Revendicare imobiliară. Decizia nr. 328/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 328/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 328/2015
Dosar nr._ revendicare imobiliară/grănițuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 16 decembrie 2015
Completul compus din:
Președinte - H. I.
Judecător – T. N.
Judecător – A. D.
Grefier – T. R.
DECIZIA CIVILĂ NR. 328 R
La ordine judecarea recursului civil formulat de reclamantul recurent V. V., domiciliat în loc Stâncești, .. B., în contradictoriu cu pârâtul intimat B. D., domiciliat în loc. B., .. 21, jud. B., împotriva sentinței civile nr._ din 09.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect „revendicare imobiliară, grănițuire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent V. V., asistat de avocat A. B. C. și pârâtul intimat B. D., asistat de avocat A. A.. De asemenea, se prezintă experții P. P. și C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, precum și modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătând că dosarul se află la al doilea termen de judecată în recurs împotriva sentinței civile nr._ din 09.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, motivul amânării fiind emiterea unei adrese către experții P. P. și C. M. în vederea prezentării în instanță la termenul de astăzi pentru a aduce lămuriri instanței cu privire la configurația terenurilor în relație cu titlurile de proprietate ale părților, includerea în titlurile de proprietate în forma inițială și modificată a autorilor V. V..
Se procedează la luarea de declarații domnilor experți P. P. și C. M., conform procesului verbal anexat la dosar.
În raport de schița expert P. P. din anexa 2 aflată la fila 79 dosar judecătorie, în care este evidențiată cu culoare verde linia de hotar propusă de Primărie și cu culoare neagră linia de hotar propusă de Oficiul de cadastru și având în vedre schița terenului de la fila 30 verso, teren dobândit de T. G., autorul intimatului B. D., instanța constată că suprafața de 4500 mp în pc 1110/88 având ca vecinătăți la N- pădurea, la S-DCL 1091, la V- Ț. N. și la E- B. P. cu lățimea de 58 m, iar lungimea de 76 m la V și 78 m la E - a fost dobândită de T. G., iar ulterior de Ș. și T., după care acest teren a intrat în posesia societății ..
În raport de această ultimă schiță și de schița din raportului său de expertiză, domnul expert P. P. învederează instanței că a respectat întocmai schița de la fila 30 verso, proprietatea T..
Avocat A. B. C. pentru reclamantul recurent V. V. solicită efectuarea unui supliment la raportul de expertiză.
Instanța pune în discuție solicitarea formulată de apărătorul recurentului.
Avocat A. A., pentru pârâtul intimat B. D., solicită respingerea cererii, având în vedere că cei doi experți au deja un punct de vedere comun.
Față de disp. art.305 C., instanța respinge cererea de administrare a probei cu expertiză judiciară,așa încât nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra acestuia.
Avocat A. B. C., pentru reclamantul recurent V. V., arată că în mod greșit prima instanță a dat eficiență raportului de expertiză P. P., fără a se lua în considerare întreaga suprafață de teren din p.c. 1110 ( până la limita cu p.c. 1094 - pădure ) situată în extravilanul comune M. E., județul B..
De asemenea, mai arată că tot în mod greșit prima instanță a considerat că prin titlul de proprietate nr._ din 04.12.2009 emis pe numele reclamantului și titlul nr._ din 25.11.1993 emis autorului pârâtului a fost reconstituită în proprietate aceeași suprafață de teren, existând astfel suprapunere.
Acest fapt reiese din adresa nr._ din 10.10.2013 emisă de către Direcția Silvică B., adresa nr. 4715 din 04.07.2013 emisă de O.C.P.I B., precum și din nota de constatare nr. 738 din 23.01.2013 încheiată de Primăria comunei M. E..
Solicită instanței de control judiciar să dea eficiență raportului de expertiză realizat de expertul C. M. și nu celui efectuat de expert P. P., în acest fel nemaiexistând nicio suprapunere.
Mai arată că din actele de la dosar rezultă faptul că recurentul V. V. a avut posesia terenului și nu intimatul B. D..
Studiind registrul agricol al numitului T. G. ( autorul pârâtului), se poate observa cu ușurință că acesta nu a deținut teren în . său nu i s-a reținut teren în acea parcelă anterior colectivizării și se poate observa că este vorba de două sole diferite.
Mai arată că nu este adevărat că ar fi fost sistată cartea funciară nr._ în care a fost înscrisă suprafața de 1000 m.p. proprietatea recurentului. Chiar dacă prin încheierea nr._ din 05.07.2012 emisă de O.C.P.I B. a fost sistată cartea funciară nr._, în baza declarației autentificate sub nr. 6695 din 27.09.2010, ulterior, prin sentința civilă nr. 8999 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, definitivă prin neapelare, a fost admisă plângerea formulată de către recurent în temeiul Legii nr. 7/1996 și desființată încheierea nr._ din 05.07.2012, astfel că în acest moment cartea funciară nr._ nu este sistată.
Solicită instanței de control judiciar să aibă în vedere și înscrisurile depuse în recurs, evidența OCPI, hotărârea nr. 572/25.01.2011 pronunțată de Judecătoria B. în ds. nr._, având drept părți alți doi proprietari cu teren în pc 1110,cu privire la care, în apel, Tribunalul B. a ajuns la concluzia că trebuie ocupat tot terenul până la limita cu fondul forestier.
