Obligaţie de a face. Decizia nr. 195/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 195/2015
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 08.04.2015
Președinte – A. M.
Judecător – A. C.
Grefier – A. D.
DECIZIA CIVILĂ NR. 195 A
La ordine pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect obligație de a face, formulată de reclamanta M. R., cu domiciliul în . în contradictoriu cu intimații B. O., cu domiciliul în . și C. F., cu domiciliul în ..
Dezbaterile și susținerile părților, au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea, pentru astăzi, 08 aprilie 2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil, de față;
Prin decizia civilă nr.96A /13 mai 2014 a tribunalului B. s-a admis apelul civil formulat de apelantul B. O. din ., în contradictoriu cu intimații M. R., C. C., C. F. domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 1940 din 18 noiembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D. dispunându-se anularea sentinței apelate și reținerea cauza pentru judecata pe fond fixându-se termen la 03 iunie 2014, pentru când se vor cita părțile.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr. 136/222 din 14.01.2013, reclamanta M. R. în contradictoriu cu pârâtul C. C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună deblocarea căii de acces la drumul sătesc nr. 1073, pe o distanță de 20 m. și ridicarea gardului ce îngrădește accesul reclamantei la drumul public, pe cheltuiala pârâtului, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de acest proces iar în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, folosește această cale de acces de aproximativ 59 de ani dar, din anul 2007, pârâtul a blocat această cale de acces, fiind susținut de autoritățile locale.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a cerut efectuarea unei expertize tehnice, de specialitate.
Se reține că prin întâmpinarea depusă, pârâtul C. C. a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, deoarece, fosta cărare nu se află pe terenul său, ci pe terenul numitului B. O., iar cărarea a fost închisă de reclamantă.
Se artă în continuare că la data de 02.04.2013 (fila 25 dosar), reclamanta M. R. și-a precizat acțiunea în sensul că, solicită chemarea în judecată și a numitului B. O., în calitate de pârât iar ulterior, la data de 10.06.2013, a solicitat și obligarea pârâților la plata sumei de 50.000 lei daune morale, la care însă, a renunțat la același termen.
Ca urmare a acestei cereri numitul B. O., a fost citat în instanță în calitate de pârât și întrucât pârâtul C. C. a decedat pe timpul derulării procesului, a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă, soția acestuia, C. F..
Se reține că, legal citat, pârâtul B. O. nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1940 din 18 noiembrie 2013 Judecătoria D. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. R., în contradictoriu cu pârâții B. O. și C. F., stabilind ca și cale de acces ce duce la drumul public spre locuința reclamantei aliniamentul cuprins între punctele 79,78, 98, 109, 6 în schița anexă nr. 1.1 la raportul de expertiză întocmit de expertul C. C.- G. (fila 58 dosar ).
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 314 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei D., jud. B., reclamantei M. R. i s-a atribuit printre altele și o suprafață de 1.615 m.p. teren (1.710 mp conform măsurătorilor) din p.c. 1051, p.c. 1052 și p.c. 965/238, situată în satul Lozna, . și care se învecinează pe una dintre laturi cu DS 1054, iar pe altă latură cu DS 1053 reținându-se că potrivit H.G. nr. 971/2002 drumul sătesc 1054 face parte din domeniul public al comunei Lozna.
A mai reținut prima instanță că, în cursul anului 2010, reclamanta a construit fără autorizație de construire un gard pe o porțiune din drumul sătesc D.S. 1054, blocând accesul mai multor cetățeni care domiciliază în zona respectivă, precum și a celor care doresc să tranziteze acest drum considerente pentru care, prin sentința civilă nr. 2276 din 20 decembrie 2011 a Judecătoriei D., jud. B., reclamanta M. R. a fost obligată să demoleze gardul construit pe drumul sătesc 1054 din . și să elibereze suprafața de 32 mp situată în ., din care 11 mp reprezentau suprafața ocupată din carosabil și 21 mp suprafața ocupată din zona de siguranță.
Se reține că respectiva cale de acces care ducea la drumul sătesc 1073, pe o distanță de aproximativ 20 m., a fost o cărare pe timpul CAP-ului iar după apariția Legii fondului funciar, terenul respectiv a revenit numitei I. C., ca moștenitoare a defunctului A. I., că numita I. C. a vândut suprafața de teren unde se află acea cărare pârâtului B. O. care a închis-o în timp ce pârâta C. F. nu are nici o legătură cu acest teren.
Se arată în continuare faptul că din raportul de expertiză întocmit în cauză, în urma măsurătorilor efectuate în teren, a rezultat că reclamanta folosește în continuare calea de acces la drumul sătesc nr. 1073 și se stabilește ca și cale de acces ce duce la drumul public spre locuința reclamantei aliniamentul cuprins între punctele 79,78, 98, 109, 6 în schița anexă nr. 1.1 la raportul de expertiză întocmit de expertul C. C.-G. ( fila 58 dosar ).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces, solicitate inițial prin acțiune de reclamantă a reținut prima instanță că nu se pot acorda, nefiind depuse la dosar chitanțe din care să rezulte că reclamanta a efectuat aceste cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs B. O., calificat la termenul de judecată din 6 mai 2014 ca apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că este proprietarul suprafeței de 3675 m.p. teren, conform măsurătorilor efectuate de expertul desemnat în cauză, teren ce este despărțit de proprietatea reclamantei M. R. prin drumul sătesc 1054.
