Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 612/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 14459/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 612
Ședința publică de la 25 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător A. A. B.
Judecător A. M. Cășaru
Grefier L. E. P.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta D. G., domiciliată în B., ., ., ., județul B., reprezentată convențional de Societatea Civilă de Avocați „L. & Asociații”, cu sediul în București, ., sector 3 (sediu procesual ales) împotriva sentinței civile nr. 912/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect constatare nulitate act juridic;
Dezbaterile orale ale cauzei au avut loc în ședința publică din 18.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 25.11.2013 când a pronunțat următoarea hotărâre;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin Sentința civilă nr. 912 pronunțată la data de 01.02.2013 în dosarul civil nr. 14._ a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate act juridic, formulată de petenta D. G.,.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_, reclamanta D. G. a solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr.1615 din 08.03.1974 încheiat între reclamantă și D. M., decedat.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu au fost respectat condițiile de validitate prevăzute de art. 984 Cod civil, în vigoare la momentul redactării actului de donație, respectiv a lipsit cauza licită la încheierea contractului.
In speță, actul de donație încheiat cu fiul său a fost făcut în timpul instaurării puterii comuniste și forțată fiind de cadrul legislativ și amenințările la care era supusă astfel. Intenția sa de a dona fiului sau nu a fost reală. Lipsa intenției reale de a gratifica și implicit cauza ilicită și imorală la încheierea contractului de donație sunt evidente, contractul nu fost rezultatul voinței sale reale de a dona. A menționat reclamanta că încheierea contractului de donație a fost rezultatul presiunii legislative a sistemului comunist care limita proprietatea personală la o singură locuință conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 9/1968.
Solicita instanței a constata lipsa cauzei la încheierea contractului întrucât motivul donației a fost evitarea unor constrângeri din partea regimului comunist, nu a avut intenția de a dona bunul respectiv, ci a realizat aceasta donație forțat. Cum intenția sa de a gratifica a lipsit, in lipsa cauzei donația este lovită de nulitate absolută.
In drept,cererea fost întemeiată pe dispozițiile art. 331 și urm. din codul de procedură civilă și dispozițiile art. 801 și art. 948 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, a fost depus la dosar, în copie, contractul de donație autentificat sub nr.1615 din 08.03.1974. Ulterior, reclamanta a mai depus, în copie, un certificat de calitate de moștenitor nr. 41/2012, certificat de moștenitor nr. 2/1963, act de partaj voluntar, certificat de moștenitor nr. 1465/1985, contract de vânzare - cumpărare imobile din 10 mai 1965, autentificat, plan de situație, certificat de deces D. M..
La solicitarea instanței de fond, cererea a fost legal timbrată.
In cauza a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 8 martie 1974 între reclamanta D. G., în calitate de donatoare, și fiul său, D. M., în calitate de donatar s-a încheiat contractul de donație, autentificat sub nr. 1615 din 08 martie 1974 de notariatul de Stat Județean B., având ca obiect cota indiviză de ½, adică 195 mp, din teren de construcție în suprafață totală de 390 mp situat în B., . județul B. și dreptul de proprietate exclusivă asupra construcțiilor descrise în contract, situate pe acest teren.
La data de 07.10.2009 donatarul D. M. a decedat, conform certificatului de deces depus la dosar, iar reclamanta a devenit unica moștenitoare a acestui, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 41/18 octombrie 2012.
Reclamanta solicită să se constate nulitatea absoluta a contractului de donație pentru nerespectarea condițiilor de validitate prevăzute de legislația în vigoare la momentul redactării sale, respectiv pentru lipsa cauzei licite și morale.
Raportat la aceste motiv de nulitate a actului juridic ce face obiectul cauzei instanța de fond a reținut că pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile: să existe, să fie reală ,să fie licită și morală.
Articolul 967 cod civil instituie două prezumții legale în legătură cu cauza actului juridic civil:prezumția de existență și prezumția de valabilitate a cauzei.
Astfel, reclamantei îi revine sarcina de a proba cauza ilicită și imorală.
Simpla afirmație a reclamantei în sensul în care nu a urmărit gratificarea fiului ci doar evitarea aplicării sancțiunilor regimului comunist, respectiv evitarea confiscării uneia dintre proprietăți și trecerii în proprietatea statului, nu poate fi reținută în lipsa dovedirii acestui aspect.
Reclamanta a invocat în susținerea cererii, dispozițiile Legii 9 din 1968 pentru dezvoltarea construcției de locuințe, vânzarea de locuințe din fondul de stat către populație și construirea de case proprietate personală de odihnă sau turism.
