Acţiune în constatare. Decizia nr. 500/2013. Tribunalul BRAŞOV

Decizia nr. 500/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 37029/197/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Decizia nr. 500/R/2013

Ședința publică din data de 04 aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. Ș. M. – Judecător

Judecător A. G.

Judecător V. M.

Grefier C. L.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant D. A., în contradictoriu cu intimații pârâți K. S. H. și K. R., împotriva sentinței civile nr._/02.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat D. N. pentru recurentul reclamant, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Neexistând alte chestiuni prealabile de invocat și nici probe noi de administrat, instanța, în urma deliberării, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și, pe cale de consecință, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta convențională a recurentului reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, învederând instanței de judecată faptul că cheltuielile de judecată sunt absolut disproporționale față de serviciul prestat.

Aceasta totodată arată instanței de judecată că, prin întâmpinare s-au menționat cheltuieli de judecată care nu se justifică și care nu sunt dovedite cu probe și din aceste motive onorariul avocațial solicitat pentru un singur termen de judecată și o întâmpinare de o pagină jumătate nu justifică valoarea exagerat de mare a cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare se menționează și două dosare prin care se justifică onorariul avocațial cu toate că într-un dosar nu s-a prezentat reprezentantul convențional.

Din considerentele expuse mai sus reprezentanta convențională a recurentului pârât solicită admiterea recursului fără cheltuieli de judecată.

Față de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr._/02.10.2012, Judecătoria B. a respins acțiunile conexate formulate de reclamantul D. A., în contradictoriu cu R. K. și S. K., având ca obiecte constatarea valabilității convenției civile încheiată între părți la data de 28.09.2007.

A fost obligat reclamantul la plata către pârâți a 6800 lei reprezentând onorariu de avocat. .Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 111 cod procedură civilă partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Discuția poartă asupra naturii cererii reclamantului, aceasta privind constatarea valabilității unei convenții civile. Convenția vizată de reclamant este un act sinalagmatic, întrucât potrivit susținerilor reclamantului privește obligații corelative asumate reciproc de părți, respectivele obligații vizând executarea de către reclamant a unei procure, pârâții obligându-se a plăti reclamantului un preț pentru prestația sa.

Această convenție civilă, cum o intitulează reclamantul, reprezintă un tip clasic de contract sinalagmatic, cu titlu oneros. Ca atare drepturile pe care le conține sunt apte a fi valorificate printr-o acțiune în realizarea lor, motiv pentru care o acțiune în constatarea acestora, implicit a valabilității contractului în care își au izvorul, este inadmisibilă.

A mai apreciat instanța de fond că, în caz contrar, dacă constatarea valabilității convenției ar fi disociată de executarea acesteia, acțiunea ar fi lipsită de interes.

În temeiul art. 274 cod procedură civilă reclamantul a fost obligat la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată justificate de aceștia, respectiv 6800 lei onorariu de avocat dovedit cu chitanța depusă la dosar.

Împotriva acestei sentinței civile a declarat recurs reclamantul D. A. solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței civile și rejudecând, reducerea onorariului avocațial acordat de către instanța de fond.

În motivare, recurentul a apreciat că onorariul avocațial la plata căruia a fost obligat este excesiv, raportat la obiectul cauzei. Se mai arată că, dispozițiile art. 274 Cod Procedură Civilă prevăd că partea care cade în pretenții, la cerere, va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată, iar, alineatul 3 al aceluiași articol prevede dreptul judecătorilor să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.

A considerat recurentul că onorariul de 6800 lei este disproporțional și tendențios, având în vedere munca prestată de avocat, raportat la obiectul pricinii și prezentarea avocatului la un singur termen de judecată.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304/1, art. 312 Cod Procedură Civilă.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, pentru termenul de judecată din 21.02.2013, intimații K. R. și K. S. au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat. Au susținut intimații că pentru angajarea avocatului au fost nevoiți să vină în România, ocazie cu care au avut cheltuieli de transport cu avionul care s-au ridicat la nivelul sumei de 700 euro și cheltuieli cu cazarea și masa la hotel, care la rândul lor au fost de cel puțin 300 euro. Mai menționează intimații că prezentul dosar este format din două dosare conexe promovate de reclamant, unul la Judecătoria M. și unul la Judecătoria B., iar apărătorul lor au acordat consultanță juridică în ambele cauze.

Examinând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs, având în vedere actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, tribunalul constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 14.10.2011, recurentul reclamant a solicitat ca în contradictoriu cu intimații K., domiciliați în Germania, să se constate valabilitatea convenției încheiate cu aceștia la data de 28.09.2007. Prin această convenție, părțile au convenit ca recurentul să primească un procent de 25% din valoarea de vânzare-cumpărare a terenurilor de 4,75 ha și 5 ha de pădure, sau din suprafața totală obținută la retrocedare, în natură.

Prin sentința civilă nr. 1210/17.11.2011, Judecătoria M. a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei B..

Pe rolul Judecătoriei B., cauza a fost înregistrată sub nr._/197/2011.

La data de 16.12.2011, reclamantul a investit Judecătoria B. cu o acțiune similară, aceasta fiind înregistrată sub nr._ .

Cauza înregistrată sub nr._/197/2011 a fost conexată la cea cu număr mai mic, respectiv, nr._ .

Pentru termenul de judecată din 18.06.2012, intimații, prin reprezentant convențional – avocat în cadrul Baroului Sibiu, au formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr._/02.10.2012, Judecătoria B. a respins acțiunile conexate, formulate de recurentul reclamant și a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial de 6800 lei.

În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

Împrejurarea că avocatul a determinat, exclusiv în limitele prerogativelor legale și statutare, conferite profesiei de avocat, soluționarea acțiunii la două termene de judecată, nu reprezintă un motiv de reducere a onorariului avocațial, diligența profesională a apărătorului pârâților conducând la soluționarea prin respingerea acțiunii de chemare în judecată.

Onorariul a fost stabilit inter partes conform art.132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al textului menționat, care sunt printre altele, timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane.

Ori, așa cum s-a reținut anterior, reprezentantul convențional al intimaților are sediul Cabinetului în mun. Sibiu, iar valoarea obiectului acțiunii este una ridicată, respectiv, contravaloarea a 25% din valoarea unor terenuri de 4,75 ha și 5 ha de pădure.

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”. Într-o exprimare sintetică, culpa procesuală reprezintă formularea unei cereri, exercitarea unei acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate.

Fapta recurentului de a fi promovat acțiunea dedusă judecății, a declanșat o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, respectiv, de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

Pentru considerentele reținute, constatând că recursul declarat de recurentul reclamant este neîntemeiat, în baza art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, tribunalul îl va respinge.

Întrucât recurentul se află în culpă procesuală prin promovarea prezentei căi de atac, în baza art. 274 Cod Procedură Civilă, va fi obligat la plata sumei de 3000 lei către intimații K., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul D. A., împotriva sentinței civile nr._/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o menține.

Obligă recurenții la plata sumei de 3000 lei către intimații K. S. și K. R., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.04.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

S. Ș. M. A. G. V. M.

Grefier,

C. L.

Red. SSM/01.07.2013

Tehnored. V.D./03.07.2013

5 ex.

Judecător fond: C. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 500/2013. Tribunalul BRAŞOV