Uzucapiune. Decizia nr. 313/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 2476/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 313/2013
Ședința publică din 15 Mai 2013
PREȘEDINTE L. M.
Judecător A. R.
Judecător V. R.
Grefier C. I.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții Ardelelanu I. si A. T., domiciliați in B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 7563/21 Noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, având ca obiect având ca obiect uzucapiune, în contradictoriu cu intimații P. G., domiciliat in Gjiroda, ., Judetul Timis, P. C. L., domiciliat in Bucuresti, Hanul Ancutei nr 5, ., domiciliata in Braila, . nr 127, ., ., domiciliat in Braila, . nr 127, ., ., Braila, . nr 127, ., ., domiciliata in Galati, . 16, ., M. V., domiciliat in Galati, ., ., M. C. V., M. G. si M. M., domiciliați in Galati, . 55, ., M. O. domiciliat în ., județul B..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în temeiul art.260 din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 15.05.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 7563/21.11.2012 a Judecătoriei B. (dosar_ ) s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții A. I. și A. Tudorița împotriva pârâților P. G., P. C. L., P. A., P. M., P. C., T. N., M. V., M. C. V., M. G., M. M. și M. O..
În motivarea hotărârii, instanța a reținut următoarele: prin acțiunea de chemare în judecată, reclamanții: A. I. și A. Tudorița au cerut ca în contradictoriu cu pârâții de mai sus să se constate dreptul lor de proprietate exclusivă asupra terenului în suprafață de 319 m.p – indiviz din suprafața de 601 m.p situat în B., ., ca urmare a prescripției achizitive.
Argumentele pentru care s-a promovat cererea de chemare în judecată au fost următoarele: terenul de 601 m.p., din care face parte cel în litigiul, a fost proprietatea lui M. S. și M. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul-verbal nr. 1010/17.03.1923. Din 601 m.p, M. S. și M. au vândut lui Satnoianu T. și Oița suprafața indiviză de 282 m.p, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 633/03.04.1968. Cumpărătorii și-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului cumpărat și asupra construcțiilor C1, C2 și C3.
După decesul soților M., copiii acestora, în calitate de moștenitori, au vândut pe baza de chitanță, la data de 15.04.1975 către reclamanți, diferența de teren indiviziune de 319 m.p și construcțiile C4, C5 și C6 plătind prețul convenit de 25.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 9593/20.12.2011 a Judecătoriei B. (dosar_ ) s-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor C4, C5 și C6.
De la data cumpărării cu chitanță a imobilului din B., ., reclamanții susțin că au exercitat o posesie neîntreruptă continuă, sub nume de proprietar, și netulburată asupra terenului.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 c.p.c și art. 916, 919 alin.1 și 3, 922-923, 925 și 928 cod civil.
Instanța de fond, pe baza probatoriilor administrate, a reținut că reclamanții au cumpărat cu chitanță terenul indiviz de 319 m.p și construcțiile C4, C5 și C6 de la moștenitorii proprietarilor, că au act de proprietate asupra construcțiilor de mai sus (sentința civilă nr. 9593/20.12.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul_ ), dar nu au act de proprietate asupra terenului, care în temeiul prevederilor legale în vigoare la acea dată (Legea 4/1973), nu a fost transmis cumpărătorilor construcțiilor.
Instanța a constatat că, prin sentința de mai sus intrată în autoritate de lucru judecat s-a stabilit nedobândirea terenului de către reclamanți și apartenența lui la proprietatea statului în temeiul art. 30 alin. 2 din Legea 58/1974. În acest context, instanța a considerat că instanța nu poate pronunța o hotărâre fără a fi chemat în judecată și Statul Român prin Municipiul B., reprezentat de Primar, respingând ca nefondată acțiunea.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel (calificat ulterior ca recurs) reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții critică în primul rând hotărârea pentru încălcarea principiului contradictorialității, prin nepunerea în discuția părților a lipsei calității procesual pasive a pârâților și necesitatea introducerii în cauză a municipiului B., prin primar.
În continuare, recurenții consideră că instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, fără a fi pusă în discuția părților, dezvoltând din punct de vedere teoretic principiul contradictorialității în procesul civil.
Pe fondul cauzei, hotărârea este criticată pentru interpretarea greșită și trunchiată a probelor administrate, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, din certificatul de moștenitor nr. 233/19.03.1975 eliberat de notariatul de Stat B., rezultă că persoanele chemate în judecată sunt cele cărora reclamanții le puteau opune îndeplinirea condițiilor uzucapiunii.
Tot pârâții chemați în judecată sunt cei care sunt înscriși în rolul fiscal al imobilului.
