Acţiune în constatare. Decizia nr. 1268/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1268/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 30057/197/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1268/R
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier I. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți D. M., D. D. A., în contradictoriu cu intimatul pârât P. T. A., împotriva sentinței civile nr.5344/27.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr. 5344/27.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dos. civ. nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții D. M. și D. D. A. în contradictoriu cu pârâtul P. T. A. și a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de acesta din urmă.
În consecință, s-a constatat că pârâtul-reclamant-reconvențional P. T. A. este proprietar exclusiv al bucătăriei și cămării vândute acestuia de Statul Român prin contractul nr._/23.02.1998 și că spațiile de uz comun din imobilul situat în B., .. 5, jud. B., sunt doar holul de acces la apartamente și terasa de acces.
Celelalte pretenții din cererea reconvențională au fost respinse.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietarul unui apartament situat în imobilul din B., .. 5, apartament cumpărat de la Statul Român prin RA RIAL cu contractul nr._/20.10.1998. Potrivit contractului obiectul vânzării l-au constituit o cameră, hol, bucătărie, baie, antreu, pivniță – în proprietate exclusivă și cota de ½ din culoar și terasă comune.
La rândul său pârâtul este proprietarul unui apartament situat în imobilul din B., .. 5, apartament cumpărat de la Statul Român prin RA RIAL cu contractul nr._/13.02.1998. Potrivit contractului obiectul vânzării l-au constituit trei camere, bucătărie, baie, cămară, vestibul, hol, magazie zid– în proprietate exclusivă și cota de ½ din hol și terasă .
Ambii proprietari au dat declarații notariale prin care au afirmat că apartamentele au in folosință comună un culoar și o terasă cu scara exterioară de acces.
În schița apartamentului cumpărat de pârâtul P. T., sunt identificate bucătăria apartamentului din care se face accesul în cămara apartamentului, unde este desenată o scară – scara de acces în pod.
Expertiza construcții a identificat acea scară ca fiind singurul acces realizat pentru a se intra in podurile clădirii, fiind vorba de podul de deasupra apartamentului pârâtului și podul situat deasupra apartamentului reclamanților.
Din adresa nr. 169/18.01.2005 emisă de . Biserica Evanghelică CA din România rezultă că imobilul din B., .. 5 cuprinde 19 apartamente vândute persoanelor fizice, între care și părțile din proces.
De asemenea . a comunicat reclamanților prin adresa nr. 5839/415/27.10.2011 că podul imobilului nu a fost luat în calcul la stabilirea prețului de vânzare al apartamentelor, urmând să fie inclus în părțile de uz comun ale clădirii odată cu dezmembrarea proprietăților ce compun în prezent respectivul stabiliment.
. și instanței că în prezent părțile de uz comun ale clădirii, alcătuită din 5 corpuri și 19 apartamente, nu au fost individualizate, așteptându-se reglementarea situației de carte funciară a clădirii.
Din toată această stare de fapt și de drept a proprietăților părților rezultă că fiecare parte este proprietar doar asupra apartamentului pe care l-a cumpărat prin intermediul fostei RA Rial de la Statul Român, nici una din părți neavând transmis dreptul de proprietate asupra podului clădirii în care sunt amplasate apartamentele sau asupra vreunei cote din pod.
În condițiile în care imobilul cuprinde 19 apartamente, demersul judiciar al reclamanților, care au chemat în judecată doar proprietarul unui singur apartament din imobil, ca față de acesta să se constate că podul imobilului este parte de uz comun a apartamentelor din imobil, este inadmisibil, întrucât față de compunerea imobilului și numărul drepturilor de proprietate exclusivă care coabitează în acesta, ne aflăm într-o situație de solidaritate procesuală ( activă sau pasivă, după caz) impusă de natura bunului și implicit a dreptului pus în discuție. Or, această solidaritate procesuală obligatorie a fost nesocotită de reclamanți, care nu au pus în discuție cererea lor în contradictoriu cu toți proprietarii de apartamente care au vocație la a dobândi sau a li se recunoaște drepturile asupra acelorași spații apreciate ca fiind de uz comun.
În plus, din probele administrate rezultă că podul imobilului nu a fost vândut, nici reclamanților nici pârâtului. Ca atare cererea reclamanților de a se constata calitatea podului clădirii de parte de uz comun aferentă apartamentelor din clădire, nu s-a formulat și în contradictoriu cu persoana care are calitatea de proprietar al podului, sau vânzător al apartamentelor despre care se afirmă că beneficiază de părți de uz comun, deci și din acest punct de vedere cadrul procesual nu este adecvat.