Solicită așadar modificarea în întregime a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii în revendicare și grănițuire, cu obligarea pârâtului intimat să lase recurentului în deplină posesie și liniștită folosința suprafața de 1000 m.p. (952 m.p. din măsurători) delimitată între punctele 6-7 - 8-9-10 conform schiței anexă nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de C. M. și stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul punctelor 6-10 conform aceluiași raport. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse deja la dosar.
Avocat A. A., pentru pârâtul intimat B. D., solicită respingerea recursului declarat, învederând instanței de control judiciar să se limiteze la motivele de recurs declarate în termen legal, și nu la cele dezvoltate astăzi. Arată că în mod corect prima instanță a apreciat că reclamantul V. V. nu a avut niciodată posesia, că au existat dovezi utile, acele procese verbale de punere în posesie care, în realitate, nu corespund cu fișa anterioară.
Față de sentința Judecătoriei B. depusă la dosar de partea adversă, în judecarea plângerii la Legea nr. 7/1996, arată că acea hotărâre nu analizează fondul problemei.
Solicită instanței de control judiciar să observe că, în mod corect, instanța de fond a reținut expertiza efectuată de expert P. P., pentru că această expertiză se coroborează cu actele existente la dosar, respectiv evidența OCPI, adresa de la fila 137 dosar fond prin care Direcția Silvică B. arată că își însușește punctul de vedere al OCPI B., coroborându-se și cu celelalte probe administrate la dosar, cum ar fi proba cu martori, martorul Vatămăniuc R. declarând că posesia intimatului datează încă din anul 2001, deci a fost o posesie activă, utilă, terenul fiind cultivat în toți acești ani, posesia nefiind tulburată decât prin apariția reclamantului recurent. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanțe, reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 1500 lei, respectiv de 1000 lei.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 18.04.2012 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul V. V., în contradictoriu cu pârâtul B. D., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa și cea a pârâtului, având în vedere actele de proprietate ale părților, precum și schițele care fac parte integrantă din actele de proprietate, obligarea pârâtului de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.000 mp teren situat în extravilanul .. B., sola 158, p.c. 1110/77, înscris în T.P. nr._/04.12.2019 și de a-și ridica gardul edificat pe proprietatea reclamantului, fără acordul său și fără a deține autorizație. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 04.12.2009 i s-a emis titlul de proprietate nr._ prin care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.800 mp extravilan.
Din această suprafață, pârâtul îi ocupă suprafața de 1.000 mp teren situat în sola 158, p.c. 1110/77, învecinat la nord cu ocolul silvic, la est cu o altă proprietate a acestuia, la sud cu DCL B.-Suceava și la vest cu rezerva comisiei locale. În luna ianuarie 2010 a intabulat acest teren, conform înscrisurilor atașate cererii de chemare în judecată, iar la data de 22.02.2011 pârâtul l-a acționat în judecată solicitând să fie anulată cartea funciară în care apare intabularea sa, acțiune ce a fost respinsă ca nefondată, conform sentinței nr. 6319/12.10.2011 pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei B.. Între suprafețele lor de teren se află un teren din rezerva comisiei locale, dar care de asemenea este ocupat de pârât și îngrădit fără a avea autorizație de construire și fără a fi proprietar.
Reclamantul a mai arătat că a încercat în mod amiabil să soluționeze litigiul cu pârâtul, fără a avea o cooperare din partea acestuia, astfel că solicită și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile acestora în situația în care din probatoriu va rezulta că se învecinează, precum și încuviințarea de a ridica gardul edificat de pârât pe cheltuiala sa, în cazul în care pârâtul va refuza să îl ridice de bună voie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 560, art. 563 și art. 566 Cod civil, precum și ale art. 274 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr._ din 09.07.2014 Judecătoria B. a respins cererea având ca obiect acțiune în revendicare și acțiune în grănițuire formulată de reclamantul V. V. în contradictoriu cu pârâtul B. D.,obligând reclamantul să plătească pârâtului cheltuielile de judecată în sumă de 3.500 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în cauză, a fost administrată proba cu expertiza în specialitatea cadastru, topografie și geodezie în vederea identificării și delimitării suprafeței de teren de 1.000 mp, situată în . 158, și a suprafeței de teren de 2.250 mp, situată în . 133, a identificării suprafeței de teren ocupate de pârât din suprafața de teren aparținând reclamantului, și a stabilirii liniei de hotar, dacă cele două suprafețe de teren se învecinează.
Au fost întocmite două rapoarte de expertiză, primul, de expert P. P., ultimul, de expert C. M., fiecare fiind avizat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B..
Datorită concluziilor opuse din cele două rapoarte de expertiză, instanța a solicitat un punct de vedere comun celor doi experți, poziția acestora fiind exprimată prin răspunsul scris din data de 10.06.2014 (fila 254 dosar).
Experții au arătat că ambele rapoarte de expertiză au pornit în măsurători de la un aliniament fix, respectiv gardul proprietății C., dar că se sprijină pe hotare diferite privind granița dintre terenul agricol și cel forestier. Dacă în raportul de expertiză C., linia de hotar dintre terenul agricol și cel forestier este marcajul actual cu vopsea executat de Ocolul Silvic B., care se suprapune parțial peste linia de hotar conform hărții raster 1/5.000 din anul 1968 (hartă care este agreată atât de Ocolul Silvic B., cât și de O.C.P.I. B., pentru grănițuiri), în raportul de expertiză P., linia de hotar dintre terenul arabil și cel forestier este conformă cu planul parcelar 1/10.000 executat în anul 1984, la 16 ani după întocmirea hărții raster 1/5.000 din anul 1968. De la această diferență, experții au arătat că fiecare variantă propusă de cele două expertize își are propriile argumente.
