Fond funciar. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 182/2015
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 6 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător P. I.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 182 A
Pe rol judecarea apelului civil formulat de petenta apelantă B. A. în contradictoriu cu intimații V. S., C. L. de Fond Funciar a comunei Brăești, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor B. și V. I. împotriva sentinței civile nr. 2389 din 17.12.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta apelantă și intimatul V. S., asistat de avocat P. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și că s-a primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea intimatei C. L. de Fond Funciar a comunei Brăești, după care ;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat constatând terminată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Petenta apelantă solicită admiterea apelului și reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de la bunici și înscrierea pe titlul de proprietate alături de V. E..
Avocat P. A. pentru intimatul V. S. solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând că prima instanță a constatat că apelanta nu a formulat cerere la Legea 18/1991 și că titlul a fost emis în mod legal, intimatul având act de vânzare cumpărare din anul 1954 pentru 3,54 ha.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. cu nr._ din 25.08.2014 și precizată la data de 03.09.2015 reclamanta B. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții V. S., V. I., C. locală de fond funciar a comunei Brăești, jud. B. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. anularea Hotărârii nr. 145 din 03.03.2006 a Comisiei județene B., reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha teren pe raza comunei Brăești, jud. B. și constatarea nulității titlului de proprietate nr._ din 30.11.1993 emis pe numele defunctei V. E..
În motivarea acțiunii a arătat că terenul în suprafață de 0,5 ha provine de la mama ei C. (fostă Gadola) A., pe care l-a moștenit de la părinții ei Gadola V. și Gadola Mandița și că bunicii ei au avut în proprietate suprafața de 3,36 ha teren conform registrului agricol, suprafață care trebuia împărțită la cei 5 copii ai acestora însă întreaga suprafață a fost revendicată doar de către V. E. căreia i s-a întocmit titlul de proprietate nr._ din 30.11.1993. A mai arătat că a solicitat în baza Legii 169/1997 și a Legii 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 care îi revine mamei ei însă cererea a fost respinsă în mod nelegal prin hotărârea nr. 145 din 03.03.2006 a Comisiei județene B.. Că stăpânește în prezent o suprafață de 0,12 ha iar diferența de 0,38 ha o solicită din titlul de proprietate nr._ din 30.11.1993.
În drept a invocat prevederile art. III din Legea 169/1997 și Legea 247/2005.
În dovedire a depus la dosar copie de pe rolul agricol al defunctului Gadola V., titlul de proprietate nr._ din 30.11.1993, acte de stare civilă, hotărârea nr. 145 din 03.03.2006 a Comisiei județene B..
Din oficiu instanța a solicitat relații de la C. locală de fond funciar a comunei Brăești, jud. B..
Pârâtul V. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că titlul de proprietate nr._ din 30.11.1993 emis pe numele mamei sale a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor Legii 18/1991.Că, reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991.Nu a existat niciun temei legal ca titlul să fie emis pe numele tuturor moștenitorilor în lipsa formulării unor cereri de reconstituire și că cererea reclamantei prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 145 din 03.03.2006 a Comisiei județene B. este tardivă deoarece această hotărâre nu a fost contestată în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cu privire la excepția invocată instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 53 din Legea 18/1991, împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar, se poate formula plângere în termen de 30 de zile la instanța de judecată în a cărei rază administrativ teritorială de află terenul solicitat.
Din actele depuse de către C. locală Brăești rezultă că Hotărârea nr. 145 din 03.03.2006 a Comisiei județene B. a cărei anulare o solicită reclamanta prin prezenta acțiune, a fost comunicată acesteia la data de 21.03.2006, în cuprinsul precizărilor la acțiune, reclamanta arătând că a comunicat hotărârea respectivă pârâtului V. S. de nenumărate ori pentru a nu se ajunge în instanță însă acesta ani de zile a refuzat să îi dea o suprafață de 0,5 ha teren.
Având în vedere că reclamanta nu a contestat în termenul de 30 de zile prevăzut de lege hotărârea nr. 145 din 03.03.2006 a Comisiei județene B., prima instanță a admis excepția invocată de către pârâtul V. S. și a respins ca tardiv formulată cererea de anulare a acestei hotărâri.
Prin sentința civilă nr. 2389 din 17.12.2014 Judecătoria D. a respins plângerea formulate de reclamanta B. A. împotriva Hotărârii nr. 145 din 03.03.2006 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., ca tardiv formulată.
A respins acțiunea formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâții V. S. și V. I., C. locală de fond funciar a comunei Brăești, jud. B. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate nr._ din 30.11.1993 emis pe numele defunctei V. E. pentru suprafața de 3,8540 ha teren, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în baza Legii 18/1991 s-a emis titlul de proprietate nr._ din 30.11.1993 numitei V. E. (în prezent decedată) pentru o suprafață de 3,85 ha teren care provine de la tatăl său Gadola V. și care este înscrisă în rolul agricol al acesteia.
A susținut reclamanta că titlul de proprietate menționat este nelegal deoarece după bunicii săi Gadola V. și Gadola Mandița nu s-a dezbătut succesiunea, aceștia au avut cinci copii iar titlul de proprietate a fost emis doar pe numele unui dintre ei.
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991, de prevederile acestei legi beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Totodată, dispozițiile art. 8 alin. 3 din același act normativ instituie principiul disponibilității care guvernează materia reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la terenurile care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, astfel că, în lipsa unei cereri formulate de persoana care se consideră îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, nu se poate proceda la o astfel de reconstituire.
Conform art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991, moștenitorii care nu își pot dovedi calitatea deoarece terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți în termenul de acceptare cu privire la cota de li se cuvine din terenurile autorilor lor prin cererea pe care o fac comisiei.
Competența de a primi, înregistra cererile și de a propune sau nu spre validare suprafața de teren solicitată aparține în exclusivitate primăriei localității în a cărei rază teritorială se află terenul și în cadrul căreia s-a constituit comisia de aplicare a legilor fondului funciar.
Conform documentației înaintate de către C. locală de fond funciar a comunei Brăești, în baza Legii 18/1991 a formulat cerere de reconstituire pentru terenul care a aparținut defunctului Gadola V., doar mama pârâților, prin urmare în mod corect titlul de proprietate a fost emis doar pe numele ei, deoarece așa cum s-a arătat, Legea 18/1991 a repus moștenitorii în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la terenuri însă recunoașterea dreptului de proprietate nu s-a făcut în mod automat pentru toți moștenitorii, Comisiile locale neavând nici competență în acest sens, ci doar moștenitorilor care au formulat cereri de reconstituire.
Legile 169/1997 și 247/2005 în baza cărora a formulat cerere de reconstituire reclamanta, au realizat o repunere în termenul de reconstituire a dreptului de proprietate dând posibilitatea persoanelor care nu au formulat cerere până la apariția legilor respective sau ale căror cereri au fost respinse, să formuleze noi cereri însă dispozițiile modificatoare sau de completare ale Legii 169/1997 și Legii 247/2005 nu aduc atingere în nici un fel titlurilor de proprietate eliberate cu respectarea legii în vigoare la data emiterii lor, pentru a se asigura siguranța circuitului civil a terenurilor pentru care s-au emis titluri de proprietate cu respectarea legii.
Cererea de reconstituire formulată de către reclamantă ar fi avut eficiență numai în ipoteza în care pentru terenul în litigiu nu ar fi formulat cerere niciunul dintre moștenitori sau dacă s-ar fi solicitat alte terenuri decât cele pentru care s-a emis titlu în baza Legii 18/1991.
În raport de cele arătate instanța a reținut că în cauză nu este incident niciun motiv de nulitate prevăzut de art. III din Legea 169/1997 modificată prin Legea 247/2005, drept pentru care instanța a respins ca neîntemeiată cererea privind constatarea nulității titlului de proprietate nr._ din 30.11.1993 emis pe numele defunctei V. E. pentru suprafața de 3,8540 ha teren.
Împotriva sentinței civile nr. 2389 din 17.12.2014 a formulat cerere de apel reclamanta B. A., solicitând anularea hotărârii atacate, rejudecarea atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de apel și admiterea acțiunii în parte în sensul modificării titlului de proprietate nr._ din 30.11.1993 prin înscrierea sa pe acest titlu, alături de V. E., în calitate de moștenitoare a defuncților bunici Gadola V. și Mandița.
În drept a invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod proc. civilă și art. 480 al. 3 Cod proc. civilă.
A susținut că prima instanță de judecată a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în ce privește constatarea nulității titlului de proprietate în litigiu. A arătat că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, neobservând și nepunând în discuția părților calificarea juridică corectă a cererii reclamantei cerere care în fapt era un act de modificare a titlului iar nu de constatare a nulității acestui titlu. Calificarea juridică corectă era absolut necesară deoarece reclamanta este o persoană fără cunoștințe juridice iar această operațiune putea fi realizată de către instanța de fond fie în etapa regularizării cererii fie în etapa judecății. Calificarea era necesară și pentru a se preveni introducerea unei acțiuni în justiție, pentru rezolvarea aceleiași situații de fapt și de drept. Din cuprinsul cererii reclamantei rezultă că scopul urmărit de aceasta a fost înscrierea sa pe titlul de proprietate alături de V. E., ambele fiind moștenitoarele acelorași autori comuni, iar nu desființarea în tot a titlului. Temeiul legal al cererii este reprezentat de dispoziția art. 58 teza a doua din Legea 18/1991.
