Fond funciar. Decizia nr. 1120/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1120/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 16734/197/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ NR.1120/R DOSAR NR._
Ședința publică de la din data de 30.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. G. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - R. C.
JUDECĂTOR - S. N.
GREFIER - C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recurrsului declarat de recurenta – petentă C. I. în contradictoriu cu intimatele C. L. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Asupra Terenurilor în Baza Legii nr.18/1991 S. și C. L. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor în baza Legii nr.18/1991 B., împotriva sentințe civile nr._.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ având ca obiect „fond funciar ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședință publică din data de 23.09.2013 când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 30.09.2013.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă 3037/20.02.2013 a Judecătoriei B. a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. I. în contradictoriu cu pârâții C. L. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra terenurilor S. și C. Județeană B. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și s-a luat act că nu au fost solicitate de către pârâți cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 31.01.2000 a fost emis de către pârâta C. JUDEȚEANĂ B. DE STABILIREA A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, la propunerea COMISIEI LOCALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR S., Titlul de Proprietate nr._, prin care a fost reconstituit beneficiarilor C. I. B., C. I. S. și C. I. A. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 900 mp, situat în tarlaua 84, ., învecinat la nord cu F989/2/3, la est cu F 989, la sud cu F 989/2/1 iar la vest cu F 989, terenul având ramura de cultură fâneață.
Conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 64 din 2006 reclamanta are calitate de succesoare în drepturi a defunctului C. B. decedat la data de 11.10.2006 iar conform certificatului de moștenitor suplimentar nr. 76 din 2006, eliberat de BNP A. A. M. reclamanta are calitatea de succesoare în drepturi a defuncților C. S. și C. I. A..
În ce privește procesul verbal de punere în posesie depus la dosar, prima instanță a reținut că a fost semnat de către un singur proprietar așa cum rezultă din copia actului, depusă la dosarul cauzei.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, susținută de pârâta C. Județeană B. de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor prima instanța a respins-o ca neîntemeiată întrucât susținerea pârâtei nu este fondată dat fiind faptul că prin precizarea de acțiune reclamanta a menționat ca temei al nulității titlului un motiv de nulitate absolută și anume art. 3 lit. b din Legea nr. 169 din 1997.
Referitor la cererea reclamantei de a se constata nulitatea parțială a Titlului de Proprietate nr._ din data de 31.01.2000 instanța de fond a reținut că potrivit raportului de expertiză înregistrat cu nr._, la data de 30.07.2012, întocmit de expert Ing. V. V., a rezultat în urma operațiunilor efectuate că în realitate, categoria de folosință a terenului înscris în tarlaua 84 este curs de apă, imobilul fiind situat în extravilanul localității D. Morii, UAT S.. A menționat totodată expertul că în urma confruntării planului cadastral cu . de proprietate că în cuprinsul titlului emis, tarlaua 84 ar fi fost trecută în mod eronat, identificare corectă fiind tarlaua 91.
A concluzionat astfel expertul că terenul din titlul de proprietate nr._ din data de 31.01.2000 reprezintă un curs de apă, fiind în realitate cuprins în T 91, HC 989/2/2, localitatea D. Morii. S-a precizat totodată în concluziile raportului de expertiză că suprafața ocupată de cursul de apă este de 1.300 mp, această suprafață reprezentând practic suprafața întregului număr cadastral NC 989, diferența de suprafață nefiind regăsită în acest număr cadastral.
Referitor la cererea reclamantei, instanța a reținut în drept că, potrivit art. 3 lit. b din Legea 169 din 1997-temei juridic indicat de reclamantă prin precizarea formulată la termenul din data de 13.01.2012, Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor;
Instanța de fond a mai constatat că din cuprinsul adresei emise de ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE, ADMINISTRAȚIA BAZIBNALĂ DE A. O., SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR B., adresă înregistrată cu nr._ din 15.01.2013, cursul de apă identificat pe baza raportului de expertiză întocmit de expert Ing. V. V. nu este un curs de apă aflat în domeniul public al statului și în administrarea instituției, conform Legii Apelor Române, nr. 107 din 1996 și nu se regăsește în Anexa nr. 12 la HG 1705 din 2006, privind inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. S-a menționat totodată de către instituția solicitată că proprietarul cursului de apă poate fi identificat din Registrul Agricol al Primăriei Municipiului S..
Așadar, pe baza datelor furnizate, prima instanța a considerat neîntemeiate susținerile reclamantei conform cărora titlul de proprietate emis pe numele autorilor săi ar fi lovit de nulitate pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui bun proprietate publică, dat fiind caracterul de bun proprietate privată al imobilului, caracter rezultat din probele administrate în prezenta cauză.
Instanța de fond a mai reținut în plus că, reconstituirea dreptului de proprietate pe numele autorilor reclamantei s-a realizat potrivit art. 14 din Legea nr. 18 din 1991 alin. 2 ( Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție)” și cu respectarea art. 2 din Legea 1 din 2000,
(1) În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament”.
