Contestaţie la executare. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 2412/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 37
Ședința publică de la 18.01.2013
Președinte – V. A.
Judecător – A. R.
Judecător – C. D. T.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr.5795/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul P. V., cu domiciliul în B., . ., județul B..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 14.01.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 18.01.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. la data de 17.02.2012 sub nr._ contestatorul P. V. a solicitat anularea somației și a titlului executoriu având același nr._/28.12.2011 emise de intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B..
În motivare a arătat contestatorul că s-a început executarea silită împotriva sa pentru suma de 759,16 lei pentru care este executat silit, deși nu cunoaște modul de calcul al sumei, și că a fost greșit aplicat art. 257 al. 2 lit. f din legea 95/2006, motivat de constatarea neconstituționalității acestui text de lege prin decizia nr. 335/2011 a Curții constituționale. A arătat că nașterea raportului juridic dintre intimată și persoana asigurată, în speță contestatorul, este condiționată de semnarea unui contract, calitatea de asigurat nefiind de la lege, iar contestatorul nu a semnat un astfel de contract. Intimata nu a respectat nici modalitatea de emitere a actelor administrative fiscale prevăzută de art.43 din Codul de procedură fiscală, în sensul că nu i s-a comunicat de unde provin aceste dividende, modul de calcul și motivele de fapt. A arătat că asiguratul are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an prin casele de asigurări asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale. A arătat că nefiind pus în întârziere nu datorează majorări, obligația de a fi informat anual cu privire la contribuția datorată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, revenind intimatei cf. art.222 din legea 95/2006, astfel că aceste majorări ar trebui achitate de cei responsabili de neîndeplinirea acestei obligații. Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 172-173 din Codul de Procedură Fiscală, legea 95/2006, dispozițiile cod proc. civ.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a contestației, și menținerea formelor de executare, ca fiind legal întocmite, motivat de următoarele: În conformitate cu prevederile art. 172 din OG nr. 92/2003 contestația este limitată la controlul legalității actelor de executare, iar actele administrative contestate cuprind toate mențiunile prevăzute la art. 46 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală. Obligațiile de plată ale contestatorului au fost stabilite raportat la veniturile impozabile comunicate prin protocolul nr. P5282/_/30.10.2007 încheiat între C. Națională de A. de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală din care rezultă că, contestatorul a realizat venituri impozabile aferente anilor 2007. În privința sumelor datorate intimata a arătat că revine contestatorului obligația virării contribuției către bugetul asigurărilor sociale de stat conform prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006 care este sub forma unei cote de 6,5% ce se aplică asupra veniturilor impozabile conform prevederilor art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 în referire la prevederile art. 51 alin. 2 lit. e din OG nr. 150/2002. În drept au fost invocate de intimată prevederile art. 172-173 și 205 Cod Procedură Fiscală, art. 115-118 și art. 242 alin. 2 C.p.civ.
Prin sentința civilă nr.5795/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul P. V. în contradictoriu cu intimata C. De A. De Sănătate B. și s-a dispus anularea somației, a titlului executoriu și a procesului verbal de constatarea cheltuielilor de executare, toate având același nr._/28.12.2011 emise de intimată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut că din analiza probatoriului administrat în cauză a rezultat că, contestatorul este executat silit de intimată conform titlului executoriu nr._/28.12.2011 în privința sumei de 759,16 lei reprezentând contribuție datorată la fondul asigurărilor sociale de sănătate și majorări de întârziere, contestatorul fiind somat prin somația cu același număr emisă la aceeași dată cu titlul executoriu să achite această sumă. Prin procesul verbal nr._/28.12.2011 s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația plății cheltuielilor de executare în sumă de 10 lei. În această situație intimata a recurs la măsuri de executare silită conform prevederilor art.216 din Legea nr. 95/2006 și ale art. 36 din Ordinul CNAS nr. 617/2007. Măsurile de executare silită se efectuează în temeiul unui titlu de creanță ce devine titlu executoriu conform prevederilor art. 141 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală. Chiar dacă sunt prevederi speciale, cele ale art.259 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, nu derogă de la dreptul comun în sensul că urmărirea silită nu poate fi executată în lipsa unui titlu de creanță. Din cuprinsul titlului executoriu nr._/28.12.2011 rezultă că executarea silită a contestatorului