Evacuare. Decizia nr. 686/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 686/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 5015/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 686/R
Ședința publică din 14 mai 2013
Completul de judecată R5 compus din:
PREȘEDINTE – A. I.– judecător
Judecător – M. I. I.
Judecător – C. R.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul pârât A. M. împotriva sentinței civile nr._/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 30 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 8 mai 2013 și apoi la data de 14 mai 2013.
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr._/12.11.2012, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta P. D. în contradictoriu cu pârâtul A. M. și în consecință:
Dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în Brasov, .. 11, .. 13, județul B., înscris in CF nr. 7093 S., nr. top (3004/1/1/3, 2997/1/1/3)/13 - . 1 camera, bucătărie, baie, hol, cu cota de 7,67/307 din puc.
Obliga paratul la plata către reclamanta a sumei de 10,3 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
La adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că reclamanta este proprietara imobilului situat în B., .. 11, .. 13, județul B., înscris in CF nr. 7093 Sanpetru, nr.top (3004/1/1/3, 2997/1/1/3)/13 . 1 camera, bucătărie, baie, hol, cu cota de 7,67/307 din puc.
Paratul ocupa imobilul fără a deține vreun titlu locativ.
In ceea ce privește comportamentul paratului ori împrejurarea ca reclamanta deține sau nu o alta locuința, ori ca paratul nu are unde sa locuiască in continuare, instanța retine ca acestea sunt aspecte lipsite de relevanta juridica, urmând a fi înlăturate. Ceea ce interesează in speța este exclusiv titularul dreptului de proprietate, respective cel înscris in cf.
In final, instanța retine ca toleranta reclamantei fata de parat in sensul in care proprietara a lăsat pe fostul soț sa locuiască in imobil nu se transforma . locativ, nu generează in beneficiul paratului un drept propriu de folosința in lipsa unui contract de închiriere.
Potrivit art. 480 C.civ.: “ Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege “.
Împotriva sentinței civile nr._/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria B., pârâtul A. M. a exercitat calea de atac a recursului, solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ce a fost promovată de intimată.
În motivare cererii de recurs, recurentul a susținut că prima instanță a reținut în mod greșit calitatea intimatei – reclamante de proprietar unic al bunului imobil din litigiu, aceasta deoarece acest bun a fost dobândit în timpul căsătoriei părților, astfel că el constituie bunul comun al acestora, aspect ce rezultă și din procesul – verbal de predare - primire nr. 10/298/17.10.1995.
A mai susținut recurentul în motivarea cererii de recurs că afirmațiile pe care intimata le-a făcut referitor la comportamentul său au fost în mod eronat reținut în considerentele sentinței recurate, întrucât acestea sunt neconforme cu realitatea iar temeinicia lor nu a fost dovedită de partea care le-a formulat.
Intimata – reclamantă deține în proprietate încă un imobil, în timp ce imobilul din litigiu reprezintă sigurul spațiu locativ al recurentului, care nu are resursele financiare necesare procurării unei alte locuințe.
În analizarea cauzei trebuie să se aibă în vedere și faptul că, deși prin hotărârea ce a fost pronunțată în procesul de divorț al părților cei doi copii rezultați din căsătoria acestora au fost încredințați intimatei spre creștere și educare, în baza unei înțelegeri a părților unul dintre cei doi copii a rămas în grija recurentului.
Apoi recurentul a arătat că înțelege să invoce un drept de retenție asupra bunului imobil din litigiu, până la data la care intimata îi va achita valoarea actualizată a sultei.
Recurentul nu a fundamentat în drept cererea de recurs pe care a formulat-o.
În apărare, intimata – reclamantă P. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a arătat că este unicul proprietar al bunului imobil din litigiu, recurentul nedeținând asupra acestuia niciun drept, aspect ce rezultă din evidențele de carte funciară ce au fost administrate ca probă în cauză.
