Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1372/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1372/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 16139/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 1372/R
Ședința publica din 14 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D. – P. - judecător
Judecător: D. N.
Judecător: V. M.
Grefier: C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6891/19.04.2013 pronunțată in cauza de Judecătoria B., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, care s-a dezbătut în ședința publică din data de 24 octombrie 2013, când partile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen de judecată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre si când, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea la data de 31 octombrie 2013, 7 si 14 noiembrie 2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos:
TRIBUNALUL
Constata ca prin sentința civilă nr. 6891 din 19.04.2013 pronunțata in cauza de Judecatoria Brasov instanța a admis în parte acțiunea formulata de reclamantul O. R. – H., în contradictoriu cu pârâții . SRL si GHERHES A. S. si, in consecința, a constatat ca la data de 10.01.2012 intre paratul GHERHES A. S., in calitate de vânzător si parata . SRL, in calitate de cumparatoare a intervenit vânzarea cumpărarea autoturismului marca Wolkswagen tip 1HX0, număr de identificare WVWZZZ1HZRP492288, ._, număr de înmatriculare_, a constatat ca la data de 23.01.2012 intre parata . SRL, in calitate de vânzătoare si reclamantul O. R. - H. in calitate de comparator, a intervenit vânzarea cumpărarea autoturismului marca Wolkswagen tip 1HX0, număr de identificare WVWZZZ1HZRP492288, ._, număr de înmatriculare_, reclamantul fiind proprietarul acestui autoturism. Instanța a respins cererea de înmatriculare a autovehiculului pe numele reclamantului ca neîntemeiata si i-a obligat pe parați sa plătească reclamantului cheltuielile de judecata efectuate, în valoare de 567 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a constatat ca prin acțiunea formulata, reclamantul O. R. – H., în contradictoriu cu pârâții . SRL si GHERHES A. S., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este dobânditor de bună credință al autoturismului marca Wolkswagen tip 1HX0, număr de identificare WVWZZZ1HZRP492288, ._, număr de înmatriculare_ si sa se dispună înmatricularea autoturismului pe numele său, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
Din analiza probelor administrate în cauza, respectiv din cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, instanța de fond a reținut că între reclamant, în calitate de comparator, și pârâta . SRL, în calitate de vânzător, a intervenit la data de 10.01.2012 acordul de voința cu privire la vânzarea cumpărarea autoturismului marca Wolkswagen tip 1HX0, număr de identificare WVWZZZ1HZRP492288, ._, număr de înmatriculare_ si ca anterior, pârâta . SRL a dobândit același autoturism de la pârâtul GHERHES A. S..
Instanța a avut in vedere principiul consensualismului reglementat prin dispozițiile art. 1674 din Noul Cod Civil, potrivit cu care “cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă.” si faptul ca acțiunea în constatare este admisibilă, în condițiile în care, pe de o parte, reclamantul nu are la dispoziție o acțiune în realizare, contractul de vânzare - cumpărare fiind deja încheiat ca efect al realizării acordului de voință al părților, iar, pe de altă parte, acesta justifică un interes în promovarea acțiunii, respectiv înmatricularea autoturismului pe numele său.
De asemenea, instanța de fond, reținând ca în privința vânzării de autoturisme nu exista la data încheierii actelor, respectiv 10.01.2012, o normă specială care să deroge de la principiul consensualismului si fata de dispozițiile art. 111 Cod procedura civila, a socotit intemeiata solicitarea reclamantului de a constata intervenită, la data de 10.01.2012, vânzarea cumpărarea autoturismului mai sus identificat, intre paratul GHERHES A. S., in calitate de vanzator si parata . SRL, in calitate de cumparatoare, precum si pe aceea de a constata intervenita, la data de 23.01.2012, vânzarea cumpărarea aceluiași autoturism, intre parata . SRL, in calitate de vânzătoare si reclamantul O. R. - H. in calitate de cumparator, reclamantul fiind proprietarul acestui autoturism.
În ceea ce privește petitul referitor la înmatricularea autoturismului cumpărat pe numele reclamantului, instanța a reținut că procedura privind transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se face potrivit dispozițiilor art. 8 din Ordinul nr. 1501 din 13 noiembrie 2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor si unde la la lit. h se precizează ca procedura privind transcrierea transmiterii dreptului de proprietate se efectuează după dovada plății taxei de înmatriculare, dispozițiile art. 11 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 “in cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar”, dar si disp. art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cu care “radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii”.
