Pretenţii. Sentința nr. 19/2015. Tribunalul BOTOŞANI

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de la data de 31.10.2013 sub nr._, reclamantul C. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. T. C. obligarea acestuia la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând daune materiale.

În fapt, reclamantul a arătat că în ziua de 25.06.2013 a lăsat calul său pentru a paște în grădina lui O. M., grădină concesionată și folosită de el și că pârâtul care este vecin cu grădina concesionată, și care la rândul său are animale, din neglijență, a scăpat calul din grajd, care a venit către grădina unde se afla calul său. Deoarece animalul său era legat și nu a putut fugi, a fost lovit cu copitele și mușcat de calul pârâtului, de mai multe ori, fiind grav rănit. După ce a fost anunțat de un vecin, a plecat repede la fața locului să-i despartă, însă ca urmare a loviturilor suferite calul său a murit după 8 zile, timp în care i-a fost administrat tratament de către medicul veterinar. După ce i-a spus că animalul său a murit din cauza calului său, pârâtul a avut o atitudine sfidătoare față de el, i-a vorbit urât și i-a adresat injurii. Suma pretinsă de reclamant reprezintă contravaloarea animalului decedat, pârâtul fiind răspunzător de prejudiciul creat de animalul său.

Reclamantul a precizat că are o familie modestă, că se ocupă cu agricultura și că animalul pe care îl avea era pentru familie o sursă de venit, folosindu-l la diferite treburi gospodărești.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1.375, art. 1.385 și art. 1.386 din Codul civil.

În probațiune, reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat administrarea probei cu martorii P. L. și C. N..

Pârâtul P. T. C. nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță și a arătat că în ziua respectivă calul său era legat de șopru și probabil că s-a dezlegat și a scăpat. Când a fost anunțat de vecini că a scăpat calul, s-a dus să îl aducă înapoi în curte, iar la plecare, atât calul său, cât și al reclamantului, erau sănătoși. După aprecierea sa, calul a murit din neglijența reclamantului, care, în grajdul său ține mai multe animale, ce se pot lovi și că reclamantului i-au mai murit doi cai, iar calul pentru care emite pretenții nu a murit din cauza mușcăturilor calului său, ci, din cauză că a fost ținut cu piciorul rupt și fără tratament timp de 3 zile în curte, pe căldură mare. Aceste lucruri le știe întrucât trecea prin fața curții reclamantului zilnic, iar calul suferind zăcea în curte netratat. La fel a procedat și cu primul cal care i-a murit, întrucât a chemat medicul veterinar abia după trei zile.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat, pentru reclamant, proba testimonială, fiind audiați martorii P. L. S. și C. N..

Prin sentința civilă nr._ din 19.12.2015 Judecătoria B. a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamantul C. I. a solicitat antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului P. T. C., învederând că în urma mușcăturilor calului pârâtului, calul său a murit, producându-i o pagubă de 2.000 lei constând în contravaloarea calului mort.

S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 1.375 Cod civil, proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde pentru prejudiciile cauzate de animalul său, independent de orice culpă și chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.

Prin urmare, reclamantul trebuia să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de animal și că, la data cauzării prejudiciului, animalul se afla în paza juridică a pârâtului.

Chiar dacă pârâtul a admis că în data de 25.06.2013, calul său s-a aflat în același loc cu alți cai ai reclamantului, în cauză, nu s-a dovedit că, în această împrejurare, unul dintre caii reclamantului a fost mușcat de calul pârâtului.

Astfel, nici martorul P. L. S., care l-a anunțat pe reclamant să vină și să ia caii de acolo, nu a sesizat dacă unul dintre cai a fost mușcat, percepția sa limitându-se doar la prezența cailor împreună, într-o grădină din vecinătatea grădinii sale, și nici martorul C. N., care, în luna iulie 2013, timp de 2 zile, în gospodăria reclamantului, a îngrijit un cal care prezenta o . plăgi, nu a putut stabili cu exactitate cauza plăgilor, deoarece nu a fost chemat imediat după producerea acestora, și nici cauza decesului calului.

Întrucât nu s-a stabilit că decesul animalului a cărui contravaloare de 2.000 lei a fost solicitată de reclamant s-a datorat animalului aflat în proprietatea pârâtului prima instanță a constatat că cererea reclamantului nu este întemeiată, și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul recurent C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că prima instanță nu a ținut cont de probatoriul administrat în cauză și ca atare, solicită suplimentarea probatoriului cu un martor, care cunoaște foarte bine situația de fapt.

Prin rezoluția din data de 7 octombrie 2015 Tribunalul B. a pus în vedere reclamantului să timbreze cererea de apel cu taxă judiciară de timbru de 72,5 lei.

Cum apelantul nu s-au conformat și nici nu a înțeles să invoce în favoarea sa dispozițiile O.U.G. nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanța de apel a invocat din oficiu excepția de netimbrare, care, făcând de prisos orice altă analiză asupra apelului, va fi analizată cu prioritate, în condițiile art. 248 al. 1 Cod pr. civ.

Astfel, potrivit art. 32 din O.U.G. 80/2013 în vigoare la data înregistrării apelului: „Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.”

Art. 470 al. 2 Cod proc. civilă stabilește că, la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru conform legii.

Cum apelantul nu și-au îndeplinit această obligație, instanța va anula ca netimbrată cererea de apel formulată de acesta împotriva sentinței civile nr._ din 19.12.2014 pe care o va păstra ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE