Revendicare imobiliară. Decizia nr. 596/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 596/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 596/2015
Dosar nr._ Apel – revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 26.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. G.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER – C. A.
Decizia nr.596A
La ordine judecarea cererii formulată de apelantul C. A. în contradictoriu cu intimata P. M., împotriva sentinței civile nr. 6540 pronunțată la data de 24.06.2015 de Judecătoria B. în dosar nr._, având ca obiect apel – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelantul C. A. și intimata P. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea procesului, și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelantul C. A., având cuvântul asupra apelului, solicită instanței admiterea acestuia așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata P. M. arată instanței că solicită respingerea apelului declarat de apelantul C. A. ca nefondat.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de apel, de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 03.02.2014 sub nr._, reclamantul C. A. a solicitat obligarea pârâtei P. M., să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 32 ari, teren situat pe raza satului N. B., oraș Flămânzi.
În motivare cererii a arătat că a deținut terenul de la apariția Legii nr. 18/1991 până în anul 2013, când pârâta a început să-l cultive, între părți existând mai multe certuri, deoarece pârâta i-a întors cultura de grâu și lucernă, deși el este cel care a plătit impozitul pentru acest teren, care se află înscris în titlul său de proprietate, în drept fiind invocate dispozițiile art. 563 C.civil.
În dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare (fila 20 dosar fond) prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, față de existența sentinței civile nr. 5272/2003 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/2002 arătând că ea deține terenul în baza procesului verbal de punere în posesie, întocmit de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 173/2012.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 430, 431 și 432 C.pr.civ iar în dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri.
Instanța de fond a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți și s-a procedat la efectuarea unui raport de expertiza (filele 64 -70, 101 - 107 dosar fond).
Judecătoria B., prin sentința civile nr.6540 din 24.06.2015 a respins excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea având ca obiect revendicare imobiliara, formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâta P. M..
Judecătoria B. prin sentința civilă nr.6540 din 24.06.2015 a respins excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea în revenidcare a nefondată.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că reclamantul C. A. și pârâta P. M. sunt rude, respectiv sunt moștenitori după P. E., reclamantul fiind nepotul de fiică, C. N., decedată în prezent, iar pârâta fiind soția defunctului P. C., de asemenea, fiu al lui P. E..
A mai reținut instanța de fond că între P. C. și C. N., a avut loc o judecată civilă având ca obiect partaj succesoral după P. E., în dosar nr._/2002 al Judecătoriei B., soluționat prin sentința civilă nr. 5272 din 15.10.2003, modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 250 din 12.02.2004, reținându-se astfel că în masa de partajat de pe urma defunctei, sunt bunuri ale acesteia, atât terenul din titlul de proprietate emis pe numele acesteia nr._/30.04.2002, dar și înzestrările dobândite de fiecare din părți, și pentru care s-a primit titlu de proprietate individual de către moștenitori, respectiv titlul de proprietate nr._/19.04.2002 emis pe numele P., și titlul de proprietate nr._/25.11.999 emis pe numele C. A..
Totodată, relativ la terenul în suprafață de 0,76 ha înscris în titlul de proprietate emis pe numele C. A., la împărțirea efectivă, instanța de fond a dispus efectuarea de două loturi aproximativ egale (inițial, terenul fiind împărțit pe orizontală, iar ulterior, prin decizia curții, pe verticală), fiecăreia din cele două părți fiindu-i atribuit câte un lot din acest teren.
S-a menționat că în prezenta cauză, reclamantul C. A., moștenitor după C. N., revendică de la pârâta, moștenitoare după P. C., o suprafață de teren de 32 ari, situată în .. 488/142, sola 62, și care ar face parte din terenul de 0.76 ha menționat mai sus, înscris în titlul de proprietate ce s-a emis individual pe numele C. A., nr._/25.11.999 și că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză (fila 103 dosar fond), părțile din prezenta cauză dețin terenul moștenit, inclusiv cel de 76 ari înscris în titlul lui C. A., potrivit dispozițiilor de partajare cuprinse în sentința civilă mai sus menționată, astfel cum aceasta a rămas irevocabilă.
A mai arătat instanța de fond că, în fapt, reclamantul prin prezenta acțiune, solicită în realitate nu atât revendicarea unei porțiuni de teren pe care ar justifica-o în proprietate exclusivă, dar mai degrabă o nouă lotizare, alta decât cea acordată prin sentința judecătorească, și în care tot terenul din pc 488/142 din titlul de proprietate emis pe numele său, să-i revină, fără a se atribui din acest teren și pârâtului, ceea ce nu poate fi primit. Reclamantul nu mai poate pretinde acum greșita includere a terenului din titlul emis pe numele său, în masa de partajat după P. E., și partajarea în alt mod a terenului dat fiind existența unei sentințe judecătorești care a decis în mod definitiv și irevocabil.