În consecință, in cadrul procesual fixat de reclamanți, cererea acestora de a se constata că podul imobilului situat în B., .. 5, reprezintă parte de uz comun aferentă proprietăților tuturor proprietarilor de apartamente din imobil a fost considerată inadmisibilă, astfel că a fost respinsă.
De asemenea cererea reclamanților de a se institui în favoarea acestora, în calitate de coproprietari ai podului ( fond dominant) un drept de servitute de trecere prin apartamentul pârâtului P. T., ca proprietar exclusiv al fondului aservit, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, reclamanții neavând calitatea de coproprietari ai podului, indicat ca fond dominant ( reclamanții nu au un titlu de proprietate asupra acestei părți din imobil) pentru a justifica pretenția acestora de a dobândi un drept de servitute asupra imobilului proprietatea pârâtului.
Ca atare, întreaga acțiune a reclamanților a fost respinsă, în baza argumentelor dezvoltate anterior.
În ce privește cererea reconvențională formulată de pârât, în contextul pretențiilor inițiale și apoi precizate ale reclamanților, aceasta a fost apreciată ca fiind justificată din prisma tranșării disputei cu privire la accesul spre pod, situat în cămara pârâtului, întrucât inițial reclamanții au susținut că pârâtul a modificat structura imobilului înglobând acest acces în apartamentul său.
Întrucât poziția reclamanților și cererile lor inițiale erau argumentate în acest mod, acțiunea în constatare a pârâtului referitoare la descrierea proprietății sale și natura dreptului de proprietate asupra diverselor spații ce compun proprietatea sa, este pe deplin justificată și din prisma interesului și din prisma admisibilității acțiunii în constatare. Pârâtul reclamant reconvențional are interes în a preveni orice încercare a reclamanților de a pune sub semnul echivocului dreptul său de proprietate asupra diverselor spații ce îi compun imobilul, cu atât mai mult cu cât oponenții săi nu îi uzurpă dreptul de proprietate, situație ce ar justifica o acțiune în realizarea dreptului, ci doar tind a-i dezmembra în fapt dreptul de proprietate exclusivă, prin impunerea unei conduite ce să le permită acestora accesul în spații aflate în proprietatea exclusivă a reclamantului.
Din acest motiv excepțiile lipsei interesului și inadmisibilității cererii reconvenționale, invocate de reclamanți prin întâmpinare la cererea reconvențională, au fost respinse.
Pe fondul cererii reconvenționale, din probele administrate rezultă că bucătăria și cămara în care este montată o scară de acces în pod sunt în proprietatea exclusivă a pârâtului, fiind vândute ca atare prin contractul nr._/13.02.1998 încheiat cu Statul Român, fapt întărit de schița anexă la contract, care confirmă că la momentul vânzării apartamentului acesta avea în compunere și bucătăria și cămara în care se află scara de acces la podul de deasupra apartamentului pârâtului. Acest fapt este recunoscut de reclamanți în cursul judecății prin chiar obiectul cererii lor precizată, care justifică pretenția de a dobândi un drept de servitute de trecere prin proprietatea pârâtului, respectiv bucătărie și cămară, de faptul că aceste spații sunt în proprietatea exclusivă a acestuia.
Deci cererea pârâtului de se constata că este proprietar exclusiv al bucătăriei și cămării care au fost vândute pârâtului de către Statul Român prin contractul nr._/13.02.1998 este întemeiată, astfel că a fost admisă.
De asemenea cererea acestuia de a se constata că spațiile de uz comun vândute părților sunt doar holul de acces la apartamente și terasa de acces este de asemenea întemeiată, acest fapt rezultând din contractele de vânzare cumpărare ale părților și din declarațiile notariale date de acestea în vederea perfectării acestor contracte.
În ce privește cererea pârâtului de a fi obligați reclamanții să respecte liniștita posesie și proprietate a pârâtului asupra spațiilor proprietatea exclusivă a acestuia, aceasta apare ca neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă, întrucât pârâtul nu a probat că reclamanții au săvârșit vreo faptă de uzurpare a dreptului de proprietate al pârâtului sau al posesiei acestuia asupra spațiilor în discuție, acțiunea în justiție nereprezentând un astfel de fapt, ci constituind doar un demers ce are ca scop soluționarea judiciară a disputei dintre părți.
Cererea pârâtului de a fi obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, la dosar nefiind depusă nici o dovadă a acestor cheltuieli.
Împotriva sentinței de mai sus au declarat recurs reclamanții-pârâți reconvențional D. M. și D. D. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-reclamanți au arătat că raționamentul primei instanțe potrivit căruia acțiunea este inadmisibilă pentru că nu au fost chemați în judecată ceilalți proprietari de apartamente este greșit întrucât admiterea acțiunii nu le-ar fi afectat cu nimic drepturile, din contră, soluția ar fi profitat și acestora. Astfel, regimul juridic al podului stabilit prin hotărâre ar fi fost același pentru toți proprietarii de apartamente din clădire, nu doar pentru recurenți.