Concluzionând, prima instanța reține că, dată fiind reconstituirea dreptului de proprietate al autorilor reclamantei pe vechiul amplasament, având în vedere că imobilul curs de apă nu face parte din proprietate publică a statului și că acesta poate facem conform art. 3 din Legea 107 din 1996, obiect al dreptului de proprietate privată, cererea reclamantei de constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate nr._ din data de 31.01.2000 va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ce privește poziția pârâtei C. L. S. PENTRU RECONSTITUIRE DREPTULUI DE PROPRIETATE, care s-a declarat de acord cu admiterea cererii, s-a reținut că această poziție este contrară celor menționate de C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B., și nu poate determina o altă soluție decât cea adoptată de instanță pe baza probelor administrate și reținute prin prisma dispozițiilor legale enunțate, cu atât mai mult cu cât actul contestat-titlul de proprietate nr._ din data de 31.01.2013 a fost emis de către C. Județeană B., la propunerea Comisiei Locale S. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. I., solicitând modificarea în totalitate a sentinței civile nr.3037/20.02.2013 și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a învederat că niciodată antecesorii recurentei nu au avut în proprietate acest râu – curs de apă și nici măcar nu au avut teren în zona D. Morii iar din înscrisurile depuse la dosar reiese că în mod greșit a reținut instanța de fond că reconstituirea dreptului de proprietate s-ar fi făcut pe vechiul amplasament. Râurile nu pot deveni numai ele însele proprietatea unei persoane fizice, dacă acea persoană nu este și proprietarul terenurilor riverane iar acest curs de apă nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza L. nr.18/1991 deoarece nu a fost niciodată proprietatea CAP S. și nici L. nr.18/991 nu prevede reconstituirea dreptului de proprietate pe albiile de râuri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar conform art.42 din L. nr.1/2000.
Intimata pârâtă C. LOCALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR S. a formulat întâmpinare (f.19-20) prin care a solicit ca în funcție de probele administrate în cauză să dispună în consecință.
În drept, au fost invocate prevederile art.115 și urm. Cod pr. civ., L. nr.18/1991, HG 890/2005.
De asemenea, intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ B. DE STABILIREA A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR a depus întâmpinare (f.21-22) prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului însă din informațiile primite de la Biroul Agricol rezultă că terenul nu face parte din domeniul public al Municipiului S., ceea ce face ca la acest moment soluția instanței de fond să fie perfect corect.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 coroborat cu art.308 alin.2, 275, 276 Cod pr .civ, L.169/1997.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri la solicitarea recurentei.
Analizând sentința recurată raportat la criticile formulate, instanța reține că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente.
În cursul judecății în fața instanței de fond, reclamanta a indicat în mod expres faptul că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. art. 3 lit. b din Legea 169 din 1997 și că terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate reprezintă un curs de apă care nu se află în circuitul civil.
În raport de aceste motive de nulitate, prima instanță a reținut în mod corect că nu s-a făcut dovada că acest curs de apă se află în domeniul public al statului sau al unității administrativ teritoriale, pentru a fi incidente dispozițiile L.169/1997 menționate anterior.
Prevederile Codului civil invocate de către recurentă în susținerea recursului nu prezintă relevanță în speță întrucât prima instanță nu și-a fundamentat soluția pe aceste dispoziții iar în speță este vorba de un titlu de proprietate emis în condițiile L. nr.18/1991, care are caracterul unei legii speciale în raport de prevederile Codului civil.
În acest sens, potrivit art.2 alin.1 lit. c din L. nr.18/1991, intră în domeniul de aplicare al acestei legi inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, și anume albiile minore ale cursurilor de apă.
Prin urmare, astfel de terenuri pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în condițiile prevăzute de L. nr.18/1991.
În ce privește Registrul cadastral al posesorilor depus în recurs (f.38-39), o suprafață de 2300 mp din terenul în litigiu figurează în administrarea operativă a Ocolului Silvic B. ceea ce nu dovedește că terenul respectiv nu ar fi fost preluat în proprietatea CAP, fiind numai în administrarea Ocolului silvic.
Este adevărat că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe vechiul amplasament deținut de către antecesorii reclamantei însă potrivit adresei emise de către Primăria Mun. S., pe teritoriul administrativ al acestui municipiu, reconstituirea nu s-a făcut pe vechiul amplasament (f.31 dos. recurs).
De altfel, un astfel de motiv de nulitate nu a fost invocat în fața primei instanțe și prin urmare nu poate fi invocat pentru prima oară în fața instanței de recurs, conform art.316 raportat la art.294 Cod pr. civ.
Chiar dacă în titlu de proprietate emis pe numele antecesorilor reclamantei suprafața cursului de apă este menționată ca fiind fâneață, indicarea categoriei greșite de folosință a terenului nu constituie un motiv de nulitate al titlului respectiv.
În consecință, față de motivele de fapt și de drept expuse și de dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr. civ., instanța va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă C. I. în contradictoriu cu intimații - pârâți C. L. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată Asupra Terenurilor S. și C. Județeană B. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar împotriva sentinței civile nr.3037/20.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. G. R. C. S. N.
GREFIER
L. C.
Red.RC/18.10.2013
Tehnored.LC/18.10.2013
Jud.fond: M.L.
2 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 86/2013. Tribunalul BRAŞOV | Obligaţie de a face. Decizia nr. 161/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