În cazul raportului de expertiză C.:
- harta raster 1/5.000 din 1968 este un produs de precizie, care este folosită, în unele situații, de comisiile locale și de comisia județeană la punerea în posesie în cadrul aplicării Legii nr. 18/1991;
- limita de hotar este agreată de Ocolul Silvic B. și de O.C.P.I. B., pentru cauze de grănițuire;
- adoptarea acestei variante rezolvă și problemele de suprapuneri în cauză.
În cazul raportului de expertiză P.:
- întocmirea titlurilor de proprietate a avut la bază harta parcelară scara 1/10.000 executată în anul 1984, conform hotarului dintre pădure și terenul agricol la acea dată;
- procesul-verbal de punere în posesie pentru reclamant este conform acestei hărți cadastrale, dimensiunile corespund cu această hartă;
- toate imobilele intabulate sunt raportate la planul cadastral scara 1/10.000 din anul 1984, inclusiv pădurea aflată la hotarul cu terenul în litigiu.
Instanța de fond a validat raportul de expertiză P., considerând că argumentele prezentate în susținerea acestuia corespund stării de drept și de fapt deduse judecății. Aceasta deoarece titlurile de proprietate opuse de părți, procesele-verbal de punere în posesie obținute de părți și intabulările realizate de părți au la bază harta parcelară scara 1/10.000 executată în anul 1984, cu hotarul dintre terenul forestier și cel agricol de acolo rezultat. Chiar dacă cealaltă variantă ar rezolva problema suprapunerilor în cauză, dând soluții de rezolvare în favoarea ambelor părți, această variantă nu poate fi acceptată, deoarece schimbă însuși baza constituirii titlurilor de proprietate, iar fără acceptul tuturor părților implicate această variantă nu poate fi aplicată. Această variantă ar afecta și situația de fapt a proprietarilor terenurilor învecinate terenurilor părților din litigiu, care nu sunt parte în proces, putând da naștere unor litigii viitoare. De asemenea, trebuie subliniat că hotarul dintre fondul forestier și cel agricol, marcat cu vopsea de către Ocolul Silvic B., nu se suprapune integral cu marcajul din harta raster 1/5.000 din 1968 și nu este însușit întocmai de către O.C.P.I. B., astfel cum rezultă din adresa nr. 1690/08.04.2014 (fila 224 dosar) și nici chiar de Direcția Silvică B., for superior al Ocolului Silvic B., astfel cum rezultă din adresa nr._/12.06.2013 (fila 137 dosar).
Prin urmare, pentru soluționarea cererilor reclamantului, instanța a utilizat constatările și concluziile expertului P. P. exprimate în raportul de expertiză și în răspunsurile la obiecțiuni, scrise sau verbale, astfel cum au fost consemnate în încheierea de ședință din 06.12.2013.
În cauză, ambele părți prezintă titluri scrise de proprietate, în timp, terenurile făcând obiectul mai multor acte juridice.
În privința reclamantului V. V. s-a reținut că:
- pentru suprafața de teren de 1.000 mp, identificată ca fiind în p.c. 1110/77, sola 158, i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/04.12.2009, în care au fost trecute vecinătățile, la nord – Ocolul silvic, la sud – DCL B.-Suceava, la est – V. V. și la vest – rezervă (fila 6 dosar), s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 615/26.01.2010 (fila 7 dosar) și terenul a fost înscris în Cartea funciară nr._ . baza încheierii O.C.P.I. B. nr. 2145/29.01.2010 (fila 45 dosar).
- reclamantul a vândut terenul către Samsanovici D. I. și Samsanovici M. S., conform contractului de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat sub nr. 163/03.02.2010 de notar public H. C. (filele 47-49 dosar), pe numele acestora a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 1661/09.03.2010 (fila 8 dosar), însă prin contractul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat sub nr. 1248/06.08.2010 la notar public H. C., Samsanovici D. I. și Samsanovici M. S. vând lui V. V. terenul în cauză (filele 50-53 dosar).
- redevenind proprietar asupra terenului înscris în Cartea funciară nr._ . V. V. a dat declarația notarială, autentificată sub nr. 6695/27.09.2010 la notar public R. A., că amplasamentul imobilului intabulat (suprafața de 1.000 mp teren, arabil, situată în extravilanul .. B., în p.c. 1110/77, sola 158) nu corespunde cu amplasamentul din titlul de proprietate nr._/04.12.2009, motiv pentru care este de acord cu închiderea sau sistarea cărții funciare nr._ a . 41 dosar).
În baza acestei declarații, prin încheierea O.C.P.I. B. nr._/17.08.2012, Cartea funciară (CFE) nr._ . fost sistată. Prin aceeași încheiere, s-a constatat că imobilul în cauză se suprapune integral peste imobilul cu nr. cad. 409 înscris în CFE_ M. E. aflat în proprietatea lui B. D. (fila 57 dosar).
Pentru pârâtul B. D. s-au reținut următoarele:
- a dobândit suprafața de 2.250 mp teren situat în . E., jud. B., în p.c. 1110/88, sola 133, de la vânzătorul S.C. Elia-.., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2440/26.03.2001 de notar public R. A. (fila 24 dosar), iar la rândul său, vânzătorul S.C. Elia-.. (anterior S.C. Atecom-Impex S.R.L.) a dobândit proprietatea asupra terenului prin cumpărare de la Topoloagă G., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4479/13.06.1997 la notar public R. A. (fila 32 dosar); la înstrăinări s - au utilizat certificate eliberate de primăria . cărora s-a procedat la punerea în posesie a proprietarilor asupra terenului în suprafață de 2.250 mp, și respectiv de 4500 mp, extravilan Stâncești, cu vecinătățile, la nord – Pd 1094, la sud DCL 1091, la est – B. P. și la vest – T. N. (filele 33 și 31 dosar).