Analizând pe fond această cerere de modificare se poate constata că reclamanta are alături de persoana înscrisă pe titlu calitatea de moștenitoare a bunicilor săi decedați, Gadola V. și Mandița. În această calitate a depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate atât în baza Legii 169/1997, cât și în baza Legii nr. 247/2005, aspect confirmat prin adresa de răspuns nr. 1719 din 24 iulie 2014, emisă de Primăria comunei Brăești. Cele două legi au prevăzut dreptul de a fi repuse în termen persoanele care nu au formulat până la data intrării în vigoare cereri de reconstituire a dreptului de proprietate. Reclamanta a beneficiat de acest drept de a fi repusă în termen în conformitate cu prevederile art. IV din Legea 169/1997. Faptul că titlul de proprietate fusese deja emis în baza unei alte cereri depusă în termenul prevăzut de Legea 18/1991 nu ar putea aduce atingere dreptului reclamantei de a obține reconstituirea dreptului său propriu în condițiile în care însăși dispozițiile legale menționate au prevăzut posibilitatea repunerii în termen. Titlul de proprietate, arată apelanta ,nu a stat la baza întocmirii altor acte juridice de transmitere a dreptului., astfel încât nu este afectat principiul securității actelor juridice și siguranța circuitului civit al terenurilor. Înscrierea reclamantei pe acest titlu nu afectează în nici un fel existența titlului deja emis iar dispozițiile art. II din Legea nr. 169/1997 au fost aplicate greșit. A arătat că reclamanta nu s-a prevalat de dispoziții modificatoare sau de completare ori de abrogare prevăzute în Legea169/1997 și respectiv 247/2005m ci doar de dreptul de a fi repusă în termenul de a formula cerere de reconstituire. În al doilea rând a arătat că titlul de proprietate nu a fost emis cu respectarea dispozițiilor Legii 18/1991, câtă vreme cererea de reconstituire a fost formulată de V. D., iar nu de V. E., aceasta din urmă neavând vreo cerere depusă pentru terenul rămas de la bunici, așa cum rezultă din adresa nr. 159 din 3.02.2015.
Înscrierea pe titlu a numitei V. E., cu toate că aceasta nu a formulat cerere, deși era în viață la acea dată, în timp ce cererea a fost depusă de soțul său, care nu avea nicio calitate după defuncții bunici este nelegală. Cu toate acestea reclamanta nu a solicitat nulitatea titlului ci, din considerente de echitate a dorit înscrierea pe titlu alături de V. E.. A arătat că prima instanță a reținut fără niciun temei că singura care a formulat cerere pentru terenul defunctului Gadola V. a fost mama pârâților, motiv pentru care titlul ar fi fost emis numai pe numele ei.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Prin motivele de apel înregistrate la 05 ianuarie 2015 (fila 8 dosar apel), reclamanta a mai arătat că este nemulțumită de faptul că la termenul din 17.12.2014 nu s-a respectat procedura legală privind analiza documentelor date de Primăria Brăești nefiindu-i comunicate aceste înscrisuri. A mai arătat că înscrisurile depuse de către pârâtul V. S. sunt nefondate deoarece pentru toți moștenitorii ar trebui să se aplice dispozițiile legale.Comisiile locale trebuiau să țină cont de cererile sale depuse potrivit Legii 169/1997, Legii 247/2005. A arătat că înscrisurile depuse sunt falsuri și uzuri de falsuri iar primarul Comunei Brăești a uzat de fals. Pentru că titlul a fost emis abuziv, el trebuia revocat. A arătat că în ceea ce privește uzucapiunea, referitor la terenul de 12 ari oferit de primărie în compensație în tarlaua Bulgărie, îl deține în folosință de 20 de ani, fiind o dovadă absolută de dobândire a proprietății prin folosire îndelungată. Înscrisurile false au tergiversat soluționarea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată C. L. de Fond Funciar a Comunei Brăești a lăsat la apreciere soluționarea cauzei. A făcut trimitere la documentația înaintată la instanța de fond arătând că nu mai are de făcut completări.
Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinări.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul este nefondat urmând a fi respins pentru motivele redate mai jos.
În ceea ce privește necercetarea fondului instanța urmează să respingă acest motiv având în vedere că procesul civil - ca regulă generală - este un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte principii respectiv principiul disponibilității, al contradictorialității și al imparțialității. În acest sens trebuie arătat că nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți, reglementarea privind rolul activ al instanței, instanța neavând obligația de a întreprinde anumite demersuri câtă vreme părțile au mijloacele procesuale pentru a determina stabilirea corectă a cadrului în vederea asigurării realizării propriilor interese. În cauză nu este dată situația reglementată de art. 22 alin. 4 C. pr. civ .,dispozițiile legale invocate de reclamantă –prin raportare la obiectul cererii reclamantei în integralitatea ei nefiind în dezacord cu calificarea juridică indicată .Relevant sub acest aspect este faptul că reclamanta a solicitat inclusiv anularea HCJ nr. nr. 145 din 03.03.2006.
