Acţiune în constatare. Decizia nr. 1311/2013. Tribunalul BRAŞOV

Tribunalul BRAŞOV - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 1311/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 6479/62/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1311/R

Ședința publică de la 31.10.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – O. D. P.

JUDECĂTOR- C. F.

JUDECĂTOR- I. L.

GREFIER- D. A.

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice- prin reprezentant legal și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B.- prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. M., R. M. E., I. S., B. E. A., R. S., G. S., G. E., C. L., T. E. și M. A. și pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării- prin reprezentant legal, împotriva încheierii de ședință din data de 06.03.2013, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat H.-Laurian M. pentru intimații-reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Reprezentantul intimaților-reclamanți, depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare dată în cauză.

Cercetând actele și lucrările dosarului instanța constată că, recurenții, prin declarația de recurs formulată, nu au solicitat probe.

De asemenea, se constată că, în prezenta cauză, intimații nu au formulat întâmpinare.

La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al intimaților-reclamanți rată că nu mai are alte chestiuni prealabile de invocat și probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art.389 coroborat cu art. 392 cod procedură civilă, instanța constată închise dezbaterile și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului formulat.

Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită instanței respingerea recursului ca nefondat.

Arată că, în mod evident, a fost formulată o cerere ca fiind o lămurire a dispozitivului sentinței recurate și nu o completare a acesteia.

Apreciază că partea potrivnică încearcă să impună o recalificare a cererii formulată de părțile pe care le reprezintă și, pe cale de consecință să invoce tardivitatea formulării sale față de dispozițiile art. 281 ind. 2 cod procedură civilă.

Consideră totodată că, hotărârea nu trebuie completată, dispozitivul acestuia trebuind a fi doar lămurit sub aspectul întinderii efectelor sale.

În motivarea recursului, se face referire la faptul că se încearcă o extindere a obiectului dispozitivului pentru perioade noi față de cele pe care le-a avut instanța inițial în vedere, lucru total eronat, deoarece perioada pentru care urmează să se acorde despăgubirile ce au făcut obiectul judecății este în mod explicit precizată și nu a făcut niciodată obiectul cererii de lămurire, care era de la început punctată în dispozitivul hotărârii inițiale, ceea ce s-a arătat făcând referire doar la împrejurarea că dispozitivul inițial al hotărârii pronunțate de către instanță, la soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere, se face o trimitere către dispozițiile pe care instanța le-a adoptat de la primul alineat.

Totodată, arată că următorul alineat din dispozitiv face trimitere explicită la primul. Apreciază că Ministerul Finanțelor Publice a refuzat să înțeleagă sensul dispozitivului, îndrumându-i să îl lămurească.

Având în vedere cele menționate anterior, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Față de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare cu privire la recursul formulat în prezenta cauză.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data de 06.03.2013 de Judecătoria B., a fost admisă cererea formulată de reclamanții R. M. E., I. S.-L., B. E. A., R. S., G. S., G. E., C. L. D., T. E. și M. A., în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B. și C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, și în consecință, a lămurit dispozitivul sentinței civile nr._/9 11 2011 a Judecătoriei B. aliniatul 3 prin care pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B. au fost obligați să achite pentru fiecare reclamant în parte cu titlu de despăgubiri sumele echivalente celor arătate la aliniatul 2 din dispozitiv, în sensul că a obligat pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B. să plătească reclamanților cu titlul de despăgubiri sumele actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizate prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 188/1999, acordate prin sentința civilă nr.5/CA/5 ianuarie 2009 a Tribunalului B. și deciziei civile nr.160/R/3 martie 2009 a Curții de Apel B., datorate pentru perioada 1 noiembrie 2004- 3 martie 2009 și în continuare până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în dosarul de față, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate, atât corespunzător perioadei trecute, începând cu data de 1 11 2004 cât și pentru viitor, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în cauza de față.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut că reclamanții au solicitat și s-a constatat că aceștia sunt supuși unui tratament discriminatoriu, determinat de refuzul Ministerului Finanțelor Publice de a achita sumele actualizate cu indicele de inflație, plus dobânda legală, aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 188/1999, sume datorate pentru perioada 01.01._08 sau în funcție de data numirii și în continuare până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în dosarul de față și în consecință s-a dispus obligarea pârâților M. FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B. să achite reclamanților, cu titlul de despăgubiri, sumele echivalente celor arătate la capătul 1, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate, atât corespunzător perioadei trecute, începând cu data de 01.01.2005 cât și pentru viitor, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în cauza de față, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării către reclamanți a despăgubirilor încuviințate prin capătul 2 din cerere.

Astfel încât, în mod evident, despăgubirile acordate reclamanților se constituie din sumele echivalente celor arătate la aliniatul anterior din dispozitiv, respectiv constau din sumele actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizate prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 188/1999, acordate prin sentința civilă nr.5/CA/5 ianuarie 2009 a Tribunalului B. și deciziei civile nr.160/R/3 martie 2009 a Curții de Apel B., datorate pentru perioada 1 noiembrie 2004- 3 martie 2009 și în continuare până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în dosarul de față, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate, atât corespunzător perioadei trecute, începând cu data de 1 11 2004 cât și pentru viitor, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în cauza de față.

Văzând art. 281¹ alin. 1 C.p.civ, pentru a înlătura orice dubiu, a reținut că cererea reclamanților este întemeiată, dispunând lămurirea dispozitivului în sensul celor reținute mai sus .

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Finanțelor Publice, în nume propriu și pentru Direcția Generala a Finanțelor Publice B., prin care a solicitat modificarea în tot a încheierii în sensul respingerii cererii ca tardivă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurenții pârâți au arătat, în esență, că, în mod nelegal, instanța de fond a calificat cererea ca fiind de lămurire dispozitiv, demersul intimaților reclamanți vizând, însă, cererea completatoare, conform art. 281 ind. 2 C.p.civ.