- pe numele primului vânzător, T. (Topoloagă) G., s-a eliberat titlul de proprietate nr._/25.11.1993, în care a fost inclusă suprafața de 4.500 mp (din care suprafața de 2.250 mp a fost vândută către S.C. Elia-..), cu vecinătățile, la nord – Pd 1094, la sud DCL 1091, la est – B. P. și la vest – (fila 33 dosar).
- ulterior dobândirii imobilului de către pârâtul B. D., prin încheierea de carte funciară nr. 61/15.01.2004, s-a dispus intabularea imobilului în Cartea funciară nr. 413/N loc. M. E. (fila 25 dosar).
Prin adresa nr. 2931/25.03.2014 a Comisiei locale de fond funciar a .-a comunicat că la nivelul . este întocmit plan parcelar, iar pentru terenul de 1.000 mp din p.c. 1110/77 și terenul de 4.500 mp din p.c. 1110/88 nu există o evidență de lucru a suprafețelor de teren cu dimensiuni, care să fi stat la baza întocmirii documentației tehnice premergătoare emiterii titlurilor de proprietate (fila 215 dosar).
În lipsa planului parcelar sau măcar a unei evidențe a suprafețelor de teren cu dimensiuni ale acestora, care să fi stat la baza emiterii titlurilor de proprietate sau a proceselor-verbale de punere în posesie, nu există alte criterii de stabilire a amplasamentului fiecărui teren decât indicațiile proprietarului.
Amplasamentul fiecărui teren a fost stabilit la indicațiile proprietarului, atât la intabularea sa în cartea funciară, cât și la realizarea expertizei de către expertul P. P..
Delimitând amplasamentul celor două terenuri, expertul P. P. a concluzionat că cele două amplasamente se suprapun, în sensul că terenul în suprafață de 1.000 mp aparținând reclamantului V. V., se suprapune total peste terenul în suprafață de 2.250 mp (2.301 mp din măsurători, diferența de 51 mp găsită în plus fiind în marja de eroare de 2% acceptată de O.C.P.I. B.) aparținând pârâtului B. D. – prima liniuță din concluziile raportului de expertiză și anexa 1 la raportul de expertiză (filele 77-78 dosar).
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. a confirmat această suprapunere, fie prin neformularea unor obiecțiuni sub acest aspect în procesul-verbal de recepție nr. 499/2014, pentru expertiza P., fie prin mențiunile formulate în acest sens în procesul-verbal de recepție nr. 892/2013, pentru expertiza C. (filele 151 și 234 dosar).
Suprapunerea nu a fost identificată la intabularea terenului în suprafață de 1.000 mp realizată în anul 2010, deși terenul în suprafață de 2.250 mp era deja intabulat încă din anul 2004, deoarece baza de date digitală a fost utilizată de oficiile de cadastru ulterior anului 2008, înregistrările anterioare nefiind realizate în acest format.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că titlul de proprietate nr._/04.12.2009 beneficiar V. V. și titlul de proprietate nr._/25.11.1993 beneficiar T. G. au fost eliberate pentru terenuri cu același amplasament, situație explicabilă prin lipsa planurilor parcelare care trebuiau întocmite cel târziu la momentul punerii în posesie.
În situația în care ambele părți prezintă titluri scrise de proprietate care provin de la autori diferiți, instanța trebuie să procedeze la compararea acestora și să dea prioritate celui mai caracterizat, or mai caracterizat este titlul care provine de la autorul al cărui drept este preferabil, conform principiului în drept că nimeni nu poate transmite mai mult decât are el însuși.
Sarcina probei că dreptul de proprietate recunoscut prin titlul de proprietate nr._/04.12.2009 beneficiar V. V. este preferabil dreptului de proprietate recunoscut prin titlul de proprietate nr._/25.11.1993 beneficiar T. G. revine reclamantului.
Întrucât reclamantul nu a dovedit nici un motiv de preferință pentru titlul său, va avea câștig de cauză cel care are posesia asupra terenului. Titlul de proprietate nr._/25.11.1993 beneficiar T. G. are data mai veche decât a titlului de proprietate nr._/04.12.2009 beneficiar V. V., iar prin actele juridice ulterioare (dezmembrare și contracte de vânzare-cumpărare), terenul în suprafață de 2.250 mp a intrat în circuitul civil, fiind în posesia dobânditorilor subsecvenți. Pârâtul B. D. are posesia terenului încă din anul 2001, de la data dobândirii sale, situație confirmată de martorul V. R..
Faptul că, în anul 2010, subdobânditorul Samsanovici D. I. a ridicat un gard pe o parte din teren, a cărui proprietate i-a fost transmisă de reclamantul V. V., nu este de natură să înlăture posesia pârâtului B. D., deoarece tocmai opoziția pârâtului la ridicarea gardului și posesia îndelungată a pârâtului adusă la cunoștința subdobânditorului l-a determinat pe subdobânditor să renunțe la teren, astfel cum rezultă din declarația martorului V. R. (filele 87-88 dosar). Renunțarea subdobânditorului a avut ca finalitate transmiterea proprietății înapoi către reclamantul V. V., la numai câteva luni de la data dobândirii sale.
