Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 137/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 2871/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 137/.> Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Ș. M.
Judecător D. O. P.
Grefier N. C.
Pe rol judecarea apelului cauzei civile declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă Agro 2001, în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar General Group Expert SPRL, D.G.F.P. B. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. și M. C., împotriva sentinței civile nr._/23.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat C. D. R. în substituirea d-nului avocat C. N. pentru apelanta petentă, intimații fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că prin serviciul registratură al instanței intimatul D.G.F.P. B. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare în trei exemplare, la data de 01.04.2013 și intimata Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului B. a depus întâmpinare în patru exemplare la data de 05.04.2013, cu respectarea prevederilor art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța comunică reprezentantei convenționale a apelantei petente câte un exemplar al întâmpinărilor, în temeiul art. 96 Cod procedură civilă.
Reprezentanta convențională a apelantei petente arată că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinărilor.
Instanța ia act că reprezentanta convențională a apelantei petente nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisurile comunicate la acest termen de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentanta convențională a apelantei petente arată că nu solicită probe noi în apel.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta convențională a apelantei petente arată că solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de carte funciară pronunțată de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară B., fără acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că prin sentința civilă nr. 1371/2010 pronunțată de Tribunalul D., s-a dispus că aceasta ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, având ca efect intabularea dreptului de proprietate al apelantei petente asupra imobilului, respectiv a parcelelor de teren menționate în dispozitiv.
De asemenea, sentința pronunțată având autoritate de lucru judecat, nu poate fi cenzurată de altă instanță și nici de registratorul de carte funciară, care trebuie să pună în executare hotărârea instanței, neavând competența de a o cenzura, înscrisurile ce urmează a fi înscrise în cartea funciară putând fi verificate de registratorul de carte funciară numai cu privire la formă și nu cu privire la fond, neavând abilitatea să constate nulitatea înscrierii în cartea funciară, valabilitatea titlului de proprietate fiind prezumată până la anularea de către instanță de judecată, astfel cum a decis și Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 285/23.06.2009 și care a fost depusă la dosarul cauzei, ca practică judiciară.
Totodată, reprezentanta convențională a apelantei petente arată că, în conformitate cu prevederile Legii 7/1996, registratorul nu poate aduce atingere drepturilor ce urmează a fi înscrise în cartea funciară și nici să se subroge titularilor acestor drepturi.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr._/23.11.2012, Judecătoria B. a respins plîngerea formulată de petenta Asociația Agricolă Agro 2001, în contradictoriu cu intimata . prin administrator judiciar General Group Expert SPRL, M. C. reprezentat de Primar, Administrația Finanțelor Publice C. prin D. B., împotriva încheierii nr._/18.08.2011 a OCPI B..
Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 26.01.2011 sub nr.6903 s-a înregistrat la OCPI B. cererea de înscriere a dreptului de proprietate și radierea sechestrului înscris la B+ 7, asupra imobilului înscris în CF_ C. sub nr. top.3542/1/97, formulată de petenta Asociația Agricolă Agro 2001. Cererea de înscriere a dreptului de proprietate s-a întemeiat pe sentința civilă nr.1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ iar cererea de radiere a sechestrului asigurător pe sentința civilă nr.4759/20.05.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.3195/2005 și sentința civilă nr.6727/20.07.2007 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Prin Încheierea nr.6903/07.02.2011 OCPI B. a admis cererea petentei de radiere a sechestrului asigurător înscris la C + 1 în CF_ C. ( provenită din conversia pe hîrtie a Cf 10130A+ 101) și a respins cererea de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului cu număr top.3542/1/97 înscris în CF_ C.
În motivarea încheierii s-a reținut că ipoteca legală înscrisă în favoarea AFP C. și Municipiului C. constituie un impediment la transmiterea dreptului de proprietate, în condițiile art.151 al.9 și 10 din C.pr.fiscală. La dosar nu a fost atașat nici un înscris care să conțină acordul titularului ipotecii legale pentru transmiterea dreptului de proprietate.
Împotriva Încheierii nr. nr.6903/07.02.2011 OCPI B. petenta a formulat cerere de reexaminare ce a fost respinsă prin Încheierea nr._/18.08.2012. În esență motivele ce au stat la baza soluției de respingere a cererii de reexaminare sunt aceleași cu motivele ce au stat la baza respingerii cererii de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară.
