Pretenţii. Decizia nr. 130/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 130/2015
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 MARTIE 2015
Președinte – B. G.
Judecător – A. D.
Grefier – A. D.
DECIZIA NR. 130 A
La ordine judecarea apelului civil declarat de apelanta . GROUP SA LA . ASOCIATII cu sediul în mun. București, sector 3, București, ., . 1, . cu intimatul A. V. domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1198/17.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Săveni, jud. B. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și trece la soluționarea apelului.
După deliberare
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni reclamanta S.C. O. V. GROUP S.A. (fosta denumire fiind S.C. BCR ASIGURĂRI V. INSURANCE GROUP S.A.), a solicitat obligarea pârâtului A. V., la plata sumei de 121,79 lei reprezentând contravaloarea diferenței onorariului de avocat suportat de reclamantă pentru reprezentarea sa în dosarul nr._/301/2010, soluționat favorabil reclamantei de către Judecătoria Sectorului 3 București. Totodată, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cauză.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr._/11.10.2011, pronunțată în dosarul nr._/301/2010, Judecătoria Sectorului 3 București pârâtul A. V. a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 2997,47 lei reprezentând despăgubiri cu dobânda legală de la data de 29.10.2007 și până la achitarea efectivă a debitului, precum și a sumei de 687,46 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul de avocat.
A mai precizat reclamanta faptul că pentru recuperarea acestor sume de la pârât a apelat la serviciile unei societăți de avocatură care a reprezentat interesele reclamantei în dosarul menționat și că a achitat ulterior o diferență de onorariu de avocat în cuantum de 121,79 lei, onorariul de avocat stabilit de firma de avocatura pentru reprezentarea sa în dosarul nr._/301/2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București fiind în cuantum de 493,54 lei conform contractului de asistență juridică nr._/30.06.2010.
A mai evocat reclamanta că modul de calcul al onorariului de avocat a fost stabilit în temeiul art. 2 din contractul menționat, prin care se stipulează în mod expres că onorariul fix se calculează aplicând procentul de 10% + TVA la valoarea pretențiilor solicitate constând în debit și accesorii și astfel față de valoarea pretențiilor din dosarul nr._/301/2010 a fost calculată suma de 401,40 lei, din care a achitat în parte onorariul avocațial fix, respectiv suma de 371.75 lei reprezentând 10% din valoarea debitului principal, cheltuială de judecată pe care reclamanta a solicitat-o și a obținut-o în cadrul dosarului de fond nr._/301/2010.
Ulterior, la momentul rămânerii definitive și irevocabile a sentinței, în baza aceluiași contract de asistență juridică, datorită faptului că nu a putut fi cuprinsă în onorariul avocațial inițial facturat contravaloarea dobânzii calculate de la data introducerii acțiunii și până la data comunicării sentinței, reclamanta a plătit restul de onorariu fix datorat în sumă de 121,79 lei la data de 04.07.2014.
Reclamanta a arătat că nu a avut posibilitatea de a solicita diferența de onorariu fix în cadrul_/301/2010, întrucât aceasta a fost achitată ulterior pronunțării Sentinței civile nr._/11.10.2011, respectiv pe data de 04.07.2014, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând cererii de chemare în judecată copii după dovada achitării onorariului de avocat pentru dosarul nr._/301/2010, copie după sentința civilă nr._/11.10.2011 și copie după contractul de asistență juridică nr._/30.06.2010.
Judecătoria Săveni, prin sentința civilă nr. 1198/17.12.2013 a respins ca nefondată cererea reclamantei, reținând în motivele soluției adoptate că modul de calcul al onorariului de avocat a fost stabilit în temeiul art. 2 din contractul de asistență juridică nr._/30.06.2010, prin care se stipulează în mod expres, onorariul fix aplicându-se o singură dată pentru toate fazele procesuale inclusiv eventuala punere în executare silită”.
Prin urmare, a apreciat instanța de fond că nu poate reține susținerile reclamantei conform cărora s-ar afla în situația de a le solicita pe cale separată, întrucât întreaga sumă de 493,54 lei reprezentând onorariu avocat, a fost cunoscută de reclamantă, în cadrul respectivului proces unde trebuia și solicitată în integralitatea lor, nu parțial.
Astfel, a arătat în continuare instanța de fond că nu se poate pune ulterior procesului în sarcina părții care l –a pierdut sume suplimentare cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind vorba de o cheltuială nedovedită până la finalizarea judecății în dosarul nr._/301/2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Nu este imputabilă părții căzuta in pretenții cheltuială nedovedită până la finalizarea judecății și constituind o recompensa suplimentara făcută de reclamant pentru munca efectiv prestată de avocat, cu vădit caracter voluntar si voluptoriu al părții promitente raportat la prevederile art. 2 alin. 1 și 2 din contractul de asistență juridică nr._/30.06.2010.
De asemenea, instanța de fond a mai apreciat că prin obligarea pârâtului la o astfel de cheltuială suplimentară, în condițiile în care au fost stabilite cheltuielile de judecată cu titlu de autoritate de lucru judecat în Sentința civilă nr._/11.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, ar însemna încălcarea prevederilor art. 431 alin. 1 Cod Procedură Civilă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, în termen legal, în motivele căruia a evocat faptul că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părții căzute în pretenții, ori aceasta a fost dovedită prin admiterea acțiunii în dosarul nr._/301/2010, prezenta acțiune vizând recuperarea onorariului de avocat achitat de apelantă ulterior respectivei judecăți.