Numai în acest context se poate explica de ce reclamantul V. V. a dat declarația autentificată sub nr. 6695/27.09.2010 la notar public R. A., că amplasamentul imobilului intabulat în CF_ . de 1.000 mp teren, arabil, situată în extravilanul .. B., în p.c. 1110/77, sola 158) nu corespunde cu amplasamentul din titlul de proprietate nr._/04.12.2009.
D. urmare, instanța de fond a reținut că titlul de proprietate mai caracterizat aparține pârâtului B. D., dreptul său de proprietate având la bază un titlu de proprietate cu o dată anterioară celui dobândit de reclamant, fiind înscris în cartea funciară și unit cu faptul posesiei de lungă durată –așa încât a respins cererea în revendicare formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Față de cele expuse, instanța constată că cererea în revendicare formulată de reclamant este neîntemeiată urmând a o respinge ca atare.
Pe cale de consecință, cererea în grănițuire a fost respinsă ca inadmisibilă, deoarece nu s-a dovedit că cele două terenuri au amplasamente distincte și sunt învecinate, dimpotrivă a rezultat că terenul în suprafață de 1.000 mp al reclamantului se suprapune cu terenul în suprafață de 2.250 mp al pârâtului.
Orice încercare de repoziționare a terenului reconstituit reclamantului prin titlul de proprietate nr._/04.12.2009, în continuarea terenului aparținând pârâtului, depășește cadrul procesual sub aspectul obiectului dedus judecății. Repoziționarea nici nu poate fi viabilă, cât timp nu este acceptată întocmai de ambele părți din proces și de ceilalți proprietari ai terenurilor în continuarea terenului deținut de către reclamant, deoarece amplasamentele rezultate modifică nu doar terenurile în litigiu, ci și limita dintre fondul funciar și cel agricol sau terenurile în continuarea celor două proprietăți, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză și din anexa nr. 3 la raportul de expertiză (filele 77 și 80 dosar).
Reclamantul recurent V. V. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr._ din 09.07.2014 a Judecătoriei B. , criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând în fapt că în mod greșit instanța a dat eficiență raportului de expertiză întocmit de către expertul P. P., raport în care sunt delimitate greșit terenurile în litigiu, fără a fi luată în considerare întreaga suprafață de teren din p.c. 1110 ( până la limita cu p.c. 1094 - pădure ) situată în extravilanul comune M. E., județul B..
De asemenea, în mod cu totul eronat instanța a considerat că prin titlul de proprietate nr._ din 04.12.2009 emis pe numele reclamantului și titlul nr._ din 25.11.1993 emis autorului pârâtului a fost reconstituită în proprietate aceeași suprafață de teren, existând astfel suprapunere.
In realitate, dacă s-ar ocupa întreaga suprafață de teren din p.c. 1110, inclusiv cei 940 mp. delimitați în schița anexă nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de C. M., nu ar mai exista nicio suprapunere între terenul recurentului și cel al pârâtului B. D..
În sprijinul acestui argument stau adresa nr._ din 10.10.2013 emisă de către Direcția Silvică B., în care se arată că între terenul pârâtului și fondul forestier există o suprafață ocupată de vegetație forestieră ( spontană ) de mici dimensiuni ce face parte, de fapt, din terenul agricol ( p.c. 1110 ), adresa nr. 4715 din 04.07.2013 emisă de O.C.P.I B. în care se arată că nu este respectată limita dintre terenul forestier ( p.c. 1094 ) și terenul agricol ( p.c. 1110), precum și nota de constatare nr. 738 din 23.01.2013 încheiată de Primăria comunei M. E., în care se menționează că nu există suprapunere între terenul recurentului și cel al pârâtului dacă se respectă limita p.c. 1110 până hotarul cu p.c. 1094 ( fondul forestier ).
Prin urmare, instanța trebuia să dea eficiență raportului de expertiză întocmit de expertul C. M., în care suprafețele de teren în litigiu sunt evidențiate în mod corect până la limita cu pădurea.
O altă mare eroare a instanței de fond rezidă în stabilirea ca preferabil a titlului de proprietate nr._ din 25.11.1993 emis autorului pârâtului, în detrimentul titlului de proprietate nr._ din 04.12.2009 emis pe numele recurentului, prin prisma faptului că primul ar avea o dată mai veche și că pârâtul ar fi avut posesia terenului.
Aceasta întrucât data emiterii unui titlu în condițiile Legii nr. 18/1991 nu constituie un criteriu pentru aprecierea valabilității acestuia, iar în ce privește posesia, din probele administrate la dosar, rezultă că acesta ar fi avut posesia proprietății sale de 1000 m.p. și nu pârâtul.
Pentru compararea celor două titluri, instanța trebuia să aprecieze dacă emiterea lor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, anume dacă cei înscriși în titluri au primit terenul pe vechiul amplasament deținut anterior colectivizării.
Studiind registrul agricol al numitului T. G. ( autorul pârâtului), se poate observa cu ușurință că acesta nu a deținut teren în . "Balta Broaștei", prin urmare, în mod nelegal i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în această parcelă. De fapt, conform titlului nr._, terenul de 4500 m.p. reconstituit autorului pârâtului figurează în . tarlaua 133, și nu în tarlaua 158 în care pârâtul B. D. deține terenul. Astfel, în niciun caz titlul pârâtului nu poate fi considerat preferabil în detrimentul titlului său.
Mai arată că nu este adevărat că ar fi fost sistată cartea funciară nr._ în care a fost înscrisă suprafața de 1000 m.p. proprietatea recurnetului. Chiar dacă prin încheierea nr._ din 05.07.2012 emisă de O.C.P.I B. a fost sistată cartea funciară nr._ în baza declarației autentificate sub nr. 6695 din 27.09.2010 ( dată de recurent sub imperiul constrângerii exercitate de pârâtul B. D. ), ulterior, prin sentința civilă nr. 8999 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, definitivă prin neapelare, a fost admisă plângerea formulată de recurent în temeiul Legii nr. 7/1996 și desființată încheierea nr._ din 05.07.2012, astfel că în acest moment cartea funciară nr._ nu este sistată.
În consecință, având în vedere aspectele arătate, recurentul a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea în întregime a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii în revendicare și grănițuire, cu obligarea pârâtului să lase recurentului în deplină posesie și liniștită folosința suprafața de 1000 m.p. (952 m.p. din măsurători) delimitată între punctele 6-7- 8-9-10 conform schiței anexă nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de C. M. și stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul punctelor 6-10 conform aceluiași raport.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 din vechiul cod de procedură civilă.
Intimatul pârât B. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.
În apărare, intimatul a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile aduse de către recurent sentinței atacate, neîncadrându-se în nici unul din motivele de nelegalitate pentru care se poate solicita modificarea sau casarea hotărârii, motive prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., excepția inadmisibilității motivelor de recurs de netemeinicie fiind dată în cauză.
În motivarea recursului nu există precizat niciun motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, criticile aduse fiind legate doar de unele aprecieri subiective ale recurentului sau de aspectele de fond ale cauzei.
Prin motivele de recurs nu sunt semnalate nici încălcări ale legii sau vreo aplicare greșită a legii, nu s-a arătat nici că instanța ar fi interpretat greșit actul dedus judecății, nici faptul că s-ar fi acordat mai mult decât s-ar fi cerut sau ceea ce nu s-a cerut. Toate acestea pentru că, analizând hotărârea recurată, se poate facil observa că instanța de fond a respectat cu strictețe legea, nici unul din motivele care ar putea duce la modificarea hotărârii (prev. de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.) nu sunt aplicabile.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și să îl oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului (acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar).
Cum ambele părți litigante au produs în fața instanței titluri de proprietate fața de aceeași suprafață de teren, analizându-le instanța trebuia să concluzioneze care titlu de proprietate este mai caracterizat, "urmând a da eficiență juridică titlului mai preferabil”.( Decizia nr. 6536/2011, dosar nr._/3/2009 înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală).
Prioritatea titlului este un element esențial, data titlului este cea a dobândirii bunului, dată la care bunul a intrat în patrimoniul părților.(Curtea de Apel Cluj, Secția I Civilă, decizia nr.803/2Z02.2012).
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv cele două expertize efectuate de doi experți diferiți, în mod individual și apoi, într-un punct de vedere comun solicitat de instanța de judecată având în vedere concluziile diferite la care cei doi au ajuns, declarația martorului Vatămăniuc R., precum și documentațiile ce au stat la baza celor două titlu de proprietate, adresele OCPI, instanța de fond a concluzionat că atât titlul de proprietate nr._/04.12.2009 beneficiar reclamantul V. V., cât și titlul de proprietate nr._/25.11.1993, beneficiar intimatul pârât, au fost eliberate pentru terenuri cu același amplasament.
În consecință, în mod corect instanța de fond își argumentează soluția apreciind că, în atare condiții, sarcina probei că dreptul de proprietate recunoscut prin titlul emis reclamantului este preferabil dreptului de proprietate recunoscut prin titlul de proprietate eliberat lui T. G., proprietarul inițial al terenului cumpărat de intimat, transmis ulterior, prin acte de vânzare-cumpărare încheiate succesiv, în formă autentică.
Mai mult, situația juridică a terenului pe care intimatul l-a cumpărat și îl posedă, a fost una clară, primii proprietari ai acestui teren, așa cum rezultă din registrul agricol al Primăriei . autorii lui T. C.G., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate eliberându-i-se T.P_/1993, titlu valabil și care nu a fost niciodată contestat în instanță sau extrajudiciar, fiind urmată procedura administrativă de punere în posesie, posesie netulburată nici la vremea aceea de vreun terț vătămat înstrăinările ulterioare, respectiv vânzarea către . devenită SC ELIA . către intimat s-au făcut prin acte de vânzare cumpărare autentice, a căror valabilitate nu poate fi contestată, fiind înscrise legal în registrele de publicitate imobiliara și în evidențele fiscale ale unității administrativ teritoriale, sens în care s-au achitat impozitele și taxele aferente. în susținerea acestor apărări vine și declarația martorului Vatămăniuc R. care arata că posesia intimatului datează încă din anul 2001, care a fost o posesie activă, utilă, terenul fiind cultivat în toți acești ani, nefiind tulburată niciodată, până la apariția lui V. V..
Mai mult, însuși reclamantul în anul 2010 arată că amplasamentul imobilului intabulat în CF_ a comunei M. E., în suprafață de 1000 mp arabil, situat în p.c. 1110/77, sola 158, în extravilanul comunei M. E., jud. B., așa cum rezultă dintr-o recunoaștere expresă a acestuia, dată în fața notarului, declarație pe care ulterior o retractează.
În mod corect, în urma analizării întregului ansamblu probator, instanța de fond înlătură expertiza C., expertiză pe care recurentul o invocă în motivarea recursului, neexplicând însă de ce acea expertiză trebuia să stea la baza pronunțării sentinței, argumentând așa cum o face instanța de fond, în cazul validării expertizei P..
