Obligaţie de a face. Decizia nr. 302/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 3968/196/2011
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 302
Ședința publică de la 5.11.2013
Președinte – V. A.
Judecător – V. R.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanții D. M. și D. G., cu domiciliul în B., .. 2, județul B. și C. Ș. și Ț. M., cu domiciliul în B., Șoseaua Națională V. nr.9, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1914/7.03.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 28.10.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat succesiv pronunțarea la 4.11.2013 și la 5.11.2013.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1914/7.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea privind pe reclamanții C. Ș. și Ț. M. și pe pârâții D. M. și D. G.. S-a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamanților C. Ș. și T. M. pentru capătul de cerere referitor la demolarea construcției edificate în B., .. 2B. S-a respins cererea referitoare la demolarea construcției edificate în B., .. 2B ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesual activă. Au fost obligați pârâții să achite reclamanților contravaloarea lucrărilor pentru reparația imobilelor aparținând acestora în sumă de_ lei, precum și plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3200 lei. S-a dispus obligarea pârâților la plata către stat a sumei de 4616 lei reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat reclamanții.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria B. reclamanții C. S. și T. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. Gulica obligarea acestuia să ridice (demoleze) construcția edificată în B., .. 2B, să suporte contravaloarea reparațiilor necesare la imobilul proprietatea acestora, cu plata cheltuielilor de judecată. In motivare s-a arătat că în fapt, fără acordul acestora și fără să respecte planul de amplasament menționat în autorizația de construcție pârâtul a realizat o vilă cu P+2 etaje în vecinătatea imobilului acestora, situație ce a dus la degradarea acestuia și aducerea respectivului imobil în stare improprie locuirii. Prin întâmpinare pârâtul a invocat față de primul capăt de cerere excepția lipsei calității procesual active a reclamanților de a solicita demolarea unei construcții coproprietatea acestuia și a soției amplasate integral pe proprietatea acestora, solicitând respingerea acțiunii. A arătat că este de acord să plătească contravaloarea reparațiilor la imobilul proprietatea reclamanților însă în limitele stabilite în expertiza tehnică efectuată în procedura asigurării de dovezi, respectiv 7266,57 lei, solicitând respingerea capătului de cerere cu privire la plata cheltuielilor de judecată întrucât a recunoscut la primul termen de judecată pretențiile reclamanților, solicitând obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. Pe fondul cauzei s-a menționat că amplasarea construcției cu o deplasare de 1,62 m față de proprietatea vecinului T. I., dar pe terenul lor, în raport de proiectul aprobat, nu justifică cererea de demolare a construcției cât timp expertiza tehnică efectuată în procedura asigurării de dovezi nu a evidențiat faptul că imobilul acestora ar constitui prin el însuși un pericol iminent, permanent pentru proprietatea reclamanților. Împrejurarea că terenul s-a tasat într-o oarecare măsură imediat după edificarea construcțiilor conducând în parte la micile avarii stabilite de expertiza la construcția reclamanților nu înseamnă că odată stabilizată și oprită tasarea, imobilul ar continua să producă prin el însuși avarii la imobilul proprietatea acestora. Mai mult, expertiza a stabilit și alte cauze ale producerii avariilor constatate la construcția reclamanților și deficiențe constructive ale acesteia, respectiv lipsa fundațiilor, lipsa izolației hidrofuge, fisuri vechi preexistente la pereți.
În ședința publică din data de 15.11.2011 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei D. M..
Instanța, analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual active a reclamanților C. S. și T. M. sub aspectul capătului de cerere referitoare la demolarea construcției edificate în B., .. 2B, aparținând pârâților, în conformitate cu prevederile art.137 Cod proc.civ., a apreciat că este întemeiată față de următoarele considerente:Potrivit art.28 alin(2) din Legea 50/1991” Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță”. Relevante în cauză sunt și dispozițiile art. 32 - (1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b)desființarea construcțiilor realizate nelegal. (2)În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin.(1). (3)În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.”Din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus instanța a reținut că în ipoteza nerespectării autorizației de construire, calitate procesuală activă pentru a solicita instanței desființarea construcțiilor realizate nelegal, o are autoritatea administrației publice competente, și nu o alta persoană fizică, cât timp nu s-a făcut dovada că le-a încălcat acestora dreptul de proprietate prin edificarea construcțiilor.