A mai arătat intimata în motivarea poziției sale procesuale că recurentul a dobândit prin violență locațiunea asupra bunului imobil în litigiu, refuzând să părăsească acest imobil după ce instanțele de judecată au reglementat situația titularului dreptului de proprietate al acestuia și că sunt majori copiii ce au rezultat din căsătoria părților, astfel că aceștia nu se află în îngrijirea recurentului.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe.
Prin Încheierea ședinței publice din data de 30.04.2013, instanța, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei încheieri, a admis excepția de netimbrare a cererii recurentului de instituire, în favoarea sa, a unui drept de retenție asupra imobilului din litigiu.
Analizând sentința recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs dedusă judecății este nefondată, pentru considerentele ce succed:
Critica formulată de recurentul pârât în sensul că prima instanță ar fi reținut în mod greșit că intimata reclamantă este unicul proprietar al imobilului din care se solicită evacuarea acestuia, este nefondată.
Prima instanță a reținut în mod corect că titularul dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 7093 S., nr.top (3004/1/1/3, 2997/1/1/3)/13 - . 1 cameră, bucătărie, baie, hol, cu cota de 7,67/307 din puc este intimata reclamantă P. D., drept dobândit de aceasta cu titlu de drept partaj, înscris în evidențele funciare în baza actului nr._/2011cf., astfel cum rezultă din extrasul CF depus în dosarul de fond la fila 4.
Tribunalul constată că prima instanță nu a analizat și nu a reținut, la pronunțarea hotărârii de evacuare a pârâtului din spațiul locativ anterior identificat, nici un aspect legat de comportamentul pârâtului, arătând că acesta nu are nicio relevanță juridică în speță, după cum, de asemenea, a reținut că nu are relevanță juridică nici faptul că reclamanta mai deține un spațiu locativ, iar pârâtul nu, astfel că acesta nu ar avea unde locui în cazul evacuării sale. Nu s-a avut în vedere nici faptul că, din căsătoria părților au rezultat copii care au fost încredințați, cu ocazia divorțului, spre creștere și educare, reclamantei, singurul motiv reținut pentru pronunțarea hotărârii recurate fiind acela că recurentul pârât ocupă imobilul proprietatea exclusivă a intimatei reclamante fără a deține vreun titlu locativ.
Astfel cum s-a arătat anterior, intimata reclamantă este unicul titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție, tribunalul urmând să înlăture susținerea recurentului pârât, ca motiv pentru admiterea recursului, că și acesta ar fi proprietar de drept al spațiului locativ respectiv. Prevederile Constituției care garantează dreptul de proprietate, invocate de către recurentul pârât, sunt în favoarea intimatei reclamante, care are un drept exclusiv de proprietate asupra imobilului în cauză, iar nu în favoarea recurentului pârât care a ocupat imobilul proprietatea intimatei reclamante fără drept, neavând asupra acestuia vreun titlu.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurentul pârât, ca nefondat, și va menține hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
Întrucât prin încheierea ședinței publice din data de 30.04.2013, instanța, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei încheieri, a admis excepția de netimbrare a cererii recurentului pârât de instituire, în favoarea sa, a unui drept de retenție asupra imobilului din litigiu, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și a art.35 alin.5 din O.M.J.nr.760/1999, va anula această cerere formulată de recurentul pârât în recurs, ca netimbrată.
Instanța va lua act că, în recurs, intimata reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât A. M. împotriva sentinței civile nr._/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o menține.
Anulează, ca netimbrată, cererea de instituire a unui drept de retenție până la data plății sultei actualizate formulată de recurentul pârât în recurs.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. I. M. I. I. C. R.
Aflată în concediu de odihnă Aflată în concediu de odihnă
Semnează președintele instanței Semnează președintele instanței
Judecător A. N. M. Judecător A. N. M.
GREFIER
V. P.
Red.I.M.I./31.07.2013
Tehnored. I.T./31.07.2013; 2 ex
Jud. fond A. Sanpetru
| ← Succesiune. Decizia nr. 271/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