La data de 23.07.2007, între petenta Asociația Agricolă ,, Agro 2001”, în calitate de cumpărătoare și ., în calitate de vânzătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul-teren înscris în CF_ a localității C. cu nr. top 3542/1/97 – teren de 274,66 mp.
Prin sentința civilă nr. 1371/16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D., s-a constatat valabilitatea convenției încheiate la data de 23.07.2007 privind terenul înscris în CF_ a localității C. cu nr. top 3542/1/97 și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF C..
În CF_ a localității C. ( provenită din conversia pe hîrtie a CF_ A+101 ) cu nr. top 3542/1/97, la foaia C, sunt înscrise dreptul de ipotecă legală conform art. 154 alin. 8, 9 din OG nr. 92/2003, în favoarea D. BV - AFP C. și dreptul de ipotecă în favoarea Municipiului C..
Conform art.154 alin. 5 din OG nr. 92/2003, care reglementează executarea silită a bunurilor imobile, executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. 9,10 și 11, art. 152 alin. 1 și 2 și art. 153^1 fiind aplicabile.
Potrivit art. 151 alin. 9 și 10 din OG nr. 92/2003 de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă. Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. 9 sunt lovite de nulitate absolută.
Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Art.63 din Ordinul 633/2006 stabilește că „dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 și 48 din lege.
(1^1) Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.”
A apreciat instanța de fond că, în cazul de față convenția încheiată la data de 23.07.2007 nu este în măsură să transmită dreptul de proprietate asupra terenului pentru simplul motiv că nu a fost încheiată în formă autentică. Prin sentința civilă nr. 1371/16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D., s-a constatat doar valabilitatea convenției încheiate la data de 23.07.2007, fără ca respectiva sentință să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Această mențiune este cuprinsă doar în considerentele sentinței. Dispozitivul unei hotărîri judecătorești reprezintă cea mai importantă parte a acesteia întrucît doar acesta cuprinde dispoziții ce pot fi puse în executare.
Instanța a reținut și împrejurarea că procesul ce a făcut obiectul dosarului_ în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1371/2010 s-a purtat doar între petenta Asociația Agricolă „Agro 2001” și . astfel că nu este opozabilă titularilor ipotecii legale, respectiv AFP C. și M. C..
Ipoteca legală născută din aplicarea art.154 din C.pr.fiscală are un regim special întrucît indisponibilizează bunul, astfel că trimiterea la prevederile art.1746 al 3 C.civil ( în forma în vigoare la data înscrierii ipotecii în cartea funciară), text care permite înstrăinarea bunurilor ipotecate, este netemeinică.
În concluzie instanța a reținut pe de o parte că sentința în temeiul căreia s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al petentei nu este o hotărîre care să țină loc de act autentic de vînzare cumpărare apt de a sta la baza unei înscrieri în cartea funciară și, pe de altă parte, existența interdicției de înstrăinare înscrisă în cartea funciară anterior încheierii convenției și pronunțării hotărîrii.
S-a menționat că prevederile legale enunțate mai sus permit registratorului de carte funciară să verifice legalitatea formală a titlului în temeiul căruia se solicită înscrierea. Ordinul 633/2006 – art.63 - face trimitere la actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. În cazul de față, registratorul a constatat în mod corect inexistența acordului la înstrăinare a titularului ipotecii legale, condiție specială a cărei lipsă atrage nulitatea absolută prevăzută în mod expres de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația Agricolă Agro 2001, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de CF, admiterii în tot a cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii nr. 6903/2011, admiterii și a cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cad._ nr. top. 3542/1/97, înscris în CF nr._ C. în favoarea petentei, precum și radierii ipotecii legale, constituite în favoarea D. - AFP C..
În motivarea căii de atac exercitate, apelanta arată că, pentru a pronunța sentința apelata, instanța de fond s-a limitat la preluarea formală a motivelor invocate de registratorul OCPI, înlăturând în totalitate motivele invocate de petentă, fără a opune argumente juridice solide în acest sens.
