Acţiune în constatare. Decizia nr. 165/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 18507/197/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 165/R
Ședința publică din data de 7 februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. -judecător
JUDECĂTOR: D. O. P.
JUDECĂTOR: I. L.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurentul pârât S. Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice B., în contradictoriu cu intimata reclamantă . și cu intimatele pârâte . și ., împotriva Sentinței civile nr. 7511/28.05.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 31.01.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea intimatei reclamante să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.02.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr.7511/28.05.2012 Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . invocată din oficiu.
A admis cererea astfel cum a fost completată de reclamanta S.C LEMPEȘ C. S.R.L cu sediul ales în B., ..50, . la cabinet de avocat P. C. I. în contradictoriu cu pârâții . cu sediul în ., jud. B.; . cu sediul în B., ., nr.29, jud. B. și S. ROMÂN prin MFP cu sediul ales la DGFP B. în B., ..7, jud. B..
A partajat imobilul situat în com. Hărman, ., nr. 309, jud. B. și înscris în CF 2626 Hărman cu nr. topo 469,470, conform raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert M. B., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin dezmembrarea acestuia în patru loturi, după cum urmează:
- Lotul cu nr. top nou 469 de 622,80 mp reprezentând grădină pe care îl atribuie în proprietatea exclusivă a comunei Hărman;
- Lotul cu nr. topo nou 470/1 de 107 mp reprezentând casă de piatră și lotul cu nr. topo nou 470/2 de 102 mp reprezentând anexă gospodărească, pe care le atribuie în proprietatea exclusivă a Statului Român;
- Lotul cu nr. topo nou 470/3 de 832 mp reprezentând curte, pe care îl atribuie în indiviziune Statului Român în cotă de 41/832 mp și comunei Hărman în cotă de 791/832 mp.
A dispus intabularea în CF 2626 Hărman a dreptului exclusiv de proprietate asupra lotului cu nr. top nou 469 în favoarea CAP Hărman, asupra lotului cu nr. top nou 470/1 și lotului cu nr. topo nou 470/2 de 102 mp în favoarea Statului Român, asupra lotului cu nr. top nou 470/3- în indiviziune în favoarea Statului Român în cotă de 41/832 mp și CAP Hărman în cotă de 791/832 mp.
A instituit servitute de trecere cu autovehiculele și piciorul pe imobilul cu nr. topo nou 470/3 ca imobil aservit în favoarea imobilelor cu nr. topo noi 470/1 și 470/2 ca imobile dominante și dispune înscrierea acestei servituți de trecere în Cf 2626 Hărman.
A constatat că între reclamantă și pârâta . ca administrator a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 073/08.07.1999 având ca obiect suprafața de 173,11 mp (desfășurată de 198,30 mp) compusă din spațiu cu destinația de depozitare de materiale și mărfuri, activități productive, prestare de servicii sau comercializare produse diverse și terenul aferent, care face parte din imobilul cu nr. topo 469,470 înscris în Cf nr. 2626 Hărman.
A obligat pârâții S. Român prin MFP ca proprietar și . ca administrator să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la imobilele cu nr. top nou 470/1 și nr. topo nou 470/2, provenite din dezmembrarea realizată conform raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert M. B., care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar în caz de refuz prezenta sentință ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru aceleași imobile.
A dispus intabularea în CF 2626 Hărman a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor cu nr. topo noi 470/1 și 470/2, cu titlul de cumpărare.
A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamantă.
A respins cererea inițială formulată în contradictoriu cu pârâta . ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
Imobilul de sub A+1, din Cf 2626 Hărman (f.25) având nr. top 469 este înscris în evidențele de publicitate imobiliară cu destinația de grădină de 622,80 mp iar cel cu nr. topo 470 cu destinația de casă de piatră și curte de 1040,60 mp.
