Expropriere. Sentința nr. 404/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 404/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 184/113/2013
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 404/2013
Ședința publică din 20 Martie 2013
PREȘEDINTE A. R.
Grefier C. I.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- P. de pe lângă Tribunalul B. -
Procuror: B. M.
Pe rol judecarea cererii având ca obiect expropriere, formulată de reclamantul R. M., domiciliat în B., ., .. 2, . în contradictoriu cu pârâta M. B. prin Primar, cu sediul în B., Piața Independenței nr. 1, județul B..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2013, s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință când instanța în temeiul art.260 din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 20.03.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantul R. M. a chemat în judecată pe pârâta Unitatea administrativ teritorială M. B. prin primar solicitând constatarea caducității Decretului de expropriere 184/1986 și retrocedarea cotei de ¾ din imobilul situat în B., ., nr. 61.
În motivarea cererii reclamantul arată că imobilul situat în B., ., nr. 61 a aparținut bunicilor săi, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3358/13.08.1966. Imobilul ce se compunea din teren în suprafață de 395 mp și construcții – trei corpuri de clădire, a fost expropriat în baza Decretului nr. 184/1986 (poziția 123) în vedere realizării de locuințe. Proprietarilor le-au fost repartizate două apartamente, însă se susține că pentru terenul în suprafață de 395 mp nu s-au acordat despăgubiri. Se precizează că nu a fost formulată notificare în temeiul Legii 10/2011, terenul nu este cuprins în lista de compensări a intimatei, pe acesta aflându-se în prezent două garaje. Se arată că decretul de expropriere este caduc, nu mai produce efecte juridice, nu a fost realizat ansamblul de locuințe.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă și art. 35 din Legea 33/1994. La solicitarea instanței de judecată reclamantul a precizat că cererea dedusă judecății este în realizare, temeiul de drept constituindu-l legea specială.
În întâmpinarea formulată pârâta arată că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor al defunctei R. I.. Mai mult, de pe urma defunctului R. O. au rămas drept moștenitori reclamantul și numita R. I.. Se susține că pentru a opera caducitatea unui act normativ trebuie să intervină cauze ulterioare adoptării sale și independente de voința legiuitorului. O acțiune prin care se solicită constatarea caducității unui decret de expropriere se poate introduce doar în ipoteza în care lucrările de utilitate publică nu au fost realizate în termen de un an de la data adoptării actului de expropriere. Se precizează că în speță, termenul de un an începe să curgă de la data intrării în vigoare a Legii 33/1994. Reclamantul avea posibilitatea de a solicita în termenul prevăzut de Legea 10/2001 despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Deliberând asupra acțiunii deduse judecății, prin prisma materialului probator administrat în cauză, tribunalul constată în fapt următoarele:
În baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3358/13.08.1966 R. O. și R. I. au dobândit imobilul situat în B., ., nr. 61, compus din teren în suprafață de 395 mp și construcții.
În baza Decretului nr. 184/1986 s-a expropriat acest bun (poziția 123), atribuindu-se în folosința proprietarilor alte două bunuri imobile astfel cum susține reclamantul.
Din certificatul de moștenitor nr. 118/27.05.2004 reiese că de pe urma defunctului R. O. au rămas ca moștenitori R. I. și reclamantul. Astfel, reclamantul și-a dovedit calitatea procesuală activă în cauză, a dovedit că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății. În ceea ce privește susținerile potrivit căreia nu s-a dovedit că reclamantul este și moștenitorul defunctei R. I., reținem că scopul urmărit de reclamant este aducerea bunului în patrimoniul proprietarilor, astfel că drepturile celorlalți eventuali moștenitori ai proprietarilor nu sunt afectate. Pe de altă parte, acesta a solicitat doar retrocedarea cotei de ¾ din imobil, cotă aferentă dreptului care i-a fost recunoscut prin certificatul de moștenitor nr. 118/27.05.2004.
Relativ la cererea de constatare a caducității decretului de expropriere și retrocedarea terenului în suprafață de 395 mp arătăm că Legea nr. 10/2001 constituie o lege specială, reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum și de imediată aplicare, deoarece interesează ordinea publică, iar Legea nr. 33/1994, care reglementează cadrul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are un caracter general față de Legea nr. 10/2001. Pentru aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 53/2007 a constatat că dispozițiile art. 35 ale acestei din urmă legi nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 care au fost introduse după . Legii nr. 10/2001.
Numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut, în termenele legale, să utilizeze această procedură au deschisă calea acțiunii în revendicarea/retrocedarea bunului litigios.
Legea nr. 10/2001 suprimă, așadar, acțiunea dreptului comun al revendicării, dar nu și accesul la un proces echitabil, întrucât, ca lege nouă, perfecționează sistemul reparator și procedural, controlul judecătoresc al reparațiilor, prin accesul deplin și liber la trei grade de jurisdicție, în condițiile art. 21 alin. 1 și 3 din Constituție și ale art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, din moment ce a fost adoptată Legea nr. 10/2001, având tocmai caracterul special menționat, care reglementează toate situațiile ce privesc restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se impune ca dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 să fie considerate rămase fără aplicare în cazul acțiunilor având ca obiect asemenea imobile, dacă au fost introduse după . Legii nr. 10/2001, ca și în toate celelalte cazuri de preluate abuzivă de către stat.
Observăm că reclamantul solicită să se constate caducitatea decretului de expropriere, urmărind ca bunul imobil deținut în proprietate în momentul preluării să reintre în patrimoniul său. Acesta putea cere direct realizarea dreptului, prin formularea unei notificări potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, art. 11 incluzând sub incidența actului normativ toate exproprierile făcute în perioada de referință – 6.03._89, indiferent de calificarea titlului în temeiul căruia acestea au fost expropriate (ca fiind valabil sau nu), indiferent dacă s-au încasat sau nu despăgubiri. Potrivit dispozițiilor legii speciale persoana interesată poate cerere fie restituirea în natură a bunului, fie despăgubiri reprezentând diferența între suma încasată și suma rezultată în urma aplicării coeficientului de actualizare prevăzut de art. I alin. 1 al Titlului II din OUG 184/2002. În aceste condiții apreciem că reclamantul era persoană îndreptățită în sensul Legii 10/2201, nefăcând dovezi cu privire la împiedicarea sa de a formula notificare în termenul prevăzut de legea specială, iar cererea a fost dedusă judecății după . legii speciale.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează să constate că acțiunea dedusă judecății este inadmisibilă și, în temeiul textelor de lege invocate, să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de de reclamantul R. M., domiciliat în B., ., .. 2, ., județul B. în contradictoriu cu pârâta Unitatea administrativ teritorială M. B. prin Primar, cu sediul în B., Piața Independenței nr. 1, județul B..
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 20.03.2013.
Președinte Grefier
A. R. C. I.
Tehnored. R. A.
03.04.2013
Dact. I. C.
03.04.2013/ 4x
| ← Pretenţii. Decizia nr. 610/2013. Tribunalul BRĂILA | Legea 10/2001. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