In fapt, instanța a reținut că în perioada 2010-2012 pârâții D. Gulica și D. M. au realizat un imobil cu destinația de locuință în B., .. 2, lot 3/2, cu regim de înălțime P+2. Prin răspunsurile la interogatoriu pârâta a recunoscut că nu a existat acord notarial scris pentru edificarea construcției alipite de proprietatea reclamanților, menționând însă că a existat un acord verbal al unuia dintre reclamanți. La data de 27.07.2010 ISC B. întocmește procesul verbal de control nr.65c/02-44 în care este sesizat că pârâții nu respectă autorizația de construcție, construcția realizându-se alipit construcției învecinate aparținând reclamanților pe o lungime de 3,20 ml și de asemenea nici regimul de înălțime. La data de 16.02.2012 s-a întocmit PVI nr. 302/31 prin care s-au dispus măsurile de oprire a lucrărilor și intrare în legalitate în termen de 90 de zile, titularul autorizației fiind sancționat contravențional conform Legii nr. 10/1995 cu PVCSC nr. 307/16.02.2012. Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de ing. M. M. s-a reținut că urmare a nerespectării de către pârâți a autorizației de construire (prin executarea locuinței alipită de locuința reclamanților, în condițiile în care pârâtul ar fi trebuit să execute locuința la 50 cm de locuința reclamanților), a împrejurării că execuția lucrării nu a fost urmărită de o persoană de specialitate, a fost afectată structura de rezistență a imobilului reclamanților, constatându-se degradări la reclamantul C. S. la încăperea nr. 1, 2, 3 (din care încăperile 1 și 2 au fost reparate), iar la reclamanta T. M. degradări la încăperile 4, 5, 6 constând în fisuri și crăpături la tavan și pereți, precum și la pardoseala din beton care a fost înclinată la camera 4. S-a concluzionat că avariile sunt datorate de edificarea noii construcții ale pârâților, fără a omite însă și celelalte cauze favorizante și anume vechimea de 43 de ani a construcțiilor reclamanților, perioadă în care au avut loc mai multe cutremure de intensitate mare, caracteristicile geotehnice a terenurilor din zona B.-terenuri sensibile la umezire, comprensibil, care permite tasări inegale. S-a stabilit o contravaloare a reparațiilor care ar fi necesare la imobilul proprietatea reclamanților pentru a remedia situația de_ lei conform devizului. In ceea ce privește expertiza efectuată de expert Gramescu M. în procedura asigurării dovezilor, instanța a înlăturat-o, apreciind că a fost efectuată superficial, iar devizul în care sunt menționate lucrările necesare pentru reparațiile imobilelor reclamanților a fost prezentat succint, fără a arata modul de refacere a fundațiilor caselor, în condițiile în care menționează că au apărut tasări ale pereților care au condus la degradări. Mai mult decât atât, valoarea materialelor prezentate în anexă este mult inferioară prețurilor practicate pe piață, de ex. pardoseli din parchet laminat-8,33 lei, glet de ipsos-4,04 lei, etc. A fost înlăturat din cauză și punctul de vedere al expertului asistent A. N. care a concluzionat că valoarea lucrărilor de consolidare și reparațiilor imobilului reclamanților să fie suportate proporțional de către reclamanți și de către pârâți, fiind în sumă de_,00 lei întrucât nu precizează modul în care a ajuns la gradul culpei fiecărei părți. Instanța a reținut că independent de vechimea și de gradul de uzură al imobilelor reclamanților, culpa exclusivă în producerea degradărilor asupra imobilelor reclamanților aparține pârâților care nu au respectat la edificarea propriei locuinței nici regulile cu privire la buna vecinătate reglementate de Codul civil și nici cele care le-au revenit conform Legii 50/1991, sens în care a dispus ca aceștia să suporte contravaloarea întregii lucrări de reparații pentru punerea imobilelor în situația anterioară începerii construcției acestora, constând în suma de_ lei. In temeiul art.274 Cod proc.civ, reținând că pârâții au căzut în pretenții, a dispus obligarea acestora la plata sumei de 3200 lei constând în 1200 lei onorariu expertiză dosar fond, 2000 lei onorariu expertiză asigurare dovezi, respingând pe cale de consecință cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. In temeiul art.18 din OUG 51/2008 s-a dispus obligarea pârâților la plata către stat a sumei de 4616 lei reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat reclamanții.