În baza Decretului-lege privind reforma agrară nr. 187/1945 asupra acestui imobil s-a înscris dreptul de proprietate cu titlul de expropriere în favoarea Statului Român sub B+17 (f.26 verso) pentru ca ulterior acesta să fie atribuit în proprietatea lui Schoppel R., intabulată sub B+18.
La data de 29.08.1979, construcțiile cu terenul aferent în suprafață de 250 mp aparținând lui Schoppel R., au fost înscrise în proprietatea Statului Român în baza D nr. 223/1974 (B+20 rectificat sub B+19) iar restul suprafeței în proprietatea CAP Hărman cu titlul de cooperativizare, conform Statutului Cap, a L. nr. 58/1974 și L. nr. 59/1974.(f.27).
Deși asupra imobilului cu nr. top 469 și 470 au fost intabulați doi proprietari, nu au fost efectuate operațiunile corespunzătoare de dezmembrare și reînscriere a dreptului de proprietate iar din relațiile depuse de pârâta . 145 dosar, pentru acest imobil nu a fost formulată în termen legal notificare privind restituirea sa.
P. contractul de vânzare-cumpărare nr. 073 din 08.07.1999 (f.62-65), încheiat între pârâta . și reclamantă, în conformitate cu HG nr. 389/1996 și HG nr. 906/1996, pârâta în calitate de administrator și în numele Statului Român (f.63) a vândut societății reclamante spațiul cu destinația de depozitare de materiale și mărfuri, activități productive, prestări de servicii sau comercializare produse diverse situat în ., nr. 309, în suprafață de 173,11 mp (desfășurată de 198,30 mp) care face parte din imobilul înscris în Cf nr. 2626 Hărman, cu nr. topo 469,470.
În consecință, față de apărările Statului Român, instanța constată că raportat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în speță nu sunt aplicabile disp. L. nr. 550/2002.
De asemenea, reținând că potrivit art. 2 din HG nr. 389/1996 modificată prin HG nr. 906/1996, administratorul spațiilor proprietate de stat avea calitatea de mandatar legal al acestuia, pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu deținătorii imobilelor, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a ., invocată din oficiu apreciind că această pârâtă își justifică calitatea procesuală față de pretențiile formulate de reclamantă, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu administratorul bunului.
Ca și componență spațiul vândut a fost descris în raportul de expertiză tehnică nr. 216/1999, întocmit de . B., cu privire la care părțile semnatare au hotărât că face parte din contract, fiind identificat la fila 71 dosar (Anexa nr. 1 a raportului de expertiză aferent contractului) și format din corpul A-magazie-grajd cuprinzând 5 încăperi de 80.98 mp; corpul B cuprinzând 3 camere și un antreu de 66,45 mp, pivniță de 25,68 mp.
Suprafața utilă a imobilului obiect al contractului a fost fixată de expert R. T. la 173,11 mp iar cea desfășurată la 198,30 mp.
Prețul de vânzare-cumpărare al spațiului a fost stabilit la suma de_ lei, plus un comision de 3% pentru . și TVA iar în contract s-a prevăzut că în acest preț a fost inclusă și contravaloarea terenului aferent construcției.(f.63), cu privire la care părțile au recunoscut că era reprezentat de trotuarul de gardă.
Din adresa . nr._/22.06.2004 (f.24), instanța reține că reclamanta a achitat integral valoarea spațiului comercial.
P. raportul de expertiză întocmit de expert B. M., la care părțile nu au formulat obiecțiuni, s-a constatat că între imobilele cu nr. topo 469, 470 nu există limite de demarcație și că față de suprafața intabulată, cea real măsurată are un excedent de 5,60 mp, care se înscrie însă în toleranțele admise de lege (f.119).
În consecință, instanța va avea în vedere suprafața real măsurată a imobilului întrucât cartea funciară nu garantează decât existența dreptului de proprietate iar nu și întinderea acestuia (art. 32 din L. nr.7/1996, art. 32 din DL nr. 115/1938) iar părțile când au contractat, nu au avut în vedere întreaga suprafață a imobilului înscris în cartea funciară, ci numai o porțiune din acesta pentru care nu a fost însă întocmită o schiță de dezmembrare corespunzătoare ci doar un releveu(f.76).
