Validare poprire. Hotărâre din 18-04-2013, Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 13813/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMANIA
Tribunalul B. - Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ NR. 102
Ședința publică din data de 18 aprilie 2013
Președinte – V. V.
Judecător – P. B.
Grefier – M. C.
Pe rol fiind pronunțarea apelului civil declarat de creditorul D. M. cu domiciliul în B., ., . ., împotriva sentinței civile nr. 8604/27.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu debitorul Inspectoratul de Poliție al Județului B. cu sediul în B., ..10.12, jud. B., și terțul poprit T. M. B. cu sediul în B., ., jud. B., având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 aprilie 2013 susținerile fiind consemnate prin încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul art.260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 18 aprilie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil înregistrat sub nr._, constată:
Prin sentința civilă nr. 8604 din 27 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a respins cererea formulată de creditorul D. M. în contradictoriu cu debitorul IPJ B. și terțul poprit T. M. B..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, la cererea creditorului D. M., B. „P. L.” a demarat procedurile pentru începerea executării silite contra debitorului Inspectoratul de Poliție al Județului B. în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr.2097/07.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel G. – Secția contencios administrativ și fiscal, prin care debitorul din prezenta cauză a fost obligat să plătească creditorului drepturile salariale cuvenite si neachitate ca urmare a majorării cu 100% a coeficienților de ierarhizare ai salariului in funcție, conform Ordinului 38/2003 pentru perioada 01.04._09, la care să se adauge rata inflației actualizată la data plății efective, fiind format dosarul de executare nr.76/2012.
Prin încheierea nr.781/05.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a încuviințat executarea silită cu privire la titlul executoriu arătat, fiind emisă ulterior (la data de 15.03.2012) o somație către debitor pentru suma totală de 195.892,93 lei, somația fiind primită în aceeași zi.
La data de 17.09.2012 B. P. L. a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani sau bunuri mobile incorporabile datorate sau pe care le va datora terțul poprit T. B. debitorului, până la concurența sumei totale de_,27 lei, adresa de înființare fiind comunicată la aceeași dată, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată în dosar.
Prin adresa nr._/21.09.2012 terțul poprit a comunicat a comunicat B. că sunt aplicabile în speță prevederile OG nr.22/2002, ale Legii nr.92/2011, precum și prevederile O.M.F.P. nr.2336/2011; așadar, nu se poate înființa poprirea asupra conturilor debitorului deoarece acesta deține numai sume necesare cheltuielilor de organizare și funcționare conform bugetului de venituri și cheltuieli.
În drept, potrivit art.454 alin.1 Cod procedură civilă, poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art.452 Cod procedură civilă, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.
Conform art.460 alin.1 și 2 Cod procedură civilă dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. În cazul în care în baza probelor administrate se constată că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, instanța de executare va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar va hotărî desființarea popririi.
Din coroborarea textelor legale menționate rezultă că procedura de validare a popririi presupune cu necesitate existența unei popriri în mod legal înființate.
Ca și chestiune preliminară, instanța constată mai întâi că O.M.F.P. nr. 2336/2011 pentru aprobarea procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului nu instituie o procedură specială față de dreptul comun; astfel cum rezultă din art.1 din anexă „prezenta procedură reglementează modul de punere în aplicare a prevederilor art.1 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în calitate de terț poprit”. Așadar, ordinul în sine nu conține norme derogatorii de la dreptul comun privind procedura de înființare a popririi, ci se adresează însăși Trezoreriilor și instituțiilor publice, ca o procedură internă interinstituțională pentru aducerea la îndeplinire a titlurilor executorii.
OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar instituie însă o procedură specială, derogatorie, inclusiv în ceea ce privește titlul executoriu ce face obiectul prezentei cereri de validare a popririi.
Potrivit art.1 din OUG nr.71/2009, „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”
Până la acest moment creditorului D. M. i-a fost achitată suma de 2670 lei reprezentând 5% din suma calculata si indexata cuvenita conform Deciziei nr.2097/2010 așa cum rezultă din adresa serviciului financiar al instituției depus la dosarul cauze.
In ceea ce privește plata restului din suma datorata, debitorul beneficiază de un termen suspensiv legal pentru a-și executa obligația de plată a sumelor prevăzute în titlul executoriu, exigibilitatea creanței astfel cum a fost eșalonată fiind amânată până la sfârșitul fiecărui an. Creditorul va putea apela la procedura validării popririi numai după expirarea termenelor prevăzute de OUG nr. 71/2009 și numai în limita sumelor ce trebuie plătite în acei ani.
