Acţiune în constatare. Decizia nr. 544/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 544/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 1965/338/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 544/R/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător S. S. M.
Judecător A. G.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de către recurenții pârâți reclamanți reconvenționali Mălușelu F., Mălușelu B. M. și Mălușelu A., în contradictoriu cu intimații reclamanți pârâți reconvenționali M. M. G., Mălușelu S. și Mălușelu M., împotriva sentinței civile nr. 1032/12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 21.03.2013, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 29.03.2013, 05.04.2013 și ulterior pentru data de 12.04.2013.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 1032/2012 a Judecătoriei Zărnești s-a admis cererea formulata de către reclamanta-pârâtă reconvențională M. M. G. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți reconvenționali MĂLUȘELU B. M., MĂLUȘELU A., MĂLUȘELU F. și pârâții MĂLUȘELU S. și MĂLUȘELU M..
S –a constatat ca imobilul înscris in CF 78 a localitatii Predeluț, nr. top_/2,_/2,_/1/2,_/2, nu are caracterul de fond infundat și, în consecinta, dispune radierea dreptului de servitute de trecere instituit in favoarea imobilului sus mentionat și, corelativ, in sarcina imobilului reclamantei-pârâte reconvenționale, inscris in CF 78 a localitatii Predeluț, nr. top._/1,_/1,_/1/1,_/1 si top_/6,_/6,_/1/6,_/6 si obliga pârâții să înceteze a mai exercita dreptul sus menționat.
S-a constatat ca imobilul înscris in CF 76 a localității Predeluț, nr. top._/1/1,_/1/1,_/1/2,_/1/2 nu are caracterul de fond infundat și, în consecință, dispune radierea dreptului de servitute de trecere instituit in favoarea imobilului sus menționat si, corelativ, in sarcina imobilului reclamantei-pârâte reconvenționale, inscris in CF 78 a localitatii Predeluț, nr. top._/1,_/1,_/1/1,_/1 si top_/6,_/6,_/1/6,_/6 si obliga pârâții să înceteze a mai exercita dreptul sus menționat.
S-a constatat ca imobilul înscris in CF 76 a localitatii Predeluț, nr. top_/1/2,_/1/2 nu are caracterul de fond înfundat și, in consecință, dispune radierea dreptului de servitute de trecere instituit in favoarea imobilului sus mentionat si, corelativ, in sarcina imobilului reclamantei-pârâte reconvenționale, inscris in CF 76 a localitatii Predeluț, nr. top._/1/3,_/1/3 si obliga pârâții să înceteze a mai exercita dreptul sus menționat.
S-a respins cererea reconvențională.
Pentru a pronunța astfel prima instanța a reținut că pârâții sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise in CF 78 a localității Predeluț, nr. top_/2,_/2,_/1/2,_/2, CF 76 a localității Predeluț, nr. top_/1/2,_/1/2 si CF 76 a localității Predeluț, nr. top._/1/1,_/1/1,_/1/2,_/1/2, iar reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra terenurilor incrise in CF 78 a localității Predeluț, nr. top._/1,_/1,_/1/1,_/1 si top_/6,_/6,_/1/6,_/6 si CF 76 a localității Predeluț, nr. top._/1/3,_/1/3, ultimele doua fiind grevate de un drept de servitute de trecere in favoarea primelor trei menționate, instituit prin convenția părților, odată cu dezmembrarea și înstrăinarea autentificate prin actul nr.194/21.12.1995 .
Conform declarațiilor tuturor martorilor audiați in cauza, pârâții traversează proprietatea reclamantei pe drumul de servitute instituit prin convenție, însă aceștia dispun totodată și de acces la un drum limitrof, pietruit, pe care il parcurg cu mașina, existenta sa fiind constatata deopotrivă și de instanța de judecata, in cadrul cercetării la fata locului din data de 19.06.2009 .
Conform expertizei topografice intocmite in cauza și completărilor ulterioare expertul a conchis ca imobilele proprietatea pârâților Mălușelu B. M., Mălușelu A., Mălușelu F. au acces la un drum vicinal pietruit, precizând ca in acest caz, se realizează o ocolire de 970 de metri, pe când accesul pe drumul de servitute instituit prin convenție se face pe o lungime de aproximativ 105 metri.
Pârâții înșiși au recunoscut, in cadrul concluziilor pe fondul cauzei, ca “reclamanta vrea sa-i oblige la o ocolire de 970 metri”, pe care ei nu o agreează.
In speță, servitutea instituita in favoarea pârâților este o servitute stabilita prin titlu, supusa regulilor stabilite prin actul juridic prin care a fost constituita, în privința exercitării, cât si a stingerii dreptului.
Or, atât timp cat părțile nu au stabilit reguli exprese in acest sens, in temeiul art.969 C.civ., se aplica regula de drept comun mutuum consensus – mutuum dissensus, partile avand facultatea de a conveni stingerea dreptului de servitute, iar in caz contrar, data fiind opozitia pârâților, de a se adresa instanței de judecata.