Conform mențiunilor din CF nr. 2626 Hărman, dreptul de proprietate asupra imobilelor cu nr. topo 469, 470 este deținut de S. Român în proprietate asupra a 250 mp iar de . de 1413,40 mp (622,80 mp+1040,60 mp-1663,40 mp; 1663,40 mp-250 mp-1413,40 mp).
Întrucât nu a existat faptic o delimitare a acestor suprafețe, niciunul dintre acești proprietari nu cunoaște unde anume este situată partea sa de proprietate, cu consecința că dreptul de proprietate se prezintă sub forma unei proprietăți comune, cu o cotă determinată ca suprafață din imobil de 250 mp/1663,40 mp în favoarea Statului Român și respectiv 1413,40 mp/1663,40 mp în favoarea CAP Hărman.
Conform art. 728 C.civ iar nu art. 1516 C.civ(comodat) invocat de reclamantă, fără incidență în cauză, nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune. Îndreptățirea reclamantei de a solicita partajul între alte părți, nu poate fi legitimată decât având în vedere că aceasta acționează ca o succesoare în drepturi și în același timp creditoare a unui coproprietar inactiv, în speță S. Român care nu a efectuat formalitățile necesare pentru definitivarea transmisiunii dreptului de proprietate. În acest sens, instanța are în vedere că nu este ținută de temeiurile juridice invocate de parte și că sub aspect procesual, reclamanta are calitate procesuală activă în speță și față de disp. art. 974 C.civ.
În consecință, instanța va dispune partajarea imobilelor în discuție, conform cotelor de proprietate ale Statului Român și Comunei Hărman (ca succesoare în drepturi a CAP Hărman conform art. 29 alin. 7 din L. nr. 18/1991).
Astfel, prin același raport de expertiză, expertul a propus formarea a 4 loturi ( cu schița dezmembrării la fila 125 dosar), LOTUL 1 cu nr. topo 469 de 622,80 mp –grădină pe care instanța îl va atribui în proprietatea Cap Hărman, cu respectarea situației juridice rezultate din cartea funciară necesară în vederea realizării înscrierilor dreptului de proprietate; LOTUL 2 cu nr. topo 470/1 de 107 mp casă de piatră și LOTUL 3 cu nr. topo 470/2 teren de 102 mp pe care este situată o anexa gospodărească, loturi pe care le va atribui în proprietatea Statului Român în contul cotei de 250 mp deținute de acesta și LOTUL 4 cu nr. topo 470/3 de 832 mp reprezentând curte, pe care o va atribui în indiviziune Statului român în cotă de 41 mp/832 mp și respectiv CAP Hărman în cotă de 791 mp/832mp (f.121), dispunând intabularea corespunzătoare a acestor drepturi în cartea funciară, conform art. 20 din L. nr.7/1996 rep.
De asemenea, având în vedere necesitatea asigurării accesului auto și cu piciorul la toate loturile astfel formate, instanța va avea în vedere propunerea expertului și va dispune instituirea unei servituți de trecere în favoarea imobilelor cu nr. topo 470/1 și 470/2 asupra imobilului cu nr. topo 470/3, rămas în indiviziune, cu intabularea acesteia în cartea funciară, conform petitelor deduse judecății.(f.110).
În continuare, instanța are în vedere că în baza contractului depus la dosar, reclamanta a dobândit un drept de creanță împotriva vânzătorului constând în îndreptățirea de a pretinde acestuia încheierea vânzării-cumpărării în forma autentică impusă de lege pentru intabularea dreptului de proprietate.