Se subliniază că în speță nu s-a solicitat ieșirea din indiviziune asupra podului, situație ce ar fi presupus o stare de coparticipare procesuală, ci doar constatarea faptului că podul este parte de uz comun a imobilului și obligarea singurei persoane care obstrucționează accesul la acest pod la a acorda permisiunea recurenților-reclamanți de a-l folosi. Apreciază că prin hotărârea instanței de fond s-a recunoscut practic accesul exclusiv al unuia dintre proprietarii apartamentelor din imobil la pod, întrucât intimatul pârât este singurul care are acces la pod.
Recurenții-reclamanți – pârâți reconvențional D. reiau motivele de fapt ale acțiunii introductive și arată în continuare că nu au posibilitatea de a realiza o reparație solidă a acoperișului în condițiile în care cealaltă parte le îngrădește în mod abuziv dreptul de folosință a podului-spațiu de uz comun.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. și art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Intimatul pârât – reclamant reconvențional P. T. A. nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea dedusă judecății, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Din extrasul de carte funciară depus la fila 9 din dosarul de fond și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară nr._/2013 întocmit de expertul judiciar arhitect Scrada L. F. ( filele 97-110) rezultă că imobilul situat în B., .. 5, jud. B., în care se găsesc apartamentele părților litigante se află înscrise în CF nr._ B., nr. top. 5209, 5210, proprietar fiind Statul Român prin Ministerul Învățământului Public.
Pe de altă parte, așa cum s-a reținut și în considerentele de fapt ale sentinței atacate, prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate de părți cu Statul Român prin RA Rial B., nu au fost identificate ca părți de uz comun decât un culoar și o terasă de 3,29 mp (filele 5-7 dosarul de fond).
Dată fiind această stare de fapt, este corect raționamentul instanței de fond potrivit căruia nu se poate analiza o cerere de constatare a faptului că podul aferent corpurilor de clădire înscrise în CF nr._ B. nr. top. 5209, 5210, reprezintă parte de uz comun în lipsa chemării în judecată în primul rând a proprietarului tabular Statul Român, iar în al doilea rând a celorlalte persoane care au cumpărat apartamente în acel imobil.
Nu se poate susține că admiterea acțiunii ar fi profitat oricum tuturor proprietarilor de apartamente situate în B., ., întrucât constatarea că podul este parte de uz comun ar fi atras pentru proprietarii respectivi nu numai drepturi, dar și obligații, cum sunt acelea privind întreținerea părților de uz comun. Or, nimeni nu poate fi obligat să dobândească drepturi sau obligații peste voința sa.
Nu este întemeiată nici susținerea recurenților potrivit căreia prin hotărârea instanței de fond s-a recunoscut accesul exclusiv la pod al unuia dintre proprietari, pentru că dispozițiile sentinței nu au fost în acest sens, iar constatarea că bucătăria și cămara se află în proprietatea exclusivă a intimatului pârât – reclamant reconvențional P. T. A. nici nu mai era necesară, din moment ce în contractul de vânzare-cumpărare nr._/13.02.1998 încheiat cu Statul Român se arată în mod expres că acestea sunt proprietatea exclusivă a cumpărătorului (fila 5).
Pe de altă parte, apreciem că cererea formulată de recurenții-reclamanți-reconvențional este inadmisibilă și din perspectiva dispozițiilor art. 111 C.proc.civ. potrivit cărora partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Or, în speță s-a solicitat constatarea existenței unei stări de fapt, ceea ce este inadmisibil, iar pe de altă parte, recurenții-reclamanți aveau la îndemână exercitarea unei acțiuni în realizarea dreptului pe care să o îndrepte împotriva proprietarului tabular în primul rând.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul dedus judecății și va menține sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
Fiind părțile aflate în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 coroborat cu art. 316 C.proc.civ., recurenții vor fi obligați să plătească intimatului P. A. T. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul apărătorului ales.
Totodată, văzând dispozițiile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, aplicabilă la momentul sesizării primei instanțe, precum și împrejurarea că la judecata în fond a cauzei taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, tribunalul va obliga intimatul pârât reclamant reconvențional P. T. A. la plata sumei de 465 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți D. M. și D. D., în contradictoriu cu intimatul-pârât P. T. A. împotriva sentinței civile nr. 5344/27.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dos. civ. nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Dă în debit intimatul cu suma de 465 lei reprezentând taxe judiciare pentru fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
I. C.
Red. P.M./06.12.2013
Tehnored. I.C./09.12.2013; 2 ex.
Jud. fond: Crisitian G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1102/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 729/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
