Contestaţie la executare. Decizia nr. 729/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 729/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 3002/62/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 729/R/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea ., prin reprezentant legal B. D. Septimiu în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice B., prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile nr. 9468/03.08.2011 și a încheierii de ședință din data de 20.07.2011 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul numărul_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul legal al contestatoarei, respectiv domnul B. D. Septimiu, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
La interpelarea instanței cu privire la alte cereri de formulat, administratorul contestatoarei învederează instanței că a formulat o cerere greșită, a văzut din încheierea de la termenul anterior că trebuia să ceară suspendarea hotărârii atacate, respective a deciziei civile nr.98 din 26.01.2012 iar ei au solicitat altceva. Solicită suspendarea hotărârii atacate având în vedere că au depus acțiunea.
În urma deliberării, tribunalul reține că este inadmisibilă cererea formulată de către reprezentantul legal al părții contestatoare întrucât prin încheierea ședinței publice de la termenul din 24.04.2013 tribunalul a analizat și s-a pronunțat asupra cererii pe care această parte a înțeles să o promoveze în conformitate cu prevederile cuprinse în art.319 indice 1din Codul de procedură civilă.
Contrar celor susținute de reprezentantul legal al părții contestatoare, instanța nu s-a limitat la a analiza admisibilitatea cererii cu care a fost sesizată ci a procedat și la analizarea caracterului întemeiat al acesteia, semnificative sub acest aspect sunt cele consemnate în ultimele două paragrafe ale considerentelor încheierii.
Neexistând alte cereri de soluționat, în conformitate cu prevederile cuprinse în art.150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul legal al părții contestatoare solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost precizată.
Cauza fiind în stare de judecată instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 28.12.2012, inițial sub nr._/62/2012, contestatoarea . în contradictoriu cu intimata AFP Feldioara reprezentată de AFP B., a declarat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 9468/03.08.2011 și a încheierii de ședință din data de 20.07.2011 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul numărul_ .
Ulterior, contestatoarea a precizat cererea la data de 04.02.2013 și a arătat că hotărârea contestată este decizia civilă nr.98/R/26.01.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ .
În motivarea acestei cereri, contestatoarea . a reluat toate considerentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată și a arătat că instanța de recurs, în fața căreia a invocat expres excepția de nelegalitate a deciziei nr.5298/08.12.2010, a omis să pună această excepție în discuția părților și să se pronunțe asupra chestiunii admisibilității sau inadmisibilității sesizării instanței de contencios administrativ competentă să o soluționeze, respectiv a Curții de Apel B..
Pe de altă parte, arată că instanța de recurs nu a examinat excepția de inopozabilitate a titlului executoriu din care rezultă creanța contestată și ca urmare nu a cercetat din această perspectivă valabilitatea formelor de executare și a executării silite în ansamblul său.
Prin urmare, contestatoarea apreciază că instanța de recurs a omis, din greșeală să cerceteze unele din motivele hotărâtoare de modificare sau de casare a hotărârii atacate și să reglementeze situația cauțiunii de 9400 lei pe care a plătit-o pentru a obține suspendarea formelor de executare.
În drept au fost invocate dispozițiile art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul B. în data de 12.03.2013 în dosarul civil nr._/62/2012 a fost admisă excepția de necompetență funcțională a Secției a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, invocată din oficiu și în consecință s-a dispus transpunerea cauzei la Secția I Civilă.
Astfel, dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei secții la data de 21.03.2013 sub nr._ .
Intimata Administrația Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare arătând că motivele invocate nu sunt în măsură să conducă la anularea deciziei contestate.
Analizând cererea dedusă judecății raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr.98/R/26.01.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ a fost respinsă cererea de recurs formulată de recurenta-contestatoare . împotriva sentinței civile nr.9468/03.08.2011 și a încheierii de ședință din 20.07.2011, pronunțate de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, care au fost menținute.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele considerente:
Prin precizarea acțiunii contestatoarea a invocat excepția de nelegalitate privind procesul verbal nr.1/15.06.2010 încheiat de CRPDRP 7 Centru A. I., procesul-verbal de constatare încheiat APDRP – CRPDRP 7 Centru A. I. nr._/5.08.2010, decizia de soluționare contestația nr._/5.10.2010 emisă de APDRP București și notificarea beneficiarului privind încetarea contractului de finanțare nr._/25.10.2010 emisă de APDRP București. În motivarea acestei cereri contestatoarea a arătat că actele administrative reține constatări ce nu corespund realității, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanțare. Toate constatările și măsurile dispuse au ca sorginte o interpretare eronată a situației reale a activității supusă controlului prin luarea în considerare și fundarea constatărilor pe înregistrări contabile parțial eronate, ulterior corectate, ignorate nejustificat, contrar legii contabilității și ordinului MFP nr.3055/29.10.2009 și Directiva IV a CEE.
În mod corect prima instanță a soluționat cererea de sesizare a instanței de contencios cu soluționarea excepției de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Ca urmare, legiuitorul a prevăzut o condiție pentru sesizarea instanței specializate pentru soluționarea excepției de nelegalitate, respectiv ca de actul administrativ atacat să depindă soluționarea litigiului pe fond.
În cauza dedusă judecății contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare emise de Administrația Finanțelor Publice a Comunei Feldioara, respectiv somația nr.8/_ /1950 și titlul executoriu nr.12/17.12.2010, documentul prin care s-au individualizat suma de plată conform dispozițiilor OG nr. 92/2003 fiind decizia de impunere nr.5298/8.12.2010.