În consecință, sub acest aspect, instanța va constata că între reclamantă și . a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 073 din 08.07.1999 având ca obiect suprafața de 173,11 mp (desfășurată de 198,30 mp) compusă din spațiul cu destinația de depozitare de materiale și mărfuri, activități productive, prestare de servicii sau comercializare produse diverse și terenul aferent acestuia, situat în com. Hărman, ., nr. 309, jud. B. care face parte din imobilul înscris în CF 262 cu nr. topo 469,470.
Având în vedere identificarea suprafeței vândute prin contractul menționat și dezmembrarea realizată prin raportul de expertiză întocmit de expert M. B., instanța va dispune obligarea pârâților, parte în convenție, respectiv S. Român și . să încheie în formă autentică contract de vânzare-cumpărare pentru imobilele cu nr. topo 470/1 și 470/2 cu reclamanta, în caz de refuz urmând ca prezenta sentință să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
În acest sens, instanța a dat eficiență atât disp. art. 978 C.civ privind conversiunea actelor juridice, recunoscând contractului nr. 073/1999, nul ca vânzare pentru lipsa formei autentice, valabilitatea ca și antecontract dar a avut în vedere și împrejurarea că în baza antecontractului reclamanta poate pretinde pârâților, în realizarea obligației corelative care le incumbă, perfectarea actului în forma prescrisă de lege pentru producerea efectelor juridice urmărite, cu posibilitatea de a solicita instanțelor de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să suplinească consimțământul acesteia la înstrăinare întemeindu-se pe dispozițiile art. 1073 și art. 1074 C.civ..
Constatând așadar îndeplinite toate cerințele legale instituite de textele legale menționate, instanța va suplini consimțământul pârâților la încheierea vânzării în formă autentică, refuzul acestora la autentificare rezultând chiar din omisiunea de a îndeplini formalitățile legale necesare transmisiunii dreptului.
Astfel, conform art. 1073 C.civ, creditorul are dreptul la executarea întocmai a obligației. Una dintre obligațiile legale implicite ale vânzătorului este și aceea de a respecta formele prescrise de lege pentru transmisiunea dreptului de proprietate, fără a fi necesară notificarea lui de către cumpărător în acest sens.
În consecință, faptul că pârâții nu au avut o opoziție formală față de pretențiile reclamantei nu suplinește neîndeplinirea timp de 13 ani a obligației legale menționate, atitudine asimilată unui refuz implicit, sancționat judiciar prin suplinirea consimțământului pârâților la autentificare și intabularea dreptului de proprietate asupra obiectului vânzării în cartea funciară în favoarea reclamantei.
În ceea ce privește diferența de suprafață dintre loturile dezmembrate cu nr. topo 470/1 și 470/2 de 209 mp, transmise din proprietatea Statului în cea a reclamantei deși în contract a fost individualizată o suprafață desfășurată de 198,30 mp ( ca sumă a suprafețelor construite care în cazul construcțiilor cu regim de înălțime parter este egală cu amprenta la sol a construcției), instanța are în vedere considerentele anterioare, reținând că expertul a arătat că diferențele de suprafață constatate se înscriu în toleranțele admise de lege (f.119) și faptul că părțile când au contractat nu au avut în vedere întreaga suprafață a imobilului înscris în cartea funciară, ci numai o porțiune din acesta pentru care nu a fost însă întocmită o schiță de dezmembrare corespunzătoare ci doar un releveu(f.76).
În consecință, instanța va admite cererea astfel cum a fost formulată și completată, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată conform precizării din cadrul concluziilor pe fond ale reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B., care a solicitat modificarea sa în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, pentru următoarele motive:
În mod gresit au fost respinse excepțiile invocate de catre paratul S. R. reprezentat de MFP.
În apararea intereselor S. R. reprezentat de Ministerul Finantelor Publice reiterează în cauza excepția privind lipsa calitatii procesuale pasive a acestuia, în considerarea dispozitiilor art.12 pct.4 și 5 din Legea nr. 213/1998 republicata, care prevad ca în litigiile care au ca obiect domeniul public S. R. este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice.