a avut drept temei documentele prin care s-a evidențiat suma de plată, nr._/11.03.2011,_/18.02.2010,_/18.11.2010, dar intimata nu a făcut dovada existenței acestor documente, a legăturii acestora cu titlul executoriu, și nici a comunicării lor către contestator pentru ca acesta să fie în măsură să își exercite dreptul de contestare a acestora conform prevederilor art. 205 din OG nr. 92/2003. Titlul de creanță – decizia de impunere nu a fost depus de intimată. În cadrul dosarului de executare depus în copie de intimată nu se regăsesc documentele nr._/11.03.2011,_/18.02.2010,_/18.11.2010 prin care s-a evidențiat suma de plată, menționate în titlul executor, aceste acte nu au fost comunicate contestatorului, ceea ce a determinat încălcarea dispozițiilor art.222 din legea 95/2006 privind obligația intimatei de a informa fiecare asigurat cel puțin o dată pe an cu privire la serviciile de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale. Se impunea comunicarea acestor titluri de creanță contribuabilului și să fie emis titlul executoriu, somația și celelalte acte de executare după rămânerea lor definitivă prin expirarea termenului de exercitare a dreptului de contestare sau respingerea contestației conform art. 205 din OG nr. 92/2003. Prin necomunicarea acestor decizii menționate în titlul executor, contestatorul a fost pus în imposibilitate de a și exercita dreptul de control prin calea de atac prevăzută de art. 205 din OG nr. 92/2003 întrucât creanța stabilită a fost pusă direct în executare silită. În drept: Prin decizia nr. XIV a Înaltei curți de Casație și Justiție, în cadrul unui recurs în interesul legii s-a statuat că: „În aplicarea dispozițiilor art.169 alin.(4) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, s-a decis că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”, în consecință judecătoria ca instanță de executare este competentă să soluționeze pe fond prezenta contestație, odată ce a fost emis titlul executoriu. Potrivit art. 141 cod procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136. În consecință dacă procedura executării silite s-a efectuat fără existența unor titluri de creanță care, nu au fost comunicate contestatorului, deci nu au ajuns la scadență, se constată de instanță că executarea silită s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru care atât titlul executoriu cât și celelalte acte de executare vor fi lovite de sancțiunea nulității absolute, actul nul nu produce efecte juridice. Prin decizia nr. 335/2011 a Curții Constituționale s-au declarat neconstituționale dispozițiile art. 257 lit. f, teza ultimă din legea 95/2006, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În aceeași decizie se reține și neconstituționalitatea art. I pct. 4 din OUG nr. 107/2010, care a modificat art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006, preluând însă, în mod identic, soluția legislativă declarată ca fiind neconstituțională. Art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006, fiind temeiul invocat de intimată pentru calcularea sumelor datorate cu titlu de contribuție și întocmirea actelor de executare a căror anulare se cere, este cert că acestea sunt nelegale și nu pot produce efecte juridice. Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Art. 147 alin. 1 din Constituție și art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 prevăd că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Prin urmare, deciziile Curții Constituționale nu abrogă și nici nu modifică prevederi legale, ci împiedică producerea de efecte juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale, până la intervenția legiuitorului. Dacă puterea legislativă sau executivă nu respectă această cerință, sancțiunea declarării neconstituționale a unui text nu este abrogarea lui, ci încetarea efectelor sale juridice. În consecință actele de creanță devenite acte de executare fiind întocmite în baza unui text de lege constatat ca fiind neconstituțional, respectiv dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. f, teza ultimă din legea 95/2006, nu vor produce efecte juridice. Susținerile intimatei privind faptul că sumele erau datorate pentru o perioadă anterioară publicării deciziei nr. 335/2011 ale Curții Constituționale, în Monitorul Oficial, și că aceasta are efect numai pentru viitor nu pot fi primite întrucât actele de executare au fost întocmite ulterior publicării acestor decizii și fiind o consecință a art. 257 lit. f, teza ultimă din legea 95/2006, nu vor putea produce efecte juridice. Față de cele expuse mai sus instanța a admis contestația la executare și a dispus anularea somației, a titlului executoriu și a procesului verbal de constatare a cheltuielilor de executare, toate având același nr._/28.12.2011, acte de executare emise de intimată, ca fiind nelegale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Asigurări de Sănătate B., invocând motivele prevăzute de art.304 C.p.civ.: pct.8-instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și pct.9-hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Recurenta a susținut că prin art.172 din OG nr.92/2003 contestația la executare a creanțelor fiscale este limitată la controlul