Potrivit art.379 Cod procedură civilă, nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Creanța invocată de creditor nu este însă exigibilă față de prevederile OUG nr.71/2009, astfel că la momentul înființării popririi (17.09.2012) nu au fost respectate prevederile Codului de procedură civilă. Prin urmare, poprirea nu a fost legal înființată, mai ales că, potrivit ordonanței, orice procedură de executare se suspendă de drept pe durata termenului de eșalonare, adresa de înființare a popririi reprezentând un act de executare.
Față de toate aceste considerente, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditorul D. M. motivând că este nelegală și netemeinică și a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totul a sentinței apelate și în rejudecare, admiterea cererii și validarea popririi datorate de către debitorul IPJ B. în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Apelantul a motivat că în perioada 2011 - 2012, IPJ B. a efectuat plăți integrale către unii angajați care au declanșat procedura executării silite în baza unor titluri executorii ce au ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, încălcând prevederile Legii nr. 230/2011 pentru aprobarea OUG nr. 71/2009.
Consideră că prevederile art. 2 din OUG nr. 22/2002 nu stabilesc o excepție de la regula de drept comun, aceea a executării de bună voie a debitelor și că, chiar instituțiile bugetare urmează dreptul comun și sunt obligate să execute de bună voie titlurile executorii.
De asemenea, a invocat dispozițiile art. 3 din OG nr. 22/2002 care prevăd că, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată, creditorul poate cere executarea silită potrivit Cod de procedură civilă.
Legea prevede că doar în lipsă de fonduri există un termen de 6 luni în care debitorul este obligat să găsească resursele necesare acoperirii creanței, iar hotărârea judecătoreasă are putere obligatorie.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Intimatul a motivat că apelantul a primit 5% din suma calculată și indexată la data de 17.08.2012.
Consideră că instanța de fond a reținut în mod corect incidența dispozițiilor O.G. nr. 22/2002; O.U.G. nr. 71/2009 și a invocat Decizia CEDO din 4.09.2012 prin care s-a stabilit că eșalonarea plăților de către Guvern nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a M. B. – T. M. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Intimata a susținut că executarea silită prin poprire este suspendată de drept în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 71/2009 și că drepturile salariale prevăzute în hotărârile judecătorești irevocabile se plătesc eșalonat în conformitate cu actul normativ menționat.
În apel nu s-au administrate probe.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate de intimați și a dispozițiilor legale incidente constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Sentința pronunțată de instanța de fond este în deplin acord atât cu norma de drept internă, respectiv OUG nr. 71/2009, cât și cu actuala jurisprudență a CEDO, care a statuat că, în condițiile în care obligațiile prevăzute în hotărârile judecătorești definitive au fost executate parțial, chiar și în modalitatea eșalonării pe o perioadă de timp mai îndelungată, nu se poate reține un refuz din partea statului de a-și achita obligațiile.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009, pe perioada stabilită pentru eșalonarea plăților, orice executare silită se suspendă de drept.
Încălcarea acestor dispoziții de către instanță ar constitui o nesocotire a forței obligatorii a legilor statului.
S-ar putea susține faptul că prin neexecutarea unor hotărâri judecătorești, statul ar nesocoti forța obligatorie a acestora, care au putere de lege.
Și de o parte, și de cealaltă, trebuie să se țină seama de consecințele executării obligațiilor pe plan economic și de sarcina pe care trebuie să o suporte bugetul statului, fără să se producă dezechilibre majore.
Așa cum corect a reținut prima instanță, statul a păstrat un echilibru între scopul urmărit prin eșalonare și interesul creditorului de a executa întreaga creanță stabilită printr-un titlu executoriu a cărei existență și întindere nu este contestată de debitorul – instituție publică și că dreptul la un proces echitabil a fost respectat în cauză.
Pentru considerentele expuse urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă, Tribunalul să respingă ca nefondat apelul și să păstreze ca temeinică și legală sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul creditor D. M. domiciliat în B., ., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 8604 din 27 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție Județean B. cu sediul în municipiul B., .. 10 -12, județul B. și T. M. B. cu sediul în municipiul B., ., județul B..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 3 aprilie 2013.
Președinte Judecător
V. V. P. B. Grefier
M. C.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 220/2013.... | Uzucapiune. Decizia nr. 313/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
