Revendicare imobiliară. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 44/2015
Dosar nr._ revizuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 5 februarie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: L. L.
JUDECĂTOR: H. I.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 44 R
La ordine judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul pârât G. P. în contradictoriu cu reclamantul intimat C. D. împotriva deciziei civile nr. 458 R R/20.06.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ * având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. M. pentru revizuentul pârât G. P. lipsă, și reclamantul intimat asistat de avocat Lojniță O. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită după care ;
Avocat Lojniță O. I. pentru reclamantul intimat C. D. depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra excepției tardivității formulării cererii de revizuire, excepție invocată din oficiu la termenul de judecată anterior cât și cu privire la cererea de revizuire.
Avocat G. M. pentru revizuentul pârât G. P. învederează faptul că termenul de exercitare a revizuirii stabilit de legiuitor pentru situația prev. de art. 503 al. 1 pct. 1 este de o lună și se va socoti de la comunicarea hotărârii și cum revizuentului nu i s-a comunicat nici până în prezent decizia civilă nr. 458 R din 20.06.2014, apreciază că acesta se încadrează în termenul de o lună prevăzut de art. 505 al. 1, așa încât solicită respingerea excepției de tardivitate a formulării cererii de revizuire. Totodată apreciază că tribunalul s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Astfel, intimatul nu a avut în fața primei instanțe pretenții în ceea ce privește constatarea prescripției achizitive, așa încât este inadmisibil ca tribunalul să analizeze în recurs o asemenea pretenție în condițiile în care pârâtul nu a invocat-o la fond.
A mai arătat că intimatul a susținut că este proprietarul suprafeței de 760 m.p. cumpărate în anul 2002 și că la data cumpărării terenul era împrejmuit pe toate laturile iar faptul că recunoaște că nu are titlu de proprietate pentru terenul din p.c. 729 dar susține că terenul nu ar aparține reclamantului, nu poate genera ideea că pârâtul ar fi invocat prescripția achizitivă ca mijloc de dobândire a proprietății. Art. 1890 cod civil stabilește un termen de prescripție de 30 de ani de posesie neîntreruptă în nume propriu în mod public și fără a fi tulburat de o altă persoană or pârâtul deține acest teren doar din anul 2002, deci are o posesie de cel mult 10 ani.
A arătat că intimatul a mai susținut că terenul în litigiu ar fi aparținut unor familii de evrei care ar fi părăsit țara iar bunurile acestora au trecut în proprietatea Primăriei Ștefănești și prin urmare în intervalul 1955-1990 și până când imobilul a fost retrocedat familiei B. de la care a cumpărat C., a aparținut statului fiind cunoscut faptul că împotriva statului nu putea opera prescripția achizitivă. Totodată, având în vedere că începând cu anul 1991 proprietățile au început să fie restituite ca efect al Legii 18/1991 și ținând cont de faptul că până în prezent nu au trecut mai mult de 23 ani, apare inaplicabilă prescripția de 30 de ani.
Solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire și pe fond admiterea acesteia și conform art. 507 al. 4 Cod proc. civilă anularea celei din urmă hotărâri.
Avocat Lojniță O. I. pentru reclamantul intimat C. D. solicită respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată iar cu privire la excepția invocată, lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
TRIBUNALUL
Asupra excepției tardivității de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 15 decembrie 2014, revizuientul G. P. a solicitat revizuirea deciziei civile 480 R/20.06.2014 a Tribunalului B. invocând dispozițiile art. 503 pct. 1 Noul Cod de procedură civilă.
Concret, s-a arătat că pârâtul C. D. nu a solicitat la judecata în fond constatarea prescripției achizitive, așa încât instanța de recurs s –ar fi pronunțat „extra petita”, adică asupra unui lucru care nu s-a cerut.
În plus, prescripția achizitivă nici nu ar fi operat întrucât posesia pârâtului nu a fost mai mare de 10 ani, acesta recunoscând că deține terenul în discuție din 2002, iar revendicarea fiind înregistrată pe rolul instanței în 2007.
În privința termenului de formulare a prezentei cereri de revizuire, revizuientul a susținut că nu ar fi împlinit întrucât decizia a cărui revizuire o solicită nu i –a fost comunicată.
Prin întâmpinare, intimatul – reclamant C. D. a solicitat respingerea revizuirii arătând că prin aceasta nu se încearcă decât prelungirea executării silite și că motivele de revizuire ar fi ambigue neîncadrându- se între cele prevăzute de lege.
Examinând cu prioritate excepția tardivității revizuirii, tribunalul constată în primul rând, că revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 503 alin. 1 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Or, acest text de lege, prevede „(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.”
Prin urmare, temeiul juridic invocat nu are legătură cu calea extraordinară a revizuirii ci, a contestației în anulare.
Mai mult, conform art. 27 din Noul Cod de procedură civilă: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.”
Așadar, întrucât procesul de revendicare imobiliară a început în anul 2011, rezultă că și căile de atac – inclusiv cele extraordinare - vor fi judecate în conformitate cu dispozițiile procedurale aplicabile la acea dată, respectiv Cod de procedură civilă 1865 și nu ale Noului Cod de procedură civilă care a intrat în vigoare la data de 15.02.2013.
În concluzie, prezentei revizuiri i se vor aplica dispozițiile Codului de procedură civilă anterior.
Or, în raport cu critica concretă invocată în revizuire în sensul că instanța de recurs s –ar fi pronunțat „extra petita”, se constată că revizuirea este întemeiată de fapt pe dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civilă 1865 :”Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;”
Însă, conform art. 324 pct. 1 Cod procedură civilă 1865: „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri.”
Așadar, acest text de lege prevede în mod expres faptul că termenul se socotește de la pronunțare în cazul hotărârilor date în recurs după evocarea fondului (cum este și cazul deciziei nr. 458 R/ 20.06.2014 întrucât prin aceasta a fost modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii pe fond a acțiunii în revendicare)
Prin urmare, susținerea revizuientului că termenul ar curge de la comunicarea deciziei este nejustificată.
De altfel, codul de procedură civilă 1865 nici nu prevede obligativitatea comunicării deciziilor pronunțate în recurs.
Așa fiind, întrucât decizia a fost pronunțată la data de 20.06.2014, iar revizuirea a fost formulată la data de 15.12.2014, excepția tardivității va fi admisă, respingându-se cererea de revizuire pe cale de consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de pârâtul G. P., domiciliat în orașul Ștefănești, jud. B., în contradictoriu cu intimatul C. D., cu același domiciliu, împotriva deciziei civile nr. 458/20.06.2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ *.
Obligă revizuentul pârât G. P. să achite intimatului C. D. suma de 950 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
B. GeorgicăLăzăruc L., H. IrinaBlezneac C.
Red.L.L./22.04.2015
Tribunal DM+AC+PI
Dact.F.A.M./22.04.2015
2 exp.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Uzucapiune. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