Toate actele atacate de contestatoare pe calea excepției de nelegalitate, indiferent de calificarea juridică care le poate fi acordată (respectiv indiferent de calitatea lor de act administrativ sau de altă natură) nu au legătură cu fondul pricinii, întrucât se referă la legalitatea instituirii obligației de plată, aspect care nu poate fi cercetat pe calea contestației la executare.
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin.3 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. O soluție similară este adoptată de legiuitor în art. 173 alin. 3 din codul fiscal, care prevede că contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Conform dispozițiilor art.205 alin.2 din OG nr.92/2003 împotriva titlului de creanță se poate formula contestație potrivit legii.
Ca urmare, pe calea contestației la executare nu se poate anula sau modifica însuși titlul executoriu pentru contestarea căruia există calea contestației administrative. Instanța competentă a statua asupra contestației la executare nu poate examina împrejurări care vizează legalitatea titlului executoriu, iar excepția de nelegalitate se referă chiar la aceste aspecte. Excepția de nelegalitate se referă la fondul litigiului prin care s-ar putea contesta titlul executoriu, iar nu la fondul contestației la executare, în care se poate analiza doar legalitatea actelor de executare.
Recurenta contestatoare a susținut că decizia de impunere nr.5298/8.12.2010 nu i-ar fi fost comunicată, chestiune neinvocată cu ocazia judecării în primă instanță, astfel încât nu poate fi supusă cercetării pentru prima oară în calea de atac extraordinară a recursului.
Prima instanță nu a încălcat nicio normă de competență atunci când a dispus respingerea cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ, toate considerentele reținute la adoptarea acestei soluții fiind în concordanță cu dispozițiile art.4 din Legea contenciosului administrativ. Astfel, instanța nu este obligată să sesizeze instanța de contencios ori de câte ori se invocă excepția de nelegalitate, ci trebuie să aprecieze asupra acestei cereri, făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente. În consecință, nu a existat niciun motiv de nulitate a încheierii de ședință din data de 20.07.2011, nefiind incidente dispozițiile art.305 pct.5 C.pr.civ.
Considerentele reținute de judecătorie nu contravin prevederilor art.4 din Legea nr.554/2004, ci, dimpotrivă, astfel cum s-a arătat mai sus, constituie o aplicare legală a acestor dispoziții. În același context instanța de control judiciar a reținut că, prin respingerea cererii de sesizare a instanței de control judiciar nu a fost împiedicată stabilirea corectă a stării de fapt și nici nu a fost încălcat dreptul de apărare al contestatoarei, întrucât aceasta poate să atace pe cale separată, conform procedurii speciale instituite de lege, decizia de impunere care a stat la baza emiterii titlului executoriu și toate actele care au stat la baza acestei decizii. Nu s-a putut vorbi nici de încălcarea dreptului la apărare, în condițiile în care excepția de nelegalitate a fost pusă în discuția contradictorie a părților, respingerea excepției a fost temeinic motivată și, de asemenea, contestatoare a avut posibilitatea de a ataca această soluție pe calea recursului.
Prima instanță nu a săvârșit nicio eroare de judecată, ci a aplicat corect legea, hotărârea pronunțată fiind la adăpost de orice critică.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ., instanța a respins cererea de recurs, și a menținut atât încheierea de ședință din data de 20.07.2011, cât și sentința nr. 9468/3.08.2011, ca fiind legale și temeinice.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Examinând hotărârea atacată, instanța constată că toate motivele de recurs invocate de contestatoarea . în cererile aflate la filele 2-5 și 16-18 din dosarul de recurs au fost analizate de către instanță, aceasta reținând în esență că pe calea contestației la executare nu se poate anula sau modifica însuși titlul executoriu pentru contestarea căruia există calea contestației administrative.
Nu este adevărată susținerea contestatoarei în sensul că în recurs a fost invocată din nou excepția de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art.4 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului de recurs rezultând că s-a declarat recurs și împotriva încheierii de ședință din data de 20.07.2011 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul numărul_ .
Or, și această cerere de recurs a fost larg analizată de instanța de control judiciar care a arătat că prima instanță nu a încălcat nicio normă legală și nu a săvârșit vreo eroare de judecată atunci când a respins cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ.
Prin urmare, apreciem că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.308 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, care privesc nepronunțarea asupra unui motiv de casare sau modificare. Menționăm în acest context și faptul că neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs nu poate fi invocată în cale a extraordinară de atac. Aceasta deoarece nu pot fi confundate argumentele și probele invocate în sprijinul motivelor de recurs cu motivele de recurs.
Am făcut această precizare deoarece, așa cum în mod corect au reținut și instanțele anterioare, judecătorul investit a statua asupra contestației la executare nu poate examina împrejurări care vizează legalitatea titlului executoriu.
Contestatoarea tinde prin calea extraordinară de atac ca instanța să procedeze la o reexaminare și reapreciere a cererilor și probelor formulate și administrate în fața instanței de fond și în fața instanței de recurs. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele ar însemna să se deschidă părților dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce este inadmisibil.
Reținem, de asemenea, că nu se poate imputa instanței de recurs că a omis să reglementeze situația cauțiunii achitate cu ocazia judecării în fond a cauzei deoarece nu a fost investită cu o cerere de restituire a cauțiunii formulată în condițiile art.723 indice 1 alin.3 Cod procedură civilă. Or, potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă coroborat cu art.316 Cod procedură civilă în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Fașă de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, tribunalul urmează a respinge contestația în anulare dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată și precizată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice B. împotriva deciziei civile nr. 98/R/26.01.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
V. D.
Redactat/P.M../29.07.2013
Tehnoredactat/V.D./31.07.2013,
2 ex
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1268/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 560/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
