Contestaţie la executare. Decizia nr. 122/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 2406/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 122
Ședința publică de la 18.02.2013
Președinte – C. D. T.
Judecător – V. A.
Judecător – A. R.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., împotriva sentinței civile nr.4366/11.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul N. I., domiciliată în B., ..2, ..4 ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 11.02.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 18.02.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 17.02.2012 sub nr._, contestatorul N. I. a contestat titlul executoriu, somația și procesul verbal privind cheltuielile de executare cu nr._/28.12.2011 și a solicitat anularea acestora.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că intimata nu i-a comunicat decizia de impunere pentru suma pusă în executare silită astfel că titlul executoriu este nelegal și solicită desființarea acestuia. Or, actul administrativ necomunicat nu este opozabil. În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172 și urm. c.pr.fisc.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus în copie titlul executoriu, somația și procesul verbal privind cheltuielile de executare cu nr._/28.12.2011.
Prin sentința civilă nr.4366/11.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul N. I. și intimata Casa de Asigurări de Sănătate B.. S-au anulat titlul executoriu, somația, procesul verbal privind cheltuielile de executare și somația privind cheltuielile de executare cu nr._ din data de 28.12.2011 emise de Casa de Asigurări de Sănătate B.. A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată către contestator în sumă de 300 lei reprezentând onorariu apărător. S-a dispus restituirea către contestator a taxei de timbru și timbrului judiciar în sumă de 209 lei, după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut că acțiunea este fondată și a fost admisă pentru următoarele considerente, altele decât cele din motivarea acțiunii: Împotriva contestatorului, intimata a pornit executarea silită emițând, în acest sens, titlul executoriu, somația, procesul verbal privind cheltuielile de executare și somația cu nr._/28.12.2011, pentru suma de 8252 lei contribuție la fondul de sănătate și 1983,80 lei penalități de întârziere și pentru suma de 10 lei reprezentând cheltuieli de executare. În actele de executare s-a invocat faptul că la baza executării silite este decizia de impunere nr._/16.11.2011,_-_/27.12.2011,_/20.02.2010 și_/16.11.2010. Instanța a solicitat intimatei să depună deciziile de impunere și dovada comunicării acestor decizii către contestator, însă intimata nu a depus această dovadă. Contestația la executare, în reglementarea dată de dispozițiile art. 399 și următoarele C.p.c. coroborate cu dispozițiile art. 172 Cod de Procedură Fiscală, este mijlocul procedural prin care cel care se consideră vătămat prin executare se poate adresa instanței competente să verifice legalitatea actelor de executare întreprinse și chiar a executării însăși. Analizând înscrisul intitulat „titlu executoriu”, instanța a constatat că acesta nu întrunește condițiile necesare existenței unui astfel de act de executare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 1 din OG 92/2003„executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”. Pe de altă parte, „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege” (art. 141 alin. 2). Potrivit art. 28 alin. 5 din OG 92/2003 titlul de creanță va fi comunicat persoanei obligate la plată. Potrivit art. 45 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic. Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că doar titlul de creanță legal comunicat contribuabilului devine titlu executoriu și opozabil acestuia. Cu alte cuvinte, actul administrativ fiscal - titlu de creanță produce efecte din momentul în care a fost comunicat contribuabilului. Analizând prezenta cauză, instanța a constatat că la baza titlului executoriu invocat stau titlurile de creanță intitulate „decizie de impunere” nr._/16.11.2011,_-_/27.12.2011,_/20.02.2010 și_/16.11.2010. Din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că aceste titluri de creanță au fost comunicate contestatorului. În acest sens, instanța a reținut că la dosarul de executare nu se află dovada remiterii deciziei de impunere contribuabilului/împuternicitului, sub semnătură de primire sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire ori prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. Numai în cazul în care aceste modalități de comunicare nu au fost posibile se poate proceda la comunicarea prin publicitate. Instanța a constatat că intimata nu a comunicat efectiv actul – decizia de impunere către contestatoare încălcând dispozițiile legale în materie și, nu în ultimul rând, dreptul contestatoarei de a contesta actul potrivit dispozițiilor prevăzute de Codul de Procedură Fiscală în fața unei instanțe de contencios administrativ. În aceste condiții, actul de creanță nefiind comunicat cu respectarea dispozițiilor procedurale, nu este opozabil debitoarei și nu produce niciun efect juridic. Astfel, nu puteau fi emise în baza acestuia, anterior comunicării, actele de executare contestate în prezenta cauză. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii (conform art.141 1 alin.1 C.proc. fisc.). Or, în condițiile necomunicării titlului de creanță, neproducându-se niciun efect juridic, ne aflăm, practic în situația în care acesta nu există. De asemenea, conform art. 136 C. proc. fisc. în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită. În cazul de față, fără o informare prealabilă cu privire la debitul datorat, contestatorului nu i s-a respectat dreptul reglementat de dispoziția legală menționată anterior, procedându-se direct la demararea executării silite. Conform art. 144 C.proc.civ. în toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu și să se arate natura și cuantumul debitului ce face obiectul executării. Din cuprinsul actelor de executare emise nu rezultă care este natura debitului pretins. Or, titlul executoriu reprezintă titlul de creanță ajuns la scadență (art. 141 alin. 2 OG 92/2003). În aceste condiții, titlul executoriu trebuie să cuprindă aceleași obligații ca și titlul de creanță. Această obligație rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 141 alin. 3 din OG 92/2003, potrivit cărora modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător. Pe cale de consecință, instanța a constatat că executarea silită a fost pornită în mod nelegal având la bază un act administrativ fiscal care nu are calitatea unui titlu executoriu. Pentru aceste motive, instanța a admis contestația la executare și a dispus anularea titlului executoriu, somației, procesului verbal privind cheltuielile de executare și somației privind cheltuielile de executare cu nr._ din data de 28.12.2011 emise de Casa de Asigurări de Sănătate B.. Având in vedere soluția ce s-a dat la contestație, s-a dispus restituirea către contestatoare a taxei de timbru și timbrului judiciar în sumă de 209 lei, după rămânerea irevocabilă a hotărârii. În baza art. 274 c.pr.civ., s-a dispus obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată către contestator în sumă de 300 lei reprezentând onorariu apărător.