legalității actelor de executare și s-a arătat că titlul executoriu nr._/28.12.2011 a fost emis și comunicat cu respectarea procedurii prevăzute de art.41-44 din OG nr.92/2003, nefiind motive legale de anulare a actului administrativ atacat. Pe fond s-a arătat că susținerea că sumele nu sunt datorate deoarece nu are calitatea de asigurat nu sunt fondate, invocându-se prevederile art.4 alin.1 din OUG nr.150/2002 conform cărora „toți cetățenii români cu domiciliul în țară sunt asigurați obligatoriu în sistemul de asigurări sociale de sănătate cu obligația de a plăti o contribuție lunară, calitatea de asigurat încetând o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau reședință în România”. Întrucât în perioada 2011 contestatorul îndeplinea cele două condiții(cetățenie română și domiciliu în țară) a avut prin efectul legii calitatea de asigurat în sistemul public de asigurări sociale de sănătate și corelativ obligația plății contribuției la fondul de sănătate. Conform prevederilor art. 8 alin. 3 din OUG nr. 150/2002 și ale art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate și depunerea lunar a declarațiilor nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuției revine și persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente. Mai mult la art.11 lit.d din ordonanță și art.219 lit.d din Legea nr.95/2006 se instituie obligativitatea ca fiecare asigurat să anunțe în termen de 15 zile medicul de familie și casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asigurați. Conform datelor preluate prin Protocolul nr.P5282/_/30.10.2007 încheiat la nivel național între CNAS și ANAF privind furnizarea datelor referitoare la asigurații ce realizează venituri impozabile din profesii libere, contestatorul a realizat venituri impozabile, dar nu a făcut nici o plată. În baza Protocolului și în temeiul prevederilor art.35 din Ordinul 617/2007 modificat de Ordinul CNAS nr.509/23.07.2008, coroborat cu prevederile art.51 din ordonanță și art.257 din lege, s-a emis titlul executoriu privind obligația fiscală la fondul de sănătate în cuantum de 759,16 lei. Potrivit prevederilor art.9 și art.55 alin.1-3 din OUG nr.150/2002 și art.261 din Legea nr.95/2006 în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului se procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere, potrivit procedurilor instituite de legislația privind executarea creanțelor bugetare. Majorările au fost calculate conform art.119-120 Cod proc. fiscală, art.9 și art.55 din OUG nr.150/2002, art.18 alin.6 din Ordinul 221/2005 precum și art.216 și art.259 din Legea nr.95/2006. În drept s-au invocat prevederile art.304 și art.312 C.p.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3041C.p.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.35 din Ordinul nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art.81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art.32 alin.4, decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. (2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.”
Art.110 alin.3 Cod procedură fiscală prevede că “Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”. Printre aceste titluri este și decizia de impunere. Conform art.141 alin.2 „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Tribunalul reține că în cauză Casa de Asigurări de Sănătate B. a emis pe numele contestatorului P. V. titlul executoriu nr._/28.12.2011 și somația nr._/28.12.2011, în baza unor titluri de creanță a căror existență nu a fost dovedită. Astfel, se observă că în titlul executoriu sunt menționate documentele prin care s-a evidențiat suma de plată (nr._/11.03.2011, nr._/18.02.2010, nr._/18.11.2010), dar acestea nu au fost depuse la dosar și nici nu s-a făcut dovada comunicării acestora către contestator.
În condițiile în care decizia de impunere, care trebuie să stea la baza titlului executoriu, nu există deoarece nu a fost emisă, titlul executoriu care trebuie să fie emis în baza acesteia, nu poate avea o existență de sine-stătătoare, motiv pentru care este nul. Având în vedere că titlul executoriu nr._/28.12.2011 și somația nr._/28.12.2011 și celelalte acte de executare au fost emise fără a exista titluri de creanță, tribunalul constată că executarea silită împotriva contestatorului P. V. s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale. Atât timp cât nu s-a făcut dovada existenței titlurilor de creanță menționate în titlul executoriu nu au relevanță susținerile recurentei cu privire la modul de stabilire a obligațiilor fiscale la fondul de sănătate.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul apreciază ca legală și temeinică sentința recurată și constată ca nefondat recursul, astfel că în conformitate cu dispozițiile art.312 C.p.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr.5795/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. V., cu domiciliul în B., . ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.01.2013.
Președinte Judecători Grefier
V. A. A. R. C. D. T. A. B.
Red.A. V.
Dact.B..A.
2 ex./24.01.2013
Jud.fond.B. L.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 313/2013. Tribunalul BRĂILA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 612/2013.... → |
|---|