Împotriva acestei sentințe civile în termen legal, reclamanții C. Ș. și Ț. M. și pârâții D. M. și D. G. au declarat recurs, calificat de instanță ca fiind apel.
Apelanții D. M. și D. G. au considerat că hotărârea este netemeinică și nelegală. S-a făcut referire la probele administrate, respectiv la expertiza efectuată în procedura asigurării de dovezi de către expert Gramescu A. M. și la cea realizată de expert M. M., despre care au susținut că nu are specialitatea de expert în structura de rezistență și s-a arătat de către apelanți că în urma administrării probelor așa cum au fost solicitate de părți, își mențin cererile formulate prin întâmpinare, respectiv cererea de respingere a primului capăt de cerere pe cale de excepție, considerând că reclamanții nu au calitatea procesuală activă, opinie împărtășită și de instanța de fond care a și dispus admiterea excepției, respingând cererea referitoare la demolarea construcției, pe acest aspect. Au considerat că au dovedit faptul că imobilul proprietatea pârâților este construit integral pe teritoriul lor, nu ocupă nici un cm2 din terenul reclamanților. Aceștia ar fi putut avea calitate procesuală activă, numai în condițiile în care această construcție ar fi fost amplasată chiar și parțial pe terenul proprietatea lor. Nici amplasarea de către pârâți a construcției cu o deplasare de 1.62m față de proprietatea vecinului T. I., dar tot pe terenul proprietatea acestuia, în raport cu proiectul aprobat, nu justifică legalmente cererea de demolare a construcției, reclamanții nefiind îndrituiți să ceară aceasta. S-ar fi putut pune în discuție posibilitatea demolării noii construcții numai dacă s-ar fi încălcat grav autorizația de construire și proiectele de arhitectură, fundații, structura de rezistență cu consecințele care nu pot fi înlăturate astfel decât prin demolare. S-a invocat faptul că imobilul nou a fost construit pe o distanță de 3.20m lineari adiacent la o cameră aparținând reclamantului C. Ș., fără ca acesta să-și fi dat acordul, dar la momentul la care s-a emis autorizația de urbanism și construire, proprietar nu era C. Ș.. Nud proprietar era Hapdulac G., iar beneficiar al dreptului real al habitației era socrul său, B. R., iar acesta a dat declarație notarială prin care a fost de acord ca pârâtul să execute construcția adiacent cu cea pentru care avea dreptul real de habitație viageră. Această declarație a fost acceptată de organul administrativ care a emis autorizațiile de urbanism și de construire. Nici Hapdulac G. nu a ridicat ulterior nici o obiecție cu privire acest aspect. Prin urmare, ridicarea acestei probleme de către proprietarii ulteriori, adică reclamanții, după ce pârâtul și-a edificat construcția, nu-și poate produce nici un efect de natură juridică. S-a susținut că nici una din cele două expertize tehnice efectuate, respectiv, cea efectuată în procedura asigurării de dovezi, dar și cea efectuată în cadrul acestui proces, nu au evidențiat că noua construcție ar avea consecințe negative, permanente, asupra construcțiilor proprietatea reclamanților și nici că noua construcție ar crea pe viitor, prin existența sa, vreun prejudiciu construcției reclamanților. Expertizele au semnalat doar unele tasări ale terenului survenite imediat după edificarea unei construcții, în zona adiacentă, tasare care, însă s-a stabilizat. Faptul că terenul s-a tasat într-o oarecare măsură, imediat după edificarea construcției conducând, în parte, la producerea micilor avarii, stabilite de expertize la o parte din construcția lui C. Ș., nu înseamnă că odată stabilizată și oprită tasarea, imobilul nou ar continua să producă el însuși, consecințe negative la imobilul reclamanților. Cu privire la cererea de despăgubire formulată de reclamanți ca urmare a degradărilor suferite de imobilul proprietatea lor, prin edificarea noii construcții, capăt de