Servitute. Decizia nr. 194/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 28440/197/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.194/A
Ședința publică de la 14 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. O. P.
Judecător D. N.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanții reclamanți Truda M. și Truda R. în contradictoriu cu intimații pârâți D. D., D. G. și D. M., împotriva sentinței civile nr._/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data 07.05.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere cererea reprezentantei convenționale a apelanților reclamanți pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14.05.2013.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sentința civilă nr._/21.12.2011, Judecătoria B. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții T. M. și T. R., în contradictoriu cu pârâții D. G. și D. M.,cu domiciliul în B., . obligat reclamanții să plătească pârâților suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei hotărâri instanța a reținut că, reclamanții sunt proprietarii imobilului teren în suprafață de 9133 ,înscris în C.F. nr._ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ A+4) sub nr. top_/2/18/1,_/2/17/3/1, iar pârâții sunt proprietarii imobilului teren de 700 m.p., înscris în C.F. nr._ B. (provenită din conversie C.F. nr._) sub nr. top 9279 și a imobilului teren de 700 m.p. înscris în C.F. nr._ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ )sub nr. top 9280.
Instanța de fond a reținut că în raportul de expertiză întocmită de expert G. F. se relevă că imobilul proprietatea reclamanților a fost identificat ca fiind la prima intabulare, iar imobilele pârâților au fost dobândite de aceștia de la beneficiarul primei intabulări ale acestora,precum și aceea că se învecinează la limita de hotar dintre ele.
Din concluziile expertizei s-a reținut că într-adevăr linia de hotar dintre proprietățile părților este materializată de un gard cu soclu de beton.
Din declarația martorului F. M. C., fostul proprietar tabular de la care pârâții au dobândit în proprietate terenurile, reiese că la momentul edificării gardului cu socul de beton proprietarii de la acel moment, respectiv el și reclamanții au convenit că acest gard este amplasat pe linia de hotar dintre imobile și l-a realizat pe o lungime de 60 metri, iar în timpul realizării lui, timp de 6 luni, nu au avut obiecțiuni. Declarația acestui martor a mai relevat că a edificat gardul în baza autorizației pe care a deținut-o, iar înstrăinarea a avut loc la aproximativ 3 ani.
Instanța a reținut că această declarație se coroborează cu concluziile raportului de expertiză întocmită de expert G. F. potrivit cărora s-a evidenția că, pe baza măsurătorilor realizate la fața locului, în prezența părților, măsurători cu privire la care nu au existat obiecțiuni, linia de hotar actuală coincide cu linia de hotar potrivit documentației tehnice de carte funciară, recepționată de O.C.P.I., iar acest gard în litigiu se află amplasat pe linia de hotar .
Instanța de fond a considerat că față de celelalte probe analizate,declarația martorului C. G. instanța ,fiind o probă indirectă care nu se coroborează cu alte probe directe ,având în vedere că susținerea acestuia potrivit căreia ar fi asistat la discuția dintre reclamanți și martorul F. M. C., nu a fost confirmată de acesta din urmă și cum celelalte relatări ale martorului au constituit percepții preluate din discuțiile cu reclamantul .
Prin urmare,cum în cauză s-a probat că hotarul dintre fondurile învecinate aparținând părților este determinată corect prin semne exterioare s-a reținut că art. 584 C.Civ. nu își găsește aplicabilitatea în cauză.
În ceea ce privește servitutea de vedere, față de concluziile lucrării de expertiză nr._/2011, întocmită de expert Ț. D., instanța de fond a reținut că edificatul casă realizat de pârâți nu este finalizată la data pronunțării prezentei hotărâri, fiind ridicată la „la roșu”,respectiv nu are finisările exterioare și interioare .De asemenea s-a reținut că lucrarea de expertiză a identificat edificarea construcției conform proiectului PAC nr. 11/2008 ce a stat la baza autorizației de construcție .Concluziile expertizei au evidențiat că planul autorizației de construire pentru ferestrele dinspre proprietatea reclamanților prevedere obturatoare de vedere constând în rame metalice fixe cu geam din sticlă mată care nu permite vederea ci numai . aerisirea, care însă nu sunt montate în condițiile în care construcția nu este finalizată.
Art. 612 C. Civ. prevede că nimeni nu poate avea vedere sau fereastră asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului sau la o distanță de 19 decimetrii, iar în cazul vederii piezișe de minimum șase decimetri, însă nu și în cazul în care funcțiunea deschiderii nu este pentru aerisire sau lumină.
În cauză ținând seama de documentația ce a stat la baza autorizației de construire potrivit căreia ferestrele cu deschidere spre proprietatea reclamanților au fost autorizate a fi realizate cu obturatoare de vedere constând în rame metalice fixe cu geam din sticlă mată care nu permite vederea ci numai . aerisirea, precum și de aceea că la data pronunțării sentinței nu erau finalizate, s-a reținut că pe baza probatoriului analizat nu s-a dovedit că în prezent reclamanților li s-a adus vreun prejudiciu, iar funcțiunea acestor deschideri este cea de lumină și nu de vedere în sensul de a permite privirea către fondul lor .