Arată apelantul că, el personal nu a făcut nici un fel de împrejmuire pe drumul sătesc și a respectat calea de acces existentă la data când a devenit proprietar conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2023 din 3.10.2006, împrejmuirile existente fiind făcute de pârâta C. F.. De asemenea, apelantul a mai arătat că împrejmuirea proprietății sale s-a făcut în baza autorizației de construire nr. 2 din 16.07.2009, emisă de Primăria comunei Lozna, autorizație ce a avut la bază și autorizația de intabulare a imobilului teren pe care l-a achiziționat.
În concluzie, apelantul a mai arătat că nu s-au administrat nici un fel de dovezi din care să rezulte că el ar fi împiedicat în vreun fel accesul reclamantei spre drumul public, iar aliniamentul dat de punctele 79, 78, 98, 109,6 la schița anexă 1.1 se învecinează cu proprietatea pârâtei C. F..
Din probele administrate Tribunalul apreciază că apelul este întemeiat sens în care a reținut că reclamanta a investit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect respectarea căii de acces ce leagă proprietatea sa de drumul sătesc 1073, respectiv după cum se exprimă aceasta „deblocarea căii de acces”, situație în care s-a constatat că instanța de fond nu s-a preocupat să stabilească conturul vechii căi de acces, ci a stabilit o nouă cale de acces, fără a fi investită în acest sens.
În acest context, instanța de apel constată că se impune anularea sentinței civile nr. 1940 din 18.11.2013 și rejudecarea fondului sub aspectul stabilirii corecte a căii de acces care a existat între proprietatea reclamantei și drumul de acces 1073., respectiv deblocarea drumului sătesc 1054.
Având în vedere că în schița anexă 1.1 din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C. C. G. se precizează un simplu aliniament, fără a se contura drumul de acces pe toate laturile, instanța de apel constată că este necesară completarea probatoriului administrat cu un supliment la raportul de expertiză în vederea stabilirii întinderii și lățimii vechiul drumului sătesc 1054, ce face legătura între proprietatea reclamantei și drumul sătesc 1073.
Mai mult decât atât, tribunalul mai reține că acțiunea a fost admisă în contradictoriu și cu pârâtul apelant B. O., dar din dispozitivul sentinței apelate și nici din considerentele acesteia nu rezultă obligația reținută în sarcina acestuia, context în care este necesară o analiză a perimetrelor proprietăților pârâților și constatarea dacă aceștia ocupă sau nu teren din vechiul drum sătesc 1054 context în care admite apelul, anulează sentința civilă nr. 1940 din 18.11.2013 și reține cauza spre rejudecare pentru a verifica aspectele mai sus menționate.
Procedând le rejudecare după casare cu reținere, luând în considerare probatoriile noi administrate în acest cadru procesual, tribunalul reține următoarele
Astfel prin încheierea din 3 iunie 2014 instanța a considerat necesar a se dispune completarea probatoriului prin efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert ing. C. C. G. având drept obiective conturarea drumului de acces pe toate laturile, stabilirea întinderii și lățimii vechiului drum sătesc 1054, ce face legătura între proprietatea reclamantei și drumul sătesc 1073, respectiv dacă acesta este ocupat de vreuna dintre părți iar în caz afirmativ de către cine, care este suprafața ocupată și schițarea configurației acesteia.
Potrivit suplimentului la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C. C. G. tribunalul reține că s-a identificat cu culoare bleu drumul sătesc 1054 stabilindu-se că acesta este înfundat pe o suprafață de 146 mp, sens în care expertul a configurat două suprafețe, prima de 57 mp, sub denumirea S1, ocupată de C. C. și respectiv cea de-a doua în suprafață de 89 mp ocupată de moștenitorii defunctului H. I.. În atare context văzând faptul că doar moștenitoarea defunctului C. C. a fost chemată în judecată tribunalul nu va putea dispune decât în legătură cu aceasta sens în care constată că în raport de concluziile expertului aceasta va fi obligată să elibereze drumul sătesc 1054 pe amplasamentul delimitat de punctele 79, 78, 98 identificat pe schița anexă nr. 1 la suplimentul raportului de expertiză. Cum din concluziile expertului nu a rezultat faptul că și pârâtul B. O. ar ocupa vreo porțiune din suprafața drumului 1054 tribunalul va respinge acțiunea față de acesta ca nefondată.
Întrucât reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sus forma plății onorariului expertului, cerere încuviințată la judecata în primă instanță, tribunalul dispune ca aceste cheltuieli în sumă de 1300 lei să fie suportate de către stat din fondurile Ministerului Justiției și în temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008 va obliga pe pârâta C. F., ca parte căzută în pretenții, să plătească statului această sumă și, de asemenea, aceeași pârâtă va fi obligată și la plata a ½ din onorariul de avocat pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, în cadrul procesual de față.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta M. R., domiciliată în . în contradictoriu cu pârâții C. F. și B. O., ambii domiciliați în ., județul B..
Obligă pe pârâta C. F. să lase liber drumul sătesc 1054 pe amplasamentul delimitat de punctele 79, 78, 98, identificat pe schița anexă 5.1 din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert C. C. G., ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Respinge acțiunea față de pârâtul B. O., ca nefondată.
Cheltuielile în sumă de 1300 lei reprezentând onorar expert C. C. – G. vor fi suportate de către stat din fondul Ministerului Justiției prin C. Economic al Tribunalului B..
Obligă pârâta C. F. să plătească statului suma de 1300 lei reprezentând onorariul expertului, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Obligă pârâta C. F. să plătească statului suma de 250 lei, reprezentând 1/2 din suma de 500 lei reprezentând onorariu de avocat pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.04.2015.
.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. M. A. C. A. D.
Red. AM/Tehn-CR- 07.07.2015/5 ex
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 596/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