cerere admis de către instanța de fond în sensul obligării la plata sumei de_ lei cu titlu de contravaloare lucrări pentru reparația imobilelor, s-au făcut următoarele precizări: Prin actele de la dosar privind soluțiile date în penal cu privire la plângerile formulate de către reclamanți împotriva expert Gramescu A. M., s-a demonstrat faptul că au fost nefondate și promovate numai pentru a putea obține efectuarea unei noi expertize. Cum experta M. M., care nu este specializată în structuri de rezistență și stabilitatea construcțiilor, și-a demonstrat prin expertiza efectuată serioasele lacune și limite în a clarifica problematica cu care a fost investită spre expertizare, s-a considerat că instanța de fond trebuie să țină cont de expertiza efectuată în procedura asigurării de dovezi de expert Gramescu A. M.. Prin această expertiză s-a calculat, cu exactitate, costurile necesare înlăturării avariilor survenite la camerele care au suferit avarii ca urmare a tasării terenului din cauza noii construcții, separând aceste avarii de avariile datorate celorlalți factori, respectiv vechimea clădirii, vicii de execuție, materiale inferioare folosite, înlăturarea acestora, caracteristicile solului etc. Și expert M. M. a constatat și a evidențiat în raportul de expertiză tehnică faptul că avariile constatate la imobilul reclamanților au două cauze și anume unele legate de noua construcție, tasarea terenului și o alta, care nu are nici o legătură cu această construcție, respectiv vechimea clădirii, vicii de execuție, lipsa unei fundații corespunzătoare, intervenirea celor două cutremure, precum și natura solului pe care este construită. Expertul nu a putut însă, să determine, chiar și procentual, în ce măsură degradările s-au datorat unei cauze sau a alteia. Nu a putut evident, nu din motivele invocate de aceasta în răspunsul la obiecțiuni, ci datorită faptului că nu are cunoștințele tehnice necesare. Această lipsă de informații din noua expertiză trebuia completată cu informațiile din expertiza efectuată în procedura asigurării de dovezi, expertiza care nu a fost înlăturată de nici o altă constatare ori probă care a fost efectuată de un expert autorizat în materie. Având în vedere toate acestea, în condițiile în care degradarea de la imobilul reclamanților are două cauze concurente, în mod corect ar fi să se cuantifice aportul acestora la producerea stricăciunilor, în procent de 50% fiecare. Pe cale de consecință, valoarea cheltuielilor stabilite pentru înlăturarea avariilor de către expert M. M., aceea de 13.885 lei, fără TVA trebuie împărțită la 2, astfel că pârâții puteau fi obligați numai la plata sumei 6942 lei. Valoarea TVA calculată de către expert nu se va lua în calcul, nefiind vorba de o operațiune comercială și nici nu s-a făcut dovada faptului că reparațiile nu se realizează în regie proprie. Prin întâmpinare s-au declarat de acord cu suma stabilită de expertiza efectuată în asigurarea de dovezi, astfel că înțeleg să despăgubească reclamanții cu suma de 7.266,57, sumă care este îndestulătoare și acoperitoare, o eventuală sumă mai mare acordată reprezentând o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților. În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că pârâții au recunoscut pretențiile reclamanților în cuantumul considerat ca fiind cel corect, încă de la primul termen de judecată, s-a solicitat să se constate că nu pot fi obligați la plata acestora, sens în care s-a solicitat admiterea recursului și sub acest aspect. S-a solicitat să se analizeze întregul material probator administrat în cauză, modificarea sentinței, admiterea în parte a acțiunii formulată de către reclamanții C. Ș. și T. M., în sensul obligării doar la suma de 7.266,57 lei, iar în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată s-a solicitat respingerea cererii de obligare la plata acestora.