Apreciază în continuare apelanta că pârâtul datorează suma de 121,79 lei achitată în mod real și efectiv pentru soluționarea dosarului nr._/301/2010.
A mai arătat că astfel cum rezultă din documentele anexate cererii de chemare în judecată, la data la care dosarul nr._/301/2010 s –a judecat irevocabil, onorariul avocațial nu era încă plătit integral de către client, tocmai de aceea cererea putând fi soluționată pe cale separată, singura condiție fiind dovada plății sale efective.
A mai considerat apelanta că nu sunt incidentele disp. art. 452 din Noul Cod procedură civilă dosarului nr._/301/2010 fiindu – i aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă care nu prevede o dispoziție similară.
De asemenea, a apreciat apelanta că instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere aplicarea disp. art. 274 Cod procedură civilă și practica CEDO din care rezultă că pot fi acordate cu titlu de cheltuieli de judecată acele sume care în mod real și necesar au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Mai departe, în conținutul petiției de apel a fost definit caracterul real și caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, semnificând primul că a fost perceput în legătură strictă și indiscutabilă cu litigiul prevedent, iar al doilea concordanța sa cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului și reputația celui care acordă asemenea servicii,ele să nu fie exagerate.
De asemenea, s –a evocat faptul că nu poate fi vorba de o autoritate de lucru judecat a sentinței date în dosarul nr._/301/2010 în ceea ce privește onorariul de avocat, pentru că nu s –a avut în vedere diferența de 121,79 lei.
Apelul declarat este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Astfel cum rezultă din însăși recunoașterea apelantei din motivele petiției de apel, la data la care dosarul nr._/301/2010 s –a judecat irevocabil, onorariul avocațial nu era plătit integral de către client, în viziunea acestei părți, singura condiție pentru a fi solicitat acest onorariu, pe cale separată, fiind dovada plății în legătură cu procesul anterior.
Această afirmație este contrazisă de legiuitorul de procedură civilă care în art. 452 care stabilește că dovada existenței și întinderii acestor cheltuieli trebuie făcută „cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.
Prin urmare, textul a adus o precizare necesară cu privire la momentul limită, până la care partea este în drept să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecată pretinse în proces, spre deosebire de reglementarea anterioară, în speță, cuantumul cheltuielilor de judecată în sumă de 493,54 lei fiind cunoscut de reclamant în cadrul respectivului proces cu atât mai mult trebuiau solicitate și dovedite în întregimea lor și nu parțial.
Rațiunea legiuitorului de a permite solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată nu a fost aceea de a pune la dispoziția părții posibilitatea de a naște în mod artificial litigii, precum acela în speță, pentru situația imputabilă de nu a fi cerut cheltuieli pentru că nu era în măsură să dovedească fiecare componentă a lor sau nici nu fuseseră făcute la momentul judecății, ci de a permite părții, posibilitatea de a le recupera în condițiile în care au fost achitate până la pronunțarea cauzei.
Mai mult, în cadrul procedurii civile, potrivit disp. art. 452 cheltuielile de judecată de la prima instanță nici nu pot fi solicitate în apel, pentru că se opun disp. art. 478 alin.3 Cod procedură civilă, solicitarea acestora fiind accesorie primei faze procesuale, cu atât mai mult putând fi cerute într-o acțiune separată, cum a fost cazul în speță.
Nu are nici o legătură momentul dovedirii cheltuielilor de judecată de care depinde admisibilitatea solicitării lor pe cale separată, cu fundamentul lor juridic, respectiv culpa procesuală care constituie motivul acordării lor.
În concluzie, analiza conținută în motivele petiției de apel cu privire la caracterul real și rezonabil ține de dovedirea cuantumului cheltuielilor ca și aspect de fond al pretenției de daune nu de termenul procesual în care se pot acorda sau temeiul juridic al acțiunii respective, respectiv art. 453 Cod procedură civilă sau din Codul civil (răspunderea civilă delictuală)
Susținerea conținută de motivele de apel privind neincidența disp. art. 452 Cod procedură civilă întrucât sunt cheltuieli derivând dintr – o judecată anterioară desfășurată sub imperiul vechii legi de procedură civilă este nefondată, lega nouă de procedură fiind de imediată aplicare cu excepțiile pe care le prevede în care nu se încadrează cererea în cauză.
Așa fiind, față de cele evocate în precedent, Tribunalul B. reținând critica apelantei ca nefondată, va respinge apelul și în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va păstra soluția atacată, ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de . GROUP SA LA . ASOCIATII cu sediul în mun. București, sector 3, București, ., . 1, . cu intimatul A. V. domiciliat în com. Vlăsinești, ., împotriva sentinței civile nr. 1198/17 dec. 2014 a Judecătoriei Săveni, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 10 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,
B. G. A. D. A. D.
Redt.AD
Jud. fond. Palaghiua M. C.
Tehnored F. A. – M./06.04.2015
Ex. 3/16.04.2015
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 128/2015.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 328/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