Instanța de fond a reținut astfel ca pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, operațiunea de înmatriculare a autovehiculului pe numele cumparatorului proprietar fiind o operațiune administrativa, care se realizează după radierea autovehiculului din evidente de pe numele vânzătorului, prin parcurgerea procedurii reglementate de dispozițiile OUG nr. 195/2002.
In concluzie, instanța de fond a apreciat ca reclamantul nu justifica un interes pentru a solicita pe calea unei acțiuni in instanța transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în calitate de proprietar, atât timp cat aceasta procedura se realizeze pe cale administrativa, odată constată intervenita vânzarea cumpărarea cu privire la autovehicul.
În ceea ce privește motivarea reclamantului în sensul că nu și-a putut înmatricula autovehiculul deoarece pârâtul GHERHES A. S. nu și-a plătit impozitul pe bun la locul său de domiciliu, iar obligațiile fiscale ale acestui pârât nu-i sunt opozabile, instanța de fond a reținut că potrivit art. 264 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal „(1) În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de persoană de la data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit.
(2) În cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidența fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidența fiscală.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), taxa asupra mijloacelor de transport se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.
(4) Orice persoană care dobândește/transferă un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație cu privire la mijlocul de transport la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru în termen de 30 de zile inclusiv, de la modificarea survenită.
(5) Înstrăinarea unui mijloc de transport, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport respectiv nu are stinse orice creanțe fiscale locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este înregistrat mijlocul de transport, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligațiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale. Actele prin care se înstrăinează mijloace de transport cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept”.
In contextul acestor dispoziții instanța de fond a reținut ca daca pârâtul GHERHES A. S. avea obligații fiscale la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, acestea trebuiau aduse la cunoștința cumpărătorilor succesivi ai autovehiculului, reclamantul având și el obligația de a solicita aceste informații, radierea, respectiv înmatricularea autovehiculului pe numele reclamantului neputându-se efectua fără concursul acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul O. R. – H., solicitând admiterea acestuia si modificarea in parte a sentinței recurate in sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata.
In motivarea recursului reclamantul a criticat in esența faptul ca instanța si-a motivat solutia de respingere având la baza constatarea ca reclamantul ar fi solicitat înmatricularea autoturismului, când in realitate acesta a solicitat numai sa se dispună înmatricularea, modalitatea in care aceasta urma sa se faca fiind o chestiune de executare. Recurentul a mai arătat ca a dobândit autoturismul de la parata societatea comerciala, in timp ce problemele financiare le are paratul de la care aceasta din urma a cumpărat autoturismul.
Recurentul a invocat faptul ca cererea de înmatriculare este similara cererii prin care se solicita înscrierea in CF, înscriere propriu zisa care, daca nu sunt îndeplinite anumite obligații legale, poate fi refuzata.
Cererea de recurs a fost legal timbrata.
Intimații nu au formulat întâmpinare in cauza si nici nu s-au administrat probe noi in recurs.
Analizând recursul de fata prin raportare la motivele invocate, tribunalul retine următoarele:
Astfel cum corect a avut in vedere instanța de fond, prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este dobânditor de bună credință al autoturismului marca Wolkswagen tip 1HX0, număr de identificare WVWZZZ1HZRP492288, ._, număr de înmatriculare_ si sa se dispună înmatricularea autoturismului pe numele său, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
In data de 10.01.2012 autoturismului marca Wolkswagen tip 1HX0, număr de identificare WVWZZZ1HZRP492288, ._, număr de înmatriculare_ a fost vândut de către paratul Gherhes A. S. către parata . SRL, după care, in data de 23.01.2012. parata din urma l-a vândut mai departe reclamantului.
In baza actelor de la dosar si având in vedere in esența caracterul consensual al contractului de vânzare – cumpărare, instanța a constatat transmiterea proprietatii asupra autoturismului succesiv, de la parați către reclamant, insa a respins cererea de înmatriculare a autoturismului pe numele reclamantului.
In mod corecta a reținut instanța de fond ca pentru realizarea operațiunii de înmatriculare, noul proprietar, respectiv reclamantul, era obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, operațiunea de înmatriculare urmând sa se realizeze după cea de radiere a autoturismului de pe numele fostului proprietar, ceea ce reclamantul nu a solicitat.
