Partaj judiciar. Decizia nr. 1259/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1259/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 4524/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1259/R
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. I.
Judecător C. R.
Judecător A. I.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta reclamantă J. D. în contradictoriu cu intimații pârâți P. L., P. (M.) M., S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GEN. A FINANTELOR PUBLICE A JUD. B.-PRIN REPREZENTANT LEGAL, și M. B. PRIN PRIMAR, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 27.02.2012 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ *.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2013, când părțile, prin apărători, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 16.10.2013, iar apoi, din aceleași motive, pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea ședinței publice din data de 27.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ *, în temeiul art. 242 alin 1 pct. 2 C.proc.civ. s-a dispus suspendarea judecății acțiunii civile formulate de reclamanta J. D. in contradictoriu cu paratii P. L., P. (M.) M., S. ROMÂN PRIN M. B. PRIN PRIMAR, S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI B. și M. B. PRIN PRIMAR.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că, la acest termen de judecată părțile lipsesc, deși procedura de citare cu acestea a fost legal îndeplinită și împrejurarea că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs la data de 22.04.2013, recurenta reclamantă J. D., solicitând admiterea recursului și casarea încheierii prin care s-a dispus suspendarea, pentru continuarea judecății, arătând că la acea dată suspendarea s-a realizat pentru neplata onorariului datorat expertului, iar citarea sa s-a realizat în mod eronat la adresa din municipiul B., ., în condițiile în care adresa pe care a indicat-o în cererea de chemare în judecată era aceea din B., .. 18 A, ., .> În consecință, apreciază recurenta, suspendarea judecății s-a realizat în condițiile în care nu a fost legal citată la adresa existentă în cartea de identitate existentă la dosar, depusă la data de 14.02.2012 și nici măcar la adresa din avocatului N. C., care i-a apărat interesele în primul ciclu procesual.
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 26 a dosarului, intimatul M. B. prin Primar a lăsat la aprecierea instanței soluția asupra recursului declarat de reclamantă, invocând prevederile art. 275 Cod proc. civ.
La termenul de judecată din data de 08.10.2013, intimata P. (M.) M. a invocat tardivitatea declarării recursului.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod proc. civ., excepția tardivității recursului, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 244/1 alin. 2 Cod proc. civ., recursul împotriva încheierii de suspendare a judecării procesului se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.
Potrivit art. 248 alin. 1 Cod proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.”
Din analiza coroborată a prevederilor legale enunțate în art. 244/1 alin. 2 și 248 alin. 1, Cod proc. civ., rezultă că suspendarea judecării cauzei se convertește în perimare după expirarea termenului de un an, în materie civilă, calculat de la momentul în care litigiul a rămas în nelucrare din vina părții.
Acest moment coincide cu data suspendării cursului judecății, în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ., recurenta susținând în mod eronat faptul că judecata ar fi fost suspendată pentru neplata onorariului expertului.
Calea de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare trebuie exercitată până la momentul intervenirii perimării, adică înlăuntrul termenului de un an, fiind fără relevanță data la care această sancțiune procedurală a fost declarată de instanța de judecată, în condițiile art. 252 și următoarele Cod proc. civ., deoarece perimarea intervine de drept, iar hotărârea judecătorească prin care este constatată are efecte declarative, care retroactivează de la momentul împlinirii termenului prevăzut de lege.
În aceste condiții, față de data suspendării cauzei – 27 februarie 2012 – urmată de lăsarea dosarului în nelucrare mai mult de 1 an, declararea recursului la data de 22 aprile 2013 apare ca fiind făcută după expirarea timpului cât a durat cursul suspendării, fiind, în consecință, tardivă.
Nu poate fi primită susținerea recurentei referitoare la lipsa culpei în lăsarea în nelucrare a dosarului motivat de faptul că la data suspendării judecății procedura de citare nu ar fi fost legal îndeplinită deoarece a fost citată de la un domiciliu care nu corespundea cu cel din cererea de chemare în judecată și din actul de identitate, domiciliu pe care nu l-ar fi indicat instanței de judecată.
