul II ai defunctei, în calitate de nepoți de la fiul predecedat T. I., fiu rezultat din prima căsătorie.
Că pârâtul M. C. și fratele acestuia M. M. menționat în certificatul de moștenitor la rubrica „străin de succesiune” nu au vocație succesorală la moștenirea defunctei, întrucât aceștia sunt nepoți de fiu al soțului defunctei însă nu au niciun grad de rudenie cu defuncta iar aceasta nu a încheiat testament în favoarea lor.
Prima instanță a mai constatat că doar prin prezentarea unei situații care nu corespunde adevărului și lipsei de diligență a notarului public în verificarea actelor de stare civilă a fost emis certificatul de moștenitor după defuncta M. A. la solicitarea pârâtului și prin înscrierea acestuia ca moștenitor în calitate de nepot de fiu predecedat. A mai reținut prima instanță că dosarul succesoral nr. 1103/1993 ( dosar care este atașat) menționat în certificatul de moștenitor, se referă la o altă succesiune.
Față de cele arătate prima instanță a constatat acțiunea întemeiată drept pentru care a admis-o și a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 304 din 03.06.1993 emis de fostul Notariat de Stat D. și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 80 din 28.04.2011 emis de Biroul Notarului Public D. T. din D..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că obligarea sa la plata onorariului de avocat în sumă de 2700 lei este nejustificată deoarece este un onorariu mult prea mare raportat la activitatea depusă de avocatul reclamantului.
A arătat că reclamantul prin avocat a solicitat anularea certificatului de moștenitor iar ulterior la 3 termene de judecată a solicitat precizarea acțiunii și a completat acțiunea cu stabilirea calității de moștenitor, cote și stabilirea masei succesorale și că nu este vina sa că avocatul reclamantului a avut nevoie de 3 termene de judecată doar pentru precizarea acțiunii.
A mai precizat că potrivit art. 451 alin. 2 NCPC instanța are dreptul să constate motivat, dacă onorariul este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat să reducă acest cuantum și că prin luarea acestei măsuri de către instanță raportul dintre avocat și client nu este afectat.
Legal citat, reclamantul intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea în totalitate a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică și în consecință a solicitat că se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 304/03.06.1993 și a suplimentului nr. 80/28.04.2011, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat și cheltuieli efectuate cu deplasarea.
A mai arătat reclamantul că pârâtul nu a fost prezent la niciunul din termenele de judecată acordate de către instanța de fond, așa încât nu are cum să aprecieze activitatea prestată în dosar și nu are nici pregătire juridică pentru a putea aprecia volumul de muncă presta de către avocat.
A susținut reclamantul că instanța de control judiciar are posibilitatea de a aprecia în mod obiectiv activitatea prestată de avocatul ales, care a formulat două cereri de ajutor public judiciar, cereri modificatoare, cereri completatoare și cereri precizatoare, unele chiar la solicitarea instanței de fond, a administrat probatoriul încuviințat și nu a lipsit la niciunul dintre termenele acordate în condițiile în care făcea de fiecare dată deplasarea de la București.
Cât privește criticile de nelegalitate de ordin procedural a sentinței pronunțate de către Judecătoria D. cu privire la termenele la care avocatul ales putea să-și modifice, să își completeze acțiunea ori să își precizeze acțiunea a apreciat că aceasta este nelegală deoarece toate aceste modificări, completări și precizări s-au făcut cu respectarea termenelor prevăzute de Noul Cod de Procedură civilă.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va reține că apelul este nefondat și îl va respinge pentru cele ce în continuare se vor arăta.
Singurul motiv de apel prin care se critică sentința civilă nr. 581 din 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria D. se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată, respectiv la valoarea onorariului acordat avocatului angajat de către reclamantul T. V..
Verificând lucrările dosarului instanța de apel va constata că acest motiv de apel nu poate fi primit deoarece potrivit art. 453 al. 1 Cod pr. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care l-a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aceste dispoziții au în vedere că partea care a pierdut procesul este în culpă procesuală și că prin atitudinea sa în proces a determinat aceste cheltuieli. Este adevărat că instanța poate chiar și din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Dar cu toate acestea, instanța de apel va constata că în prezenta cauză nu sunt date motive pentru reducerea onorariului de avocat solicitat și ulterior stabilit prin sentința civilă nr. 581 din 11.03.2015 întrucât din fișa dosarului rezultă că, complexitatea cererii este 12, și prin urmare poate fi apreciată ca o cauză complexă, judecata s-a desfășurat la 8 termene consecutive pe parcursul cărora s-au formulat și soluționat două cereri de ajutor public judiciar, cereri completatoare și precizatoare și s-a administrat probatoriul necesar, iar avocatul reclamantului s-a deplasat din localitatea București și nu a solicitat cheltuieli cu deplasarea în mod separat.
Așadar, pentru considerentele expuse, Tribunalul în temeiul art. 480 Cod pr. civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul apelant M. C. împotriva sentinței civile nr. 581 din 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria D., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de petentul M. C., cu domiciliul în satul Popeni, .. B. în contradictoriu cu reclamantul intimat T. V. cu domiciliul în D., ., .. 1, . și intervenienții T. Doinița, cu domiciliul în mun. A., ., ., ., jud. A. P. C., cu domiciliul în mun. A. . – 12, ., jud. A., T. I., cu domiciliul în orașul Popești Leordeni, Șoseaua Olteniței, nr. 181, .. 2, . și H. M. cu domiciliul în D., ., .. 2, ., împotriva sentinței civile nr. 581 din 11.03.2015 a Judecătoriei D., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. M. B. G. C. B.
Red. A.M./8.12.2015
Jud. O. L.
Dact.B.C./8.12.2015
5 exp.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 468/2015. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 460/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