Reclamantul a criticat soluția instanței făcând trimitere la dispoziția de intabulare in cartea funciara, după constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil, omițând sau neștiind ca si in cartea funciara drepturile nu se înscriu decât tot succesiv.
Potrivit dispozițiilor art. 264 al. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, in cazul in care un mijloc de transport este înstrăinat de o persoană in cursul unui an sau este radiat din evidenta fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de intai a lunii următoare celei in care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat.
Dispozițiile art. 264 al. 4 din Legea nr. 571/2003 prevăd ca orice persoană care dobândește sau înstrăinează un mijloc de transport, are obligația de a depune o declarație fiscală la compartimentul de specialitate al autoritatii administrației publice locale, in termen de 30 de zile de la modificarea survenită, iar dispozițiile pct. 122 alin. 4 din HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, prevăd ca Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor nu poate să radieze din evidentele proprii mijloacele de transport, dacă proprietarul nu isi achită impozitul pană la data de intai a lunii următoare celei in care îndeplinește condițiile de scădere din evidentele fiscale.
Instanța mai reține că potrivit art. 17 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.
Intenția reclamantului recurent este aceea ca autoturismul să figureze ca fiind proprietatea sa.
Potrivit art. 19 din același act normativ, procedura înmatriculării, înregistrării, radierii (…) se stabilește prin ordin al ministrului administrației și internelor. Potrivit art. 8 alin. 1 lit. a din Ordinul 1501/2006 al Ministrului administrație și internelor transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza cererii noului proprietar.
Potrivit art. 970 cod civil convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.
În temeiul acestui din urmă text legal, paratei . SRL, devenita proprietarul autoturismului, i-ar fi revenit nu numai obligația de a plăti prețul ci, potrivit art. 8 alin. 1 lit. a din Ordinul 1501/2006, și obligația de a cere transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, obligație pe care nu si-a îndeplinit-o.
În sfârșit, potrivit art. 1073 Cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare iar conform art. 1075 Cod civil orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.
În consecință, tribunalul apreciază ca reclamantul, in vederea reglementarii situației juridice a autoturismului, avea la dispoziția posibilitatea sa solicite instanței intai obligarea paratei . SRL sa facă demersurile necesare înmatriculării autoturismului pe numele sau, după care, reclamantul putea el însuși sa treacă la perfectarea formelor de înmatriculare a autoturismului sau, in caz de nevoie, de obligare a paraților sa facă respectivele demersuri, in caz contrar, instanța sa dispună radierea de pe numele vânzătorilor a autoturismului in discuție.
In cadrul procesual fixat de reclamant, in mod corect a stabilit instanța de fond ca nu se poate dispune înmatricularea direct pe numele reclamantului vânzător si fara ca acesta sa fi parcurs procedura administrativa.
Corect a reținut instanța de fond ca achiziționarea de către reclamant a autoturismului de la parata, in condițiile in care era evident ca aceasta nu figura ca proprietar al autoturismului, deși avea obligația sa fi făcut demersuri in sensul reglementarii situației juridice a acestuia, dovedește lipsa de diligenta din partea reclamantului si confirma ca a dobândit bunul pe riscul sau, astfel ca nu poate susține ca datoriile fiscale ale primului cumparator, paratul Gherhes, nu îl privesc si nu pot constitui piedica in înmatricularea autoturismului pe numele sau.
Corect a reținut instanța de fond ca reclamantul însuși avea obligația ca la momentul achiziționării sa solicite toate informațiile necesare, sa procedeze la radierea autoturismului si numai după, la înmatricularea autovehiculului pe numele sau.
In concluzie, tribunalul retine ca recursul declarat este neîntemeiat si urmează in baza disp. art. 312 Cod procedura civila, sa fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul O. R. H., domiciliat în B., .. 6, ., în contradictoriu cu intimații GHERHES A. S., domiciliat în Cugir, ., b. B, . și . SRL, cu sediul în București, . Motru nr. 16, ., ., împotriva sentinței civile nr. 6891/19.04.2013 pronunțată în cauză de Judecătoria B., pe care o păstrează.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2013.
P., JUDECATOR,JUDECATOR,
C. D. – P. D. NICULEASAVASILE M.
pentru grefier C. L. plecata din instanța
semnează grefier sef secție I civila
I. M.
Red.CDP/02.2014/2ex.
Judecător fond: I. V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 671/2013. Tribunalul BRAŞOV | Partaj judiciar. Decizia nr. 1259/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