Împotriva Sentinței civile nr._/21.12.2011, au declarat apel reclamanții T. M. și T. R., considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând în temeiul art. 295 C.p.c. raportat la art. 292 C.p.c și art. 167 C.p.c. să se dispună refacerea și completarea probelor, iar în temeiul art. 296 C.p.c. să se admită apelul și să se schimbe hotărârea pronunțată, și rejudecând să se admită cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, apelanții arată că hotărârea instanței de fond se fundamentează pe elemente străine cererii introductive și nu au fost analizate în totalitate solicitările formulate.
Apelanții susțin că soluția respingerii unei acțiuni în grănițuire de genul celei formulate este nelegală, deoarece este imposibil din punct de vedere juridic să fie respinsă în fond o acțiune în grănițuire.
Apelanții consideră că sentința a fost pronunțată fără a se analiza întreg materialul probator și fără motivare.
Se menționează că este necesară completarea probatoriului cu interogatoriu, martori și expertize tehnice de specialitate deoarece administrarea probatoriului în fața instanței de fond s-a făcut în mod defectuos. Apelanții critică expertiza construcții și faptul că nu le-au fost încuviințate obiecțiunile la expertiză.
Apelanții critică raportul de expertiză topo întocmit în cauză aratând că expertul nu a avut în vedere vechile amplasamente și granițe și nu a efectuat intărușarea terenului. Se mai arată că expetul a inclus în suprafața măsurată și suprafața canalului de irigație, care este de utilitate publică și care nu a făcut parte niciodată din proprietatea lor.
Apelanții menționează că toate celelalte terenuri aflate în continuarea celui deținut de pârâți și care marginesc terenul reclamanților, au făcut parte din același corp funciar, însă aliniamentul acestora se află mult spre interiorul acestor proprietăți.
Apelanții mai arată că o altă critică majoră pe care o aduc soluției pronunțate de instanța de fond, este respingerea cererii de conexare cu acțiunea de grănițuire formulată în contradictoriu cu persoanele care au achiziționat loturi de la pârâtul D..
Apelanții invederează instanței faptul că gardul actual încalcă limita proprietății, iar respingerea acțiunii în grănițuire este nelegală atât timp cât părțile nu recunosc linia de hotar, fiind încălcate in acest mod dispozițiile art. 584 C.civ.
Se mai arată că aceeași este situația și în cazul petitelor relative la servitutea de vedere care nu este respectată și la necesitatea demolării gardului construit nelegal.
Apelanții susțin că au solicitat instanței să verifice legalitatea construirii gardului, ceea ce nu s-a întâmplat, iar la dosar nu a fost depus nici un înscris care să demonstreze autorizarea acestuia.
În probațiune, apelanții au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertize de specialitate.
La data de 30.11.2012, intimatii-pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundat.
În motivare, intimații au aratat că linia de hotar dintre cele două imobile a fost stabilită de comun acord de către apelanți și fostul proprietar F., iar ca urmare a acestei înțelegeri a fost construit și gardul. Se mai arată că vecinii apelanților și-au tras gardurile înauntrul proprietății lor de frica unui proces.
În ceea ce privește servitutea de vedere se menționează că se respectă această servitute, iar construcția este nelocuită și nelocuibilă, fiind în stadiul de construcție " la roșu".
Intimații învederează instanței că din probele administrate reiese că nu există depășiri ale liniei de hotar și că gardul a fost edificat de către fostul proprietar, iar apelanții nu doresc demolarea unui gard fără să indice dacă terenul de sub gard este al lor, fapt care tinde la o revedicare mascată.
Intimații mai susțin că în speță nu ne aflăm în situația contestării hotarului, deoarece gardul de beton era dinainte de cumpărarea terenului de către ei, iar ei și nici apelanții nu contestă linia de hotar.
La termenul din data de 30.10.2012, instanța a decăzut pe intimatii apelanți din dreptul de a formula întâmpinare și a constatat că, în ceea ce privește capetele de cerere soluționate prin sentința apelată cu privire la servitutea de vedere și stabilirea liniei de hotar referitor la care s-au formulat critici în apel, a operat transmisiunea calității procesuale pasive a intimaților-pârâți D. G. și D. M. în persoana numitei D. D., ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate acestei persoane din patrimonial intimaților-pârâți, cu privire la imobilul înscris în CF_ B. sub nr. Top 9279 și CF_ top 9280.