Apelanții C. S. și T. M. au arătat că prin cererea de chemare în judecată au solicitat obligarea pârâților D. Gulica și D. M. la demolarea construcției ridicată cu încălcarea autorizației de construcție, prin alipirea construcției de construcția existentă, proprietatea lor, fără acordul acestora notarial și cu încălcarea regimului de înălțime. Deși sancționați în repetate rânduri pârâții și-au finalizat construcția fără a intra în legalitate, deși Inspectoratul de Stat în construcții avea posibilitatea legală să sesizeze P. de pe lângă Judecătoria B. cu săvârșirea infracțiunii de continuare a executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control. Prin Ordinul 839/2009 modificat prin Ordinul 1867/16.07.2010 sunt stipulate atribuțiile Inspectoratului de Stat în Construcții ca fiind abilitat să asigure în toate etapele autorizării și execuției lucrărilor disciplina în procedura autorizării, precum și în execuția prevederilor autorizațiilor. S-au redat dispozițiile art. 71 și art. 72 din Normele metodologice și s-a arătat că deși în urma controlului efectuat de către experți MLPAT din cadrul Ministerului Dezvoltării s-a indicat organelor de control să sesizeze instanța, apelanții reclamând penal pasivitatea angajaților Primăriei și ai ISC B., instanța de fond le-a răpit posibilitatea de a solicita demolarea, condiționând-o în mod nepermis de contopirea proprietății acestora ca și când numai unul dintre atributele dreptului de proprietate are prioritate. Prin nesupravegherea execuției lucrării de către diriginte de șantier, dublată de lipsa unei documentații tehnice care să stea la baza eliberării autorizației, documentație în care trebuia să se stabilească amplasarea construcției, s-au adus prejudicii importante chiar structurii de rezistență a imobilului ocupat de familia T. și C., ceea ce lipsește de substanță celelalte două atribute ale dreptului de proprietate: usus și fructus. Apelanții au arătat că au calitatea de a cere demolarea construcției intimaților, căci sunt direct afectați de acea construcție, afectare ce s-a constatat prin expertiză. Nu este de ajuns că pârâții au fost obligați să suporte c.val. reparațiilor atât timp cât structura de rezistență a imobilului a fost zdruncinată prin alipirea construcției noi. Intimații au încercat obținerea consimțământului recurenților, dar acest consimțământ nu poate fi smuls sau obținut prin încălcarea dreptului lor, aceștia având facultatea de a se opune inițiativelor care le-ar putea afecta dreptul. Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea 50/1991 autorizația de desființare se emite în aceeași condiții ca și autorizația de construire. Demolarea o poate cere orice terță persoană interesată, reclamanții fiind primele persoane interesate să solicite acest lucru, datorită faptului că acea construcție edificată ilegal nu respectă legislația în vigoare și aduce prejudicii imobilului proprietatea acestora. S-a solicitat casarea în parte a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se judeca pe fond capătul de cerere privind demolarea construcției, constatându-se că reclamanții au calitate procesuală activă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele în conformitate cu art. 295 cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, tribunalul apreciază că în mod nelegal instanța de fond a admis-o întrucât dispozițiile legale invocate nu au relevanță asupra calității procesuale a reclamanților din cauză, ci vizează situația măsurilor dispuse prin procese verbale de contravenție de către autoritățile administrației publice competente.
Se reține că în susținerea acțiunii și deci implicit și a capătului de cerere privind demolarea, reclamanții au arătat că le-a fost afectat dreptul de proprietate prin construcția ridicată de pârâți, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți să folosească mijloace procedurale pentru apărarea dreptului lor de proprietate, așa cum este definit de art.480 cod civil. Prin urmare, existând identitate între reclamanți și titularii dreptului afirmat, tribunalul constată că aceștia au calitate procesuală activă în privința capătului de cerere referitor la demolarea construcției edificate în B., .. 2B, în mod nelegal fiind respinsă această cerere ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesual activă.
Prin urmare tribunalul apreciază ca fondat apelul declarat de reclamanții apelanți C. S. și T. M. ce vizează modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active.