A precizat că, raportat la calificarea corectă a cererii, aceasta era tardivă, fiind formulată ulterior termenului de recurs. Se impunea ca instanța de fond să exercite rol activ conform art. 129 al. 5 C.p.civ. și să recalifice acțiunea, sub aspectul temeiului de drept invocat.

Pe de altă parte, recurenții au învederat că actualizarea solicitată de petenți prin cererea de lămurire a dispozitivului nu se putea acorda câtă vreme instanța de fond a precizat expres care pretenții au fost admise, nefiind admis expres petitul privind acordarea dobâzilor.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 281 ind. 1 și ind. 2 C.p.civ.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

În apărare, intimații nu au depus întâmpinare, aceasta fiind obligatorie, potrivit art. 308 al. 2 C.p.civ., fiind reprezentați în instanță la termenul de judecată, când au solicitat respingerea recursului.

Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:

Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 09.11.2012, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă în parte acțiunea formulată de intimații reclamanți P. M., R. M. E., I. S., B. E. A., R. S., G. S., G. E., C. L., T. E. Și M. A., în contradictoriu cu recurenții pârâți Ministerul Finanțelor Publice, și Direcția Generala A Finanțelor Publice B. și C. Național pentru Combaterea Discriminării, și în consecință a constatat că reclamanții sunt supuși unui tratament discriminatoriu determinat de refuzul intimatului Ministerul Finanțelor Publice de a le achita sumele actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizate prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 188/1999, acordate prin sentința civilă nr.5/CA/5 ianuarie 2009 a Tribunalului B. și deciziei civile nr.160/R/3 martie 2009 a Curții de Apel B., datorate pentru perioada 1 noiembrie 2004- 3 martie 2009 și în continuare până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în dosarul de față.

A obligat pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generala a Finanțelor Publice B. să achite reclamanților cu titlul de despăgubiri, sumele echivalente celor arătate la aliniatul anterior, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate, atât corespunzător perioadei trecute, începând cu data de 1 11 2004 cât și pentru viitor, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în cauza de față.

A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării către reclamanți a despăgubirilor stabilite prin prezenta .

A respins restul pretențiilor privind obligarea pârâților să completeze carnetele de muncă ale reclamanților prin menționarea beneficiului suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25% din salariul de bază și a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de lămurire a dispozitivului acestei sentințe, intimații reclamanți au solicitat să se dispună lămurirea, având în vedere că în acea parte a dispozitivului care se referă direct la cel de-al doilea capăt de cerere, nu se face referire expresă la obligarea părții potrivnice la actualizarea cu indicele inflației și aplicarea dobânzii legale asupra sumelor datorate.

Tribunalul consideră că, în mod corect, instanța de fond a admis această cerere, aceasta fiind natura sa corectă, conform art. 281 ind. 1 C.p.civ., nereprezentând o cerere completatoare astfel cum arată recurenții prin cererea de recurs supusă analizei de față.

În acest sens, se are în vedere că, astfel cum a reținut și prima instanță, prin cel de-al doilea paragraf al dispozitivului sentinței, potrivit celor menționate anterior, a constatat discriminarea intimaților reclamanți prin refuzul recurenților pârâți de a le achita sumele actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

Prin cel de-al treilea paragraf al dispozitivului, prima instanță a dispus obligarea pârâților la plata sumelor echivalente celor arătate la alineatul anterior, cu titlu de despăgubiri, ceea ce înseamnă obligarea recurenților atât la plata sumelor de bani reprezentând echivalentul suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, cât și la plata indicelui de inflație calculat asupra acestor sume, precum și a dobânzii legale, datorate pentru perioada 01.11._09 și în continuare până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în dosarul de față.

Pentru ca cererea să fie calificată ca și completatoare, trebuia ca ea să nu fi fost soluționată de instanța de fond, din omisiune, or, astfel cum s-a reținut anterior, instanța de fond a constatat discriminarea intimaților reclamanți prin neplata sumelor de bani reprezentând cele două suplimente amintite, precum și a indicelui de inflație și a dobânzii legale aferente.

Așadar, rezultă cu certitudine, din cel de-al doilea paragraf, că nu a fost omis acest petit accesoriu din cererea introductivă de instanță, prin paragraful al treilea ce a fost lămurit, dispunându-se obligarea celor doi recurenți pârâți la plata acestor drepturi.

Pe de altă parte, în ceea ce privește așa-zisa actualizare a pretențiilor formulată de intimații reclamanți, în realitate, acordarea unor sume în continuarea celor din dispozitivul sentinței, din punctul de vedere al perioadei, Tribunalul observă, pe de o parte, faptul că prin cererea de lămurire, această parte nu a făcut referire la nicio astfel de extindere, neformulându-se vreo cerere în acest sens, iar pe de altă parte, se reține că perioada pentru care au fost acordate despăgubirile ce au făcut obiectul judecății, a fost în mod explicit precizată prin dispozitivul sentinței pronunțate, cel de-al doilea paragraf, la care făcea referire cel de-al treilea paragraf care a fost lămurit.

Pe cale de consecință, raportat la toate aceste considerente, față de dispoz. art. 312 al. 1 c.p.civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarant de recurenții pârâți MFP și DGFP B., prin MFP, împotriva încheierii din data de 06.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2011, pe care o va menține .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neîntemeiat recursul declarant de recurenții pârâți MFP și DGFP B., prin MFP, împotriva încheierii din data de 06.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2011, pe care o menține .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 31.10.2013

PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR

O. D. P. C. F. I. L.

GREFIER

D. A.

Red. IL/Dact. AD/02.12.2013-Ex.2

Jud. fond D.-I. M.