A mai arătat apelanta că pronunțând hotărârea, instanța a apreciat că Convenția de vânzare cumpărare încheiată la data de 23.07.2007 nu este în măsură să transmită dreptul de proprietate asupra terenului pentru simplu motiv că nu a fost încheiată în formă autentică, motiv ce nu poate fi avut în vedere de vreme ce tot instanța de fond a apreciat că prin sentința civilă nr. 1371/2010 pronunțată de Tribunalul D. s-a constatat doar valabilitatea convenției. A apreciat apelanta că reținând aceste aspecte, instanța de fond nu a făcut decât să își contrazică cea dintâi afirmație, recunoscând valabilitatea convenției în discuție și, pe cale de consecință a transmiterii în mod legal a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Apelanta a apreciat că motivele reținute de instanța de fond relative la inexistența acordului la înstrăinare a titularului ipotecii legale, care reprezintă o condiție specială a cărei lipsă atrage nulitatea absolută prevăzută în mod expres de lege, nu pot constitui temeiuri legale care să justifice soluția pronunțată în cauza cu care a fost investită instanța de fond, textele legale indicate de instanță în fundamentarea soluției date, fiind interpretate contrar literei și spiritului lor.
A mai arătat apelanta că instanța de fond nu a analizat motivele invocate de ea în susținerea plângerii formulate, iar în ceea ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 pronunțată de Tribunalul D., se susține că nu pot fi primite reținerile instanței de fond relative la împrejurarea că această hotărâre nu poate ține loc de act de vânzare-cumpărare, de vreme ce, așa cum rezultă din considerentele ei, “ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu consecința intabulării dreptului de proprietate al reclamantului. Apelanta a susținut că această sentință intră în puterea lucrului judecat și nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult, de către OCPI.
În cauză, intimații M. C., prin reprezentant legal și D. – Administrația Finanțelor Publice a mun. C. au depus la dosarul cauzei întâmpinări, prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Cererea de apel este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”. Art. 154 alin.5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul, încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin.9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, se reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
În speță există o piedică de carte funciară, aceasta constând în împrejurarea că, prin sentința de care se prevalează apelanta, s-a dispus efectuarea unei înscrieri care contrazice interdicția de înstrăinare înscrisă în cartea funciară în favoarea Băncii Agricole, iar titularul acestei din urmă înscrieri nu a fost parte în procesul respectiv. Așa fiind, hotărârea nu îi este opozabilă și nu se poate înscrie împotriva dreptului său, corelativ obligației de neînstrăinare asumată de către S.C. S. C. S.A. și înscrisă în cartea funciară anterior pronunțării hotărârii judecătorești.
Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
Opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu încălcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci de natură a împiedica înscrierea. Odată înlăturată piedica respectivă, printr-un alt litigiu sau pe cale amiabilă, administrativă, hotărârea în discuție poate fi pusă în executare prin înscrierea în cartea funciară a dreptului consacrat.
În speță piedica de carte funciară relevată constă în încălcarea unui drept subiectiv al unei terțe persoane, Banca Agricolă, fără a exista un titlu împotriva acesteia, și a principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești.
Tribunalul reține de asemenea că sunt corecte considerente privind verificarea de către registrator a înscrisului care stă la baza cererii de înscriere, în speță valabilitatea formală a contractului de vânzare cumpărare.
În acest sens, se reține că, deși intabularea s-a dispus prin sentință, aceasta nu ține loc de contract, iar titlul cu care ar fi urmat să fie înscrisă petenta în cartea funciară ca proprietară era acela de vânzare-cumpărare. Sub acest aspect este de observat că hotărârea judecătorească invocată nu are efect constitutiv de drept, ci declarativ. Dispoziția de intabulare are la bază un contract a cărui nulitate absolută este prevăzută expres de art. 151 alin. 10 din Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 63 alin.1 ind.1 din Ordinul nr.633/2006 al A.N.C.P.I., registratorul era obligat să respingă cererea de înscriere deoarece indirect viza înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege.
Acest demers nu echivalează cu cenzura unei hotărâri judecătorești deoarece este în discuție o nulitate ce intervine pentru motive extrinseci acesteia, în condițiile în care acțiunea nu a avut ca obiect constatarea nulității sau a valabilității contractului din această perspectivă, iar instanța de judecată nu a putut realiza cercetări cu depășirea limitelor investirii.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de petenta Asociația Agricolă „Agro 2001” împotriva sentinței civile nr._/23.11.2012 a Judecătoriei B., care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ AGRO 2001, cu sediul în comuna Ț., .. D., împotriva Sentinței civile nr._/23.11.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.04.2013.
Președinte, Judecător,
S. Ș. M. D. O. P.
Grefier,
N. C.
Redactat jud. SSM/16.05.2013
Tehnored. CN/17.05.2013
Jud. fond B. M. M.
2 ex.
| ← Evacuare. Decizia nr. 686/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 434/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