Referitor la motivul de apel formulat de apelanții pârâți D. M. și D. G. cu privire la capătul de cerere privind contravaloarea reparațiilor, tribunalul apreciază că este nefondat. Față de considerentele reținute de instanța de fond în aprecierea expertizelor efectuate de către experții Gramescu A. M. și M. M., tribunalul constată că în mod legal s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmite de expert M. M.. Cu atât mai mult cu cât se observă că expertiza din asigurare de dovezi a fost efectuată la începutul anului 2011, iar măsura de oprire a lucrărilor a fost dispusă abia la data de 16.02.2012, astfel că expertiza efectuată de către Gramescu A. M. nu a putut avea în vedere situația reală a degradărilor existente la data sistării lucrărilor.
Nu se poate reține punctul de vedere al apelanților D. M. și D. G. că ar exista o culpă comună în producerea degradărilor la imobilul proprietatea reclamanților, în mod temeinic reținându-se de către instanța de fond culpa exclusivă a pârâților care nu au respectat la edificarea propriei locuinței nici regulile cu privire la buna vecinătate reglementate de Codul civil și nici cele care le-au revenit conform Legii 50/1991. În mod legal s-a dispus ca aceștia să suporte contravaloarea întregii lucrări de reparații pentru punerea imobilelor în situația anterioară începerii construcției acestora, constând în suma de_ lei. Se constată că expertul și-a spus punctul de vedere cu privire la cuantificarea avariilor produse prin răspunsul la obiecțiuni, argumentând imposibilitatea de a stabili cota de degradări produse din cauza modului de construire sau din alte cauze, tocmai pe nerespectarea de către pârâți a legislației în vigoare la edificarea construcției. Cât privește susținerile referitoare la specializarea și capacitatea profesională a expertei M. M. tribunalul apreciază că în mod legal s-a respins de instanță cererea de constatare a nulității raportului de expertiză față de acordul pârâților la efectuarea expertizei de către acest expert. Totodată se observă că expertul a răspuns documentat la obiectivele expertizei așa cum au formulate, lămurind toate împrejurările supuse expertizării cu respectarea normelor profesionale din domeniu.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de apelanții D. M. și D. G. vizând cheltuielile de judecată se constată de asemenea că este nefondat, în cauză neputându-se reține incidența dispozițiilor art.275 C.p.civ., întrucât pentru a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecată pârâtul trebuie să recunoască integral pretențiile reclamantului. În speță se constată că pârâții nu au recunoscut în totalitate pretențiile reclamanților, solicitând respingerea primului capăt de cerere și admiterea celui de-al doilea doar în anumite limite. Prin urmare în mod legal aceștia au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Față de cele expuse tribunalul apreciază ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți D. M. și D. G..
Pentru considerentele mai sus reținute tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți D. M. și D. G. și va admite apelul formulat de reclamanții apelanți C. S. și T. M.. Având în vedere că în privința capătului de cerere privind obligarea pârâților să își ridice(demoleze) construcția edificată în B., .. 2B, instanța nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art.297 C.p.civ. va anula în parte sentința și față de solicitarea expresă a apelanților C. S. și T. M., va trimite spre rejudecare acest capăt de cerere. Se vor păstra dispozițiile sentinței cu privire la capătul de cerere ce vizează obligarea pârâților la contravaloarea reparațiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți D. G. și D. M., cu domiciliul în B., .. 2, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1914/7.03.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Ș. și Ț. M., cu domiciliul în B., Șoseaua Națională V. nr.9, județul B..
Admite apelul declarat de reclamanții-apelanți C. Ș. și Ț. M., cu domiciliul în B., Șoseaua Națională V. nr.9, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1914/7.03.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. M. și D. G., cu domiciliul în B., .. 2, județul B..
Anulează în parte sentința și trimite cauza spre rejudecarea capătului de cerere privind obligarea pârâților să își ridice (demoleze) construcția edificată în B., ..2B.
Păstrează dispozițiile cu privire la capătul de cerere ce vizează obligarea pârâților la contravaloarea reparațiilor.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 5.11.2013.
PreședinteJudecătorGrefier
V. A. V. RoșAdina B.
Red.A. V.
Dact.B..A.
2 ex./5.12.2013
Jud.fond.V. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 289/2013. Tribunalul BRĂILA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
