Pretenţii. Decizia nr. 610/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 610/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 1439/247/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 610
Ședința publică din 25 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: V. R.
Judecător: A. A. B.
Judecător: A. M. Cășaru
Grefier: L. E. P.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul C. N., domiciliat în orașul Însurăței, ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 489/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Însurăței județul B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu reclamanții C. L., domiciliat în orașul Însurăței, .. 39, județul B. și B. A., domiciliată în orașul Însurăței, ., județul B.;
Dezbaterile orale ale cauzei au avut loc în ședința publică din 18.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 28.11.2013 când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 489/30.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Însurăței a admis acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanții C. L. și B. A. în contradictoriu cu pârâtul C. N. și a obligat pe pârât să plătească reclamanților suma de 17.333 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 77,30 mp situat în Orașul Însurăței, .. 38A, județul B., sumă care va fi reactualizată cu rata inflației la data plății.
De asemenea, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2652 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 02.10 2012 sub nr._, reclamanții C. L., și B. A. au chemat în judecată civilă și personal la interogatoriu pe pârâtul C. N., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a unui teren în suprafață de 77,30 mp, situat în Orașul Însurăței, .. 38A, sumă calculată de la data de 04.10.2009 și până la data eliberării efective a terenului, actualizată cu rata inflației.
Reclamanții au susținut în fapt, că la data de 05.08.2008, au dobândit prin contract autentic de vânzare cumpărare, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Orașul Însurăței, .. 38A, județul B.. La data cumpărării terenului, pârâtul ocupa fără drept, o suprafață de 77,30 mp, pe care a refuzat să o elibereze, motiv pentru care l-au acționat în judecată, iar hotărârea a rămas definitivă prin respingerea căilor de atac. Deoarece nu au putut intra în posesia terenului din cauza culpei pârâtului reclamanții au solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului intravilan de 77,30 mp, sumă calculată începând cu data de 04.10.2009 și până în momentul eliberării terenului, urmând a fi reactualizată cu rata inflației.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a recunoscut pretențiile reclamanților, susținând însă că nu a fost pus în întârziere și din acest motiv, conform art. 275 cod pr civ, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza dedusă judecății, instanța a constatat că potrivit sentinței nr. 901/22.09.2011 a Judecătoriei Însurăței, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac, pârâtul C. N. a fost obligat să demoleze construcțiile edificate pe proprietatea reclamanților C. L. și B. A., iar în caz contrar a autorizat pe reclamanți să demoleze ei, pe cheltuiala pârâtului construcțiile respective. Pârâtul și-a demolat construcțiile edificate nelegal, însă reclamanții au solicitat ca acesta să fie obligat la plata lipsei de folosință a terenului începând cu data de 04.10.2009 și până la data eliberării efective, sumă care urmează a fi indexată cu rata inflației.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile prin care s-a cerut să se determine contravaloarea lipsei de folosință a terenului. Expertul a concluzionat că aceasta lipsă de folosință se ridică la suma de 21.751,29 lei, sumă pe care a calculat-o însă greșit, respectiv până la data de 28.02.2013 și nu până la data demolării construcțiilor și eliberării terenului. Din acest motiv reclamanții, prin apărător, și-au majorat câtimea obiectului acțiunii de la 1000 lei la suma de 17.333 lei și nu de 21.751,29 lei, așa cum a fost determinată prin expertiză.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1357 din noul cod civil și față de cele reținute și dovedite în cauză a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea reclamanților, pe care a admis-o în totalitate.
Totodată, a stabilit că, în baza art. 274 Cod de procedură civilă, același pârât căzut în pretenții va suporta și cheltuielile judiciare efectuate de reclamant, în sumă de 2652 lei, reprezentând taxă timbru și onorariu avocat.
În termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă pârâtul a declarat recurs împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului a arătat că la data de 30.10.2012, înainte de primul termen de judecată din 01.11.2012 a formulat întâmpinare și a recunoscut pretențiile reclamanților la prima zi de înfățișare, solicitând ca în temeiul art. 275 Cod procedură civilă să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât anterior formulării cererii de chemare în judecată nu a fost pus în întârziere.
Recurentul a susținut că, deși îndeplinea condițiile prevăzute de dispozițiile legale invocate, instanța a admis solicitarea de a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, fără a motiva respingerea cererii formulate în temeiul art. 275 Cod procedură civilă.
A mai menționat că, dacă reclamanții i-ar fi solicitat plata lipsei de foflosință înainte de a promova această cerere de chemare în judecată nu s-ar fi ajuns la proces și ar fi evitat cheltuielile cu plata taxei de timbru și onorariul avocat, iar dacă și-ar fi cuantificat cu bună-credință prejudiciul nu s-ar fi impus efectuarea expertizei contabile.
Cu toate că au fost legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, pârâtul recurent a solicitat ca, pe baza probelor ce vor fi administrate, să se admită cererea de chemare în judecată. De asemenea, a solicitat să se aplice dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, respectiv să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că a recunoscut pretențiile reclamanților la prima zi de înfățișare și nu a fost pus în întârziere înainte de formularea cererii de chemare în judecată.
La primul termen de judecată, în 01.11.2012, pârâtul a lipsit.
La același termen s-au admis probele solicitate de reclamanți, printre care și cea cu expertiză, având ca obiectiv să se stabilească care este contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 77,30 mp, calculată de la data de 04.10.2009 până în prezent.
În ședința publică din 29.11.2012 pârâtul a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător și eventual să ajungă la o înțelegere cu reclamanții.
Ulterior nu a făcut nici un demers în acest sens, iar la 09.05.2013 a depus obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă prin care a solicitat refacerea calculelor, susținând că sumele pentru perioada 01.07.2012 - la zi sunt nedatorate, deoarece la stabilirea obiectivului și la efectuarea expertizei nu s-a ținut seama că el a eliberat terenul în perioada 27.06._12.
Cu ocazia cuvântului în fond reclamanții au achiesat la această susținere și și-au majorat câtimea pretențiilor la suma de 17.333 lei și nu de 21.751,29 lei stabilită de expert.
În ce îl privește pe pârât, acesta a arătat că lasă la aprecierea instanței.
Față de cele reținute tribunalul constată că, deși prin întâmpinare pârâtul recurent a fost de acord cu admiterea acțiunii, a condiționat recunoașterea pretențiilor reclamanților de probele administrate în cauză.
Ținând seama și de poziția procesuală adoptată de pârât pe parcursul judecării cauzei și cu ocazia cuvântului în fond, se apreciază că nu a fost vorba despre o recunoaștere efectivă și integrală a pretențiilor deduse judecății.
Prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, invocate de recurent, care prevăd că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Dimpotrivă, întrucât reclamanții au fost puși în situația de a administra probe în dovedirea celor pretinse prin acțiune, pârâtul este în culpă procesuală, astfel că în mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse tribunalul constată că motivele de recurs nu sunt întemeiate și cum nici din oficiu nu au fost constatate motive de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. N., domiciliat în orașul Însurăței, ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 489/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Însurăței județul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții C. L., domiciliat în orașul Însurăței, .. 39, județul B. și B. A., domiciliată în orașul Însurăței, ., județul B.;
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2013.
Președinte, V. R. | Judecător, A. A. B. Grefier, L. E. P. | Judecător, A. M. Cășaru |
Tehnored. CAM/30.01.2014
L.E.P./2 ex.
Judecător fond - I. P.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 612/2013.... | Expropriere. Sentința nr. 404/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