După cum rezultă din Anexa 1 la Legea nr.213/1998 privind lista ce cuprinde unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ teritoriale, imobilul în cauză nu face parte din proprietatea publică de interes național, pentru a fi incidente prevederile menționatului act normativ și, astfel, S. R. reprezentat de MEF sa justifice vreun interes în prezenta cauză. Imobilul de mai sus se afla în intravilanul Comunei H., care în această speta reprezinta S. R..
Solicită admiterea exceptiei lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finantelor Publice pentru S. R. în această cauza.
Consideră că legitimare procesuala pasiva în aceasta cauza are . Legii nr. 215/2001, are patrimoniu propriu și capacitate juridica de a sta în justiție, reprezentat fiind de catre Primar. A învederat instantei de judecata în întampmarea depusa la dosar că, potrivit Legii nr. 550/14.10.2002 privind vanzarea spatiilor cu alta destinație, la dispozitia primarului se constituie o comisie de vanzare a acestor spatii cu alta destinatie.
Din conținutul actiunii introductive reiese că reclamanta a încheiat cu . un contract de vanzare-cumparare sub semnatura privată, înregistrat sub nr.073/08.07.1999, achitand un pret al vanzarii. Această parata a refuzat să încheie reclamantul act de vanzare autentic.
S-au încheiat acte juridice care nu îi sunt opozabile și pe care nu le cunoaste, nu a încasat niciun pret ca efect al vanzarii. Nu are date despre acest imobil, nu știe în proprietatea cui se află, cine are drept de administrare, cine are drept de dispozitie asupra acestuia. Mai mult, nu s-a precizat daca este vorba de un bun imobil afectat proprietății publice de interes national.
Din conținutul actiunii introductive rezulta că este vorba despre un bun aflat în proprietatea privată a unitatii administrativ teritoriale care este .> Reclamanta în mod greșit a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, fără a avea în vedere dispozițiile cuprinse în H.G. nr.34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finantelor Publice. Potrivit art. 1 din acest normativ "Ministerul Finantelor Publice se organizeaza și functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care aplică Strategia si Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice."
Raportat la această dispozitie nu se poate aprecia ca aceasta institutie ar putea avea calitate procesuala pasiva.
În motivarea actiunii reclamantul învedereaza instanței de judecata anumite împrejurari care îi sunt straine recurentului, care nu îl angajeaza în niciun mod.
Instanța nu a apreciat corect asupra acestei cauze, respectiv asupra apartenentei imobilului la proprietatea publica sau privata a Statului R., asupra regimului juridic al acesteia, asupra reprezentarii intereselor Statului R. prin unitatile administrativ teritoriale, functie de natura interesului republican, judetean, local, a competențelor unităților teritorial- administrative. De asemenea, pentru astfel de spații sunt aplicabile dispozitiile legii speciale, respectiv ale art.1 și urmatoarele din Legea nr.550/14.10.2002 privind vanzarea spațiilor comerciale proprietate privata a statului și a celor de prestari servicii aflate în administrarea consiliilor judetene sau consiliilor locale precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local.
Aceasta lege precizeaza o anumită procedură de urmat, reclamanta nemenționand nimic referitor la acest aspect. Mai mult, în continutul legii se face referire la o comisie de vanzare care se constituie la dispozitia primarului. Exista o procedura speciala de urmat de la care nu se poate deroga. Pe calea dreptului comun nu se poate dispune la obligarea la vanzare în conditiile în care nu au fost urmate, finalizate procedurile prevazute de Legea nr.550/2002.
Imobilul din litigiu nu se afla nici în proprietatea și nici în administrarea Statului R. reprezentat de Ministerul Finantelor Publice. De asemenea, au fost încheiate acte juridice de catre alte părti parate, acte care nu îi sunt opozabile, nu le-au fost comunicate astfel cum dispun normele Codului de procedura civila.