Instanța de fond a reținut că aceste dispoziții nu erau aplicabile în cazul reclamantei, având în vedere că acest articol avea în vedere doar locuințele cumpărate din fondul locativ de stat sau construite de către cetățeni cu mijloace proprii sau cu sprijinul statului, ceea ce nu era cazul în speță,nici unul dintre imobilele reclamantei nefiind dobândite în această modalitate.
In al doilea rând, această lege a fost adoptată după ce reclamanta dobândise deja cele doua imobile,unul în 1963 prin moștenire de la tatăl său și un imobil (teren de construcții) în 1965 prin contract de vânzare - cumpărare.
Or, conform art. 6 din actul normativ mai sus menționat „Proprietatea personală este limitată la o singură locuință
Construirea sau cumpărarea de locuințe de către cetățeni în scopul revânzarii sau închirierii este interzisă.
Dacă o persoană dobândește o a doua casă, proprietarul are obligația să înstrăineze una din case, în termen de un an de la dobândire.”
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că, și în cazul în care reclamanta nu ar fi urmărit gratificarea fiului ci ar fi urmărit eludarea dispozițiilor legale aplicabile la acel moment, această cauză ilicită a contractului de donație nu poate fi invocată de însăși reclamantă pentru că nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria turpitudine conformprincipiuluide drept „nemo auditur propriam turpitudine allegans.”
Pentru aceste considerente instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantei nefondată .
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului.
În expunerea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică.
Încheierea contractului de donație a fost rezultatul presiunii legislative a sistemului comunist, în condițiile în care proprietatea personală era limitată la o singură locuință potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 9/1968.
În consecință a lipsit intenția de a gratifica, donația fiind lovită de nulitate absolută.
Cu privire la reținerea instanței de fond a principiuluide drept nemo auditur propriam turpitudine allegans”se arată în recurs că acest principiu nu este aplicabil tocmai prin raportarea la cele arătate în motivele de recurs, și că recurenta nu a acționat necinstit pentru a se reține acest principiu.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv două declarații notariale date de terțe persoane.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs și a celor care se iau in considerare din oficiu tribunalul reține ca recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs vizează faptul că încheierea contractului de donație a fost rezultatul presiunii legislative a sistemului comunist, în condițiile în care proprietatea personală era limitată la o singură locuință potrivit art. 6 alin.1 din Legea nr. 9/1968, lipsind astfel intenția de a gratifica, donația fiind lovită de nulitate absolută.
Aceste susțineri sunt simple afirmații ale reclamantei în sensul în care nu a urmărit gratificarea fiului ci doar evitarea aplicării sancțiunilor regimului comunist.
Sub acest aspect, tribunalul nu va reține cele două declarații notariale date de terțe persoane, deoarece prin ele se tinde a se ocoli dispozițiile legale privind neadmisibilitatea probei cu martori în calea de atac a recursului.
Recurenta a invocat dispozițiile legii 9 din 1968 pentru dezvoltarea construcției de locuințe, vânzarea de locuințe din fondul de stat către populație și construirea de case proprietate personală de odihna sau turism.
Instanța de fond a reținut în mod corect că aceste dispoziții nu erau aplicabile în cazul reclamantei având în vedere că acest articol avea în vedere doar locuințele cumpărate din fondul locativ de stat sau construite de către cetățeni cu mijloace proprii sau cu sprijinul statului, ceea ce nu era cazul în speță, nici unul dintre imobilele reclamantei nefiind dobândite în această modalitate.
Cu privire la motivul de recurs ce se referă la reținerea instanței de fond a principiuluide drept „nemo auditur propriam turpitudine allegans.”, tribunalul reține că instanța de fond a adus acest principiu ca un argument în plus față de cele reținute în considerente. Chiar și în lipsa reținerii acestui principiu, tribunalul apreciază că acțiunea nu ar fi fondată pentru considerentele expuse mai sus .
Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de reclamanta D. G., domiciliată în B., ., ., ., județul B., reprezentată convențional de Societatea Civilă de Avocați „L. & Asociații”, cu sediul în București, ., sector 3 (sediu procesual ales) împotriva sentinței civile nr. 912/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ ;
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 noiembrie 2013.
Președinte, V. R. | Judecător, A. A. B. | Judecător, A. M. Cășaru |
Grefier, L. E. P. |
Red. RV/Tehnored.RV
2 ex./18.12.2013
Judecător fond –N. A. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul BRĂILA | Pretenţii. Decizia nr. 610/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