Constatând din probele administrate in cauza ca servitutea ce grevează proprietatea reclamantei a devenit prea împovărătoare, datorita modului abuziv in care pârâții înțeleg să o exercite (prin abuz de drept ințelegându-se nu numai o exercitare materiala necorespunzătoare, ci și incălcarea relațiilor de bună vecinătate ce au constituit rațiunea instituirii servituții), si deopotrivă reținând ca drumul la care terenurile pârâților au deschidere limitrofa figurează in inventarul public al comunei B. și în administrarea Consiliului Local B., conf. anexei nr.14 la HG nr.972/2002, nefiind susceptibile de o închidere inopinata si discreționară, instanța va admite cererea reclamantei astfel cum a fost formulata si, corelativ, va respinge cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții reclamanți reconvenționali, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea acestuia, modificarea in tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prima instanță a hotărât radierea unei servituți care nu există, raportat la numerele topo menționate, în sensul că terenul proprietatea reclamantei cu nr. top_/1,_/1 ,_/1/1 și_/1 nu e afectat de nicio servitute stabilită prin titlu sau pe orice cale ci doar ._/6,_/6,_/1/6 ,_/6, care e tot proprietatea acesteia.
Apoi, ._/1/2 ,_/1/2 nu are drept de servitute care să greveze ._/1/3,_/1/3 și care să fie radiat.
S –a mai arătat că ._/2,_/2,_/1/2 și_/2, proprietatea pârâților Mălușelu M. și A. are un drept de servitute pe ._/1/3,_/1/3 și_/1/3, potrivit actului autentic sub nr. 194/21,12,1995 iar in baza actului autentic cu nr. 193/2005 proprietarii nr. top_/1/3,_/1/3 nu au cerut ca pârâții recurenți să nu mai folosească calea de acces.
Au menționat că aceeași parcela nr. top_/2,_/2,_/1/2 și_/2 are drept de servitute asupra parcele reclamantei cu nr. top_/6,_/6,_/1/6 ,_/6, drept stabilit în baza actului autentic cu nr. 194/21,12,1995.
Așa fiind, servitutea a luat naștere prin titlu și nu se poate stinge decât prin convenție contrară, prin desființarea titlului servituții, al titlului de proprietate al proprietarului fondului dominant sau aservit, dacă sunt anterioare titlului de constituire a servituții, de la data inființării servituții nu s-a schimbat nimic in legătura cu iesirea la calea publica a fondului dominant, invocând disp. art. 620 CCIV.
In fine, s-a precizat că aceasta stare de fapt a fost redata și prin adresa Primăriei B., din care a rezultat că . acces la drumul comunal pietruit din nord și nu avea acces nici in anul 1995.
Totodată, expertiza de la fond a arătat, raportat la pretențiile din cererea reconvențională, că pe drumul afectat de servitute se afla o fosa septica, o salcie și un gard din lemn, care îngrădesc exercițiul firesc al servituții .
Intimata reclamanta, legal citată, a formulat intâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege invocate, tribunalul constată următoarele:
In speță tribunalul că recurenții sunt beneficiarii unei servituți de trecere instituita in baza actului autentic cu nr. 194/1995 și stabilita prin actul de partaj voluntar nr. 193/1995, autentificat.
Critica acestora vizează natura servituții stabilită în beneficiul lor prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat și implicit condițiile exercitării servituții de trecere, respectiv modalitatea de încetare a acesteia, care conduce la radierea acestui drept.
Astfel, din analiza contractului se deduce că părțile au convenit asupra unui traseu al căii de acces la drumul public, fiind afectată acestui scop o suprafață de teren de 62,40 m.p.din suprafață de teren a reclamantei intimate.
Deci ne aflam in prezenta unei servituți stabilita prin titlu, fundamentul instituirii sale derivând din existența „locului înfundat” constituită în condițiile art. 620 cod civil pentru asigurarea unei căi de acces la drumul public pentru proprietarii lotului înfundat – recurenții.
In speță, stingerea servituții se poate realiza in caz de imposibilitate materiala de a mai exercita servitutea, fie prin revocarea, rezoluțiunea sau anularea dreptului celui care a consimțit stabilirea servituții.
Definiția doctrinara arata ca servitutea este dreptul real, principal, derivat, perpetuu si indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit, pentru uzul si utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care aparțin unor diferiți proprietari.
Caracterul perpetuu al servituții este de natura acestui drept si nu de esența lui, in consecință servitutea este susceptibila de a fi limitata sau stinsa prin convenția proprietarilor celor doua imobile.