În mod criticabil instanta de fond nu a dispus comunicarea niciunui inscris, deși prin întampinare s-a referit la faptul ca nu i-au fost comunicate înscrisurile necesare.
Potrivit legii S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are competențe legale în materia vânzării altor spații cu destinație comercială.
În drept recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata .. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat (f.12-13).
În recurs nu s-au administrat probe.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
S. Român are calitate procesuală pasivă deoarece acțiunea vizează constatarea dobândirii de către intimata-reclamantă, prin cumpărare, a unei părți dintr-un imobil ce este înscris în cartea funciară ca proprietate a sa, obligarea titularului obligației corelative la încheierea unui act autentic de vânzare-cumpărare, partajarea imobilului, stabilirea unui drept de servitute și intabularea în cartea funciară a situației nou create prin partaj și prin cumpărarea unei părți din imobil de către reclamantă.
Din simpla expunere a obiectului cererii de chemare în judecată reiese cu claritate că statul este unul dintre titularii obligațiilor din raporturile juridice deduse judecății.
Obligația de a face invocată în speță se întemeiază pe prevederi legale speciale ce vizează înstrăinarea spațiilor comerciale proprietate de stat. . a fost chemat în speță ca pârât în considerarea calității sale de mandatar al statului-proprietar, împuternicit legal cu dreptul de a efectua operațiunea de vânzare.
În plus, anume față de petitul privind intabularea S. Român are calitate procesuală conform principiului relativității înscrierilor din cartea funciară, care nu se pot efectua decât în contra titularului dreptului înscris, cu condiția ca noua înscriere să se fi dispus în contra sa, adică titularul anterior să fie parte în actul pe care se întemeiază noua cerere de înscriere.
Sub aspectul excepției în discuție este irelevant dacă imobilul a făcut parte din domeniul public sau din cel privat al statului.
O parte dintre argumentele aduse în sprijinul excepției lipsei calității procesuale pasive a statului vizează în realitate calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice, care însă nu este parte în proces.
Excepția lipsei calității acestei din urmă instituții de reprezentantă a Statului Român, susținută de asemenea, de către recurent este nefondată față de prevederile art.25 din Decretul nr.31/1954, care indică anume Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al statului în fața instanțelor judecătorești, cu singura condiție de a nu fi desemnat un alt reprezentant prin legi speciale. Față de obiectul cererii de chemare în judecată în litigiul de față nu sunt incidente prevederi legale speciale prin care să fi fost desemnat un alt reprezentant pentru S. Român.
Toate actele de procedură efectuate ulterior introducerii în cauză a recurentului au fost efectuate în contradictoriu cu acesta, iar documentele, inclusiv expertiza tehnică extrajudiciară întocmită de către ind. M. B., i-au fost comunicate.
Pe fond se reține că în mod greșit recurentul invocă în speță prevederile Legii nr.550/2002, întrucât acest act normativ este străin de cadrul procesual supus judecății de către intimata-reclamantă, în condițiile în care aceasta din urmă a invocat dobândirea prin cumpărare a unui spațiu în temeiul altor acte normative și anume H.G. nr.389/1996 și H.G. nr.906/1996, ale căror dispoziții nu sunt înlăturate de legea ulterioară indicată.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art.312 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul-pârât S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. împotriva Sent. civ. nr.7511/28.05.2012 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
În temeiul dispozițiilor art.316 coroborat cu art.298 și art.274 C.proc.civ. va obliga recurentul la plata către intimata-reclamantă . a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, ce constau în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. împotriva Sent. civ. nr.7511/28.05.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă recurentul la plata către intimata-reclamantă . a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 07.02.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. F. D. O. P. I. L.
Grefier,
C. N.-D.
Red. DP/11.03.2013
Tehnored. CND/11.03.2013
Ex. 2
Jud fond – C. S.
| ← Evacuare. Hotărâre din 11-03-2013, Tribunalul BRAŞOV | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 125/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