Cu privire la sentința civilă nr.8999/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ prin care s-a admis plângerea lui V. V. împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a sistat CF._, invocată în susținerea admiterii acțiunii în revendicare, intimatul a susținut că această sentință nu are nici o relevanță în litigiul dedus judecății. Prin sentința sus-amintită, Judecătoria B. apreciază doar că modalitatea de sistare a cărții funciare s-a făcut prin aplicarea greșită în timp a legii civile, în sensul că 1-a pronunțarea acesteia s-au avut în vedere dispozițiile Noului Cod Civil, corect fiind a se aplica cele din prevederile Codului civil de la 1864.
Astfel, instanța de judecată, în mod corect și temeinic, analizând actele de proprietate ale părților, independent de intabularea și planul de situație întocmit la cererea părților în vederea intabulării, care poate fi și greșit întocmită, nu a ținut cont de situația tabulară. De altfel, înscrierea în cartea funciară are ca efect opozabilitatea dreptului față de terți, nefiind constitutivă de drept.
Recursul declarat în cauză este nefondat din considerentele ce urmează.
Motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată arată că aceasta a fost inițiată de reclamantul recurent pentru recuperarea de la pârâtul intimat a suprafeței de 1000 mp situată în pc 1110/77, pretins ocupată de cel de-al doilea, cu stabilirea, în consecință, a liniei de hotar dintre proprietățile celor două părți.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a cercetat mai întâi capătul de cerere privind revendicarea imobiliară, context în care efectuarea a două rapoarte de expertiză cu concluzii diferite i-a impus valorificarea motivată doar a uneia dintre expertizele judiciare, respectiv cea efectuată de expertul P. P. –soluție criticată în recursul reclamantului, care a solicitat pronunțarea unei soluții în raport de expertiza efectuată de expertul C. M..
Însă argumentele expuse în acest sens nu au fost de natură să determine instanța de recurs a îmbrățișa acest punct de vedere, deoarece opinia primei instanțe este temeinic motivată și nu poate fi înlăturată prin valorificarea opiniilor exprimate în adresele indicate de recurent, deoarece:
- adresa nr._ din 10.10.2013 a fost emisă nu de către Direcția Silvică B.( f.138 dosar fond),ci de Ocolul silvic B., iar mențiunile din adresă:
,, Limita fondului forestier este trasată în teren prin semne amenajistice de culoare roșie pe arborii limitrofi’’ sunt contrazise de comunicarea trimisă recurentului de Direcția Silvică B. prin adresa nr._/12.06.2013( f. 137 dosar fond) – la solicitarea acestuia de indicare a semnelor de grănițuire între terenurile forestiere și terenurile de alte folosințe vecine din zona pădurii Baisa – conform căreia:
,,… nu este întocmit cadastru forestier și nici cadastru general care să arate limitele între cele două folosințe.
În mod normal, limitele terenurilor forestiere sunt delimitate la intersecția liniilor parcelare și la modificări esențiale ale conturului, cu borne amenajistice’’ – deci nu prin semne aplicate cu vopsea pe arbori pentru că au caracter volatil și pot suferi modificări neautorizate;
- adresa nr. 4715 din 04.07.2013 trimisă recurentului de O.C.P.I B.( f.176 dosar fond) potrivit căreia suprafața de 640 mp ,, se regăsește parțial în pc 1110 … dacă se respectă limita de grănițuire între terenul forestier și terenul din pc 1110, respectiv canalul silvic,și situația se poate rezolva prin repoziționarea tuturor imobilelor vecine…’’,
împreună cu adresa trimisă instanței de aceeași instituție cu nr.1690/08.04.2014( f.224 dosar fond) - ,, nu putem să apreciem dacă limita de cadastru se suprapune cu semnele amenajistice de culoare roșie pe arborii limitrofi,așa cum susține Ocolul Silvic… motivat de faptul că, în evidențele OCPI B., nu se află evidențiate în vreun fel, astfel de semne amenajistice’’
și cu lămuririle OCPI din adresa nr.2007/09.04.204( f.233 dosar fond) conform cărora ,,adresa eliberată domnului V. V. se referă la o suprapunere parțială, respectiv pentru suprafața de 640 mp, condiționată de modificarea limitelor tuturor proprietăților vecine cu limita de întabulare a pădurii’’,
reflectă doar încercarea de găsire a unei soluții și nu exprimarea unei poziții certe cu privire la limita dintre terenul forestier și cel cu altă destinație, aspect confirmat și faptul că potrivit acestei ultime adrese, există o suprapunere reală a terenurilor părților ,,datorată, așa cum arătat lipsei planurilor parcelare ce trebuiau întocmite de Primăria comunei M. E., în momentul punerii în posesie și existenței mai multor titluri de proprietate diferite pe același amplasament’’;
- iar nota de constatare nr. 738 din 23.01.2013 încheiată de Primăria comunei M. E.( f.82 -83 dosar fond) reprezintă o simplă variantă de măsurare a proprietăților, întrucât nu menționează și că titlurile de proprietate din zonă au fost emise conform lungimilor loturilor indicate în anexa notei; de altfel, prin adresa nr.2931/25.03.2014( f.218 dosar fond), primăria a comunicat instanței de fond că ,, la nivelul comunei M. E. nu este întocmit plan parcelar, iar caietul de măsurători privind terenul în suprafață de 1000 mp din pc 1110/77, respectiv terenul de 4500mp din pc 1110/88 a reprezentat o evidență de lucru a suprafețelor de teren fără dimensiuni. Caietele de lucru nu au stat la baza întocmirii documentației tehnice premergătoare emiterii titlurilor de proprietate.’’