Statul Român prin Municipiul B., reprezentat de primar, nu a fost chemat în judecată, pentru că în temeiul art. 56 alin.2 din Legea 4/1973 și art. 30,31 din Legea 58/1974, aceasta ar fi intrat în proprietatea terenului litigios numai dacă părțile ar fi încheiat actul autentic de vânzare-cumpărare, dar, potrivit actelor normative citate, proprietatea asupra terenurilor între persoane fizice era interzisă prin acte între vii.
De aceea, recurenții consideră greșită interpretarea dată de instanța de fond probelor și dispozițiilor legale.
Fiind întrunite și celelalte condiții legale ale uzucapiunii, dar și pentru că pârâții nu i-au tulburat pe reclamanți în exercitarea posesiei asupra terenului, instanța trebuia să admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici apărări în cauză.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând recursul pe baza probelor existente și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv disp. art. 304/1 c.p.c, tribunalul reține cele ce vor fi arătate în continuare.
Cu privire la primul motiv de recurs, tribunalul constată că nu este fondat.
Cu toate că precizează în motivarea hotărârii că în cauză se impunea citarea Statului Român prin Municipiul B., instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepție, ci a respins acțiunea ca nefondată.
Faptul că instanța a analizat fondul cauzei rezultă din încheierea de dezbateri și din motivarea sentinței.
Nepronunțându-se prin dispozitiv asupra excepției, instanța de fond nu a încălcat principiul contradictorialității, așa încât critica nu este fondată.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, privind interpretarea probelor și dispozițiilor legale analizate, tribunalul reține următoarele:
Este într-adevăr greșită reținerea Judecătoriei B., potrivit căreia terenul indiviz de 319 m.p din 601 m.p., a trecut în proprietatea statului prin vânzarea cu chitanță către reclamanți.
Astfel cum susțin și recurenții, potrivit legislației anterioare anului 1990, era interzisă transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin acte între vii (contractul de vânzare-cumpărare) iar dacă aceste acte se încheiau, terenul trecea în proprietatea statului, cumpărătorul primind doar un drept de folosință, pentru o suprafață limitată de teren.
Pentru a opera transferul dreptului de proprietate către stat, era necesară forma autentică a actului de vânzare a terenului.
Cum în cauză nu s-a întocmit act autentic de vânzare-cumpărare, nu operează nici transferul dreptului de proprietate către Stat, prin Municipiul B. și evident nu se poate pune în discuție citarea Statului.
Deși întemeiată această critică formulată de recurenți, ea nu conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, instanța nepronunțându-se prin dispozitiv pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, așa cum s-a reținut anterior.
Referirile din hotărârea recurată la motivarea sentinței civile nr. 9593/20.12.2011 a Judecătoriei B., cu privire la teren, sunt irelevante din punct de vedere juridic pentru cauza de față, această hotărâre intrând în puterea lucrului judecat, așa cum a fost pronunțată de instanța de fond(prin acțiunea soluționată prin sentința civilă de mai sus, reclamanții au cerut constatarea vânzării-cumpărării terenului, pe lângă constatarea vânzării-cumpărării construcțiilor, instanța admițând acțiunea numai cu privire la construcții).
Recurenții conchid cu privire la criticile sentinței instanței de fond, susținând că au făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de art. 1847 cod civil (condiții preluate în N.C.C) și a pasivității pârâților, care nu numai că nu și-au apărat proprietatea, dar au achiesat la demersul reclamanților.
Tribunalul, înainte de a se pronunța: asupra condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească posesorul unui bun imobil pentru a uzucapa, constată că obiectul uzucapiunii (terenul) nu îndeplinește condiția de a fi individual determinat.
Terenul, în suprafață de 319 m.p este indiviz din 601 m.p, nefiind individualizat.
Întrucât această condiție este prioritară față de celelalte (ale posesorului), tribunalul constată că recursul nu este fondat urmând a fi respins ca atare. În consecință nu va mai analiza condițiile uzucapiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursului civil declarat de recurenții Ardelelanu I. si A. T., domiciliați in B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 7563/21 Noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. G., domiciliat in Gjiroda, ., Judetul Timis, P. C. L., domiciliat in Bucuresti, Hanul Ancutei nr 5, . a, ., domiciliata in Braila, . nr 127, ., ., domiciliat in Braila, . nr 127, ., ., Braila, . nr 127, ., ., domiciliata in Galati, . 16, ., ., M. V., domiciliat in Galati, ., ., ., M. C. V., M. G. si M. M., domiciliați in Galati, . 55, ., ., M. O. domiciliat în ., județul B..
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 15.05.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
L. M. A. R. V. R. C. I.
Red. L. M.
11.06.2013
Dact. S. C.
18.06.2013/2 ex
Jud. fond M. F. C.
| ← Validare poprire. Hotărâre din 18-04-2013, Tribunalul BRĂILA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