Mai reține instanța de apel că motivele de fapt reținute de prima instanță vizează îndreptățirea reclamantei la stabilirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar iar nu o simplă analiză a nulității titlului de proprietate, astfel cum arată reclamanta prin cererea sa de apel.
În ceea ce privește aspectul dreptului reclamantei de a fi repusă în termen în conformitate cu prevederile art. IV din Legea 169/1997,acesta trebuie analizat printr-o interpretare a dispozițiilor legale în ansamblul lor.
Este adevărat că Legea 169/1997 a realizat o repunere în termenul de reconstituire a dreptului de proprietate dând posibilitate persoanelor care nu au formulat cererea să o formuleze potrivit noii legi. În același timp însă, aceste dispoziții nu aduc atingere în niciun fel celorlalte acte de proprietate, eliberare cu respectarea Legii 18/1991 la data întocmirii lor (art. II din Legea 169/1997). Esențial este tocmai faptul că titlul de proprietate s-a emis în baza unei alte cereri depuse în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991, neavând importanță dacă titularul dreptului a dispus sau nu în legătură cu acest drept până la momentul cererii depuse în baza Legii 169/1997.
Este eronată susținerea reclamantei potrivit căreia înscrierea pe titlu nu ar afecta în niciun fel existența titlului emis, în condițiile în care, prin cererea sa reclamanta tinde tocmai la modificarea titlului de proprietate emis pentru pârât.
Din situația de fapt, astfel cum a fost redată de chiar apelantă suprafața de teren a aparținut defuncților Gadola Vasle și M., pentru care, în anul 1991 s-a formulat cerere de reconstituire de către V. D., soțul numitei V. E. (f. 10 ds. fd.), urmare acestei cereri fiind emis titlul de proprietate_ din 30.11.1993.
Instanța nu poate primi motivele de apel potrivit cărora nu ar fi fost formulată cerere de reconstituire de către vreun moștenitor, câtă vreme titlul de proprietate a fost emis în mod corect pentru numita V. E., fiica numiților Godola V. și M., tocmai în considerarea mandatului pe care aceasta l-a acordat în mod tacit soțului.
De altfel, chiar Legea 18/1991 –la acel moment -reglementa situația reconstituirii cu luarea în considerare a cererilor formulate de către o familie, art. 8 al. 3 stabilind că dreptul de proprietate se poate stabili la cerere în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha. pentru fiecare persoană îndreptățită și de maximum 10 ha. de familie, în echivalent arabil, iar al. 4 stabilea că prin familie se înțeleg soții și copiii necăsătoriți, dacă gospodăresc împreună cu părinții lor.
Prin urmare ,motivul că V. E. nu ar fi formulat cerere nu poate fi primit, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, aceasta, a formulat cererea prin reprezentare, anume prin intermediul soțului său, V. D., mandatat tacit.
Nici motivul potrivit căruia, înscrisurile nu i-ar fi fost comunicate, nu este de natură a atrage anularea hotărârii atacate .Astfel, înscrisurile ce au fost comunicate pentru termenul din data de 17.12.2014, reprezintă înscrisuri care fuseseră deja depuse la dosarul cauzei, unele dintre acestea fiind depuse de însăși reclamanta:cererea formulată la 5.03.1991 (f. 98 ds.) a fost anexată cererii de chemare în judecată (f. 10 ds.);declarația numitului V. D. și copia titlului de proprietate (f. 100 ds.) asemenea (f. 11 ds.).
Nici susținerea că reprezentanții Comisei locale ar fi uzat de fals și ar fi întocmit înscrisuri false nu poate constitui motiv de anulare a hotărârii din probele administrate nerezultând astfel de aspecte.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 480 al. 1 Cod proc. civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. A. împotriva sentinței civile nr. 2389 din 17.12.2014 a Judecătoriei D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ,ca nefondat, apelul formulat de apelanta B. A., domiciliată în B., Calea Națională nr. 79, ., . în contradictoriu cu intimații V. S. și V. I., ambii cu domiciliul în ., C. locală de fond funciar a comunei Brăești, jud. B. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. împotriva sentinței civile nr. 2389 din data de 17.12.2014 a Judecătoriei D. pe care o păstrează..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,06.04.2015.
Președinte Judecător, Grefier,
A. M. P. I. B. C.
Plecată în C.O. semnează
Președintele instanței
Red.P.I./7.07.2015
Judec. O. L.
Dact.B.C./7.07. 2015
5 exp.
| ← Anulare act. Sentința nr. 1718/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 266/2015.... → |
|---|