În apel, instanța a încuviințat apelanții reclamanți proba cu înscrisuri, proba cu cercetarea la fața locului, care a fost administrată la data de 05.04.2013, conform procesului verbal de la dosar, și completarea raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit în prezenta cauză.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.295 alin.1 C.proc.civ., stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele motivelor de apel formulate de către părți, tribunalul reține următoarele:
Apelanții-reclamanți Truda M. și Truda R. sunt proprietarii imobilului situat în B., ., înscris în C.F. nr._ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ A+4) sub nr. top_/2/18/1,_/2/17/3/1, în suprafață de 9133 mp.
Imobilul reclamanților se învecinează cu imobilele aflate în proprietatea intimatei pârâtei D. D., înscrise în C.F. nr._ B. (provenită din conversie C.F. nr._) sub nr. top 9279 și în C.F. nr._ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ )sub nr. top 9280.
Proprietatea asupra imobilelor înscrise în C.F. nr._ B. (provenită din conversie C.F. nr._) sub nr. top 9279 și în C.F. nr._ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ ), sub nr. top 9280 a fost transmisă intimatei D. D. de către intimații pârâți D. G. și D. M. la data de 25.11.2011 prin contractul de donație autentificat sub nr. 2584 de BNP B. E. L.(f. 35-37).
În soluționarea petitului de grănițuire instanța va avea în vedere faptul că, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze hotarul, fiind întemeiată pe dispozițiile art.584 C. civ.
Rezultă că grănițuirea este menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
Totodată este necesar ca o grănițuire, dispusă prin hotărâre judecătorească, să rezolve contestațiile și pretențiile părților cu caracter revendicativ, dar și să țină seama de transformările produse în configurația terenurilor din cauze care nu le sunt imputabile, pentru a se asigura o folosință utilă a proprietăților.
Din probele administrate în fața instanței de fond și din probele administrate în apel rezultă că linia de hotar dintre proprietățile părților este materializată de un gard cu soclu de beton. O parte din acest gard a fost a fost edificat fostul proprietar tabular de la care intimații-pârâții au dobândit în proprietate terenurile.
Instanța reține că din planul de amplasament și delimitare a imobilelor întocmit de expertul topografic suprafața masurată a terenului apelanților-reclamanți este de 9735 mp, iar suprafața masurată a terenurilor intimaților-pârâți este egală cu suprafață înscrisă în CF(f. 188 dosar fond).
Instanța nu va reține criticile formulate de apelanți referitoare la faptul că expertul a inclus în suprafața terenului proprietatea apelanților reclamanți, și suprafața canalului de irigației, deoarece din planul de amplasament și delimitare a imobilelor rezultă că nu a fost inclusă și suprafața canalulului de irigație(f. 188 dosar fond).
Instanța consideră neîntemeiate criticile formulate de apelanții reclamanti în ceea ce privește raportul de expertiză specialitatea topografiei, deoarece expertul la întocmirea acestei lucrări tehnice a avut în vedere pe lângă actele existente în dosar, schița de carte funciară pentru terenurile în cauză, planul de dezmembrare, planul parcelar documențațiile de întabulare și masurătorile topografice și datele preluate de la OCPI. De asemenea, instanța are în vedere faptul că măsurătorile s-au făcut în sistemul de coordonate stereografic 1970, conform Ordinul A.N.C.P.I. nr.634/2006.
Instanța nu va reține susținerile apelanților referitoare la faptul că gardul construit de intimații pârâti nu este construit in linie dreaptă, deoarece din probele administrate în cauză, inclusiv din procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului, rezultă că acesta este construit în linie dreaptă.
Instanța mai reține că apelanții-reclamanti nu au formulat și un petit prin care să revendice vreo suprafață de teren de la intimații pârâți, contestând doar linia de graniță. Faptul că, gardul celorlalți vecini nu se află în continuarea gardului care delimitează proprietatea apelanților reclamanți de cea a intimaților pârâți nu presupune în mod automat că acest gard nu respectă linia de graniță. De asemenea, instanța nu va reține apărările apelanților referitoare existența sau inexistenața autorizației de construcție pentru gard deoarece acest aspect nu influențează stabilirea liniei de hotar. Lipsa unei autorizații de construcție poate atrage consecințele și sancțiunile prevăzute de Legea nr. 51/1991, însă instanța nu a fost învestită persoanele special abilitate cu o acțiune în acest sens.
Instanța din probele administrate în cauză consideră că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că linia de hotar actuală coincide cu linia de hotar potrivit documentației tehnice de carte funciară, iar acest gard în litigiu se află amplasat pe linia de hotar. Atât timp cât gardul este construit pe linia de hotar, intimatii pârâți nu pot fi obligați la cererea apelanților reclamanti să demoleze gardul.
Criticile formulate de apelanți privind raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de expertul T. D. sunt neîntemeiate, deoarece expertul a răspuns obiectivelor propuse de părți și încuviințate de instanță.