Așadar, în mod corect instanța de fond a valorificat expertiza P., fiind de remarcat că ambele rapoarte de expertiză au amplasat terenurile părților prin raportare la . de numărul solei menționată în titlurile de proprietate.
Recurentul a criticat și stabilirea ca preferabil a titlului de proprietate nr._ din 25.11.1993 emis autorului pârâtului, în detrimentul titlului de proprietate nr._ din 04.12.2009 emis pe numele său, fără însă a susține că terenul înscris în pc 1110/77 reprezintă vechiul amplasament al terenului autorului său.
Într-adevăr,valabilitatea titlurilor emise conform legilor fondului funciar nu depinde în mod exclusiv de data întocmirii lor, însă aceasta este relevantă în măsura în care este analizată în corelație cu aceste dispoziții normative. Astfel, în cauza de față:
- titlul de proprietate nr._ a fost emis în anul 1993 autorului intimatului pârât, T. G., în conformitate cu dispozițiile Legii 18/1991 și pe baza mențiunilor din rolul său agricol, cu aplicarea reducerii corespunzătoare;
- pe de altă parte, în baza mențiunilor din rolul agricol al autorului recurentului, V. T. T. – 3, 05 ha, a fost emis mai întâi titlul de proprietate nr._/11.08.1994 pentru suprafața de 2,6964 ha pe numele autorului, precum și titlul de proprietate nr._/13.07.2009 pe numele recurentului, pentru suprafața de 1200 mp în pc 1110/74.
Documentația întocmită în vederea emiterii titlului de proprietate nr._/13.07.2009 (f.198- 204 dosar fond) arată că recurentul era îndreptățit la această reconstituire pentru că reprezintă parte din procentul de reducere de 10% aplicat la . și că ,, Din diferența care rezultă între suprafața înscrisă în reg. agricol și cea reconstituită cu titlu de proprietate( 0, 36 ha) petentul deține în fapt 0,12 ha’’.
Însă pentru titlul de proprietate nr._/4.12.2009 emis recurentului pentru suprafața de 1800 mp - din care 1000 mp în pc 1110/77 - nu a fost depus decât extras din anexa HCJ nr.549 /2000( f.11 dosar fond), care dovedește că reconstituirea dreptului de proprietate pentru acești 1800 mp s-a făcut după verificarea dreptului și emiterea titlului de proprietate nr._/ 25.11.1993 dar și după punerea în posesie a titularului T. G. cu suprafața de 4500 mp în pc 1110/88 conform procesului –verbal nr.1619/12.06.1997- ceea ce determină concluzia că acest amplasament nu mai era liber din punct de vedere juridic pentru a fi atribuit recurentului.
În plus, declarația martorului Vatămăniuc R. arată că intimatul pârât a și exercitat o posesie activă asupra suprafeței de 2250 mp din pc 1110/88( parte din cei 4500 mp), cultivând terenul încă din anul cumpărării 2001,fără a fi tulburat până la apariția recurentului, în timp ce susținerile acestuia din urmă privind deținerea terenului său nu au fost dovedite, ba chiar sunt contrazise de încercarea acestuia nereușită de înstrăinare către un terț în februarie 2010 a suprafeței de 1000 mp, întrucât a fost nevoit s-o cumpere înapoi în august 2010.
Așadar, concluziile instanței de fond au fost corecte și sub acest aspect, fiind de remarcat și că existența cărții funciare e o problemă subsidiară stabilirii dreptului de proprietate, pentru că mențiunile din cartea funciară sunt cele care trebuie să corespundă dreptului și nu invers; sentința civilă nr.8999/2013 a Judecătoriei B. a fost pronunțată în considerarea situației juridice dovedite, respectiv a existenței titlului de proprietate nr._/4.12.2009 emis recurentului pentru suprafața de 1800 mp –și care nu a fost anulat sau pentru care nu fuseseră înlăturate efectele privind existența dreptului asupra unei suprafețe de 1800 mp.
Cât privește pronunțarea deciziei civile nr.71A/2014 în dosarul nr._, aceasta nu este de natură să determine pronunțarea unei alte soluții în prezenta cauză, pentru că instanțele trebuie să aibă în vedere probele administrate în fiecare cauză în parte; oricum, în ambele dosare au fost avute în vedere documentele pe baza cărora s-au emis titlurile de proprietate și nu cele întocmite ulterior.
Față de ansamblul celor ce preced, se constată că sentința atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și că nu sunt date motive de netemeinicie a hotărârii, așa încât prezentul recurs urmează a fi respins în conformitate cu disp. art. 312 alin.1 C. 1865.
D. urmare, în temeiul art.274 C. 1865, recurentul va fi obligat să achite intimatului B. D. suma de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. V., domiciliat în loc Stâncești, .. B., în contradictoriu cu pârâtul intimat B. D., domiciliat în loc. B., .. 21, jud. B., împotriva sentinței civile nr._/09.07.2014 a Judecătoriei B. pe care o menține.
Obligă recurentul să achite intimatului B. D. suma de 2500 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
H. I. T. N., A. D. T. R.
Red. TN v
Tehnored. TR – 2 ex./18.01.2016
Jud fond - M. R. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 130/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 138/2015. Tribunalul... → |
|---|