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Asigurări de Sănătate B., invocând motivele prevăzute de art.304 C.p.civ.: pct.8-instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și pct.9-hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Conform informațiilor preluate prin Protocolul nr. P5282/_/30.10.2007 încheiat la nivel național între CNAS și ANAF privind furnizarea datelor referitoare la asigurații ce realizează venituri impozabile din activități independente, reclamantul a realizat venituri impozabile în perioada 2009-2011. S-a făcut referire la dispozițiile art.211, art.257 al.2 din Legea nr.95/2006 și s-a arătat că deoarece în perioada 2009-2011, reclamantul a realizat venituri impozabile, conform OUG 150/2002 și Legii nr.95/2006 îi incumbă și obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform prevederilor art.261 din Legea nr.95/2006. S-a menționat că obligația de plată a contribuției este prevăzută la art.51 alin.2 lit.b din OG nr.150/2002 și art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006. S-au invocat și prevederile art.257 alin.5 lit.b din Legea nr.95/2006 și ale art.8 și art.7 alin.1 din Ordinul nr.617/2007. Majorările de întârziere au fost calculate conform prevederilor art.216 și art.261 alin.4 din legea nr.95/2006 și s-a precizat că în somația nr._/28.12.2011 sunt incluse și obligații de plată restante, respectiv majorările de întârziere preluate din somația emisă în data de 20.02.2010 pentru perioada 2008-2009. În acest context, reclamantul avea obligația conform art.219 lit.d și art.261 alin.5 din Legea nr.95/2006 să anunțe, să depună și să achite obligațiile ce îi revin față de fond. În drept s-au invocat prevederile art.304 și art.312 C.p.civ.
Prin întâmpinare intimatul N. I. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică. S-a susținut că instanța de fond în mod corect a statuat că executarea a fost pornită în mod nelegal, având la bază un act administrativ fiscal care nu are calitatea unui titlu executoriu. Intimatul a arătat că nu a existat un titlu de creanță, executarea începând înainte de emiterea acestuia, titlul executor fiind lipsit de temei legal, astfel că potrivit dispozițiilor art.172 C.p.civ., contestația la executare este admisibilă întrucât neexistând un titlu de creanță care să poată fi atacat potrivit art.205 și art.218 C.p.fiscală și nefiind prevăzută de legiuitor procedura executării fără existența unui titlu de creanță devenit executor, executarea silită nu a respectat prevederile legale. S-a învederat că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o corectă interpretare a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică. În drept s-au invocat dispozițiile art.44,141, 172(3), 205, 62 alin.3, art.70 și 80 alin.2 Codul muncii și art.274 C.p.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3041C.p.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.35 din Ordinul nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art.81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art.32 alin.4, decizia de impunere emisă de organul competent al C., precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al C. și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. (2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.”
Art.110 alin.3 Cod procedură fiscală prevede că “Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”. Printre aceste titluri este și decizia de impunere. Conform art.141 alin.2 „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Tribunalul reține că în cauză Casa de Asigurări de Sănătate B. a emis pe numele contestatorului N. I. titlul executoriu nr._/28.12.2011 și somația nr._/28.12.2011, în baza unor titluri de creanță a căror existență nu a fost dovedită. Astfel, se observă că în titlul executoriu sunt menționate documente prin care s-a evidențiat suma de plată, respectiv nr._/16.11.2010, nr._/27.12.2011, nr._/28.12.2011, nr._/27.12.2011, nr._/20.02.2010, dar acestea nu au fost depuse la dosar și nici nu s-a făcut dovada comunicării acestora către contestator.
În condițiile în care decizia de impunere, care trebuie să stea la baza titlului executoriu, nu există deoarece nu a fost emisă, titlul executoriu care trebuie să fie emis în baza acesteia, nu poate avea o existență de sine-stătătoare, motiv pentru care este nul. Având în vedere că titlul executoriu nr._/28.12.2011 și somația nr._/28.12.2011 și celelalte acte de executare au fost emise fără a exista titluri de creanță, tribunalul constată că executarea silită împotriva contestatorului N. I. s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale. Atât timp cât nu s-a făcut dovada existenței titlurilor de creanță menționate în titlul executoriu nu au relevanță susținerile recurentei cu privire la modul de stabilire a obligațiilor fiscale la fondul de sănătate.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul apreciază ca legală și temeinică sentința recurată și constată ca nefondat recursul, astfel că în conformitate cu dispozițiile art.312 C.p.civ. îl va respinge.
În baza art.274 C.p.civ. tribunalul va obliga pe recurentă să plătească intimatului cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat(400 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., împotriva sentinței civile nr.4366/11.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul N. I., domiciliată în B., ..2, ..4 ..
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2013.
PreședinteJudecătoriGrefier
C. D. T. V. A. A. R. A. B.
Red.A. V.
Dact.B..A.
2 ex./13.03.2013
Jud.fond.B. C.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul BRĂILA | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 382/2013.... → |
|---|