Distanța dintre peretele construcției edificate pe terenul intimatilor pârâți și gard este de 1,2 m. Art. 612 C. Civ. prevede că nimeni nu poate avea vedere sau fereastră asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului sau la o distanță de 19 decimetrii, iar în cazul vederii piezișe de minimum șase decimetri.
Pe terenul aflat în proprietatea intimatei D. D. s-a edificat o construcție care nu este finalizată, fiind în stadiul de construcție " la roșu". Din procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului reiese că această construcție are șapte deschizături pe latura dinspre proprietatea apelanților reclamanți, fără a fi montate ferestre și nici măcar tocuri ale acestora. Din documentația tehnică care a stat la baza emiterii autorizației de construcție reiese că ferestrele de pe latura dinspre proprietatea apelanților reclamanți trebuie să fie fixe cu geam mat(f. 165 dosar fond).
Instanța reține că în raport de probatoriul administrat în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că nu s-a dovedit că în prezent reclamanților li s-a adus vreun prejudiciu, iar funcțiunea acestor deschideri este cea de lumină și nu de vedere în sensul de a permite privirea către fondul lor .
Instanța consideră neîntemeiate susținerile apelanților referitoare la faptul că nu au fost analizate în totalitate solicitările formulate, iar sentința a fost pronunțată fără a se analiza întreg materialul probator și fără motivare, deoarece din cuprinsul sentinței apelate reiese că instanța de fond a analizat toate cererile formulate și a motivat soluția adoptată pentru fiecare capăt de cerere în raport de probele administrate.
În ceea ce privește criticile vizând conexarea, instanța reține că pentru a mai bună administrare a justiției părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură, însă neconexarea nu atrage nulitatea, deoarece judecătorul are drept de apreciere asupra existenței cerințelor conexării.
Având în vedere cele menționate mai sus, instanta pentru a pune capat controversei dintre parti privind stabilirea liniei de graniță, va admite apelul declarat de apelanții reclamanți Truda M. și Truda R. în contradictoriu cu intimații pârâți D. D., D. G. și D. M., și în consecință va schimba în parte Sentința civilă nr._/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria B., în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanți Truda M. și Truda R. în contradictoriu cu pârâți D. D., D. G. și D. M. și va stabili linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantilor inscris în CF nr._ B., sub nr.top_/2/18/1,_/2/17/3/1, în suprafață de 9133 mp. și imobilele proprietatea pârâtei D. D. înscrise în CF nr._ Brasov, sub nr.top 9279, în suprafață de 700 mp. și în CF nr._ B., sub nr. top 9280, în suprafață de 700 mp, potrivit planului de situație din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul G. F., pe aliniamentul punctelor_-_.
Instanța va menține soluția din Sentința civilă nr._/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria B., privind respingerea celorlalte petite.
Instanța va menține dispoziția din Sentința civilă nr._/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria B., privind obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecată, deoarece aceștia au fost cei care au contestat linia de graniță promovând prezentul litigiu, fiind obligați la plata doar a cheltuielilor de judecată, constând în onorariului de avocat. Onorariile pentru expertizele întocmite în fața instanțelor de fond au fost achitate în mod egal atât de reclamanți, cât și pârâti.
În temeiul art. 274 C.p.c., instanța îi va obliga pe intimații pârâți să le achite apelanților reclamanți suma de 8,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând taxă de timbru și timbru judicar aferente apelului promovat pentru petitul vizând granițuirea.
Instanța va respinge cererea formulată de intimații pârâți privind obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, deoarece aceștia nu au făcut dovada conform art. 1169 C.civ că ar fi efectuat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți Truda M. și Truda R. în contradictoriu cu intimații pârâți D. D., D. G. și D. M., împotriva sentinței civile nr._/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria B., și în consecință:
Schimba în parte Sentința civilă nr._/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria B., în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanți Truda M. și Truda R. în contradictoriu cu pârâți D. D., D. G. și D. M..
Stabilește linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantilor inscris în CF nr._ B., sub nr.top_/2/18/1,_/2/17/3/1, în suprafață de 9133 mp. și imobilele proprietatea pârâtei D. M. înscrise în CF nr._ Brasov, sub nr.top 9279, în suprafață de 700 mp. și în CF nr._ B., sub nr. top 9280, în suprafață de 700 mp, potrivit planului de situație din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul G. F., pe aliniamentul punctelor_-_.
Menține soluția din Sentința civilă nr._/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria B., privind respingerea celorlalte petite.
Menține dispoziția din Sentința civilă nr._/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria B., privind obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimații pârâți să le achite apelanților reclamanți suma de 8,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Respinge cererea formulată de intimații pârâți privind obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 14.05.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. O. P. D. N.
Grefier
N. C.
Red. D.N./22.05.2013
Tehnored.CL/24.05.2013
Jud. fond – D. I. M.
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 917/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