Instanța de judecată, cu putere de lucru judecat, a statuat că terenul în cauză este bun comun, chiar dacă titlul de proprietate s-a emis pe numele unui singur moștenitor, și cu aceeași putere a decis și modalitatea de partajare, în cauză neputându-se dispune o nouă partajare, peste cea deja dispusă de instanță în litigiul separat, respectiva hotărâre parcurgând toate căile de atac.
Prima instanță a precizat în acest context că în prezenta cauză, se va avea în vedere puterea de lucru judecat a sentinței de partaj, iar nu autoritatea de lucru judecat, astfel cum a invocat pârâta pe excepție, întrucât, deși, practic, reclamantul tinde la a contrazice sentința de partaj, juridic, obiectul judecății în cele două cauze este diferit, astfel că excepția nu este dată.
Reținând că reclamantul nu a făcut dovada proprietății asupra suprafeței revendicată în cauză, dimpotrivă, că pârâta justifică stăpânirea terenului în urma sentinței de partaj, fiindu-i atribuit în lot, o parte din terenul de 76 ari, că această suprafață deși înscrisă inițial într-un titlu de proprietate emis pe numele reclamantului, a fost considerată o înzestrare și bun al autoarei P. E., și astfel inclusă în masa de partajat după aceasta, atribuindu-se teren din acesta și autorului pârâtei, printr-o sentință civilă definitivă și irevocabilă, a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamantul C. A. solicitând anularea hotărârii primei instanțe și arătând că pârâta P. M., în mod abuziv stăpânește 40 de ari din terenul proprietatea apelantului, acesta având în posesie doar suprafața de 36 de ari.
Intimata P. M. nu a depus întâmpinare.
Examinând apelul declarat, Tribunalul reține că apelul declarat este nefondat pentru cele ce urmează:
După cum se observă din analiza conținutului cererii introductive reclamantul C. A. solicită respectarea de către pârâtă a dreptului său de proprietate pentru terenul în suprafață de 32 de ari situat în pc 488/2 din titlul său de proprietate, ori din nenumăratele precizări scrise depuse la dosarul cauzei de către reclamant rezultă că este un teren din titlul său de proprietate pentru care de fapt dorește să anuleze hotărârea de partaj prin care i-a fost atribuit pârâtei.
Astfel între cele două părți a avut loc o judecată civilă în dosarul_/2002 a Judecătoriei B. având ca obiect partaj succesoral în care instanțele au reținut că terenurile înscrise atât în titlul de proprietate emis pârâtei cu nr._/30.04.2002 cât și terenul din titlul reclamantului nr._/25.11.1999 și titlul nr._/19.04.2002 (P.) fac parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei P. E. și a dispus împărțirea acestora.
Terenul în litigiu face parte din suprafața de 0,76 ha înscris în titlul de proprietate nr._ emis pe numele reclamantului însă cu ocazia partajului a fost împărțit în două loturi, unul dintre acestea fiind atribuit pârâtei, din raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză rezultând că de fapt acesta cel pretins de reclamant în acțiunea în revendicare.
Ori, după cum s-a evocat mai sus reclamantul nu este de acord cu această modalitate de împărțeală, în esență cu hotărârea judecătorească de partaj dorind să-i revină întreg terenul de 76 de ari din pc 488/142 întrucât se află pe titlul său de proprietate, acest lucru este inadmisibil datorită autorității sentinței de partaj care-i este opozabilă și pe care trebuie să o respecte, fiind parte în respectiva cauză.
P. respectiva sentință s-a apreciat că terenul deși înscris în titlul individual al reclamantului este bun comun al coindivizarilor participanți la procesul de partaj; ori nu se poate reveni asupra modului în care el a fost împărțit, criticându-se o hotărâre judecătorească irevocabilă, în acțiunea în revendicare, fără nicio susținere în probatoriul administrat, de vreme ce reclamantul nu este proprietarul terenului revendicat.
Așa fiind, față de cele evocate în precedent, Tribunalul B. reținând critica apelantului nefondată, va respinge apelul și va păstra sentința atacată ca fiind legală și temeinică făcând aplicabile dispozițiile art.480 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C. A. cu domiciliul în . Flămânzi, județul B. în contradictoriu cu intimata P. M. cu domiciliul în ., județul B. împotriva sentinței nr.6540 din data de 24.06.2015 a Judecătoriei B. pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
B. G. A. D. C. A.
Red. A.D./11.01.2016
Jud. fond N. M. A.
Tehn. C.A./11.01.2016
.>
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 195/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