Astfel, Tribunalul observă că, în dosarul de recurs al Tribunalului B. nr._ în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 486/R/28.04.2011 prin care, admițându-se recursul, cauza a fost trimisă spre rejudecarea fondului în al doilea ciclu procesual, reprezentantul convențional al reclamantei J. D., avocatul N. C. (al cărui nume este menționat în motivele de recurs), la termenul de judecată din data de 02.02.2011 a indicat instanței de recurs faptul că aceasta și-a schimbat domiciliul, locuind în prezent în mun. B., ., prevalându-se de această împrejurare pentru a obține amânarea judecății în vederea pregătirii apărării. Reprezentantul reclamantei a mai declarat faptul că această schimbare de domiciliu a intervenit între data pronunțării sentinței civile ce făcea obiectul recursului și data exercitării căii de atac de către pârâta M. M. (f. 34).
Încheierea menționată reprezintă un act de procedură jurisdicțional, un înscris autentic și în același timp este un proces verbal al celor petrecute în ședința de judecată astfel că, susținerile reprezentantului convențional al reclamantei relative la schimbarea domiciliului acesteia nu pot fi combătute decât prin înscrierea în fals cu privire la cele consemnate în cuprinsul său. Or, reclamanta, deși asistată de un avocat la acel moment, dar și în prezentul recurs, nu au formulat o astfel de cerere.
De asemenea, recurenta reclamantă avea posibilitatea de a formula eventual o cerere de îndreptare a erorii materiale cu privire la cele consemnate în încheierea de ședință în legătură cu indicarea noului său domiciliu, în temeiul art. 281 Cod proc. civ., sub aspectul conținutului dezbaterilor și susținerilor reprezentantului său convențional, fapt care presupunea verificarea caietului grefierului, însă acesta nu a apelat nici la această procedură.
În consecință, luându-se act de acest nou domiciliu indicat de reprezentantul convențional al recurentei, instanța de fond, în al doilea ciclu procesual, în dosarul civil nr._ * al Judecătoriei B. în care s-a pronunțat încheierea ce face obiectul prezentului recurs, a procedat la citarea reclamantei la acest domiciliu. Reclamanta nu a încunoștiințat instanța cu privire la revenirea sa la domiciliul indicat în cererea de chemare în judecată și în actul de identitate, astfel că erau incidente prevederile art. 98 Cod proc. civ.
Or, câtă vreme reclamantei i-a profitat împrejurarea schimbării domiciliului și a obținut avantaje procesuale în considerarea acestui aspect, dacă schimbarea domiciliului nu a fost reală sau dacă declarația reprezentantului său convențional nu s-a întemeiat pe o stare de fapt reală, reclamanta nu se poate prevala de propria sa turpitudine pentru a obține un nou avantaj procesual întemeindu-se pe argumentul necitării sale la domiciliul din actul de identitate, care este altul decât cel indicat de avocatul său în fața instanței.
Tribunalul reține de asemenea că, dincolo de aceste aspecte, părțile au obligația, potrivit art. 129, alin. 1, Cod pr. civ., să îndeplinească actele de procedură în condițiile și termenele stabilite de lege, și să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, recurenta având posibilitatea să cunoască faptul că prima sentință civilă a fost desființată în recurs iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Instanța constată că accesul liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție si art. 6 C.E.D.O. implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de judecată.
Pentru considerentele ce preced, reținând că recurenta reclamantă a fost legal citată în fața instanței de fond, excepția tardivității formulării recursului împotriva încheierii ședinței publice din data de 27.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ * se apreciază a fi fondată, astfel că văzând dispozițiile art. 103 și 244/1, Cod proc. civ., recursul urmează a fi respins ca fiind tardiv.
Deoarece recurenta reclamantă este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod proc. civ., va fi obligată să plătească intimatei pârâte M. M. suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial, dovedite cu extrasul de cont și chitanța depuse la filele nr. 31 - 32 ale dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării recursului formulat de recurenta reclamantă J. D. împotriva încheierii ședinței publice din data de 27.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ *.
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă J. D. împotriva încheierii ședinței publice din data de 27.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ *, ca fiind tardiv formulat.
Obligă recurenta reclamantă să plătească intimatei pârâte M. M. suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2013.
Președinte, M. I. I. | Judecător, C. R. | Judecător, A. I. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.CR. 02.04.2014
Tehnored.D.P. 03.04.2014 – 2 ex.
Jud fond A. S.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 500/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