Susținerile reclamantei vizavi de lipsa caracterului înfundat al terenului proprietatea recurenților a fost răsturnata de expertiza topo intocmită la fond, ce a suportat completări, și din care a rezultat ca terenurile recurenților nu au acces la niciun drum public, drumul vicinal la care reclamanta intimata face vorbire nefiind un drum public ci creat de proprietarii terenurilor învecinate, dar accesul la acest drum vicinal realizându-se printr-o ocolire ce măsoară aprox. 970 m fata de drumul instituit prin convenție, care presupune o lungime de numai 105 m.
Cum prin acțiune nu se invocă nerespectarea dreptului de trecere al recurenților în modalitatea conferită prin titlu, ci se tinde la o modificare împovărătoare pentru pârâți a modului de exercitare a dreptului de servitute, prin devierea acestuia pe un alt traseu, in sensul dorit de reclamanta, aceasta nu echivalează cu o exercitare necorepunzătoare a acestui drept de recurenți, în înțelesul dat de art. 635civ,
Pe de alta parte, in speță nu s-a pus in discuție validitatea titlului in baza căruia s-a născut acest drept astfel că in lipsă acestui element cât și in lipsa celorlalte modalități de stingere a servituții, prima instanță a analizat sumar condițiile de stingere, ceea ce contravine dispozițiilor art. 620 alin.2 și a.635 din Codul civil.
Mai mult, pretențiile reclamantei vizau lipsa caracterului de loc înfundat si nicidecum exercitarea necorespunzătoare a dreptului de servitute de către părâții recurenți.
În ceea ce privește cererea reconvențională, aceasta este intemeiată numai in parte.
Altfel, raportat la tulburarea exercitării acestui drept de către reclamanta intimata, tribunalul retine că prin raportul de expertiza –fila 179 dosar fond - s-a constatat existenta unei fose septice, a unei sălcii și a unui gard din lemn, aspecte indicate expertului de către recurenți, și consemnat ca atare, chiar dacă expertul nu a avut o pozitie proprie cu privire la acest aspect stare de fapt care insă nu a fost contrariată de acesta și redata și in înscrisul - rezoluție din data de 65,04,2011 in dos penal nr. 19/VIII- 1/2011, astfel că este dovedit acest capăt de cerere, fiind încălcat art. 634 CCIV., reclamanta, prin exercițiul sau a restrâns exercitarea libera a acestui drept de către recurenți, ceea ce constituie o agravare a servituții.
Ca o consecința, in cazul in care piedicile nu vor fi înlaturare de buna voie de reclamanta, acestea vor fi ridicare de recurenți .
Însa capătul de cerere privind daunele interese va fi respins ca nefondat, întrucât acestea intervin doar in cazul neexecutării sau executării cu întârziere ori defectuoase a obligațiilor bănești sau contractuale, ceea ce nu e cazul în speță, ca regulă, aceste daune trebuie să acopere numai daunele directe și previzibile, iar nu și pe acelea indirecte și imprevizibile, cum este in cauza pendente.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 312 alin 1 CPCIV, va admite recursul, va modifica în tot sentința atacata, în sensul respingerii cererii astfel cum a fost formulata și precizată de reclamanta-pârâtă reconvențională și admiterii în parte cererea reconvenționala formulate de pârâții-reclamanți reconvenționali, conform dispozitivului prezentei decizii.
În baza art. 274 CPCIV va obliga intimata la plata sumei de 29 lei, cheltuieli de judecata către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții MĂLUȘELU F. A., MĂLUȘELU B. și MĂLUȘELU A. împotriva sentinței civile nr 1032/2012 a Judecătoriei Zărnești, pe care o modifică în tot, și-n consecință,
Respinge cererea astfel cum a fost formulata și precizată de reclamanta-pârâtă reconvențională M. M. G. împotriva pârâților-reclamanți reconvenționali MĂLUȘELU B. M., MĂLUȘELU A., MĂLUȘELU F. și pârâții MĂLUȘELU S. și MĂLUȘELU M. .
Admite în parte cererea reconvenționala formulate de pârâții-reclamanți reconvenționali MĂLUȘELU B. M., MĂLUȘELU A., MĂLUȘELU F. împotriva reclamantei-pârâtă reconvențională M. M. G., și-n consecință,
Obligă reclamanta-pârâtă reconvențională să lase liber accesul pe întreaga servitute de trecere înscrisă in Cf 78 Predeluț, la C +1, și să înlăture piedicile create pe aceasta servitute, in caz contrar, acestea se vor face pe cheltuiala pârâților - reclamanți reconvenționali.
Respinge restul pretențiilor formulate de pârâții-reclamanți reconvenționali.
Obligă intimata la plata sumei de 29 lei cheltuieli de judecata către recurenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. M. S. Ș. M. A. G.
Grefier,
N. C.
Redactat jud. AG/20.05.2013
Tehnored. CN/22.05.2013
Jud. fond A. C.
2ex
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 500/2013. Tribunalul BRAŞOV | Grăniţuire. Decizia nr. 283/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
